Perioada pasoptista
Caracterizata prinr-o puternica
manifestare a constiintei nationale in toate provinciile romanesti, perioada
fixata cu aproximatie 1830-1860 delimiteaza o epoca distincta in evolutia
istorica a literaturii romane, numita in mod curent epoca pasoptista. Termenul de pasoptism desemneaza miscarea
democratica si revolutionara care
precede, in Tarile Romane, Revolutia de la 1848 si pregateste Unirea
Principatelor(1859). Literatura pasoptista o continua pe cea iluminista clasica
din epoca de tranzitie sporindu-si, sub impulsul ideologiei burgheze
democrat-revolutionare, spiritul militant ca literatuta romantic progresista.
Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar:
deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre
valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitori devin
constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar
prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de
exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationala.
Apar specii noi ca
balada si cantecul, fabula se imbogateste cu elemente noi ce tin de limbajul
contemporan si de societatea vremeii, iar oda devine un mijloc de afirmare a
ideilor politice si cultural nationale.Ideea nationala poate fi considerata
nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma atasamentului la
valorile poprului, ale pamantului si ale traditiilor romanesti( Gh. Asachi-
'la patrie', G. Bolliac-' O dimineata pe Caraiman', I.
Heliade- Radulescu- 'Zburatorul'
Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente
literare, directii estetice si stiluri, coexistand laolalta elemente iluministe
cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic si national, toate
in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar
modern, in descendenta celui francez.
Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica,
nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela conform idealurilor social-politice ale
momentului. In nimele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pt o
limba unitara, cu constiinat clara ca existenta acesteia e o conditie pt pastrarea
identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in
ortografie si, pronuntandu-se in problema neologismelor, au adoptat principiul
imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si
culturala.
Reprezentanti:
Gheorghe Asachi,
Costache Negruzzi, Anton Pann, Vasile Carlana, Andrei Muresanu, Dimitrie
Bolintineanu, Cazar Bolliac.
