Enigma Otiliei - prezentarea personajelor, relatia dintre 2 personaje (Felix si Otilia)

Enigma Otiliei

Balzacianismul denumeste un tip de proza realista in care evolueaza caractere puternice, bine conturate, tipice, dar si individualizate psihologic prezentate intr-o oarecare miscare concentrica dinspre exterior in interior (orasul, strada, casa, odaia, omul) si in care viziunea narativa este obiectiva (focalizare zero) naratorul fiind de regula o voce care relateaza la persoana aIIIa, avand acces atat la evenimente si la interioritatea personajelor.

Opera literara "Enigma Otiliei" este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste apartinand prozei interbelice. De asemenea este un roman social si citadin.

Romanul este o specie epica, de obicei ampla cu un continut complex, in care actiunea se desfasoara de-a lungul unei anumite peroade de timp si angazeaza un numar mare de personaje supuse unor conflicte puternice.

Autorul pledeaza pentru teme, motive si personaje capabile sa exprime idei atitudini mesaje cu valoare universala. El descrie omul adica "divinitatea inlantuita de puterea lucrurilor si a relatiei dintre ele" (Eugen Simion)

La intrebarea care se punea in epoca daca romanul romanesc trebuie sa fie stendhalian, proustian, tolstoian Calinescu raspunde ca "trebuie sa fim cat mai originali. Ceea ce da originalitate in roman nu este metoda ci realismul fundamental."

Aspectele tematice balzaciene referitoare la avere si la mostenire sunt adapatate la realitatea economica si sociala a lumii bucurestene de la inceputul secolului cel de-al XX lea pe care scriitorul o descrie monografic. La fel de importanta este si subtema paternitatii, initial romanul numindu-se "Parintii Otiliei" pentru ca aproape toate personajele isi asuma un anumit moment, din diverse motive, acest rol.

Incipitul romanului se realizeaza in maniera impusa de scrierile lui Balzac, "Eugenie Grandet", "Mos Goriot" prin situarea exacta in timp si spatiu a actiunii- "Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, pe strada Antim,Bucuresti"- si prin descrierea in detaliu a strazii, a caselor, interioarelor si a vestimentatiei personajelor.

Desi informatiile sunt aduse de o voce narativa omniscienta auctoriala, exista si abateri de la viziunea obiectiva. Astfel strada Antim este descrisa din perspectiva unui "estet" care apeleaza la un limbaj specializat pentru domeniul arhitecturii: -"frontoane, ogive, caturi,vitralii"- toate executate cu materiale ieftine care faceau din strada bucuresteana "o caricatura in moloz a unei strazi italice".

Apoi spatiul se restrange treptat spre exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanul apoi spre interior, ca modalitate balzaciana de a caracteriza un personaj si de anticipa un destin. O reuniune de familie este pretextul prin care sunt introduse in roman aproape toate personajele. Schitele de portret fizic si moral fixeaza deja tipologii: "Costache Giurgiuveanul, un omulet subtire si putin incovoiat fata spana, zambea cu cei doi dinti clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca Aglae, "o doamna cu fata salbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat su acut. Pascalopol un om ca de vreo 50 de ani, voluminosinsa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte

Dupa acest cadru initial, evenimentele sunt prezentate cronologic pe mai multe planuri epice dezvoltate in paralel,alteori intersectandu-se discursul narativ bazandu-se pe gradatie (climax,antielmax), contrapunct pe corespondente si antiteze. Un plan urmareste istoria sumbra a unei mosteniri intre Giurgiuveanu si clanul Tulea se declanseaza un conflict pentru avere, raporturile dintre cei doi sunt tensionate, marcate de suspiciuni dorind sa-l mosteneasca mai repede, Aglae intentioneaza sa-l puna pe Costache sub "epitropie"( supravegherea exercitata de rudele apropiate) ca sa-i controleze afacerile, in timp ce clanul este mereu asistat si santajul de arivistul Stanica Ratui, familia Giurgiuveanu primeste ajutorul dezinteresat al lui Felix si al lui Pascalopol, amandoi fiind indragostiti de Otilia. Intre cele doua familii adversare traiesc cei 2 orfani mereu in cautarea unor posibili parinti spirituali.

G, Calinescu marturiseste ca a intentionat sa realizeze 2 categorii de personaje: unele balzaciene (tipice) care se adapteaza automat, instinctual la realitate ( G. Calinescu, clanul Tulea,Stanica ratiu si altele care se straduiesc sa-si explice comportamentul si sa se adapteze moral- Otilia, Felix,Pascalopol.

Prezentarea personajelor

Costache Giurgiuveanu este cel care polarizeaza intreaga actiune a romanului pt ca mai toate conflictele sunt determinate de lupta pt mostenirea averii lui.

Patima batranului pt bani, ingrosata pana la grotesc face din el tipul avarului desi autorul marturiseste ca a descris un om si a fi zgarcit nu este de ajuns pt a fi numit avar.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Batran, bogat, insurat a doua oara cu mama Otiliei care i-a adus o avere importanta e constient ca puterea se bazeaza pe bani de aceea nu vrea sa-i risipeasca. Nu se hotaraste sa o infieze pe Otilia desi o iubeste,si aceste sentimente il umanizeaza, chiar si lui Felix ii ciupeste din averea pe care o are in grija pana la majoratul acestuia; se bucura de prezenta lui Pascalopol care ii satisface capriciile Otiliei si se fereste de sora sa Aglae Tulea, scena atacului, ca si a mortii sale reprezinta momente ridicole, amestec de comic si grotesc prin detaliile vestimentare si prin reactiile personajului "Otilia se repezi sa-i scoata ghetele;..picioarele lui Mos Costache aparura infasurate in niste ciorapi de lama de o grosime fabuloas. Degetele mari taiasera cu unghia varfurile si iesisera ca 2 ghemuri de ceara."

Autorul moral al mortii sale este St. Ratiu care ii fura banii ascunsi sub saltea, situatie pe care o anticipase si Otilia si pe care o presimtise el insusi.

Elementul constant de comparatie si contrast in privinta avaritiei lui Giurgiuveanu este chiar sora sa, Aglae, o varianta temperamentala a acestuia, "baba absoluta, fara cusur in rau" asa cum o caracterizeaza Weissman.

Isi domina cu autoritate exagerata familia, pe Simion, Ziti turica, Otilia, depersonalizandu-i si impunandu-le propriile sale dorinte. Caracterizarea ei este anticipat de schita de portret din cap I cand Giurgiuveanu se imbolnaveste ii ocupa casa militareste pentru a avea controlul total asupra averii acestuia. Eforturile ei sunt insa zadarnicite de St Ratiu, cel care intruchipeaza in roman tipul parvenitului. Avocat fara procese, ratat, casatorit pentru o vreme "in interes" cu Olimpia nu vrea decat sa schimbe prin orice mijloace pozitia sociala. Cu banii furati de la Giurgiuveanu is va construi o scurta cariera politica.

Otilia,Felix si Pascalopol dincolo de importanta pe care o au in desfasurarea epica reprezinta 3 ipostaze ale autorului insusi.

Otilia, personaj atipic,modern si romantic in acelasi timp este prezentata intr-o continua metamorfoza "Enigma", este chiar feminitatea ei contradictorii, amestecul de inocenta si maturitate, falsa impresie pe care le-o creeaza celorlalti ca stiu totul despre ea.

Ultima imagine a Otiliei in roman este o fotografie pe care Pascalopol i-o arata lui Felix, o femeie avand aerul "unei actrite intretinute", in contrapunct cu imaginea din incipit.

Felix ilustreaza in roman un personaj in formare, un destin care nu cunoaste sentimentul tragicului.

Relatia dintre 2 personaje (Felix si Otilia)

Realist-clasic prin tema, conflict si prin realizarea unor tipologii romanul "Enigma Otiliei" (1938 ) depaseste prin modernitate formula estetica preferata de scriitor; fiind apreciat ulterior ca "balzacianism fara balzac" (N Manolescu). In fapt un roman polemic la adresa conventiilor balzaciene.

Desi triunghiul amoros din comedia clasica se regaseste in grupul Felix-Otilia-Pascalopol sau Otilia-Felix-Georgeta se poate argumenta faptul ca Felix si Otilia alcatuiesc un cuplu de personaje care ilustreaza tema iubirii in acest roman realist.

Cocheta si ambitiosul din tipologia clasica, fata exuberanta si tanarul rational, personaje ce pun in evidenta antiteza romantica dar si atractia contrariilor, au in comun conditia sociala-adolescenti orfani care au inca nevoie de protectori (Costache si Pascalopol) si statutul intelectual superior fata de copiii si parinti din familia Tulea.

Modalitatile de caracterizare sunt cele specifice romanului realist:legatura cu mediul, portretul direct, detaliat ce incadreaza de la inceput personajul in tipologie si mijloacele caracterizarii indirecte care completeaza imaginea initiala.

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal ("intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909")si spatial (descrierea strazii Antim, a arhitecturii casei, a interioarelor) si prezinta personajele reunite in jurul mesei de joc in casa lui Mos Costache. Intrusul Felix Sima care patrunde in acest univers este caracterizat in mod direct de narator: "un tanar de vreo 18 ani imbracat in uniforma de liceean. fata ii era insa juvenila si prelunga aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taierea etnica a nasului corectau printr-o nota voluntara intai impresie" si de personaje: "N-am stiut, faci azil de orfani".

Felix vine in casa tutorelui sau, batranul avar Costache Giurgiuveanu pentru a studia medicina. Sora batranului, Aglae Tulea, cei trei copii ai ei, Olimpia, Titi, Aurica si ginerele Stanica Ratiu doresc sa obtina mostenirea avarului. Otilia Marculescu fiica vitrega a lui Mos Costache il primeste cu caldura si il protejeaza. Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix: "Felix privi spre capataiul scarii ca spre un cer deschis si vazu in apropierea lui Hermes, cel vopsit cafeniu, un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana pe umeri".

Studenta la conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia ii va purta de grija lui Felix, inca din seara sosirii tanarului in casa lui Mos Costache. Neavand o camera pregatita, Otilia ii va oferi cu generozitate camera ei, prilej pentru Felix de a descoperi in amestecul de dantele, partituri , romane frantuzesti, cutii de pudra si parfumuri, o parte din personaliatea exuberanta a Otiliei.

Intre cei doi se naste inca de la inceput o afectiune delicata, determinata si de conditia lor de orfani. Impulsiv si inca imatur Felix percepe dragostea la modul romantic, transformand-o pe Otilia intr-un ideal feminin.

Otilia insa isi recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza astfel: "Ce tanar de varsta mea iti inchipui ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera! Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata."

Prin tematica focalizarii caracterul personajelor se dezvaluie prograsiv, pornind de la datele exterioare ale existentei lor: prezentarea mediului, descrierea locuintei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor si obisnuitelor. In mod direct , naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia personajelor, reunite la inceputul romanului la jocul de table. Caracterele dezvaluite initial se ingroasa prin acumuluarea detaliilor in caracterizarea indirecta (prin fapte, gesturi, replici, vestimentatie, relatiile intre persoane).

O trasatura a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Felix nu este un ambitios lipsit de scrupule, ci un adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat. Hotarat sa-si faca o cariera se bazeaza pe luciditate si profunzime intelectuala.