Naturalism
(cf. fr. naturalisme
Naturalismul este un curent literar care inseamna
un soi de "realism exacerbat", aparut mai intai prin scoala franceza, in voga,
intre orizonturile anilor 1865 / 1870 si 1890 / 1900, promovand: (1)
surprinderea realitatii "crude", "dure", "intr-o nuditate elementara", cu
trivialitatile, cu scenele barbariei, grotescului, monstruosului, urmarite pana
"in fibrele anatomice", pana in sferele ereditare etc.; (2) o viziune
eminamente fiziologica asupra conditiei umane; (3) accentuarea manifestarilor
din perimetrul instinctualitatii; (4) cultivarea unui deosebit interes pentru
cazuri / stari patologice; (5) o carte ce se inscrie in directia naturalismului
trebuie sa fie "o fotografie a realitatii", "fara a selecta" cumva
semnificativul, substituindu-se "caracterele" cu "temepramentele" etc.
Émile Zola (1840 - 1902) este scriitorul ce a articulat estetica
naturalismului / zolismului (v. infra -
zolism), atat teoretic, prin Le roman expérimental
/ Romanul experimental cat
si printr-o opera exemplara, intregul ciclu romanesc de douazeci de romane
"reunite" sub titlul Les Rougon-Macquart /
Familia Rougon-Macquart In
prefata la romanul Thérèse Raquin Emil Zola isi expune citeva dintre
principiile estetice carora le ramane fidel in intregul ciclu romanesc Les
Rougon-Macquart / Familia Rougon-Macquart «In "Thérèse Raquin",
am vrut sa studiez temperamente, iar nu caractere. Aici e
toata cartea. Am ales personaje complet dominate de nervii si de sangele
lor, lipsite de liberul arbitru, tarate in fiecare act al vietii lor de
fatalitatea carnii. Thérèse
si Laurent sunt niste brute omenesti, nimic mai mult. Am cautat sa
urmaresc pas cu pas in aceste brute hartuirea surda a patimilor, impulsurilor
instinctului, detractarile cerebrale survenite in urma unor crize nervoase.
Iubirile celor doi eroi ai mei reprezinta satisfacerea
unor nevoi fizice. Crima pe care o savarsesc este o
consecinta a adulterului lor (), remuscarile lor reprezinta oo simpla
dezordine organica, o razvratire a sistemului nervos extrem de incordat.
Sufletul este cu totul absent, o recunosc, pentru ca asa am
vrut sa fie (). Scopul pe care l-am urmarit inainte de toate a fost un scop stiintific (). Am aratat tulburarile profunde ale
unei firi sangvine in contact cu o fire nervoasa .
Mai fiecare capitol, ne incredinteaza autorul in continuare, este "studiul unui
curios caz de fiziologie"; in eroi ca Thérèse, Laurent s. a., Émile Zola si
cei din scoala sa, care a devenit europeano-americana (francezilor - Guy de
Maupassant, Alfonse Daudet, Octav Mirbeau, Henry Becque s. a. -, li s-au
alaturat: dramaturgul german Gerhart Hauptmann, prozatorii romani I. L.
Caragiale, Liviu Rebreanu s. a., scriitorii rusi: F. M. Dostoievski, A. P.
Cehov, M. Gorki s. a., romancierii americani: Jerome David Salinger, John Ernst
Steinbeck, Erskine Caldwel, Truman Capote s. a.), au cautat animalul si n-au vazut decat animalul, "notand scrupulos
senzatiile si actele acestor fiinte", facand "pe trupuri vii operatia analitica
pe care chirurgii o fac pe cadavre". Admirabil a deschis caile naturalismului /
zolismului in proza romaneasca I. L. Caragiale, prin nuvelele
psihologic-fiziologice, «O faclie de Paste», «In vreme de razboi» etc., unde a
aplicat in mod special urmatorul sau principiu estetic
"declarat": «simt enorm si vad monstruos». Marele dramaturg
si prozator roman din epoca simbiozei
clasicism-romantismului pasoptist-unionist valah si a deschiderilor spre
realism, a fost secundat in aceasta directie de Barbu Stefanescu
Delavrancea, L. Rebreanu, Mihail Sorbul, G. M. Zamfirescu s. a.
