Vapaia soarelui

CAPITOLUL 1

Ziua in care s-a citit testamentul lui John Ross era una rece si mohorata de sfarsit de aprilie. In cabinetul ducelui, in afara avocatului, care servea intereselor familiei de mai bine de trei decenii, a celor trei nepoti ai ducelui si a vaduvei acestuia, se mai aflau majordomul si menajera de la Greenville.

Pendula care trona in stanga semineului de marmura gri marca miezul zilei printr-un sunet profund, reverberant, ce se propaga prin intreaga incapere, sporind si mai mult incordarea celor prezenti.

Fixandu-si mai bine ochelarii cu rama subtire de aur peste nasul ingust si drept, avocatul isi plimba ochii cenusii si patrunzatori peste cele sase chipuri, isi drese vocea cu un aer preocupat si rosti formula introductiva necesara unui astfel de eveniment.

Incepu cu donatiile facute spre diferite organizatii de binefacere, muzee si galerii de arta, apoi trecu sumele destinate celor care-l slujisera cu credinta si devotament aproape patruzeci de ani. Doamna Mc’Grady primi suma de trei mii de lire, domnul Jacob cu o mie mai mult. Tinerei vaduve ii fusese lasata casa din Londra, dreptul de a locui la Greenville atata vreme cat va dori acest lucru si suma de cincizeci de mii de coroane, scutiti de orice taxa de mostenire. Celui mai mare dintre nepotii ducelui, domnului Blythe Arkwright, conte de Marr, ii revenea titlul ducal impreuna cu suma de o suta de mii de coroane, asta pe langa casa din sudul Scotiei, cea din Kent si, desigur, Greenville-ul, resedinta ducilor de Ross de mai bine de patru veacuri. Domnul Lionel Arkwright, conte de Weldon, ii revenea suma de saptezeci si cinci de mii de coroane, de asemenea scutiti de orice taxa legala. Celui mai mic dintre nepotii defunctului, domnului Edmond Arkwright, baron de Delavale, i se achitau toate datoriile facute pana-n prezent, si i se lasa suma de zece mii de coroane

- Ce?!!, izbucni Edmond in culmea consternarii, holbandu-se la avocat cu o privire incremenita de furie si stupoare. Poate ca n-ai citit bine, Burns! Nu se poate ca

- Domnule Arkwright, isi atinti avocatul privirea inghetata asupra barbatului de o frumusete izbitoare, a carui reputatie de afemeiat notoriu si de cartofor inrait facuse inconjurul insulei. Unchiul dumneavoastra s-a aratat deosebit de generos in ceea ce va priveste. Suma datoriilor domniei voastre se ridica la peste douasprezece mii de coroane, plus inca trei mii, care reprezinta dobanzile aferente din ultimii ani. In plus, casa domniei voastre din Londra a fost ipotecata in urma cu patru ani contra sumei de cincisprezece mii, bani pe care i-ati risipit. Ipoteca trebuia rascumparata inca de acum sase luni, iar de atunci taxele pentru intarzierea platilor au crescut simtitor. Asta fara a pune la socoteala faptul ca in decursul ultimilor opt ani ati imprumutat de la unchiul dumneavoastra, in mod esalonat, aproape cinsprezece mii de coroane, mai exact, isi consulta avocatul chitanta atasata documentului oficial, suma de paisprezece mii opt sute cincizeci de coroane, bani pe care ducele i-a retras din mostenirea care vi se destinase initial prin prezentul testament. Bani pe care dumneata i-ai cheltuit intr-un mod foarte neispirat, daca-mi ingaduiti s-o spun asa, sfarsi Burns cu un zambet palid.

Edmond isi inclesta pumnii, dorindu-si sa-l poata sugruma pe acel imbecil idiot cu mainile goale. Fata i se congestionase. Modul in care ii expusese datoriile in fata tuturor, dar mai ales a Juliei, ii intuneca judecata. Se simtea insultat si ingrozitor de neindreptatit!

- Cincizeci si cinci de mii, dupa calculele mele, nu sunt saptezeci de mii si nici o suta, izbucni el printre dintii inclestati.

- Dar nici nu sunt cinci zeci de mii, remarca Lionel cu o ironie piscatoare, aruncand o privire blanda lady-ei Ross.

Julia schita un zambet crispat si-si cobori privirea spre mainile inclestate in poala. Ar fi dat orice ca totul sa se termine. Sa se termine pur si simplu.

- Dar sunt nepotul lui, la naiba!

- Taca-ti gura, Ed, vorbi Blythe pentru prima data de cand pasise in incapere.

Tonul calm, aproape blajin, il reduse pe Edmond la tacere.

Burns ii adresa viitorului duce o privire recunoscatoare.

- Ar fi cazul sa te multumesti cu cei zece mii, il sfatui linistit Blythe pe fratele sau, care-l privea manios. Cu putina inspiratie, ti-ai putea duce decent restul zilelor cu acesti bani. John a fost mai mult decat generos cu tine asa ca, dupa parerea mea, ar trebui sa-i fii recunoscator ca nu te-a lasat inglodat pana-n gat in datorii si te-a scutit de o cazare pe o perioada nedefinita de timp pe Fleet Street. Iar prietenii tai, accentua el cuvantul cu dispret, referindu-se la gasca de tocatori de bani cu care Edmond se inhaitase inca din studentie, ma indoiesc sincer ca-ti vor intinde o mana de ajutor ca sa te scoata de acolo.

- Tie-ti da mana sa vorbesti, cand fondurile ti-au crescut cu inca o suta de mii, marai baronul de Delavale, inclestandu-si pumnii pe sub mansetele de dantela fina.

- Eu n-am datorii, Ed, replica Blythe cu raceala. Si daca nu-ti inchizi fleanca, o sa te trezesti contempland tapetul din hol. Continuati, domnule Burns, si scuzati-ne intreruperea.

Burns isi cobori privirea asupra testamentului si, desi nu era un om care sa se tulbure usor, totusi i se puse un nod in gat. Urma partea cea mai grea si nu stia cum aveau sa reactioneze in fata acelei clauze asupra careia, personal, nu fusese de acord din capul locului.

- Domnilor, incepu el cu o voce sumbra, domniile voastre vor benefecia de aceste sume mai sus numite conform unei clauze speciale, pe care unchiul vostru a adaugat-o testamentului sau inca de acum opt ani. Trebuie sa va subliniez faptul ca aceasta clauza trebuie indeplinita si respectata intocmai, in caz contrar, toti banii, cu exceptia celor destinati doamnei Mc’Grady si domnului Jacob, si a Greenville-ului, care va ramane in posesia ducelui de Ross, vor fi donati catre anumite organizatii iar voi va veti alege cu, isi drese glasul stanjenit, mai exact, cu trei silingi fiecare.

Julia iti ridica privirea nedumerita spre avocat, Lionel isi inalta surprins o spranceana, Edmond ramase cu gura cascata, iar Blythe se multumi sa ranjeasca, gasind un haz absurd acelei clauze. Menajera si majordomul schimbara intre ei o privire uluita.

- Doamna Mc’Grady, domnule Jacob, v-as ruga, conform dispozitiilor lasate de regretatul duce, sa parasiti incaperea si sa va asigurati ca vom avea parte de o desavarsita discretie in urmatoarele minute.

Ambii servitori se ridicara tacuti, retragandu-se in liniste. In urma lor, avocatul isi drese din nou vocea, plimbandu-si ochii peste chipurile celor trei barbati si evitand s-o priveasca pe lady Ross.

Trei barbati prezentabili si fermecatori, dar fiecare in felul sau. Blythe era inalt si chipes intr-un fel intunecat si primejdios, de corsar maur. Lionel, la fel de inalt ca fratele sau mai mare, era blond, cu ochii de un albastru luminos, genele lungi si trasaturi armonioase, avand alura unui arhanghel. Edmond, cel mai mic dintre ei ca varsta, era cu un lat de palma mai scund decat ceilalti doi, dar indiscutabil mai aratos si, tocmai fiindca era constient de acest fapt, adopta un aer de blazare tipica filfizonilor, care parea sa aiba mare trecere in fata sexului frumos. Teoretic, toti trei aveau suficiente atuuri pentru a castiga afectiunea unei femei. Dar o cunostea prea bine pe Julia si banuia cum avea sa priveasca ea aceasta nebunie.

- Haide, omule, nu ne mai tine pe jar! se rasti Edmond, privindu-l pe avocat cu ochi plini de resentimente si dispret. Spune-ne despre ce este vorba!

- Prea bine, ofta avocatul fara sa vrea. Toate bunurile amintite mai sus vor intra in posesia fiecaruia, plus suma de cinci sute de mii de lire aceluia care se va casatori cu lady Ross in urmatoarele sase luni

- Ce?!

- La naiba!

- Fir-ar!

- Oh, Dumnezeule!

Exclamatiile izbucnira simultan, tasnind cu totii de pe scaune, cu exceptia avocatului si a proaspatului duce, care se aflau deja in picioare.

Julia simti cum tot sangele i se buluceste spre glezne. Se facu alba ca varul si se sprijini cu o mana la fel de nesigura ca genunchii de spatarul scaunului de langa ea.

- Dar dar este imposibil! se balbai ea, simtind cum urechile incep sa-i vajaie si privirea i se impaienjeneste. Eu eu sunt in doliu, se agata ea de primul argument care-i veni in minte. Eu nu pot sa nu vreau sa

- Regret, milady, dar sotul vostru a lasat instructiuni clare si-n acest sens, raspunse avocatul cu o voce inabusita, evitandu-i privirea incremenita. Vi-a interzis sa-l jeliti si sa va retrageti din societate pentru a-i cinsti memoria. Ma tem, continua avocatul, facandu-si curaj s-o priveasca, ma tem ca nu aveti nicio posibilitatea de a evita acest lucru. Testamentul oricum va fi dat publicitatii si

Se opri cand tanara femeie isi duse o mana la tampla si inchise ochii, clatinandu-se pe picioare ca beata.

- Lady Ross! exclama avocatul alarmat, dand sa ocoleasca biroul.

Julia deschise ochii brusc, tragand aer in piept atat cat ii permitea corsetul si clipi de cateva ori pentru a-si limpezi privirea. Inghitind in sec, mult prea socata ca sa poata vorbi, se rasuci pe calcaie si porni orbeste spre usa.

Lionel facu un pas lateral, taindu-i calea si prinzand-o de cot.

- Juley, sopti el cu o sincera compasiune. Imi pare rau.

Julia inghiti din nou in sec. I se facea din ce in ce mai rau.

- Trebuie sa sa ies

- Vin cu tine, se oferi el si, cum genunchii tinerei femei taman cedau, isi strecura un brat pe dupa talia ei si o sprijini, conducand-o spre usa.

Edmond privi cu invidie si gelozie in urma lor, Blythe isi ingusta ochii un milimetru.

- Deci, ranji Edmond superior, intorcandu-se spre ceilalti doi, poate ca a sosit vremea sa ma asez si eu la casa mea, alaturi de o femeie frumoasa si virtuoasa.

Burns isi drese vocea, ascunzandu-si dezgustul. Noul duce isi privi fratele printre gene.

- Lady Julia va fi cea care va decide langa care din voi doi va dori sa-si petreaca restul vietii, nu crezi? arunca Blythe cu atata raceala incat temperatura din incapere vira cu cateva grade sub zero.

Remarca lui fu insotita de cinci secunde de tacere. Brusc, Edmond se inveseli.

- Sa nu-mi zici ca iesi din combinatie! facu Edmond neincrezator.

- Nu ma intereseaza subiectul, declara Blythe sec, enervarea care-l stapanea facandu-i o vena sa-i zvacneasca pe tampla. Refuz sa ma injosesc in asemenea mod. Si, implicit, s-o injosesc si pe ea.

- Oh, mandria, pacatul tau capital, gesticula baronul cu o miscare lenesa si batjocoritoare. Ei bine, pentru mine, subiectul este mai mult decat interesant. O juma de milion nu-i o suma de lepadat! Si nici femeia, la o adica.

- Atunci iti doresc succes, ii ura el in sila. Poate cu banii astia o sa-ti poti cumpara si respectul de sine.

Edmond se invineti la fata si facu un pas amenintator spre fratele sau, resentimentele intunecandu-i pentru o clipa ratiunea. Insa spranceana ridicata provocator a fratelui sau si licarul primejdios din ochii acestuia il facura sa ezite.

- Fii cuminte, Ed, il sfatui noul duce cu un aer plictisit. O sa ai nevoie de un chip intact daca vrei sa intri in gratiile doamnei, nu crezi? Apoi se rasuci spre avocat si-i intinse mana. Regret ca v-am pus intr-o situatie atat de neplacuta. Daca nu mai este nimic de lamurit in legatura cu testamentul, atunci eu ma retrag.

Burns ii stranse mana, uluit de schimbul acid de replici dintre cei doi barbati. Animozitatea dintre ei era mai mult decat evidenta.

- Daca va indreptati spre Londra, poate ca veti avea amabilitatea sa ma duceti si pe mine, rosti avocatul, adunandu-si hartiile si aranjandu-le atent in mapa de piele maronie.

- Cu mare placere.

Ramas singur, Edmond isi varsa nervii pe un bol de cristal, pe care-l lua si-l tranti cu forta de marmura semineului, transformandu-l intr-o ploaie de cioburi ascutite. Il ura pe Blythe si se ura pe sine pentru ca nu fusese in stare sa aiba suficienta demnitate si curaj incat sa se incaiere cu el acolo, pe loc. Stia ca n-ar fi avut nicio sansa. Niciodata nu-l putuse invinge pe Blythe intr-o confruntare deschisa si niciodata nu se putuse ridica la nivelul lui.

Blythe fusese dintotdeauna favoritul lui John. Blythe era inteligent, excela in scrima, in pugilism, in calarit, la sah, la tir si la toate celelalte sclifoseli care insoteau talentele unui gentleman. Niciodata nu putuse intra in competitie cu el pentru simplul fapt ca era o fire prea comoda, prea lenesa si prea delasatoare pentru a incerca macar. Descoperise ca putea trai foarte bine si altfel, decat muncind pe branci. In plus, il avusese pe John, care-i ingaduise toate capriciile si i le „sponsorizase”. Sau, ma rog, se parea ca nu i le prea ingaduise in lumina celor petrecute astazi. Mosul il taxase, retragandu-i banii imprumutati din propria mostenire. Sa-l ia naiba! Spera ca sufletul sa-i putrezeasca in iad! Sa-l ia naiba si pe Blythe! Intotdeauna il facuse sa se simta ca un idiot.

Trebuia s-o aiba pe Julia!

O dorise dintotdeauna, sau, in fine, incepuse s-o doreasca inca din clipa in care bobocul timid incepuse sa infloreasca.

Singura problema era faptul ca Julia nu-l avea deloc la inima. Aversiunea tinerei femei impotriva lui data inca de pe vremea cand erau copii si, de-a lungul timpului, nu se schimbase niciun pic. Desigur, ii daduse toate motivele ca sa-l urasca, se incrunta el, iritat. Daca n-ar fi fost atunci atat de nesabuit incat sa

Nu mai conta acum. O voia si de data asta avea sa o faca a lui. Rabdarea era unul dintre cele mai de pret calitati ale sale, atunci cand exista motivatia. Avea sa aiba rabdare, sa astepte si sa prinda momentul prielnic.

Cu putin noroc si ceva truda, urma sa devina un tip extrem de avut. In toate privintele, zambi el, cu gandul la dezirabila si neconsolata vaduva.

In trasura care gonea spre Londra domnea o tacere incordata. Burns se cufundase in lectura unui dosar, probabil un caz nou, iar Blythe statea rezemat de peretele vehiculului, cu privirile atintite asupra peisajului inca inghetat care defila cu repeziciune prin fata ochilor lui.

Intalnirea de azi ii lasase un gust oribil. Se simtea ingretosat, tulburat si, da, ingrijorat. Oricat s-ar fi straduit, ramanea un mister pentru ce unchiul sau luase o asemenea hotarare nici nu stia cum s-o numeasca, la naiba! Era de neinteles pentru el intreaga situatie. Nu-l interesau banii lui John, nici macar titlul nu si-l dorea. Era o responsabilitatea prea mare, care implica la randul ei alte responsabilitati. Avea si asa destule pe cap, nu-i mai trebuiau griji in plus. Si nici nu era nascut sa fie mosier.

Blythe mostenise putini bani dupa moartea tragica a parintilor sai si se straduise sa-si creeze o situatie financiara stabila, muncind pe rupte, pentru ca nu-i placea sa depinda de nimeni. Si reusise. Isi facuse o reputatie de temut in barou si dobandise faima. Faptul ca niciodata nu pierduse vreun proces in tribunal sau in Camera Lorzilor ii asigurase cel mai inalt grad de respect din partea judecatorilor, a procurorilor si a colegilor sai de breasla, precum si onorarii pe masura. Era cel mai bine platit avocat din Londra si cel mai cautat. Averea pe care si-o construise singur, sangele la fel de albastru ca safirul inelului cu sigiliu pe care-l purta pe degetul mic al mainii stangi si cei treizeci si doi de ani cati avea il plasasera in topul celor mai ravniti burlaci ai insulei.

Lionel, cu partea lui de bani, de descurcase aproximativ la fel de bine, investindu-si banii in cai pursange si in atelaje elegante, pe care le proiecta si le construia singur, vanzandu-le apoi pe bani frumosi. Admirase intotdeauna pasiunea aceasta a fratelui sau, care era in stare sa stea zile in sir inchis in atelierul lui, lucrand la cate o trasura, in loc sa frecventeze societatea si sa se distreze.

Cu Edmond lucrurile stateau exact pe dos. Edmond fusese dintotdeauna oaia neagra a familiei. Blythe isi iubea fratele mai mic, dar in acelasi timp era si foarte furios si suparat pe el. Si-i era ciuda pe el pentru ca era asa cum era. Ed considera ca era demodat si jignitor ca un gentleman sa munceasca pentru a avea ce manca. Nu se cadea ca un om de rangul lui sa se injoseasca astfel. De aceea alesese o viata de trantor desfranat, reusind cu succes sa-si pastreze acest trai gratie infatisarii sale izbitor de chipese, o plasa de iluzii in care femeile cadeau ca mustele, tarand dupa ele cu banuti zornaitori, care intrau invariabil in buzunarele lui, unde, de regula, poposeau doar pentru o scurta perioada de timp. Blythe se rusina cu fratele sau in societate si, in acelasi timp, ii era rusine pentru ca simtea astfel. Incercase toate metodele posibile pentru a-l salva de pe calea pierzaniei si esuase, fapt care-i lasase un gust care inca mai continua sa-l amarasca.

In contul dragostei de frate, ii imprumutase bani in trei randuri pentru a-l ajuta sa incropeasca o afacere care sa-i asigure un trai decent. Ed ii promisese ca avea sa se schimbe. Se prinsese tarziu de faptul ca Ed il manipulase cu abilitate. Tocase cincisprezece mii din banii munciti de el, il mintise si profitase de naivitatea si sentimentele lui. Nu l-ar fi deranjat nici macar asta, sau ma rog, nu atat de tare, daca Ed ar fi avut bunul simt de a se arata macar pocait pentru inselaciunile lui. Dar ingamfatul sau frate ii rasese in nas si-i subliniase cu nonsalanta ca nu avea de ce sa-i dea socoteala despre felul cum alege sa-si traiasca viata. Din acel moment, Blythe a inteles ca Edmond n-avea sa renunte niciodata la vechile lui obiceiuri. Usurinta cu care manipula oamenii spre propriile lui foloase, nerusinarea de care dadea dovada, mentalitatea egoista si natura delasatoare a lui Edmond ii devenisera nesuferite lui Blythe. Relatiile dintre ei s-au racit si, intr-un timp surprinzator de scurt, au devenit doi straini animati de resentimente reciproce. Edmond il ura pentru ca refuzase sa-i mai dea vreun ban, iar el il detesta pe mai tanarul sau frate pentru ceea ce acesta alesese sa fie: un parazit.

Astazi, dupa aproape trei ani de evitare reciproca, statuse in aceeasi incapere cu Ed mai bine de un ceas si avusesera cel mai lung dialog din toti acei ani de instrainare. Un dialog stupid, care-l lasase ingretosat, fiindca realizase cu regret ca fratele sau mai mic ramasese aceeasi secatura nenorocita pe care o stia dintotdeauna.

Blythe ofta, realizand ca problema lui nu era Edmond, nici titlul pe care il mostenise, si nici banii pe care John considerase ca i se cuvin. Problema lui era Julia.

Strangand din dinti, Blythe incerca s-o alunge din mintea lui, dar imaginea ei se incapatana sa ramana adanc infipta acolo. Nu prea stia exact ce sentimente ii inspira acum aceasta femeie, dar orice ar fi fost nu semana deloc cu indiferenta pe care si-ar fi dorit s-o poata simti vizavi de persoana ei. Julia reusea, ori de cate ori se intalneau, sa rascoleasca un colt al sufletului sau intr-un fel extrem de neplacut, umplandu-l cu tot felul de emotii care nu-si aveau locul si nici rostul acolo. Un colt pe care-l prefera, naibii, sa fie tacut si gol!

Imaginea ei de astazi, invesmantata in negru, indurerata, palida si trasa la fata, cu umbre sub ochii aceia imensi, alungiti si imposibil de verzi, il rascolise intr-o oarecare masura. Fusese o vreme cand acei ochi ametitori ii smulsesera pamantul de sub picioare si

Scrisnind din dinti, Blythe isi impuse sa nu priveasca in urma. Ce rost ar mai fi avut? Julia fusese cea care alesese.

Si acum, situatia asta ridicola!

Blythe nu pricepea pentru ce John procedase astfel in privinta ei. Isi iubise sotia, nu se indoia de acest lucru. De fapt, intre unchiul sau si Julia existase dintotdeauna o legatura speciala, bazata pe afectiune si prietenie. O relatie ciudata, avand in vedere obarsia neinsemnata a tinerei femei. Dar conditia si originea modesta a Juliei nu-l impiedicasera pe John s-o ia de sotie. Si fusese fericit alaturi de ea, Blythe stia cu certitudine asta pentru ca, desi nu mai pusese piciorul la Greenville inca din ziua in care cei doi hotarasera sa-si uneasca vietile, se intalnise deseori la Londra cu el. Iar unchiul sau avea aerul unui barbat implinit, foarte indragostit de sotia lui. Ori de cate ori vorbea de Julia, intreaga fata i se lumina. Blythe il invidiase cumplit. Cu toate ca-si adora unchiul, Blythe nu se putuse impaca defel cu faptul ca acesta o avea pe Julia.

Iar acum, asta!

Julia era libera. Daca ar fi dorit-o, n-ar fi facut decat sa intinda mana pentru a lua ceea ce ar fi trebuit sa-i apartina din capul locului. Si odata cu asta, averea lui s-ar mai fi rotunjit cu aproape o treime din cat era acum. Asta daca ar mai fi dorit-o, desigur. Dar n-o mai voia. Prin urmare, nu-i mai ramanea de facut decat sa stea deoparte si sa priveasca.

In mod aproape sigur Julia avea sa-l prefere pe Lionel lui Edmond. Dintotdeauna ei doi se intelesesera foarte bine. Lionel isi petrecea in fiecare an doua luni din vara si una din iarna la Greenville. Vorbea intotdeauna cu drag de ea atunci cand se intorcea la Londra, la inceput starnindu-i in suflet un sentiment usturator de gelozie care, cu timpul, se transformase in resemnare si apoi in indiferenta. Cu siguranta, Lion era alegerea cea mai potrivita pentru ea. Blythe spera din tot sufletul sa fie asa.

Dar, la o adica, nu-l putea subestima nici pe Edmond. Mai tanarul sau frate putea sa fie extrem de persuasiv si de fermecator atunci cand isi dorea ceva. Doar il prostise si pe el si nu doar odata, ci in trei randuri! Zestrea Juliei, fiindca acea jumatate de milion putea fi considerata astfel, impreuna cu cele cinci zeci de mii ale ei, plus ceea ce avea sa mosteneasca Edmond in mod legal, toate acestea erau o tentatie irezistibila pentru fratele sau mai mic si n-avea sa renunte la acel festin nici in ruptul capului.

Blythe isi aminti expresia de pe fata ei atunci cand Burns le adusese la cunostinta acea clauza speciala din testamentul lui John. In mod sigur Julia habar n-avusese de ea. In acele momente de soc, cand privirea ei innebunita se incrucisase pentru o clipa pe a lui, ii vazuse nedumerirea si socul din ochi. Simtise pentru ea o nesfarsita mila si o furie rece la adresa lui John.

Cum putuse s-o injoseasca asa? Ce naiba urmarise cu clauza aia blestemata?

Exista un motiv temeinic la baza acelei hotarari absurde, unul puternic si intemeiat. John dorise ca Julia sa ramana in grija unuia dintre ei. Dar de ce? Aceasta era intrebarea.

Ca sa afle raspunsul ar fi trebuit ca problema sa-l intereseze si sa faca niste cercetari in acest sens. Dar nu-l interesa si, pe urma, nici nu avea timp si chef pentru asemenea tampenii. Desi curiozitatea ii fusese starnita, Blythe ajunse la concluzia ca cel mai intelept era sa nu se amestece si sa ia o distanta sanatoasa fata de intreaga chestiune.

Julia era un capitol incheiat in viata lui si asa avea sa ramana.

CAPITOLUL 2

Julia se lasa condusa de Lionel prin livada din spatele conacului si se aseza tremurand pe una dintre bancutele din lemn vopsit de sub un cires plin de muguri, care stateau sa pocneasca. Aerul rece, ce inca mai pastra mireasma ultimei zapezi, ii limpezi capul care i se invartea pe umeri ca un titirez.           

Lionel ramase in picioare si-si scoase tabachera aurita. Isi aprinse tigareta subtire si inhala cu nesat primul fum. In tot acest timp isi tinu ochii atintiti asupra Juliei si cuvintele de ocara la adresa lui John bine ferecate in dosul buzelor. Era livida, iar durerea din ochii aceia ca smaraldele slefuite ii ardeau inima.

Pret de cateva minute, niciunul nu scoase o vorba.

- De ce? sopti Julia intr-un tarziu, cutremurandu-se, dar nu din pricina frigului. Nu inteleg

- Nici eu, marturisi barbatul, asezandu-se langa ea si inconjurandu-i umerii ingusti cu un brat. Nu prea seamana a John chestia asta.

- Am crezut ca-l cunosc, murmura tanara femeie, sprijinindu-si fruntea de umarul lui. Oh, Doamne, imi vine sa intru in pamant de rusine!

- Nu e vina ta, Juley. Ai fost pusa intr-o situatie neplacuta. Cu totii am fost

- Nu si Edmond, rosti ea cu un zambet straniu. Pe el, situatia il amuza si-l aranjeaza de minune.

Bun, isi zise vicontele cu un oftat. Iti revenise din soc si incepuse sa gandeasca.

- Asta numai daca ai de gand sa faci din el un om avut.

- Iisuse, ingaima ea, asta o sa se intample cand o ingheta iadul!

- Nu-l subaprecia, Juley. Este fratele meu si-l cunosc. Va trebui sa te impaci cu ideea ca nu se va da in laturi de la nimic pentru a pune mana pe bani

- Atunci, hai sa-l scutim de efort, propuse Julia, inaltandu-si fruntea palida si privindu-l cu un zambet trist si rugator. Insoara-te tu cu mine, Lion, ii ceru ea, rosind usor. Nu, asculta-ma! ii puse ea o mana pe gura care se pregatea sa riposteze, privindu-l serioasa. Noi doi ne cunoastem foarte bine, ne intelegem unul pe celalalt, ne iubim si ne respectam. Ar fi cea mai buna rezolvare pentru toata lumea. In clipa de fata nu cunosc pe nimeni in afara ta langa care sa-mi faca mai multa placere sa stau

- Juley, bolborosi el in spatele degetelor ei.

- Asculta-ma, doar. N-are rost ca averea lui John sa se risipeasca in patru zari. Voi toti aveti dreptul la ea, tu mai mult ca restul. Daca ne casatorim, nu va fi batator la ochi pentru nimeni. Toata lumea stie ca noi am fost dintotdeauna apropiati si

- Julia, ii prinse el incheietura mainii care-l impiedica sa vorbeasca. N-ar fi cinstit si nici corect fata de niciunul dintre noi. Tu ma cunosti prea bine si stii ca nu am cum sa-ti ofer ceea ce-ti doresti.

- Ce stii tu despre dorintele mele? rosti ea cu o voce mahnita, plecandu-si ochii pentru cateva clipe.

Ar fi vrut sa fie suparata pe John, furioasa pentru ceea ce-i facuse. Faptul ca-si tainuise intentiile in fata ei, pentru prima data in toti acei ani minunati pe care-i traisera impreuna, o ranise peste masura. Dar nu putea sa se manieze si nici nu avea dreptul s-o faca. John ii daruise, prin compensatie, atat de multe!

Multi condamnasera la inceput mariajul lor. Ea, fiica unei servitoare frantuzoaice care fugise de pe continent in timpul marii revolutii. El, descendentul uneia dintre cele mai vechi si mai respectate familii britanice Cu o diferenta de ani intre ei de aproape o jumatate de secol!

In clipa in care Julia isi facuse debutul in societate la bratul lui John ca sotie a lui si ducesa de Ross, stiuse care avea sa fie opinia inaltei societati. Singurul lucru pentru care nu fusesera repudiati din sanul acesteia il constituia faptul ca John era un favorit al curtii, un barbat bogat si respectat de catre egalii sai. Facea parte din crema cremelor si nu putea fi inlaturat doar pentru ca era, ca toti barbatii, sensibil in fata frumusetii si a prospetimii de neegalat a tineretii. Asa ca i se iertase greseala si societatea se decisese sa se bucure in continuare de prezenta ducelui si sa-i tolereze tanara mireasa, tratand-o cu o politete inghetata, ironica. Unii, mai indrazneti, se decisesera s-o elimine de pe firmamentul social, mizand pe inferioritatea si originea ei sociala. Incercasera s-o puna in diferite ipostaze jenante, care sa-i compromita dreptul la statutul inalt pe care, in opinia lor, il dobandise prin frauda, si s-o determine sa se retraga de buna voie, eventual sa se izoleze pe viata la Greenville. In acceptiunea lor, ea era o intrusa, avea sa ramana mereu o intrusa si trebuia inlaturata imediat.

Nimeni nu banuise ca in spatele acelor ochi verzi, stralucitori, si a fruntii senine se ascundea o minte ca un brici, ascutita cu meticulozitate si rabdare de catre cel care-i devenise sot. Cei care avusesera nechibzuinta de a o provoca sa se faca de ras datorita presupuse-i sale ignorante, sfarsisera prin a se tari sa-si linga ranile in vizuinele lor, spre amuzamentul si surpriza generala. Realizasera cu totii cat de mult se inselasera in privinta ei. Lady Julia stia sa zambeasca ametitor, glasul putea sa-i fie la fel de dulce ca mierea picurata din faguri, iar vorbele la fel de letale si precise ca niste bisturie. Cand in sfarsit castigase atentia si respectul societatii, Julia trecuse la actul doi. Trebuia sa devina placuta, apreciata, pretuita. Aprobata mai ales in fata celor mai influente si marcante prezente feminine ale aristocratiei, cele care aveau puterea de a transforma orice aparitie intr-un favorit sau intr-un paria al societatii.

- Pana si cele mai acre si mai dificile femei pot fi seduse, Julia, ii spusese John cu un suras plin de tandrete, in seara in care isi facuse debutul social. Iar tu ai aceasta calitate, draga mea. Mai intai ingenuncheaza-i si apoi vrajeste-i!

John avusese dreptate, ca de obicei. Si, de dragul lui, se straduise sa se integreze in acea lume bizara, care niciodata nu spunea ce gandea, si niciodata nu gandea ce spunea. In scurt timp, societatea incepuse sa-i caute compania si nu invers. Balurile date de ea erau cele mai elegante, cele mai rafinate. Serile literare pe care le tinea in fiecare miercuri dupa-amiaza erau cele mai interesante, cele mai pline de miez si stralucire.

John era mandru de ea. Iar Julia, in adapostul acelui paravan de stralucire si culoare, se bucura de libertati neingaduite altor femei, libertati pe care John i le daruise cu toata increderea si convingerea absoluta ca serveau scopului pentru care se nascuse, ca aceasta era menirea ei.

Cum Dumnezeu avea sa poata continua ce incepuse, daca mainile si picioarele aveau sa-i fie legate cu funia rezistenta a unui mariaj nedorit? reflecta ea cu jale si deznadejde. Isi dadea seama ca John incercase s-o protejeze, sa-i ofere un nou paravan, dar oare el nu realizase ca, in felul acesta, incurcase lucrurile si mai tare? Un sot era o complicatie in plus, pe care n-o dorea defel.

Oh, John! gandi ea cu disperare, durerea pierderii sfredelind-o pana-n maduva oaselor. Murise atat de neasteptat! Era atat de plin de viata! E drept ca avea saptezeci si patru de ani, dar la ultimul control pe care medical pe care i-l facuse, Cardigan ii asigurase pe amandoi ca avea o stare de sanatate excelenta. Ca apoi inima sa-i cedeze brusc. Nici macar nu murise acasa, la Greenville, locul unde spusese intotdeauna ca ar vrea sa-si dea ultima suflare.

Julia iti presa pleoapele cu varfurile degetelor. Se simtea ametita, slabita, aproape stoarsa. De la inhumarea care avusese loc cu trei zile in urma, abia daca apucase sa puna geana pe geana mai mult de doua ore. Oboseala i se adunase intr-un bulgare de greata ce-i chinuia stomacul. Avea o nevoie viscerala de somn. Poate ca ar fi trebuit sa incerce si sa se hraneasca, dar numai si ideea de mancare ii revolta organismul.

- Nu stiu care-ti sunt dorintele, se auzi glasul lui Lionel, tulburandu-i sirul gandurilor, dar stiu ca orice femeie iti doreste o familie. Isi doreste copii.

Julia isi ridica ochii incetosati spre el. Isi dorise copii. Era singura privinta in care John nu fusese generos cu ea. Si nu ca n-ar fi vrut asta, ci pentru ca pur si simplu nu fusese sa fie.

- Imi doresc copii, recunoscu Julia, zambind usor, cu tristete. Dar daca va fi sa-i am vreodata, atunci as vrea sa mi-i daruiasca un barbat pe care sa-l iubesc si care sa ma iubeasca. Iar optiunile in acest sens imi sunt extrem de limitate, nu crezi? Edmond ma vrea, dar nu-l vreau pe eu. Blythe nu cred sa-l interesez dar, de altfel, nici el nu ma intereseaza pe mine. Singurul pe care-l vreau esti tu, dar tu nu ma vrei, ridica ea din umeri intr-un gest resemnat, concentrandu-si stanjenita privirea asupra ciucurilor salului de lana pe care Lionel i-l petrecuse pe dupa umeri atunci cand iesisera din casa.

- Julia, facu tanarul barbat cu o voce plina de amaraciune. Eu nu voi fi in stare niciodata sa-ti ofer acest lucru, stii doar.

- Stiu, ofta Julia, dar in acest moment pun in balanta beneficiile si dezavantajele mariajului meu cu oricare dintre voi. Singura alegere care ma incanta, ma atrage si ma onoreaza esti tu. Si ar fi un castig pentru amandoi.

- Sunt flatat, scumpa mea, zambi contele cu afectiune, dar cred ca ar trebui sa-ti incerci farmecele pe Blythe. El este candidatul ideal. Te va proteja si se va ingriji de nevoile tale

- Nu cred, il intrerupse tanara femeie, privindu-l cu un zambet straniu pe buze. Blythe n-o sa se lege la cap cu o nevasta doar pentru a obtine niste bani de care nu cred sa aiba nevoie, iar de ravnit la ei, nici atat. Este bogat, plin de succes, si va mosteni oricum Greenville-ul. In plus, nu cred ca-i sunt prea simpatica si, cu siguranta, nici el mie. Nu ne-am potrivi nicidecum.

- Pai, cred ca singura solutie in cazul acesta este sa renunti la ideea cu maritisul, concluziona Lionel cu un zambet vag.

- Nu, se impotrivi ea moale. Toti trei trebuie sa intrati in drepturi si

- Julia, incepu barbatul calm, aruncandu-si restul de tigara intr-un petic de iarba incoltita, eu am suficienti bani pentru a duce o viata decenta. Nu in huzur, dar decenta. Asculta-ma putin, ii ceru el, ridicand o mana cand o vazu pregatita sa riposteze. Nici Blythe nu sta rau si, din cate il cunosc, nu are nevoie de banii lui John. Ba chiar, in situatia data, tare ma tem ca nici n-o sa-i vrea. Cat despre Edmond ei bine, omul cum isi asterne, asa doarme. Toti trei am mostenit dupa moartea parintilor nostri cate o suma de bani. Blythe si cu mine am trudit sa-i inmultim, Ed i-a tocat pe ai lui pana la ultimul penny. A fost alegerea lui. Singurul aspect al problemei care ma ingrijoreaza si care te ingrijoreaza si pe tine, cred, este situatia ta.

- N-o sa raman chiar saraca, zambi Julia stramb, cu privirile atintite melancolic spre casa. Mi se da dreptul sa locuiesc aici. In plus, bijuteriile pe care John mi le-a daruit de-a lungul acestor ani valoreaza o mica avere. Desigur, daca as incerca sa le vand, as obtine pe ele mai putini bani decat la cumparare dar, in tot cazul, nu voi flamanzi, ceea ce conteaza.

- Pentru Dumnezeu, stii bine ca atata vreme cat mai am suflare in piept, niciodata n-ai sa cunosti lipsurile sau grijile! Indiferent ce se va intampla, indiferent cum se va termina totul, eu voi ramane alaturi de tine.

- Oh, Lion, nu m-am indoit nicio clipa ca n-ar fi asa. Dar nu vreau si nici nu-mi pot permite sa fiu o povara pentru nimeni.

- Juley, nu ma insulta, o preveni el, privind-o suparat.

- Of, Sensibilitatea Ta! Stii prea bine ce am vrut sa spun. Nu stiu ce sa fac, marturisi ea cu un oftat adanc, masandu-si tamplele care-i zvacneau dureros. Incotro s-o iau

- Ai sase luni sa te hotarasti in ce directie s-o apuci, frumoaso, rosti Lionel. E timp berechet. Practic, de tine depinde totul. Dar, indiferent ce cale vei alege sa pasesti, gandeste-te in primul rand la tine. La fericirea ta.

Facu o pauza, simtind cum mania si indignarea, pe care si le stapanise admirabil pana in acel moment, prinsera sa i se iuteasca prin sange.

- John n-avea niciun drept sa-ti faca asta! izbucni el revoltat. E ca si cum ti-ar fi varat cu forta pe gat pe unul dintre noi!

- Sau invers, rosti ea cu ironie. N-are a face. Trebuie sa dorm putin. Imi crapa capul de durere.

Lionel ii lua o mana, ajutand-o sa se ridice, apoi i-o petrecu pe sub bratul sau, conducand-o spre conac. In dreptul scarilor care arcuiau spre etaj, Julia se rasuci si lua fata intre palme, privind in ochii aceia limpezi si lipsiti de orice urma de prefacatorie sau minciuna.

- Iti multumesc, sopti Julia, lipindu-si buzele de ale lui intr-un sarut gingas. Sa nu uiti cat te iubesc.

- Si eu te iubesc, scumpa mea, ii mangaie el obrajii palizi cu varfurile degetelor. Nici tu sa nu uiti asta

- Induiosator!

Amandoi se rasucira, dand peste imaginea lui Edmond, care statea in usa bibliotecii, intr-o atitudine nonsalanta, cu umarul sprijinit de toc, un pahar de coniac in mana si un ranjet nesuferit pe mutra izbitor de chipesa. Ochii lui, de culoarea bauturii pe care o rotea alene intre degete, erau ironici.

- Deci, Juley, deja ai ales? rosti el pe un ton batjocoritor, ducandu-si provocator paharul la buze pentru a lua o inghititura din el, fara a-si dezlipi ochii de pe fata ei palida. Sa incep sa ma gandesc la boabe de orez, porumbei si petale albe de trandafiri?

Jigodie nenorocita! scrasni tanara femeie in sinea ei. Nu se obosi sa nege si nici sa-i raspunda. Isi indrepta atentia asupra barbatului de langa ea, privindu-l insistent.

- Ramai la cina?

Era mai degraba o rugaminte decat o intrebare si cu toate ca Lionel se grabea sa se intoarca la Londra, incuviinta zambitor. Nici prin cap nu-i trecea s-o lase pe Julia singura in aceasi casa, cu Edmond!

Juliei aproape ca i se inmuiara genunchii de usurare. Ii zambi cu recunostinta, se rasuci si incepu sa urce treptele fara sa mai priveasca indarat.

In urma ei, expresia de pe fata lui Edmond se schimonosi de furie. O privi cum se indeparteaza, cu spatele drept si barbia ridicata semet, fiecare miscare a ei fiind fluida, de o gratie princiara.

Mica regina! gandi el cu un amestec de dispret si jind. Toata numai curbe generoase si senzualitate bine dosita sub pojghita aia de promoroaca pe care i-o trantea in fata ori de cate ori dadea ochii cu el. Nicio problema, isi zise el cu inversunare, luand inca o gura din bautura fina care incepuse sa i se incalzeasca in mana. Avea sa-si schimbe curand parerea despre el, asa cum si-o schimbasera toate femeile care trecusera prin astenutul lui. Niciuna nu fusese dezamagita, iar pentru Julia avea sa pregateasca tot ce era mai bun. Sau mai rau. Totul depindea numai de ea, de cat de mult intentiona sa-l faca s-o astepte.

Lionel se rasuci spre fratele sau abia in clipa cand fu in stare sa-si stapaneasca integral intreaga furie si enervare. Pe fata lui calma nu se citea nicio emotie, dar licarul din ochii lui il pusera in garda pe Edmond.

- Oh, sa inteleg ca m-am cam grabit cu felicitarile? il intepa cand Lionel trecu pe langa el, pasind in biblioteca si indreptandu-se spre micul bar.

- Stau si ma gandesc cateodata, Ed, ca e imposibil ca noi doi sa fim frati. Stii, imi imaginez ca de fapt mama a pierdut copilul la nastere si, ca inima sa nu i se franga, i-au adus in loc fiul unei femei sarmane. Sau a unei tarfe, adauga el, luand o gura zdravana de coniac. Pentru ca de undeva tot trebuie sa fi mostenit tu apucaturile astea „cizelate”.

- Daca incerci sa ma insulti, afla ca nu-ti merge, ranji Ed, complet nepasator, inghizand usa si pasind sprinten pe covorul turcesc pentru a se tolani intr-unul din fotoliile elegante din piele crem. Blythe s-a retras, asa ca lupta este intre noi doi frate.

Ultimul cuvant il rosti rautacios, in timp ce ridica paharul intr-un toast mut, golindu-l sfidator, pe nerasuflate.

- Cum adica, Blythe s-a retras? se incrunta Lionel surprins.

- Cum bine ai auzit. I se parea sub demnitatea lui sa aspire la mana Excelentei Sale.

- Inventezi. Stiu sigur ca nu acestea au fost cuvintele lui.

- In mare asta a lasat sa se inteleaga, gesticula Edmond, ridicandu-se sa-si toarne inca o portie. Burns a fost de fata, asa ca poti sa verifici. Dar mai bine intreaba-l pe Blythe. Dintotdeauna ati fost apropiati.

Desi vocea ii era lipsita de inflexiuni, Lionel simti muchia taioasa a resentimentelor aflate dedesubt. Ofta, aprinzandu-si un trabuc. Stiuse chiar din clipa in care Burns le adusese la cunostinta pretentiile lui John ca Blythe avea sa paraseasca scena fara sa ezite macar. Blythe, dintre toti trei, era cel mai capos, mai mandru si mai orgolios dintre ei.

- Julia are nevoie de timp pentru a merge mai departe, rosti Lionel, incordat. Sfatul meu este sa i-l acorzi.

- Nu ma reped s-o inghesui, Lion, desi recunosc ca-mi surade enorm ideea, ranji Edmond. O sa-i acord sa zicem o luna, pentru a-l jeli pe unchiuletu’ John. Si, dupa aceea, te previn ca n-am de gand sa joc cinstit.

- Ar fi o schimbare, il ironiza vicontele, privindu-l lung. Cinstea, vreau sa spun. Nu-mi amintesc ca acest cuvant sa aiba vreo semnificatie aparte pentru tine.

- Mai du-te dracului!

Intorcandu-i spatele, Edmond iesi, planuind sa-si petreaca timpul ramas pana la cina in dormitorul lui, ucigandu-si plictiseala in compania sticlei pe care o insfacase in drum spre usa. Avea sa-i acorde un ragaz Juliei, dar al naibii sa fie daca avea sa paraseasca Greenville-ul si sa-l lase pe Lionel cu ea plangandu-i pe umar! Consolarea, medita el cu un zambet malign, o puteai primi in multe feluri din partea cuiva, dar cel mai satisfacator mod era cel oferit la pat. Daruise genul acesta de consolare multor vaduve si, din propria experienta, stia foarte bine ca sentimentul supravietuirii era cel mai bun afrodiziac.

Imaginea Juliei, goala si cu parul raspandit in jurul capului, dornica sa-i primeasca imbratisarea, i se contura cu o asemenea claritate in spatele ochilor incat pret de o fractiune de secunda, nu vazu nimic decat acea plasmuire a mintii, drept pentru care se impiedica de ultima treapta a scarii, mai-mai sa cada-n nas.

Edmond injura printre dinti si clipi des, incercand sa-si limpezeasca mintea. Trebuia sa se stapaneasca. De data aceasta nu-si permitea sa faca nicio miscare gresita. Julia avea sa fie cel mai mare trofeu al vietii sale si intentiona serios sa-l dobandeasca. Indiferent pe ce cale. Asa ca trebuia sa se pastreze lucid si concentrat asupra problemei. O dorise dintotdeauna si avea s-o aiba. Dar inainte de a ajunge in patul ei, trebuia sa treaca de mintea aia ascutita si sa ajunga la turturele acela care-i tinea loc de inima.

CAPITOLUL 3

La doua saptamani dupa funeraliile ducelui de Ross, se facu public testamentul acestuia, cu mostenitorii sai legali si sumele pe care acestia urmau sa le primeasca.

Blythe fu recunoscator lui Burns pentru delicatetea cu care omisese sa precizeze conjunctura in care toti cei implicati urmau sa intre in posesia bunurilor desemnate. In schimb, era mentionat faptul ca tinerei vaduve i se interzisese doliul de catre raposatul sot. Ceea ce era totuna cu a-i grava Juliei pe piept, cu litere rosii: libera pe piata casatoriilor.

Suma in sine, pe care ar fi mostenit-o in conditii normale daca n-ar fi fost la mijloc acea clauza imputita, era suficienta pentru a starni interesul burlacilor existenti si nu numai a lor. O vaduva tanara, bogata, frumoasa. Vulnerabila. Prada sigura, in ochii celor mai multi. Dar nu si libera. Nu cu adevarat.

Blythe mototoli ziarul in maini, aruncandu-l in flacarile care ardeau vesel in semineul de piatra din cabinetul sau de lucru. Si suidui cu patima.

Julia, privata de perioada de trei ani obligatorie doliului, putea sa iasa in societate oricand dorea, fara teama ca va fi clevetita.

Blythe inchise ochii, incercand sa-si inghita enervarea. Personal, n-avea nimic impotriva distractiilor oferite pe timpul sezoanelor. Ii placeau petrecerile somptuoase, mancarurile bune, bauturile fine si doamnele frumoase. Era un om de lume si un barbat cu nevoi sanatoase. Nu facea un secret din asta. Iesea in societatea ori de cate ori timpul i-o permitea, gasind relaxante conversatiile de salon si flirturile mestesugite.

Acum se intreba cum naiba avea sa se descurce cu toate. In calitate de cap al familiei, lui ii revenea sarcina de a o insoti pe Julia in societate. Asta insemna ca trebuia s-o escorteze peste tot pentru a-i proteja reputatia: opera, teatru, baluri, serate Avea s-o vada mai des decat ii convenea sau se simtea pregatit. Situatia il scotea din minti. N-o voia in preajma lui si-l blestema pe John pentru modul pervers in care-l legase de ea.

Sase luni, incerca el sa se incurajeze. Doar o afurisita de jumatate de an si cosmarul avea sa se termine. La sfarsitul acelei perioade, Julia avea sa se marite cu unul dintre fratii lui, fara-ndoiala. Pentru ea intotdeauna contasera banii, precum si statutul social. Doar il sedusese pe John pentru a capata aceste privilegii, nu? Si n-avea sa renunte la prada tocmai acum. Dar, chiar si daca renunta, avea sa-si gaseasca cu siguranta un alt fraier care s-o intretina si sa-i satisfaca nevoile. Avea destule atuuri pentru a obtine ce dorea de la un barbat in deplinatatea facultatilor sale fizice: frumusete din belsug, carisma cu carul, eleganta si o inteligenta pe care niciodata nu i-o subestimase. Stia ca era in stare sa seduca pana si un sfant. El insusi picase ca un dobitoc in plasa farmecelor ei. Iar acest fapt se numara printre putinele lucruri pe care le regretase la viata lui.

Pe de o parte, vina fusese si a sa. El daduse tonul, tinandu-i calea si nascocind tot felul de pretexte pentru a putea ramane cat mai mult timp in preajma ei. Instinctiv, stiuse ca nu prin complimente si vorbe dulci avea sa-i obtina compania, ci flatandu-i mintea. O atrasese in dizertatii lungi, dicutand in contradictoriu pe diferite teme, o tachinase si rasesera impreuna. Fusese tanar, indragostit si orb de-a binelea. Si-si platise prostia cu varf si indesat

Ce naiba-l apucase acum, de scormonea asa in trecut, cuprins de febra amintirilor? Trecuse, in pastele masii! Si fusese o vreme cand chiar nu-i mai pasase.

Sase luni, scrasni Blythe, strangandu-si pleoapele cu putere. Avea sa fie ca un fel de test, cugeta el. Da, asa avea sa ia intreaga situatie: ca pe un test. Sase luni ca sa-si demonstreze ca era un barbat cu o vointa de fier, capabil sa orbeasca complet si sa-si inghete sangele in vene ca sa devina complet imun in fata celei mai frumoase femei pe care o vazuse in viata lui.

Mda, asa avea sa faca. Si, la o adica, poate ca-si facea griji de pomana. Poate ca Julia nici n-avea de gand sa paraseasca Greenville-ul.

La patruzeci de mile departare, Julia statea in picioare in fata ferestrelor deschise ale salonului unde-si primea de obicei vizitele, lasand aerul rece sa-i mangaie fata imbujorata. Statu multa vreme nemiscata, cu privirile atintite asupra culmilor dezgolite care se unduiau in departare, lasand frigul s-o patrunda, sa-i limpezeasca mintea.

Stiuse ca avea sa fie chemata, mai devreme sau mai tarziu. Si John o stiuse, acesta fiind probabil unul din motivele pentru care-i interzisese sa se retraga ca sa-l jeleasca in tihna, asa cum s-ar fi cuvenit. Asa cum si-ar fi dorit. In inima ei, avea sa-l regrete toata viata, o stia. John fusese pentru ea mai mult decat tata, prieten si sot: fusese stanca pe care se cladise lumea ei. Un om cu instincte extraordinare, de o inteligenta unica, uluitoare, un barbat de onoare, gentil, devotat si loial. Si-l iubise. Inca-l mai iubea, desi ultimul lui gest ii lovise inima intr-un fel care nu se putea defini decat intr-un singur fel: tradare. Sau poate doar grija excesiva. Putea sa-i inteleaga decizia pana la un punct. Dorise sa fie protejata. Insa un sot n-ar fi facut decat sa-i complice si mai mult existenta. Sa-i pericliteze pozitia si munca. John ar fi trebuit sa-si dea seama de asta, nu?

Julia se cutremura si-si freca bratele dezgolite. Avea pielea inghetata. Se dadu un pas indarat si inchise ferestrele, sprijinindu-si fruntea de tocul lor.

Avea sa apara in societate mai repede decat anticipase sau o dorise.

Pe sub freamatul delicios al provocarii, teama se prelingea ca o umbra, intunecandu-i placerea. Trebuia sa-si faca bagajele si sa plece la Londra de urgenta. Si sa dea cu ochii de Blythe. Acum el era capul familiei si trebuia sa-i asigure protectia. Urma s-o escorteze peste tot, sa stea cu ochii pe ea, sa

Pret de o clipa, ii trecu prin minte daca nu cumva era cazul sa-si gaseasca repede un sot, unul octagenar de preferinta, care sa-i ofere acoperirea perfecta si care s-o lase in pace. Unul care sa aiba bunul simt sa moara repede si fara prea multa truda. Infiorator si deprimant gand, dar practic. Pentru ca, asa cum bine subliniase Lionel, el si Blythe n-aveau nevoie de banii lui John ca sa-si duca zilele si, la o adica, nici ea n-avea nevoie de ei. Iar Edmond, ei bine, el alesese cum sa-si traiasca viata, asa ca trebuia sa suporte de unul singur consecintele. Gura lumii avea sa fie ocupata, dar moara de barfe nu se oprea niciodata din rasnit. Oricum nu dadea doi bani pe ceea ce gandeau altii despre ea. Stia din proprie experienta ca prima parere, chiar daca era gresita, de regula era si cea care se impamantenea in cugetul tuturor.

Dar n-avea s-o faca. N-avea s-o faca pentru ca, in pofida dozei de cinism pe care anii si maturitatea in sine i le strecurasera in suflet, inca mai ramasese destul de visatoare si naiva incat sa creada in sfintenia juramintelor rostite in biserica. Asa cum crezuse si in urma cu opt ani, cand acceptase cererea lui John in casatorie. Fusese un soi de targ dar, in ciuda aspectului practic, il iubise si-l respectase pe John suficient de mult incat sa-l accepte. In plus, ii era datoare. Iar datoria o impinsese sa aleaga acel drum. Facuse un compromis care o duruse mult timp, dar nu regretase niciodata alegerea facuta.

Indreptandu-si spatele, Julia trase aerul in piept cu lentoare, ignorand mica greutate care-l apasa. Lua mesajul care-i fusese expediat din Londra cu o zi in urma si-l aduse in dreptul lumanarii. Si-n timp ce hartia se rasucea si se preschimba in scrum, se forta sa gandeasca.

Ar fi putut scapa de Blythe pur si simplu ocolindu-l. Nu s-ar fi intamplat nicio nenorocire daca-l instiinta cu o zi sau doua intarziere ca era in oras si ca avea chef sa iasa. Desigur, Blythe avea sa afle adevarul si asta destul de repede, fiind un om cu o sumedenie de relatii. Avea sa se enerveze, probabil, pentru ca-i sfidase autoritatea, dar oricum ea nu dadea nicio ceapa degerata pe parerile lui. De un lucru era constienta: deocamdata nu putea iesi singura in lume. Oricat de nepasatoare era fata de opinia publica, totusi facea parte dintr-o societate ale carei reguli se straduia sa le respecte. Un barbat din familie trebuia s-o escorteze si sa-i asigure protectia. Cum Lionel ii spusese ca intentiona sa-si petreaca a doua jumatate a lui mai in nordul Scotiei, avea de ales doar intre Blythe si Edmond, Dumnezeu s-o apere!

Edmond iesea categoric din schema. Bine, deci urma sa apeleze la Blythe, se resemna ea cu un oftat. Trebuia sa fie prudenta desi, de cele mai multe ori, oamenii nici nu observau ce se petrecea chiar sub nasul lor. In plus, serata cu pricina era mai degraba o colecta de fonduri pentru construirea unei scoli in care sa invete copii nevoiasi, iar cei frumosi, snobi si bogati aveau sa-si deserteze o mica parte din continutul buzunarelor in contul acelei actiuni.

Referat: Simbolismul romanesc ca si curent literar: ReneGhil si Alexandru Macedonski - poezia simbolista romaneasca Referat: Basmul – caracteristici, tema, timpul, naratorul

Julia participase la nenumarate astfel de reuniuni si stia cum merg treburile. Cea de joi seara avea sa fie insotita de o licitatie. Lady Carington era o gazda fermecatoare si de data aceasta se intrecuse pe ea insasi. Julia o placea enorm pe femeia aceea maruntica si rotofeie, a carei energie parea sa nu se epuizeze niciodata. Era ingerul celor vitregiti si se lupta din rasputeri pentru bunastarea femeilor oropsite si copiilor care locuiau in partea insalubra a Londrei. Ducesa gasise o metoda dubla de a cotrobai prin buzunarele celor de o seama cu ea. Fiecare invitat trebuia sa renunte la un mic obiect din gospodaria sa, obiect care avea sa fie scos la licitatie. Banii obtinuti aveau sa fie folositi in scopul precizat, iar obiectele cu pricina aveau sa-si gaseasca un nou stapan. O tombola fara bilete, din care se puteau stoarce bani frumosi.

Julia nu intentionase sa participe atunci cand primise invitatia si se hotarase sa trimita un set de sfesnice de argint cu sase brate, lucrate in filigran. Iubea acele piese, dar tocmai pentru ca le iubea se hotarase sa i le trimita. In sinea ei fusese intotdeauna de parere ca orice lucru bun se naste dintr-un sacrificiu. Probabil ca setul n-avea sa-si scoata pretul real, dar cine stie?

Dar i se ceruse sa vina. Si locul ales era casa primitoare a ducesei.

Incruntata, Julia iesi din salon si porni spre dormitorul ei ca sa inceapa pregatirile pentru calatoria care-o astepta. In fata sifonierului cu sase usi, ce ocupa un perete intreg, tanara femeie sovai cateva momente.

I se interzisese doliul. Iar sederea la Londra avea sa-i fie prelungita de sezonul lung, care avea sa inceapa in mai putin de trei saptamani. La fel si intrigile, si comploturile Deja fremata de nerabdare.

Cu un zambet absent, incepu sa arunce pe pat rochiile unele peste altele, toalete fabuloase, cu decoltee si croiuri indraznete pana la limita ingusta dintre eleganta si indrazneala. Erau de ultima moda, iar unele dintre ele fusesera concepute special pentru ea. John avusese intotdeauna grija ca ea sa fie imbracata dupa ultimul racnet la Paris si, din fericire, tendintele actuale i se potriveau perfect si o avantajau. Acele tinute faceau parte din arsenalul ei. Anne o invatase cum sa-si foloseasca ochii, vocea si farmecele ca pe niste arme silentioase, de mare precizie. Barbatii, fiindca de cele mai multe ori erau barbati, erau cu atat mai usor de manipulat daca li se distragea atentia. Iar ea devenise experta in a distrage atentia.

Trei ore mai tarziu se afla in drum spre Londra.

CAPITOLUL 4

Ziua de miercuri fusese o zi mult prea incarcata chiar si pentru programul sau obisnuit de lucru. Avusese trei procese dificile la tribunal, unul dupa altul, care-i solicitasera atentia si concentrarea peste limite. Doua dintre ele avea sa le castige fara nicio umbra de indoiala, reusind sa discrediteze toti martorii opozitiei, insa cel de-al treilea caz il enervase la culme. Clientul era un om dificil, idiot, si-l mintise din capul locului. Nu putea sa-i sufere pe cei care-i insultau inteligenta si n-aveau incredere in el. Daca nu ar fi fost la mijloc reputatia lui, i-ar fi tras un sut in fund si l-ar fi lasat sa se descurce singur. Propria mandrie ii devenea nesuferita uneori. Nu putea sa-si abandoneze clientul in mijlocul procesului, dar intentiona foarte serios sa-l taxeze pe masura, ridicandu-si onorariul.

Lui Blythe nu-i placeau surprizele iar cea de astazi fusese una al naibii de neplacuta. Aparuse un martor pe ultima suta de metri, de a carui existenta nu fusese informat, iar el trebuise sa se adapteze din mers si sa improvizeze. Si cum oboseala isi ceruse tributul dupa primele doua cazuri, nu se descurcase chiar stralucit. Fusese furios si asta in detrimentul lui. Dar cazuse in picioare, ca intotdeauna. La urmatoarea infatisare avea de gand sa-l extermine pe procuror cu toata armata lui de martori mincinosi, isi jura el cu un marait.

Ramsey ii deschise usa inainte ca el sa ajunga in dreptul scarilor si Blythe intra, inmanandu-i pelerina si manusile.

- Aveti un musafir, sir, il informa majordomul, privindu-l cu prudenta.

Expresia aceea sumbra, care rareori aparea pe chipul stapanului sau, era un semn de rau augur si, de regula, Ramsey evita sa ramana prin preajma lui mai mult decat era necesar in asemenea imprejurari.

Blythe se rasuci pe calcaie, enervat de-a binelea, cu ochii arzandu-i in cap. N-avea chef de vizite si mai avea o groaza de lucru.

- Cine naiba e? se rasti el. Nu conteaza. Da-l afara!

Impolitetea lui il lasa pe Ramsey cu gura-cascata. Clipi de cateva ori si inghiti in sec convulsiv. Niciodata in cei sase ani de cand lucra pentru el nu-l vazuse asa de otarat.

- Este o doamna, Alteta Voastra. A spus ca se numeste lady Ross.

Julia!

Lui Blythe i se stransera maruntaiele. Gura i se usca si avu nevoie de cateva momente ca sa-si revina din surpriza. O droaie de ganduri i se invalmasira in cap. Julia niciodata nu pusese piciorul in casa lui. Pana acum.

- Unde e?

- In salon, stapane.

Blythe o porni intr-acolo, inghitindu-si blestemele care-i zvacneau pe limba. Ce naiba cauta acolo? De ce dracu’ venise la Londra? N-ar fi fost mai normal sa sada naibii la Greenville si sa-si jeleasca barbatul!?

In cei opt ani cat fusese maritata cu John, niciodata nu se deranjase sa-i calce pragul. In societate, in tot acest timp, se vazusera de maxim patru ori. Cinci, se corecta el imediat. Si abia se sinchisisera sa schimbe doua vorbe. Intra in incapere fara a se osteni sa bata la usa.

Julia statea in picioare in dreptul ferestrelor, contempland gradina cocheta din spatele casei, invaluita in lumina blanda a asfintitului. Se rasuci spre el si Blythe simti impactul frumusetii ei ca pe un pumn greu, indesat in stomac. I se taie respiratia, fapt care-l facu sa se infurie si mai tare.

- Pari obosit, rosti ea bland, sarind peste formulele introductive.

- Tu, in schimb, arati spectaculos, zambi Blythe subtire. Cine te-ar vedea nici nu si-ar da seama ca ti-ai ingropat barbatul cu nici trei saptamani in urma. Doliul iti prieste de minune, doamna.

O vazu cum devine dintr-odata livida si se blestema pentru cruzimea vorbelor lui.

- Iarta-ma, facu el, inchizand ochii pentru un scurt moment. Am avut o zi nenorocita.

Julia isi musca buzele nefericita.

- Niciodata nu ai avut o parere prea buna despre mine, spuse ea cu un zambet mic amar in coltul gurii.

Blythe nu facu decat s-o priveasca lung. Arata fabulos in rochia aceea de culoarea jadului, cu umerii goi si corsajul rascroit pana la limita cea mai de jos a decentei. Rafinata. Frumoasa si perfida ca Dalila.

Ca un simbol al personalitatii ei, Julia niciodata nu-si coafa parul in ton cu moda, ci si-l lasa liber, eventual prins lateral in spatele urechilor cu piepteni asortati, ca acum. Adevarul era ca ar fi fost o crima sa-si persecute acele bucle grele, intunecate si lucioase, ce i se inelau ademenitor in jurul fetei si a umerilor pana spre talie, pentru a le transforma in cocurile acelea elaborate, pline de pudra, sclipiciuri si pene colorate, la mare moda in ultimele doua sezoane. Femeia din fata lui era intruchiparea pura a senzualitatii si a frumusetii feminine, a gratiei naturale si a farmecului dar mai ales a parsivitatii. Iar el nu trebuia sa uite care era esenta ei, adevarata ei natura.

- Intotdeauna m-ai considerat o fiinta jalnica, ambitioasa si lipsita de sentimente, rosti ea incet.

- Jalnica n-ai fost niciodata, murmura barbatul obosit, in timp ce se indrepta spre bar pentru a-si turna o portie dubla de whisky. Despre celelalte cusururi insirate, tu trebuie sa stii mai bine. Ce bei? Vin, sherry, coniac?

- Coniac, accepta Julia. Crede-ma, nu te-as fi deranjat daca situatia nu o cerea.

Blythe veni spre ea si-i intinse paharul. Julia il lua cu grija ca sa nu-l atinga. Ochii lui se ingustara. Parfumul ei, un iz suptil de camp proaspat cosit, i se infiltra in nari. Inconstient, se trezi c-o adulmeca si facu doi pasi indarat, punand o distanta sigura intre ei.

- Atunci, lumineaza-ma, o invita el fara menajamente.

Julia trase incet aer in piept si se indrepta spre unul dintre fotoliile Louis al IV-lea, asezandu-se. Ii tremurau genunchii, desi nu-si putea explica prea bine de ce. Si, pe langa asta, ceva ii apasa pieptul, impiedicand-o sa respire. Prezenta lui o tulbura. Si o irita deopotriva. De fapt, expresia de pe chipul lui o irita: seaca, nepasatoare, o idee plictisita.

- Cunosti testamentul lui John, intra ea direct in subiect.

- Da, aproba el, sprijinindu-si soldul de muchia mesei.

- John n-a vrut ca eu sa-l plang. Mi-a spus asta inca de cand inainte sa se duca. Pentru ca vocea-i tremura putin, bau o gura zdravana de coniac, tragand putin de timp. Nu m-am gandit nicio clipa ca o sa-si oglindeasca dorinta atat de precis.

Isi musca buzele, nestiind cum sa continue. Atitudinea lui calca pe nervi. Statea nemiscat si o privea intr-un fel care o nelinistea. Isi imagina ca probabil aceea era privirea care-i facea pe oameni sa transpire in timpul interogatoriilor de la tribunal: intunecata, rece si scormonitoare. Inteligenta. Julia se intreba daca nu cumva era pe cale sa faca o prostie cat casa de mare.

- Crede-ma, nu te-as fi deranjat, dar Lionel nu este in oras, izbucni ea, privindu-l nemultumita. Si am o invitatie pe care trebuie s-o onorez.

- Imi ceri sa te insotesc, dadu el din cap ganditor, simtind cum peste nodurile din stomac se incheaga alte noduri.

- N-am de ales. Din vocea ei razbatea nemultumirea. Stiu ca si tie iti displace acest lucru la fel de tare ca si mie, dar E vorba doar despre doua ore din timpul tau, joi seara. Dupa aceea, promit sa nu te mai deranjez vreodata.

Doua ore, maine seara, gandi Blythe, ingustandu-si ochii peste buza paharului. Scapa ieftin. Putea sa faca fata la doua ore de plictiseala. Goli paharul si-l puse jos.

- Sunt un om foarte ocupat, doamna. Dar daca este vorba despre numai doua ore, atunci o sa ma sacrific pentru binele obstei.

Avea sa se sacrifice pentru binele obstei, isi zise Julia, abtinandu-se la limita sa nu-i arunce paharul cu restul de coniac in cap. O spusese de parca i-ar fi cerut luna de pe cer!

Blythe nu fusese niciodata un om simplu, usor de descifrat. Dar isi amintea foarte bine de vremea cand fusese altfel decat era acum. Stia ca putea fi spiritual, galant, atent, fermecator si amuzant. Desigur, acea latura a personalitatii si mintii lui era rezervata probabil restului lumii, celor care erau de acelasi rang cu el, gandi ea cu ironie. Cu ea se comporta atat de rece si ingrozitor de formal, incat Julia se intrebase cum de naiba nu se alegea cu vreo pneumonie din cauza gerului din vorbele si privirea lui, in rarele ocazii in care se intalnisera si in si mai rarele ocazii in care i se adresase.

- Doua ore, joi seara, incuviinta ea bosumflata. Dupa aceea, Lionel te va scuti de aceasta corvoada. Se ridica, lasandu-si paharul neterminat pe masuta joasa de ceai. Lady Carington gazduieste o receptie al carei scop este sa adune niste bani pentru a ridica o scoala pentru copii napastuiti, continua ea fara chef. De fapt, este un soi de tombola cu licitatie. Daca crezi ca te poti lipsi de ceva Lasa fraza neterminata, dandu-i timp sa se decida in vreme ce se indrepta spre usa. Te astept la ora opt.

Blythe o privi, simtindu-se in mod inexplicabil ca un idiot. Voise sa fie grosolan cu ea si reusise. Atunci de ce naiba se simtea atat de vinovat?

- Doamna, facu doi pasi spre ea, nestiind nici el ce sa spuna. Julia se rasuci si-l privi linistita, intrebatoare. Stomacul lui palpita. Si nu doar stomacul, injura el cu naduf in sinea lui. Frumusetea ei era de vina si in privinta asta nu putea face nimic. Iesi undeva in seara asta? rosti el primul lucru care-i trecu prin minte.

- Nu.

Blythe isi ridica o spranceana surprins. Isi daduse silinta sa se gateasca astfel numai pentru intalnirea cu el. Magulitor gand, isi zise el. Dar la o adica, Julia ar fi aratat sclipitoare si-ntr-un sac de panza, prafuit si plin de gauri. Avea acea structura speciala a oaselor, acea armonie a trasaturilor si prospetime a tenului care ar fi facut-o sa arate bine indiferent cu ce s-ar fi imbracat.

Blythe se trezi furat pentru o clipa de amintiri. O revazu cu ochii mintii in rochia aceea simpla, de culoarea cireselor negre, cu parul bogat, revarsat in valuri pe spate si cartea in poala. Lipsise aproape opt ani de acasa, timp in care se maturizasera amandoi. Iar revederea fusese un soc pentru el. Julia statea pe o banca in gradina de la Greenville, sub umbra unui tufis de trandafiri rosii, cataratori, si era atat de absorbita de lectura incat nu-l auzise venind. Se juca absenta cu propria gura, framantandu-si buzele cu varful degetelor, un semn care-i trada concentrarea, dupa cum avea sa afle destul de curand. Cand Julia isi coborase mana ca sa intoarca pagina, el ii observase forma si coloratia gurii si-si spusese atunci ca niciodata nu mai vazuse o gura atat de frumoasa si ademenitoare, si nicio femeie care sa arate atat de delicios-intelectuala

- Noapte buna si iarta-mi deranjul, rosti ea, smulgandu-l din visare si iesind pe usa.

Nu tu reverenta, nu tu menuet verbal, nimic. La o alta femeie, acea atitudine ar fi putut fi considerata o totala lipsa de educatie. La Julia, era un soi de distinctie personala, daca o putea numi astfel. Tot ce facea femeia asta afurisita era atat de natural si fermecator, incat cu greu te puteai supara pe ea. Chiar si cand iti reteza gatul de la genunchi.

Blythe auzise despre abilitatea ei de a te diseca pe viu intr-o discutie fara nicio anestezie prealabila si admira si respecta asta la o femeie. Existau prea putine gratii pe firmamentul londonez care sa straluceasca si prin vioiciunea spiritului, nu doar prin frumusete. Iar Julia, dupa spusele unora, se situa in fruntea clasamentului.

Maine seara, doua ore, isi zise el din nou, in timp ce-si turna o noua portie de whisky. Nu putea spera decat ca acele ceasuri sa treaca repede si dupa aceea drumurile lor sa li se intersecteze sporadic, de preferinta, deloc.

Dand paharul peste cap, Blythe savura caldura care i se sparse in stomac, desfacand treptat ghemele de nervi si frustare ce i se cuibarisera acolo. Se apuca de muchia biroului, aplecandu-se deasupra acestuia si ramanand cu privirile fixate intr-un punct.

Doar doua ore, repeta el, continuand sa suiduie printre dinti.

CAPITOLUL 5

Receptia-tombola-licitatie, sau ce naiba era, adunase acolo toate culorile sociale, constata Blythe cu o grimasa. Existau prea putini din inalta aristocratie care-si pastrasera averile, drept pentru care lady Carington se lasase de costisitorul obicei de a stramba din nas si de a-si permite sa fie capricioasa in privinta obarsiei invitatilor. Titlurile nobiliare se amestecau cu cei care aspirau la ele si, pentru mai multa stralucire, gazda invitase si cativa reprezentanti din lumea artistica: poeti, scriitori, pictori si cantarete de opera.

Nu conta sursa banilor, important era ca acestia sa curga.

Blythe o urma pe Julia spre zona unde urmau sa fie donate obiectele licitatiei. Setul de sfesnice era superb, cu lucratura complicata si lustruite cu atata strasnicie, incat stralucirea argintului iti fura ochii.

Lady Carington facu ochii mari la vederea lor si-i zambi Juliei incantata.

- Oh, astea or sa scoata pe toata lumea din minti! exclama ea cu entuziasm, luand un sfesnic in mana si cantarindu-l. S-ar putea sa le cumpar chiar eu, facu ducesa cu o expresie ganditoare pe fata.

Blythe isi vari mana in buzunarul pantalonilor si scoase tabachera placata cu aur si rubine, punand-o pe masa, in fata gazdei.

Juliei i se opri respiratia. Avea ochiul format in a recunoaste valoarea si autenticitatea pietrelor, cat si pretul real al acelui obiect. Si, daca nu se insela, avea in fata doua mii de coroane in cristale rosii de origine indiana, incrustate in aur pur.

- Foarte frumos si generos din partea ta, murmura ea impresionata. Nu multi ar renunta cu usurinta la

- Pentru o cauza nobila, nu? facu el posac.

- Da, pentru o cauza nobila, confirma Julia incet, plecandu-si privirea pentru a-si ascunde zambetul din ochi. Ne vedem la sfarsit, i se adresa ea lady-ei Caringhton.

- Desigur, draga mea. Simtiti-va bine, ii invita cu un suras. Licitatia incepe abia peste o ora.

In timp ce o conducea spre masa cu aperitive, Blythe se apleca si-i suiera Juliei in ureche:

- Peste o ora?!

- Inca nu s-a strans toata lumea. Dar daca trebuie sa mai ajungi undeva in seara asta, poti sa pleci inainte ca licitatia sa inceapa.

De fapt asta si urmarise. Sa vina cu el, dar sa plece singura.

- N-am alt program, o informa el rece. Raman pana la sfarsit si te conduc acasa.

- Nu, serios, nu trebuie s-o faci, se grabi ea sa-l asigure. Probabil ca totul va dura mai mult de doua ore

- Nu conteaza, marai el, vizibil indispus in fata acestei perspective. Raman.

Julia ofta in sinea ei. Prea bine, se putea descurca si cu asta. Va fi dificil, dar nu imposibil. Problema era ca nu stia la ce sa se astepte, astfel incat sa poata manevra totul cat mai abil.

Servira cateva aperitive, baura sampanie si conversara la limita cea mai stricta a politetii. Julia se stradui sa nu observe privirile catorva doamne atintite asupra insotitorului ei, licarul tainic din adancul lor sau cate un un zambet plin de semnificatii ascunse. Majoritatea erau maritate, cateva evoluasera pe scena Operei Regale. Isi muta atentia in alta parte. N-o privea viata lui Blythe. Incetase s-o mai priveasca inca de acum opt ani. La randul ei, zambi cu caldura catorva gentlemani, care se grabira sa-si prezinte tardivele condoleante, acceptandu-le complimentele cu o fermecatoare indiferenta.

- Daca nu ar fi testamentul lui John, n-ar fi nicio problema sa-ti gasesti un sot, comenta Blythe pe un ton inexpresiv.

- Asa crezi? se rasuci Julia sa-l priveasca in ochi peste cupa de sampanie.

Lua o inghititura si inchise ochii, ca si cum s-ar fi lasat invaluita in savoare licorii aurii. Si surase.

Blythe o privi, simtind un spasm in stomac. Era magnifica, fara urma de indoiala. In seara aceasta purta o rochie decoltata, din tafta moarata, de culoarea caiselor parguite, care-i lasa descoperiti umerii rotunzi si rumeniti de soare. Corsetul ii impingea sferele sanilor in sus si-i subtia talia pana la dimensiunile la care ar fi incaput cu usurinta intre palmele unui barbat. Parul lung i se valurea pe umeri aidoma unui rau intunecat. Un colier dublu de diamante si citrine i se odihnea la baza gatului zvelt, iar in urechi licareau aceleasi pietre. Pielea ei era de o netezime irezistibila. Mirosea a seva si a ploaie. Mirosea a ea. Dorinta isi infipse ghearele in maruntaiele lui, rasucindu-si pumnul. Intensitatea ei ii taie respiratia.

- M-am gandit la asta, recunoscu Julia intr-o soapta scazuta, deschizand ochii aceia verzi si ametitori, care pareau sa-l suga in adancul lor. John a crezut ca ma poate constrange dar, vezi tu, eu singura trebuie sa decid. Tu nu ma vrei, pe Lionel l-am cerut eu dar m-a refuzat politicos, iar pe Edmond nu-l vreau. Si dintre toti, el pare singurul interesat. Unii ar afirma ca ma aflu intr-o mare dilema dar nu sunt de acord cu asta.

Blythe o privi uluit. Vestea ca Lionel se retrasese si el din cursa il nedumerea si-l indispunea. Stranse din dinti, abtinandu-se s-o intrebe cand naiba avusese loc discutia respectiva. Avea sa-si astampere curiozitatea mai tarziu, cand Lionel urma sa se inapoieze din Scotia. Si sa afle daca nu cumva fratele sau isi pierduse mintile cand respinsese oferta Juliei.

- Asa ca, la naiba cu cele cinci sute de mii! murmura tanara femeie, apropiindu-se de el, arzandu-i creierii cu privirea ei, intoxicandu-l cu aroma trupului ei. In fond, sunt inca tanara si atragatoare. Mi-as gasi un sot cat ai bate din palme. Unul bogat si, ca sa nu-ti insel asteptarile, ma gandesc la unul suficient de batran incat sa nu fie necesar sa ma chinui prea mult timp pentru a pune mana pe banii lui. Dar, oricat de proprie ar fi pentru mine aceasta atitudine, ma tem ca te voi umple de dezamagire, milord. Nu intentionez sa ma marit. Nici acum, nici peste sase luni. De fapt, niciodata. John s-a inselat amarnic cand a crezut ca poate sa ne manipuleze. Nu poate. Nu cred ca m-a cunoscut suficient daca si-a inchipuit c-o sa accept asta. Prin urmare, Inaltimea Ta, poti respira usurat. Nu esti luat in colimator. Niciunul dintre voi nu este.

Nu putea spune daca se simtea usurat sau iritat. Avea senzatia ca-si batea joc de el, desi nu sesiza nici urma de ironie pe chipul ei.

- Te-ai cherchelit? o privi el cu atentie printre gene.

- Nu, clatina ea din cap cu o umbra de zambet pe buze. Sunt o lady acum. Nu-mi permit. Doar o criza banala de sinceritate. Sper ca nu te-am ranit.

- O mica piscatura in orgoliu, poate.

- O sa-ti treaca cu pudra mentolata, profeti Julia, luandu-l de brat in clipa in care gongul anunta solemn inceperea licitatiei. Haide. O sa fie palpitant.

Dupa o jumatate de ora, Blythe realiza ca fusesera singurii care adusesera obiecte cu adevarat valoroase. Lordul St John, mucalit de felul lui, adusese o matura care fusese licitata pana la suma de cincisprezece lire, o groaza de bani avand in vedere valoarea reala a acesteia. Casa Langfield avea sa se bucure de mai muta curatenie pe viitor. Se supralicita pentru o groaza de nimicuri: suporturi de servetele, scrumiere, esarfe, manusi brodate, seturi de cescute de ceai, evantaie, bibelouri, snururi de legat draperii, agrafe. Sfesnicele intrara in posesia Juliei dupa o licitatie stransa, contra sumei de doua sute cinci lire.

- La naiba, le-am cumparat acum trei ani cu optezeci de coroane! exclama ea chicotind, imbujorata de emotie. As fi murit daca ar fi plecat altcineva cu ele!

- Nu era mai simplu si, totodata, mai ieftin, sa le lasi acasa si sa donezi contravaloarea lor?

- Pai, unde ar mai fi fost distractia, Inaltimea Ta? falfai ea din gene in directia lui, smulgandu-i un zambet inainte de a incepe sa liciteze ca o descreierata pentru un ceainic care parea la un pas de a-si da duhul.

Blythe ii arunca o privire cu coada ochiului. Julia avea o logica incalcita. Era inteligenta, fara indoiala. Si poseda acea doza de malitie care-i sade bine oricarei femei si care putea intriga si zapaci de cap orice barbat. Comentariile sarcastice pe care i le soptea din spatele evantaiului, amestecate cu o portie zdravana de umor, il dadeau gata. Barfea fara nerusinare pe toata lumea si facea niste asociatii de idei, persoane si evenimente care-l lasau cu gura cascata. Uimit, realiza ca trecuse destul de multa vreme de cand nu se mai simtise atat de bine si de relaxat in compania unei femei.

Licitatia dura doua ore incheiate, apoi invitatii fura poftiti in sala de bal.

- Mi-ai promis doua ore din timpul tau si deja am abuzat, spuse Julia, privindu-l serioasa. Am discutat cu familia Leighton si s-au oferit sa ma conduca

- Cand ai discutat cu ei? se incrunta Blythe.

Statuse tot timpul langa ea. Si nu-si amintea ca ea sa fi discutat cu Leighton-ii.

- Ieri, minti Julia fara sa clipeasca.

- Parca spuneai ca nu intentionezi sa mai iesi.

- Ah, asta a fost inainte sa vin la tine.

- Regret, doamna mea, dar o sa trebuiasca sa te resemnezi cu ideea ca eu voi fi cel care te va lasa in pragul usii asta seara.

Il privi lung, arcuindu-si o spranceana intr-o maniera sarcastica.

- As fi putut sa jur ca la inceputul serii mureai de nerabdare sa se termine odata cu facutul binelui in serviciul obstei, comenta ea suav.

- Inca mai sunt nerabdator sa se termine, dar sunt robul educatiei mele, replica el pe acelasi ton, fara sa zambeasca, in timp ce ochii sai cerceta multimea care se imbulzea spre sala de bal din care razbateau acordurile saltarete ale unui dans popular scotian. Niciodata nu las lucrurile pe jumatate facute.

Julia isi inghiti frustrarea si nedumerirea. Barbatul de langa ea o deruta. Intotdeauna o derutase. Putea sa jure ca mai avea putin si pleznea de draci pentru ca era nevoit sa se achite de acea indatorire neplacuta.

Ridicand din umeri, Julia se indrepta spre sala de bal, cu el urmand-o de aproape.

Cateva minunte, nu facu decat sa priveasca jinduind la perechile ce se roteau intr-un ritm ametitor, schimbandu-si partenerii la fiecare rasucire. Era un amestec de sunete si culori acoperite de un strat molipsitor de veselie.

Viata mergea mai departe, gandi ea cu un junghi de durere in cosul pieptului. Tare i-ar fi placut sa fi fost si John aici. Fusese un mare amator de distractie si dans si-i placuse intotdeauna sa se inconjoare de tinerete si ras

Julia ofta stiind ca, oficial, avea sa i se permita sa danseze abia peste un an. Asta daca nu schimba intre timp doliul launtric cu niste valuri albe, feciorelnice, si ceva juraminte la altar, gandi ea cu ironie. Un pret cam mare pentru simpla placere a dansului.

Persoana care urma s-o contacteze nu aparuse si intarzierea incepu s-o calce pe nervi. I se parea stupid sa stea asa, incremenita in multimea care se distra in jurul ei, ancorand langa ea un barbat care-si dorea sa fie in alta parte.

- Cauti pe cineva? o intreba Blythe, aproape luand-o pe sus cand un cuplu se impiedica de marginea traverselor ce limitau ringul de dans, izbindu-l in spate si imbrancindu-l in directia ei.

Perechea isi ceru scuze si trecu mai departe. Blythe se incrunta in urma lor. Erau mult prea tineri si zgomotosi. In clipa urmatoare, realiza ca o tinea pe Julia in brate si facu un pas mare in spate, dandu-i drumul.

- Oh, la naiba! gemu el cand observa pata intunecata de pe corsajul plisat al rochiei.

- E doar sampanie, se amuza Julia de aerul lui incurcat si stingherit. Nu pateaza

Chiar in acel moment, simti cum cineva o trage usurel de rochie la spate. Duse mana spre locul acela si simti apasarea unor degete in palma ei. Inima incepu sa-i bata cu putere, dar nu se intoarse, inchizand pumnul peste mesajul care-i fusese strecurat. Pentru ea, seara se incheiase.

- Cred ca am stat suficient, rosti ea cu voce tare, intorcandu-se spre Blythe. Sa mergem.

Blythe aproba tacut din cap, fara s-o priveasca. Era nerabdator sa paraseasca locul acela si pe femeia care-l insotea. O conduse spre iesire si se uita dupa o birja in lungul strazii.

- A fost o colecta impresionanta, rosti ea primul lucru care ii veni in minte.

- Da.

- Cred ca, daca nu ma insel in calcule, lady Carington a strans mai bine de jumatate din suma destinata proiectului.

- Probabil.

- Oricum, ii admir foarte mult preocuparea pentru soarta celor mai putini norocosi decat noi. Ma intreb unde incape atata suflet in femeia asta.

- In locurile unde altii perefera sa-si cultive cu grija egoismul, ambitiile personale si lacomia, replica el sec, oprind o birja.

Julia il privi lung, refuzand sa se lase ranita de remarca lui, in timp ce el o ajuta sa urce. Ar fi putut sa-l faca sa-si inghita cuvintele, dimpreuna cu o portie zdravana de rusine si remuscari, dar asta ar fi presus sa plateasca ulterior un pret mult prea piperat pentru bugetul mandriei sale. Un pret pe care nu si-l permisese nici cu opt ani mai inainte, dara-mi-te acum.

- Tot timpul esti atat de cinic? se interesa ea cu o voce plictisita.

- Realismul si cinismul sunt doua lucruri diferite, replica Blythe calm.

- Ma rog, daca spui tu.

Facura drumul intr-o tacere care o mahni pe Julia mai mult decat ar fi fost normal. Ii era ciuda pe ea, pe faptul ca isi permisese sa fie atat de naiva incat sa creada ca ar fi putut sa lege cu barbatul mohorat din fata ei o relatie amiabila. Un soi de armistitiu. Trebuia sa-si fi dat seama si sa accepte faptul ca intre ei n-avea sa niciodata ceva mai mult decat ostilitate si neincredere.

Trasura se opri in fata locuintei ei. Era o casa cu etaj si cu o curte mica in fata, in care erau plantate narcise trompeta, lalele si margaritare. Frontonul era acoperit de o perdea deasa de ghicina, iar intrarea flancata de doua ghivece mari cu leandri albi in plina floare. Julia se indragostise de locul acela inca din clipa in care John o adusese acolo, in calitate de mireasa.

Blythe cobori si-o oferi mana fara ceremonie.

- Multumesc.

- N-ai pentru ce, raspunse el politicos.

- Noapte buna.

- Noapte buna.

Julia ii adresa un zambet vag, apoi se rasuci pe calcaie si se departa intr-un fosnet de matasuri scumpe. Blythe privi ganditor in urma ei. Desi era nerabdator sa plece cat mai repede, ceva inexplicabil il retinea. Probabil ca aceea avea sa fie pentru ultima data cand avea s-o mai vada si, la un nivel care n-avea nicio legatura cu ratiunea, logica sau intelepciunea, nu era inca pregatit pentru asta.

- Lady Ross.

- Da? ii arunca Julia o privire intrebatoare peste umar.

- Daca doresti sa mai iesi, iti stau la dispozitie oricand.

Nu intentionase sa spuna asta, dar porumbelul isi luase zborul deja. Avea sa se dea cu capul de pereti imediat ce ajungea intr-un loc mai retras, unde sa nu-l deranjeze nimeni, isi zise el, strambandu-se si inghitindu-si blestemele la adresa propriei nerozii.

Zambetul ei se largi uimit si surprins, dezvaluindu-i gropita dubla din obrazul stang. O gropita in care dorise cu mult timp in urma sa-si infiga varful limbii si s-o guste, sa vada daca era la fel de dulce pe cat parea.

- Pana cand se intoarce Lionel, preciza el, blestemand in sinea lui.

- Multumesc. Am sa tin minte. Desi nu cred ca va fi necesar. Nu intentionez sa ies prea curand.

Deschise usa si se strecura in antreul intunecat, apoi o inchise cu grija in urma ei. Blythe ramase nemiscat cateva secunde, apoi se inapoie in trasura. La doua strazi distanta, ii ceru vizitiului sa opreasca, plati cursa si cobori, facand cale intoarsa.

N-avea sa inteleaga niciodata de ce procedase astfel. De ce se intorsese ca sa fixeze ca un idiot ferestrele dormitorului ei. Cel putin, presupunea ca acela era dormitorul ei, din moment ce ferestrele acelea erau singurele luminate din toata casa. Dar ramase in umbra, fumand in tacere.

Si meditand.

CAPITOLUL 6

Julia se duse direct in camera, savurand gustul delicios al acelei mici victorii personale. Poate ca n-aveau sa ajunga niciodata buni prieteni, dar de dragul lui John si al ei, ba chiar si de dragul lui Blythe, spera sa poata cultiva o relatia decenta, fara a se mai evita in societate. Sa ciocneasca un pahar de sampanie fara sa-si mai poarte pica unul altuia. Sa converseze lejer, fara rezerve, fara acea ostilitate innabusita dintre ei.

Julia isi dorea acel armistitiu. De fapt, si-ar fi dorit mai mult, daca era sa fie sincera cu ea, dar Blythe nu era genul de barbat cu care sa te incurci si sa scapi intacta la sfarsit. Orice femeie care ar fi avut imprudenta sa se indragosteasca de el, ar fi sfarsit prin a-si tine in palme propria inima insangerata, dorindu-si moartea. Stia asta foarte bine, pentru ca acea greseala o facuse si ea candva. Blythe rascolise o parte a inimii ei asa cum niciun alt barbat nu reusise vreodata. Nici macar sotul ei, desi martor ii era Dumnezeu ca John ar fi trebuit sa fie barbatul care sa umple acel loc special din inima ei. Barbatul cu care se maritase ar fi meritat sa i se astearna intreaga stralucire a lumii la picioare. Din toate punctele de vedere, John fusese pentru ea barbatul ideal: intelept, rabdator, atent si delicat, prietenul si indrumatorul ei. Si totusi, nu i se putuse darui niciodata cu toata fiinta ei. Ii fusese devotata, credincioasa si sotie iubitoare, dar niciodata nu fusese indragostita de el.

Oftand, Julia se aseza pe trepiedul din fata toaletei si incepu sa-si scoata fara graba bijuteriile, punandu-le cu grija in caseta din lemn de satin, in compartimentul lor. Ramase cu privirile atintite asupra chipului pe care oglinda tripla i-l intorcea, periindu-si parul cu miscari lente, cu gandurile aiurea, si tresari puternic cand isi aduse aminte de ravasul pe care-l primise in urma cu nicio jumatate de ceas. Puse peria jos si-si vari degetele in corset, mustrandu-se pentru cat era de aiurita. Scoase dreptunghiul de hartie, desfacandu-l nerabdatoare si concentrandu-se asupra continutului.

MP: Henrietta 3.

Pulsul i se inteti, provocat de surpriza, anticipatie si enervare. Ca de obicei, mesajul era jenant de sarac in informatii, insa ea stia deja despre ce este vorba. Se implicase in acea misiune neterminata inca de acum opt ani, impreuna cu John, acesta fiind unul din motivele care statusera la baza casniciei lor. Amandoi fusesera fascinati de poveste si lucrasera umar la umar ca sa-i dea de capat. Si sa afle adevarul. De-a lungul anilor, unele voci soptisera despre faptul ca obiectul fusese vazut, dar ori de cate ori urmau cate o pista, aceasta se infunda invariabil. Acum i se oferea o alta pista si trebuia s-o verifice. Trebuia sa-l recupereze cu orice pret. Era al ei, il tinuse odata in maini si-i fusese luat. De aceasta data, daca n-avea sa dea peste o noua fundatura, avea sa se asigure ca urma sa-l pastreze pentru totdeauna.

Incepu sa se dezbrace, caznindu-se cu sireturile corsetului si blestemand faptul ca-i daduse liber Louisei in acea seara. Zece minute mai tarziu, imbracata intr-o pereche de pantaloni barbatesti negri, bluza inchisa la culoare, cizme scurte si pelerina, cu parul impletit intr-o coada groasa si varat sub camasa la spate, cobori scarile la parter. Intra in biroul lui John, se duse tinta spre portretul primei ducese de Ross si-l glisa intr-o parte, mesterind cu maini sigure discurile seifului. Isi scoase centura cu unelte, potrivindu-si-o pe solduri, apoi incuie seiful si repozitiona tabloul. Era trecut de miezul noptii si n-avea idee cat timp avea sa-i ia acea escapada nocturna. Totusi era hotarata sa nu riste prosteste. Isi strecura cutitul in cizma dreapta si verifica incarcatura micului pistol cu patul lucrat in fildes. Masca si-o vari in buzunar. Era obligatoriu sa-si asigure anonimatul daca i se intampla ca proprietarii sa fie acasa si s-o surprinda cotrobaindu-le prin lucruri.

Isi lua toate masurile de precautie, cercetand zona din spatele perdelelor grele, dar nu vazu nimic suspect. Strada parea pustie, ferestrele caselor invecinate erau cufundate in intuneric. Niciun trecator razlet, nicio birja.

Perfect, gandi ea zambind si strecurandu-se afara, in intuneric.

Blythe tocmai se pregatea s-o ia din loc, reprosandu-si nerozia, sentimentalismul sau ce dracu’ o fi fost ceea ce-l priponise atata timp in locul acela, cand vazu usa casei deschizandu-se incet.

Instinctiv, facu un pas in spate, retragandu-se in umbra deasa a intrandului pe care-l alesese ca post de observatie. Ochii sai, deprinsi cu intunericul, se concentrara asupra siluetei care se strecura afara din casa unchiului sau. Era un barbat de statura potrivita, cu chipul ascuns sub paravanul glugii unei pelerine negre, care se furisa de-a lungul zidului.

Pret de o clipa, il trecura toate naduselile, gandindu-se la femeia pe care o lasase singura, la cheremul acelui hot. Imagini de cosmar i se infiltrara in minte, facandu-i stomacul ghem. Trecuse aproape o jumatate de ora de cand se despartise de Julia. Treizeci de minute in care o femeie putea fi talharita, violata si ucisa fara mila. Furia, groaza si neputinta ii intunecara mintea pentru o clipa si, cu o fractiune de secunda inainte sa se repeada asupra nelegiuitului, acesta isi intoarse capul si Blythe ii vazu fata in lumina chioara a felinarului din strada.

Julia!

Socul il amorti pret de trei secunde si-i lua de doua ori pe atat ca sa-si revina din el.

Ce naiba facea?! Ce cauta afara din casa la ora asta?! Unde se ducea?

Un amant, fu singurul raspuns logic care-i trecu prin minte. Totusi posibilitatea aceasta il irita suficient cat sa-l faca sa-si inclesteze pumnii si sa scrasneasca din dinti. Deci, reflecta el cu ironie, pana la urma nici John nu fusese scutit de perfidia ei. Daca Julia se intalnea la ceasul acesta tarziu din noapte cu un amorez, atunci relatia aceasta data inca dinainte ca ea sa devina o biata vaduva inlacrimata. Probabil ca se saturase in pat de prezenta constanta a unui trup marcat de triplul varstei ei si se hotarase sa-si caute unul mai tanar.

O vazu traversand strada si pornind in directia lui. Blythe se lipi de usa casei, tinandu-si respiratia. Daca Julia dadea peste el ei bine, toata situatia avea sa devina extrem de penibila pentru amandoi. Si avea toate sansele sa dea peste el, gandi Blythe cu o grimasa, incercand sa se hotarasca daca sa-i iasa el in fata sau sa se lase descoperit. Cum ambele variante erau la fel de ademenitoare ca plonjatul intr-o groapa cu rahat, Blythe nu facu decat sa roage in sinea lui ca Julia sa nu-l observe.

Si nu-l observa, slava Domnului! isi permise el sa respire usurat dupa tanara femeie il depasi, trecand grabita prin dreptul lui, destul de aproape pentru a-i simti parfumul inconfundabil.

Primul lucru pe care-l sesiza fu faptul ca Julia se deplasa ca o mata in intuneric, fara zgomot. Pasii ei nu scoteau niciun sunet, de parca ar fi plutit pe deasupra caldaramului. Iar al doilea lucru fu acela ca nu purta vreo rochie pe dedesubt, ci pantaloni si cizme barbatesti. Era imbracata in negru, ca un cioclu. Iubaretul ei avea niste gusturi indoielnice si inclinatii nu tocmai ortodoxe in privinta sexului daca o prefera imbracata astfel.

Se lua dupa ea, avand grija sa pastreze la o distanta considerabila, in parte manat de curiozitate pentru a afla cine se afla la capatul acelei intalniri tarzii, pe de alta parte pentru ca simtea nevoia de a se lamuri daca avusese sau nu dreptate in privinta ei.

Se strecura pe langa ziduri, fara a o scapa din ochi, avand grija sa se deplaseze cat mai neauzit. O singura data, din neatentie, prinse sub talpa cizmei un ciob de sticla care scrasni sub greutatea lui, preschimbandu-se in praf. Blythe blestema cu naduf in sinea lui, strecurandu-se in umbra unui intrand cu o fractiune de secunda inainte ca Julia sa se intoarca.

Urmarirea incepu sa devina dificila. Julia iuti pasul, traversand strazile si oprindu-se uneori atat de brusc, intorcandu-se in loc si cercetand zona incat, daca n-ar fi avut o intuitie buna si reflexe atat de iuti, l-ar fi zarit, si nu doar o singura data. Incepu sa schimbe directiile din ce in ce mai des, parand sa mearga aiurea, fara tinta. Trecura de Edward Street, intrara pe Lane si apoi iesira in atat de circulata Oxford Street. Se prinsese sa era urmarita si incerca sa-si piarda urma.

Rabdarea lui Blythe incepu sa se mantuiasca. Curiozitatea care-l manase la inceput se transformase, inca din urma cu doua strazi, in iritare si frustrare adanca. Bulevardul era aglomerat, forfotind de birje, trasuri si de grupuri zgomotoase care schimbau locatia chefurilor. Un loc foarte bun pentru a te pierde in peisaj.

Julia se afla la zece metri in fata lui si mergea cu capul plecat. Blythe n-o slabea din ochi si binecuvanta ereditatea care-i daruise inaltimea comoda de sase picioare, situandu-l cu un cap deasupra celorlalti.

Un grup de betivani trecu prin dreptul lui, clatinandu-se la unison si cantand cat ii tineau puterile despre o frumoasa cantareata care le furase inima si agoniseala de-o viata. Unul se impiedica si fu cat pe ce sa cada in nas. Se agata in ultimul moment de faldurile mantiei lui Blythe, smucindu-l aproape sa-l dezechilibreze si razand dezlanat cand auzi paraitura materialului in timp ce se sfasaia din cusaturi. Blythe marai, rasucindu-se pe calcaie si isi vari mana-n gatul nefericitului, saltandu-l in sus ca pe un fulg si suspendandu-l la doua palme deasupra solului. Barbatul se albi la fata, sufocat de inclestarea mainii de pe beregata lui, ochii i se bulbucara-n cap de groaza in timp ce aburii alcoolului i se imprastiara brusc din creieri.

- Dispari, articula Blythe printre dinti, facandu-i vant in zidul unei case, unde acesta ateriza cu o bufnitura seaca, prelingandu-se inconstient apoi pe caldaram.

Totul durase aproape cinci secunde, dar cand se intoarse, Julia disparuse. Facu cativa pasi in fuga, maturand rapid cu privirea ambele trotuare ale bulevardului, dar nici urma de silueta mica, invesmantata in pelerina neagra. Se rasuci in loc, continuand ca cearna traficul pietonal, dar stia ca n-avea s-o mai gaseasca. Injura murdar, plin de draci, trecandu-si frustrat mainile prin par, incercand sa gandeasca logic. O porni in josul strazii si intra pe a doua cale de acces a strazii Lane spre Oxford Street. Straduta era intunecata si linistita ca un mormant. Zabovi cateva clipe, cu urechile ciulite, dar nu prinse niciun sunet suspect. Furibund, Blythe iesi din nou in bulevard, continuandu-si drumul.

Raspunsurile pe care sperase sa le primeasca in noaptea asta aveau sa mai astepte, se resemna el, blestemandu-si ghinionul.

Ascunsa intr-un gang intre doua case, Julia supraveghea cu atentie intrarea dinspre Oxford Street. Vazu silueta barbatului aparand in capatul ingust al strazii cu o intarziere de aproximativ un minut. Individul statu nemiscat, parca incercand sa se decida daca sa porneasca in lungul pasajului ori ba.

Julia se retrase si mai mult in intuneric, lipindu-se cu spatele de zidul umed al casei, cu inima batand sa-i sparga pieptul. Nu vazu fata urmaritorului ei, dar exista ceva familiar in tinuta lui. Inaltimea acestuia o duse cu gandul la Blythe. Un frison i se scurse pe sira spinarii si, cand incepu sa i se incetoseze privirea si sa se sufoce, realiza ca-si tinuse respiratia pana aproape de lesin. Inspira incet, adanc, expirand aerul lent pe gura. Si repeta procedura de cateva ori, pana i se limpezi privirea.

Oare mai era acolo? se intreba ea, incercand sa-si dea seama cat timp se scursese.

Cristoase, spera, nadajduia cu disperare ca lui sa nu-i vina ideea s-o ia in susul strazii! Isi alesese prost ascunzatoarea, deoarece gangul se infunda cu un gard inalt pe care nu era sigura ca avea cum sa-l escaladeze sau daca apuca macar sa ajunga la el in cazul in care individul ar fi descoperit-o. Dar la momentul respectiv fusese locul cel mai la indemana in care se putuse ascunde.

Minutele se scurgeau cu incetineala melcului. Desi era frig, Julia isi simtea transpiratia scurgandu-i-se pe coloana. Cand intr-un tarziu isi aduna destul curaj ca sa riste o privire, constata ca urmaritorul ei disparuse.

I se inmuiara genunchii de usurare si aproape ca se prelinse de-a lungul zidului. Scapase.

Oh, multumescu-ti Doamne! isi inalta ea ruga de recunostinta spre cer.

Astepta inca cinci minute pentru mai multa siguranta si mai verifica inc-odata strada, apoi iesi din gang si o lua la fuga, atenta sa nu faca prea mult zgomot, desi talpile cizmelor ei fusesera concepute special pentru acest scop.

Cand ajunse in Henrietta Street, avea respiratia taiata de efort si un ranjet rautacios pe buze.

Blythe porni posomorat spre casa. Intrucat locuia aproape, pe Cavendith Street, se decise sa strabata distanta pe jos, ca sa-si dea timp sa se calmeze si sa-si limpezeasca gandurile.

Era la fel de frustrat, nervos si posac atunci cand intra in cabinetul sau, cateva minute mai tarziu. Nu aprinse nicio lumanare si nici nu rascoli jarul din semineu, desi era putin cam inghetat. Opta pentru cea mai eficienta metoda de a se incalzi si-si turna pe dibuite un pahar de coniac, pe care-l dadu peste cap fara menajamente. Urma al doilea, dar pe acesta isi propuse sa-l savureze cum se cuvine unei licori vechi de douazeci de ani.

Aprinzandu-si un trabuc subtire de foi, cu paharul in mana, porni spre ferestele inalte si boltite, privind in noapte si recapituland in minte intreaga seara, inca din clipa in care o luase pe Julia din pragul casei ei din Grosvenor Street.

Avusese destule ocazii la viata lui sa insoteasca femei frumoase la diverse petreceri, dar nu-si amintea ca vreuna sa-i fi procurat gama aceea larga de emotii care-l incercau ori de cate ori o vedea pe Julia. Poate si pentru ca ea fusese singura femeie de care fusese vreodata indragostit cu adevarat. Acum nu mai era indragostit de ea, cel putin asta spera si-si dorea sa creada. Ceea ce simtea pentru ea era amintirea vaga a unui sentiment inflacarat si senzatia inca suparatoare a esecului de atunci.

De fapt, nu avea ce sa-i reproseze Juliei. Nu-si facusera juraminte prostesti de iubire si nici promisiuni de viitor. Oh, desigur, capul lui zornaise de toate aceste nimicuri imediat dupa ce avusesera parte de primul si singurul lor sarut. Amintirea ii smulse un zambet amarat. Julia ii sutase pamantul de sub picioare si-i retezase genunchii din maseaua de minte cand ii daruise acea clipa de pasiune imensa, arzatoare. Parasise Greenville-ul in zorii zilei urmatoare, dupa o noapte intreaga de perpelit, cu scopul precis de a-i cauta un inel pe masura bugetului sau redus de atunci si de a o cere de sotie.

Avea douazeci si patru de ani si destula experienta cu sexul opus pentru a nu confunda pasiunea cu dragostea. Era indragostit si o voia, desi existau unele ostacole de ordin social care sateau in calea fericirii lor. Bine cel putin ca nu se facuse cu totul de ras, isi zise el, luand o gura de coniac ca sa-si spele gustul amaraciunii si al esecului de atunci. Isi amintea cu o precizie usturatoare clipa in care intrase in cabinetul lui John, avand in buzunarul interior al sacoului cutia modesta de catifea stacojie cu frumosul briliant montat intr-o bara ingusta de aur, cerandu-i unchiului sau sa-i acorde cateva clipe. Si, inainte sa se acopere de penibil, formulandu-si intentia si pregatindu-se sa lupte pentru idealul lui, John il instiintase, radiind de fericire, ca se logodise cu Julia. Iar lumea lui se naruise.

Blythe se stramba, impunandu-si sa nu mai priveasca in urma. Ce rost mai avea? Suparator era faptul ca, in ciuda celor intamplate, el inca o mai dorea pe acea femeie. Era ceva peste puterea lui de intelegere, ceva ce depasea propriul lui autocontrol. O dorise si-n seara asta. Parfumul ei, parul, arcuirile trupului ei, toate il atrageau la ea, cu o intensitatea care-l ingrozea. Toata seara isi imaginase cum ar fi sa-si umple mainile cu raul parfumat si matasos al parului ei, cum ar fi sa se cufunde in dulceata gurii ei, cum ar fi sa-i simta moliciunea trupului gol sub al lui. Fusese pe trei sferturi excitat, fapt care-l enervase peste masura, cu atat mai mult cu cat facuse eforturi colosale pentru a-si ascunde reactia tradatoare a trupului. Daca Julia ar fi privit in jos, cu siguranta ca si-ar fi dat seama de starea lui si ar fi ras de s-ar fi cocosat.

Ticaloasa naibii!

O ura pentru ca reusea sa-l starneasca numai si cu o singura privire. Parfumul ei i se infipsese in creier si nu-l mai parasise de atunci. N-ar fi trebuit sa stea atat de aproape de ea, dar nu avusese incotro. Si nu doar o singura data se trezise c-o adulmeca, fir-ar sa fie de treaba!

Era un idiot. Julia nu era tanara generoasa, naiva si dulce care crezuse el ca este in urma cu opt ani. Dovada statea escapada ei din acea seara. La Carington, Julia incercase sa scape de el. Probabil ca ar fi plecat direct de la receptie ca sa-si intalneasca iubitul, iar el ii zadarnicise planurile.

Un zambet sardonic i se lati pe toata fata. Prin urmare, nu fusese singurul frustrat din seara asta.

Mai lua o gura de coniac si taman dadea sa-l inghita cand atentia ii fu atrasa de o miscare in josul strazii. O secunda mai tarziu pufni, neputand sa inghita bautura care-i tasni printre buze cu zgomot, improscand sticla ferestrei si o parte din draperia de catifea verde. Se ineca, tusi, scuipa si injura. Si se apleca si mai mult in fata, cu nasul aproape lipit de geam, nevenindu-i sa-si creada ochilor. N-avu nicio indoiala cine era persoana care mergea agale, fara nicio graba, pe langa gardul din fier forjat.

Blythe isi calcula sansele pe loc. Cea mai simpla cale de a nu o mai pierde din ochi si de a ajunge cat mai repede jos era sa-si dea drumul pe fereastra. Pana pe caldaram nu erau decat vreo zece picioare, dar el sarise si de la inaltimi si mai mari decat aceasta. Insa stia ca nu avea cum sa-si amortizeze aterizarea si nu voia sa riste s-o mai piarda inca odata, irosind norocul chior care daduse peste el.

Insa inainte ca el sa se decida, Julia se opri in dreptul intersectiei dintre Henrietta si Cavendith, studiind casa mare si galbena, pe doua nivele.

Ce dracu’ facea acolo, in fata casei lui Bleymoore?

Se holba socat la tanara femeie cand o vazu escaladand gardul de fier cu o agilitate surprinzatoare, furisandu-se ca o pisica pana in dreptul unora dintre ferestrele duble de la parter.

- Fir-as al naibii! exclama el, uluit, cand fereasta fu deschisa cu dibacie si Julia disparu in interiorul casei cufundate in intuneric.

Iar in secunda urmatoare tot sangele ii ingheta in vene. Julia tocmai intrase in locuinta lui Seth Bleymoore! Indiferent ce cauta acolo, daduse de belea.

Amandoi dadusera de belea! isi zise Blythe, suiduind, in timp ce deschidea ferestrele cabinetului pentru a-si da drumul in gol, ghemuindu-se pentru a atenua din socul cu solul si blestemand inca odata cand genunchii ii trosnira din articulatii.

CAPITOLUL 7

Juliei ii trebuira cateva secunde ca sa-si acomodeze ochii cu intunericul din interior. Incepu sa distinga contururile mobilelor, pata mai deschisa la culoare a covorului care acoperea podeaua din parchet de stejar auriu, apreciind intr-un tarziu marimea camerei si scopul ei.

Se afla intr-un salon de primire si n-avea sens sa-si piarda vremea pe acolo. Stia din experienta ca seifurile si ascunzatorile dintr-o casa erau amplasate, de regula, in cabinetele de lucru al domnilor sau in dormitorul principal.

Traversa incaperea si deschise usa, rugandu-se ca balamalele sa fie bine unse. Rasufla usurata, multumindu-i in gand gazdei pentru grija deosebita fata de proprietatea sa. Habar n-avea cine era stapanul acelui loc si, in conditii normale, ar fi asteptat doua-trei zile inainte de a actiona, timp in care se familiariza cu zona si culegea informatii utile referitoare la cei pe care urma sa-i pagubeasca intr-un fel sau altul: obiceiurile proprietarilor, programul servitorilor si zilele libere ale acestora. Dar in seara aceea fusese mult prea dispusa sa alunece spre melancolie si prea curioasa sa verifice daca prinsese intr-adevar urma obiectului pe care-l cauta de atata timp.

In hol erau aprinse cateva lampi cu gaz, care luminau scarile duble ce duceau spre etaj. Peretii erau incarcati de tablouri iar din tavan atarna un candelabru urias. Se mai vedea un coridor in fata ei, care traversa casa, cufundat in semiobscuritate, flancat de mai multe usi de o parte si de alta.

Lux si opulenta. Probabil vreun aristocrat sau vreun negustor cu gusturi expansive si punga pe masura, gandi ea, cu urechile ciulite ca sa prinda pulsul casei. Domnea o liniste desavarsita, punctata de tic-tac-ul pendulei din hol. Julia ramase aproape un minut nemiscata, apoi inca unul, ca sa se asigure. Ii displacea grozav ideea ca vreunul dintre cei din personal sau chiar gazda in persoana sa dea peste ea. Se mai intamplase de doua ori si, desi se descurcase admirabil in ambele situatii, detesta sa fie deranjata din lucru.

Bun, avea sa inceapa de la parter spre etaj. Verifica incaperile una dupa alta, luandu-le la rand: o camera de zi, una de lectura cu o biblioteca mica, ce trada gusturile eclectice ale proprietarului.

Zabovi putin, cercetand volumele legate in piele, tragand de ele si impingandu-le usor in cautarea unui resort ascuns, se uita in spatele tablourilor, verifica dusumeaua. Nimic.

Urmatoarea incapere aproape ii smuse un fluierat admirativ. Era o sala imensa de jocuri, utilata dupa ultimul racnet. Mesele de biliard ii trezira nostalgia. Ea si John adorau sa joace biliard, una dintre cele mai placute metode de relaxare. Se tachinau, faceau glume unul pe seama altuia, radeau si se straduia fiecare sa-l scalpeze de bani pe celalalt. Inchise usa in urma ei cu parere de rau, ignorandu-si junghiul de dor din piept, si se gandi ca n-ar fi rau sa gaseasca o modalitate de a obtine de la gazda ei o invitatie la una dintre petrecerile viitoare.

Urmatoarea incapere se dovedi a fi exact ceea ce cauta: cabinetul de lucru al gazdei. Incaperea era luminata iar decorul apartinea exclusiv unui mascul. Unui mascul puternic, dominator, daca era sa se ia dupa coloritul sobru al camerei, in tonuri de albastru, gri si rosu intunecat, si dupa dimensiunile ei apreciabile. Biroul masiv, din mahon, avea intarsii de sidef. Calimara cu cerneala, cutia cu pene de scris, sugativele, colile de scris si plicurile cu monograma erau aranjate in cea mai desavarsita ordine. Julia lua unul din plicuri, studiind cele doua litere din coltul de jos, un S si un B, impletite intr-o forma stilizata, tiparita cu bronz argintiu.

Avea gust, decreta ea punand cu grija plicul la loc. Masca o deranja, asa ca si-o trase in jos. Isi roti ochii, cercetand speculativ spatiul din jurul ei. Exista si aici o biblioteca, mare si bogata, tocmai pe gustul ei, care ocupa un perete intreg. Era in stare sa-si parieze setul de smaralde, la care tinea ca la ochii din cap, ca in spatele ei va gasi una din bijuteriile acelea pe care ii facea atata placere sa le deschida, invingandu-i sistemul de protectie. Pe peretii ramasi disponibili se aflau tablouri valoroase si o colectie impresionanta de chestii taioase: sabii maure, cu lama usor curbata, florete lucrate in stilul italian si francez, iatagane, stilete cu manere impodobite si o secure de lupta, cu lama dubla. Un adevarat arsenal.

Julia se incrunta o clipa la el, incercand sa ghiceasca ce fel de barbat era victima ei. Unul care ori avea mania armelor, ori era o idee ticnit. Aproape ca putea sa bage mana-n foc pe faptul ca erau ascutite ca un brici, dar nu tinu mortis sa-si verifice teoria.

Se gasea aici cu o treaba si dorea s-o termine cat mai repede.

Din motive inexplicabile, casa asta avea ceva care-i dadea fiori. Si-si dorea cu toata fiinta sa gaseasca ceea ce cauta in acest birou, sau macar indicii in acest sens, pentru ca nu murea chiar de nerabdare sa patrunda intr-un dormitor unde proprietarul isi facea somnul de frumusete.

Zgomotul unui vehicul care se apropia o facu sa se incordeze. Julia se apropie si arunca o privire pe fereastra, apoi incepu sa injure cu patos la vederea celor patru barbati care coborara din birja inchiriata si pornira pe aleea din fata casei. Astepta ca acestia sa intre si incerca sa deschida fereastra. Dar fereastra era bine intepenita si, dupa o clipa de panica, realiza ca geamul avea cercevelele batute-n cuie.

Cu inima stand sa-i crape, Julia se ascunse in spatele draperiilor bogate si se ruga ca proprietarul sa evite acel sector al casei. Dar speranta i se narui cand auzi usa biroului deschizandu-se.

Blythe patrunse in casa lui Bleymoore pe aceeasi cale ca si Julia si, la fel ca ea, fara sa stie, ii copie aproape identic miscarile. Mai fusese in casa aceasta si de aceea se orienta cu usurinta. Trecu de holul larg, alunecand ca o umbra de-a lungul peretilor, cu ochii in toate directiile. Stia ca era seara libera a personalului, dar nu putea risca prosteste. De altfel, Bleymoore nu-si concedia niciodata valetul, iar el nu tinea neaparat sa dea nas in nas cu acea huiduma cat un munte, cu fata ciupita de varsat de vant. Cerceta camera de zi, camera de lectura, sala de jocuri.

Biroul. Pe cand se indrepta in directia acestuia, auzi uruitul rotilor unei trasuri care trecea pe strada. Blythe se opri, asteptand, si injura printre dinti cand zgomotul inceta. Cateva secunde mai tarziu, auzi usa de la intrare deschizandu-se si mai multe voci barbatesti, printre care o recunoscu si pe cea a mercenarului.

Ghinion, noroc, ghinion, noroc si apoi iarasi ghinion. Soarta in acea seara era intr-o dispozitie extrem de capricioasa si avea o inclinatie deloc blanda spre ironie. Ghinion ca trebuise s-o insoteasca pe Julia in acea seara, noroc ca o prinsese furisandu-se in noapte, ghinion cand o pierduse pe Oxford Street, noroc cand o gasise din nou si ghinion pentru ca aveau sa fie descoperiti fara vreo scuza plauzibila pentru prezenta lor intr-un loc unde n-aveau ce sa caute. Puteau pretexta ca erau niste amanti excentrici, carora le placea sexul periculos, in locuri clandestine. Spera ca Bleymoore sa inghita explicatia, in caz ca-i gasea, se ruga el, deschizand usa biroului.

O clipa, atat dura evaluarea camerei si a posibilelor locuri care ar fi putut servi ca ascunzatori. Se ruga ca Julia sa nu fie in alta parte a casei.

Prin minte i se invarteau aceleasi ganduri, inca de cand escaladase pervazul salonului. Daca intre Julia si Bleymoore exista totusi o relatie amoroasa iar el avea sa se acopere de penibil, incercand s-o faca pe cavalerul in armura stralucitoare? Poate ca Julia dorise sa-i faca o surpriza iubitului ei si se strecurase in dormitorul acestuia, in miezul noptii, ca sa-l seduca. Poate ca acum se afla in dormitorul de sus, goala intre asternuturi, asteptandu-si amantul. Era o posibilitate, admise el, dar nu prea credea. Ar fi stiut asta.

Indreptandu-se cu pasi mari spre draperiile bogate, le ridica, lasandu-i Juliei doar o fractiune de secunda la dispozitie sa se holbeze la el cu gura cascata, profund consternata, inainte de a-i da un branci, soptindu-i furios:

- Fa-mi si mie loc, vrei?

- D dar, incepu Julia sa se balbaie, simtind cum capul incepe sa i se invarta.

Ce cauta el acolo? Cum o gasise? Era nu i se putea intampla ei tocmai asta! gandi ea cu un refuz total.

- Gura, daca tii la viata ta, o sfatui el cu blandete, tragand-o intr-o parte si lipind-o cu spatele de zid, in timp ce pumnul sau mare se inclesta cu putere peste articulatia mainii ei, aproape strivindu-i oasele. Lasa draperia sa cada si se lipi de zid, evitand sa atinga faldurile acesteia. Regreta ca nu mai avea destul timp la dispozitie ca sa deschida fereastra si sa-i faca vant pe geam, gandi el, prinzand zgomotul pasilor de pe coridor care se tot apropiau. O sa-mi rezerv placerea sa te strang de gat mai tarziu, lady Ross, i se adresa printre dinti. Asta daca vom avea norocul sa scapam intregi si nevatamati. Daca ai vreo rugaciune la indemana, ar fi cazul sa-i dai drumul.

Julia dadu sa deschida gura dar renunta cand el o stranse si mai tare de mana, aproape rupandu-i-o din articulatie. Gratie instinctului, mai mult decat deplinei facultati a nervului auditiv, simti ca nu mai erau singuri. Totul se petrecuse mult prea repede. Era atat de socata de ceea ce se petrecuse, de faptul ca el se afla acolo cu ea, ascunzandu-se amandoi in spatele draperiei grele, pulsul ii bubuia atat de tare in urechi incat, in primele minute, nu auzi aproape nimic din discutia care avea loc in partea cealalta a tesaturii grele.

Apoi, treptat, isi recapata calmul si-i reveni auzul. Conversatia era lejera, amicala, plina de remarci insinuante, din care Julia nu intelegea nimic. Avu nevoie de cateva secunde ca sa se prinda ca discutau de farmecele unei femei. Iisuse! Stia ca barbatii erau niste barfitori fara scrupule, dar s-o auda asa, prin viu grai, era ma rog, ceva.

Cu coada ochiului, Blythe o vazu cum isi da ochii peste cap cu o mutra plictisita si se vazu nevoit sa-si impinga varful limbii in obraz ca sa nu zambeasca. N-ar fi trebuit ca situatia sa i se para amuzanta. La naiba, se aflau in barlogul unui ucigas, unul pe care el il tinea sub lupa de aproape cinci ani de zile, un barbat care n-ar fi ezitat sa le franga gaturile daca dadeau peste ei! Erau neinarmati si

Se incrunta, studiind-o pe Julia indelung, speculativ. O banuiala ii incolti in minte.

Ii dadu drumul la mana si, cat se poate de incet, isi lasa palma sa alunece in jurul taliei ei. Julia isi rasuci usor gatul, aruncandu-i o privire ingustata, plina de avertisment. Nu parea speriata de faptul ca nimerise intr-o situatie riscanta. Probabil ca nici nu constientiza pericolul in care se gasea. Avea sa-i faca in sensul asta o initiere de s-o tina minte toata viata, isi promise Blythe. Asta daca avea sa mai apuce clipa, gandi el.

Neluandu-i in seama privirea prevenitoare, barbatul isi apasa palma pe spatele ei ingust, miscand-o lent, si-si inalta sprancenele ironic cand dadu peste conturul pistolului varat in betelia pantalonului. Bun, gandi el usurat, deci aveau o arma. Narile Juliei se dilatara, gura i se stramba intr-o grimasa de suparare dar nu protesta cand el ii ridica abia simtit pelerina si-i confisca pistolul.

Avea sa i-l vare pe gat mai tarziu, isi jura ea cu inversunare. Sau sa-l impuste cu el. Profita de situatie ca sa preia controlul si asta o irita mai mult decat ideea ca era silita sa-i ofere niste explicatii ulterioare pentru faptul ca se gasea intr-un loc in care n-ar fi trebuit sa fie. Era afacerea ei, la naiba! Treaba ei ca se afla acolo! Nu-i datora explicatii!

Senzatia mainii lui pe talia ei era o incomoda. Existase o anumita intimitate in atingerea lui, pentru care nu era pregatita. Avea un ditamai roiul de fluturi in stomac cu care nu prea stia ce sa faca. Probabil ca nu erau decat nervii. Faptul ca nu se putuse impotrivi hotararii lui de a o dezarma o facea sa fiarba in sinea ei. Era tulburata, in parte datorita primejdiei care plana de partea cealalta a draperiei, dar pe care o constientiza vag, pe de alta parte, datorita barbatului care statea lipit de ea, dar de a carui prezenta era foarte constienta. Cumva, faptul ca el se afla acolo, cu ea, ii dadea o stranie senzatie de securitate.

Strangand din dinti, realizand ca sansele de a scapa de atingerea lui erau nule, Julia se stradui sa se concentreze asupra dialogului dintre cei patru barbati. Discutia despre femei continua iar Julia inchise ochii, sprijinindu-si ceafa de perete.

Oare aveau de gand sa dezbata gingasiile doamnelor intreaga noapte? Cat o fi fost ceasul? Probabil era trecut de trei. Iisuse! Treaba pe care o avea de facut ii fusese zadarnicita. Trebuia sa revina in alta noapte, maine sau poimaine, reflecta ea. Nu-si facea probleme ca aveau sa fie descoperiti. Daca barbatii aceia ar fi avut ceva de ascuns, ar fi cercetat incaperea din prima clipa in care pasisera inauntru.

Deveni atenta cand auzi pomenindu-se numele ei si un ranjet magulit i se intinse pe toata fata cand unul dintre indivizi o descrise ca pe o adevarata incantare a ochiului. I-auzi! Stia ca nu era lipsita de farmec personal, dar sa asculti elogiile unui barbat care habar n-avea ca obiectul admiratiei sale statea la nici doi metri de el, era intr-adevar delicios.

Ii arunca o privire infumurata lui Blythe, falfaind din gene. Blythe se incrunta, cu o expresie acra, batjocoritoare. Julia mima un oftat si ridica din umeri fudula.

Blythe trase incet si adanc aer in piept. Julia nu era zdravana la minte. Erau pititi dupa o draperie, inarmati cu un pistol jalnic impotriva a patru barbati, iar ei ii ardea de glume!

Daca scotianul ar fi fost singur, atunci sansele ar fi fost egale. Pe Gilford si Janson ii stia. Gilford nu era un individ cu care sa-si faca griji. Janson putea ridica probleme, dar daca s-ar fi miscat destul de repede, uzand de elementul surpriza, probabil ca i-ar fi putut inlatura cu usurinta pe amandoi inainte de a se incaiera cu Bleymoore. Dar, chiar si asa, mai ramanea un al patrulea, a carui voce nu o putuse identifica. Era un strain si, daca era sa se ia dupa accentul acestuia, probabil era francez. Un individ care ar fi avut-o pe Julia la cheremul sau.

Pe Blythe il manca ceafa din cauza tensiunii. Daca s-ar ajunge in situatia in care nu avea de ales decat sa se lupte, atunci singura alternativa nu era decat moartea. Trebuia sa ucida pentru a asigura protectia amandurora. Nu existau explicatii sau scuze pentru a justifica prezenta lor acolo. Cu exceptia strainului, ceilalti il cunosteau. Era pregatit sa faca ceea ce era necesar pentru a supravietui si pentru a o apara pe femeia asta nebuna de langa el, care se aruncase cu capul inainte in situatia de fata si care parea sa gaseasca un haz absurd in pericolul care o inconjura.

Conversatia coti de la femei la afaceri. Julia isi transfera greutatea de pe un picior pe celalalt. Muschii incepusera sa-i amorteasca. Mana lui Blythe se incorda pe talia ei intr-un avertisment mut.

Dupa un sfert de ora, Gilford declara ca era timpul sa se retraga. Janson aproba. Gazda se oferi sa-i conduca. Francezul, sau ce natie o fi fost, ramase singur in birou. Julia il privi provocator pe Blythe, facand un semn sugestiv din sprancene spre individul de dincolo de draperie. Blythe facu ochii mari, uimit, apoi clatina incet din cap. Julia se stramba nemultumita si se rezema iarasi de perete. Blythe o imita, desi muchia pervazului ii impungea soldul.

- Si acum, mon ami, sa discutam afaceri, se auzi vocea scotianului, urmata de sunetul usii inchise.

- Biensure.

Blythe o simti pe Julia cum se incordeaza langa el, aplecandu-se usor in fata, ca si cum astfel ar fi putut auzi totul mai bine.

- O sa te coste, prietene.

- Clientul meu este dispus sa-si plateasca intreaga suma daca setul este complet.

- Clientul dumitale va trebui sa se multumeasca cu ceea ce am reusit sa-i obtin, replica Bleymoore pe un ton suspect de bland.

- Jurnalul nu valoreaza nimic daca nu avem si cheia care sa-l descifreze.

- Asta nu mai este problema mea. Am primit comanda si sunt gata s-o livrez.

- Suma se dubleaza daca gasesti si codul.

Se lasa o tacere graitoare. Langa el, Julia tresari. Blythe nu-si dadu seama daca din cauza uimirii sau a nerabdarii.

- Imi trebuiesc indicii ca sa gasesc ceea ce vrea patronul dumitale.

Oftatul francezului ajunse pana la ei.

- Ma tem ca singurul indiciu pe care-l avem este ca acest cod se afla in Anglia. Se afla aici inca de acum douazeci de ani.

- Spune-mi mai multe, ii ceru gazda, in timp ce un galgait le dadu de stire ca acesta reumplea paharele cu bautura.

- Nu stiu exact detaliile, dar stiu ca jurnalul a ajuns pe insula datorita unei femme. Una dintre domnisoarele de companie ale nurorii ei. Se presupune ca aceasta a luat codul, pentru a-l pune la adapost. O alta a luat jurnalul. Femeia a fost ucisa, iar jurnalul a disparut. Primele indicii despre jurnal au aparut doisprezece ani mai tarziu, in Austria. Patronul meu a aflat si a incercat sa-l cumpere de la proprietar. Dar a ajuns prea tarziu. Acesta vanduse jurnalul unui englez. Englezului i s-a pierdut urma in Italia. De fapt, nu i s-a mai dat de urma niciodata. Cert este ca jurnalul

- Avem jurnalul, il intrerupse scotianul. Ma intereseaza codul.

- Domnisoara careia i s-a incredintat codul, o anume Amelie Jardin, a traversat Canalul la bordul unui vas de contrabanda. Nu era singura. Era insotita de un copil. O fetita. Nepoata doamnei. Li s-au pierdut urma la amandoua si nu s-a mai auzit niciodata, nimic despre ele.

- Deci, in concluzie, acest cod s-ar putea afla oriunde pe aceasta insula. Sau oriunde in lume.

- Teoretic, mais oui, dar, personal, clientul meu crede ca acesta se afla aici, in Anglia. Avem informatii ca mai sunt si altii care doresc jurnalul. Putini stiu povestea lui. S-ar putea ca unul dintre cei care-l cauta sa aiba acest cod.

- Pare logic, admise gazda. O sa fac niste cercetari.

- Aveti aici o lista cu numele unor persoane interesate sa-l aiba. Clientul meu s-a gandit sa va usureze putin cercetarile. Monseur, clientul meu este dispus sa plateasca generos orice efort al dumneavoastra in sensul acesta. Nu l-ar deranja daca, printr-un concurs nefericit de imprejurari, concurenta ar fi inlaturata.

Julia nu tresari si nici nu se misca. Dar Blythe o simti incremenind. Deci, asta cauta ea aici. Un jurnal pentru care cineva era dispus sa plateasca bani grei. Cineva dispus sa ucida pentru a-l capata.  

- Am inteles, raspunse calm mercenarul, intr-un tarziu. Dar vreau o intalnire fata-n fata cu persoana a caror interese le reprezinti, ca sa discutam unele detalii.

- Asta nu se poate. Persoana in cauza doreste anonimatul si m-a imputernicit sa-i rezolv problema cum cred de cuviinta. L-am asigurat ca sunteti un om rezonabil, monseur. Deci, unde este jurnalul?

- Intr-un loc sigur, replica Bleymoure pe un ton inflexibil. Patronul dumitale o sa capete setul complet, tot odata. Dar suma va fi de patru ori pe atat.

- Monseur! exclama interlocutorul scandalizat. Nu sunt autorizat sa negociez in plus. Un milion este o suma exorbitanta!

- Sunt vieti in joc, mon ami. Concurenta va fi eliminata. Eu imi asum riscurile si neplacerile. Transmite-i patronului dumitale oferta mea. Sunt sigur ca va fi de acord cu suma. In fond, nu este singurul care-si doreste jurnalul. Desigur, nu voi obtine probabil acelasi onorariu, dar nici nu voi fi nevoit sa-mi murdaresc mainile.

Pauza dura zece secunde, apoi francezul rosti pe un ton scazut, oarecum iritat:

- Prea bine. Voi transmite angajatorului meu mesajul dumitale.

Cateva clipe mai tarziu, usa biroului se deschise si se inchise. Julia continua sa stea nemiscata, incercand sa-si controleze din rasputeri valul de greata ce i se ridicase in gat. N-avea sa vomite nici daca asta ar fi insemnat sa moara axfisiata! isi jura ea.

Blythe se misca usor, apoi o trase de mana.

- E timpul s-o stergem.

Julia nu se misca. Blythe se rasuci spre ea, iritat. Era alba ca varul si avea ochii dilatati. Si uitase sa respire. Blythe o smuci scurt, bruscand-o. Julia clipi si-si focaliza privirea asupra lui, luand o gura zdravana de aer.

- La dracu’, murmura ea, frecandu-si cosul pieptului cu podul palmei, sperand sa-si desfaca nodul dureros ce i se pusese acolo. Fir-as al naibii! Hai sa plecam de aici! Repede!

Era speriata, se vedea clar pe fata ei, si Blythe nu stia daca sa simta satisfactie sau ingrijorare. Trebuia s-o scoata de acolo. Dadu sa deschida fereastra, dar Julia ii puse o mana pe brat.

- N-o sa putem iesi pe acolo. E batuta-n cuie. Crezi ca eu n-am incercat s-o folosesc? Trebuie sa iesim pe unde am intrat sau prin alta parte.

- Baga-mi-as! suiera el, trecandu-si exasperat mainile prin par.

- Nu asa se vorbeste de fata cu o doamna, il dojeni Julia, cu un zambet stramb, pornind spre usa. Vii? ii arunca ea o privire peste umar.

Blythe nu facu decat sa scoata un marait din fundul gatlejului.

CAPITOLUL 8

Era aproape cinci dimineata cand reusira sa ajunga in adapostul sigur al casei lui.

Blythe isi amplasase biroul la etaj, un aranjament pe care il intalneai foarte rar, deoarece marea majoritatea a barbatilor il preferau la parterul locuintei, cat mai aproape de salonul de primire sau de sufragerie.

Julia se aseza pe unul din scaunele grupate in jurul barului, simtindu-se sfarsita. Ii era foame, dar se indoia ca ar fi putut inghiti ceva. Greata nu-i trecuse, iar stomacul ii era facut ghem si-i zvacnea din cauza nervilor.

Il urmari pe Blythe cum trezea focul din semineu, racolind jarul ce dadea semne de ofilire, peste care aseza un bustean din lemn de brad. Aroma esentei se raspandi in incaperea mobilata sumar, dar cu gust si eleganta.

Cu toate ca nu-i convenea acest lucru, avea de dat totusi niste explicatii, isi zise Julia cu un oftat, privindu-l incordata. Blythe nu era genul de om care sa ia lucrurile asa cum erau, fara sa se intrebe.

Doamne, de n-ar fi fost atat de daramata! Nu era taman o bucurie sa afli, metaforic vorbind, ca tocmai ti se gravase pe frunte titlul de tinta in miscare

Blythe ocoli fotoliile din fata caminului si se indrepta spre ea. Inca mai era furios de faptul ca scapasera amandoi ca prin urechile acului dintr-o situatie care s-ar fi putut termina de jalea lumii, nemultumit de faptul ca-si rupsese una dintre cele mai bune perechi de pantaloni in gardul inalt pe care trebuise sa-l escaladeze ca sa-si salveze pielea si absolut scos din minti pentru ca aterizase pe partea cealalta intr-un tomberon cu gunoaie si acum putea a chestii in drum spre descompunere.

O privire aruncata Juliei il lamuri ca aceasta se afla foarte aproape de a pica din picioare de epuizare. Ultima parte din drum aproape c-o tarase dupa el. Inghitindu-si sarja de zbierete pe care i-o rezervase in seara aceea, umplu doua pahare cu coniac si ii vari unul sub nas.

- Bea-l!

Julia arunca o privire prudenta lichidului care in lumina focului din semineu capatase irizari chihlimbarii, apoi ridica ochii spre fata lui si se decise ca e mai cuminte sa nu faca mofturi. Blythe avea maxilarul inclestat, un muschi ii zvacnea pe tampla stanga si privirea ii era atat de dura incat se mira cum de nu-i gaurise teasta inca. Parea la un pas de a-si pierde controlul si nu era sigura daca era chiar atat de curioasa s-o afle pe propria piele. Lua paharul si-l dadu sfidatoare peste cap, apoi suiera si-si tinu respiratia, asteptand ca jarul care i se scursese pe beregata sa-si potoleasca dogoarea. Ochii i se umplusera de lacrimi si fata i se inrosi din cauza sufocarii, dar nu zise nici pas.

Blythe o privi lung, nevoit fiind in sinea lui s-o admire pentru asta. Ii urma gestul, schitand un toast mut si ironic cu propriul lui pahar, inainte de a-l arunca in stomac. Apoi reumplu paharele, dar Julia il refuza pe al sau, ridicandu-si picioarele la gura si incercuindu-le cu bratele, pentru a-si sprijini barbia pe genunchi, cu ochii pierduti in gol. Gestul ei era de o vulnerabilitate induiosatoare. Parea mica si fragila, asa cum statea ghemuita, incercanata pana-n talie si palida ca un zid nezugravit. Aproape i se facu mila de ea, dar isi aduse aminte ca din vina ei ajunsese in halul acesta. Vroia raspunsuri si, pe toti sfintii, avea sa le capete si sa inteleaga de ce-si riscase pielea pentru ea, ajungand la un fir de ata distanta de a-si ruina ultimii cinci ani de munca!

Lua un scaun, incalecandu-l invers, isi scoase un trabuc subtire de foi si, tinandu-l intre dinti, il aprinse de la lumanarea care ardea in sfesnicul din argint cu un singur brat de pe bar. Si-n tot acest timp nu-si lua ochii de la ea, observandu-i expresia goala a chipului.

- Te ascult.

Julia isi muta ochii spre el si-l privi lung. Apoi ofta si-si lasa picioarele jos, indreptandu-si spatele.

- A fost odata ca niciodata, incepu ea cu vocea naratorului.

- Nu-ti forta norocul cu mine, o preveni Blythe pe un ton bland.

- Nu ma intrerupe, se burzului ea. Ai putin respect pentru matusa ta

- Julia!

- Da, Julia, repeta ea, ridicandu-se in picioare si privindu-l ironica. Mda, asta ar fi numele meu. Ma intrebam daca ti-l mai amintesti.

- Nu fa pe desteapta cu mine!

- Daca nu-ti place, atunci n-o mai fa tu pe arogantul cu mine!

Nu trebuia sa piarda din vedere subiectul discutiei, polemizand pe seama modului in care alesese sa i se adreseze in toti acei ani, incerca Blythe sa se calmeze. Daca incepeau sa zbiere unul la celalalt, cu siguranta n-ar fi rezolvat nimic. Si nu era tocmai sigur ca n-ar fi sfarsit prin a da cu ea de pamant, ca apoi s-o stranga de gat.

- Ce cautai in seara asta acolo?

- Cunosti raspunsul.

- Vreau sa-l aud din gura ta.

Julia inspira adanc. Nu credea c-o sa mai aiba energie sa se miste, dar constata ca avea destula cat sa se si infurie pe deasupra. Totusi, n-avea sa-i dea satisfactia de a sti cat de usor o putea scoate din pepeni.

- E vorba de jurnalul unei femei.

- Mda, asta am inteles. Ceea ce nu pricep este de ce unii doresc sa faca moarte de om pentru a-l obtine.

- Numai unul, ridica ea un deget in sus pentru a sublinia acest aspect si, cum nu avea astampar, incepu sa se plimbe. Ceilalti ma indoiesc ca ar merge atat de departe incat sa omoare pentru el. Sau, ma rog, poate ma insel, ridica ea din umeri cu un aer ce se dorea indiferent. Miza este destul de mare.

- Cat?

- Pai, sa zicem ca in el se gasesc informatii referitoare la locul in care este ascuns un diamant de culoare galbena, suficient de mare incat sa te traga la fundul apei daca-ti vine vreodata ideea sa inoti cu el la gat. Valoarea lui este estimata cam la un milion si jumatate. Desigur, asta fara a pune la socoteala restul diamantelor care-l inconjoara si formeaza intregul colier. In total, valoreaza o avere. Una uriasa.

- Iar colierul a apartinut? lasa el loc de raspuns.

- Marchizei de Pompadour, amanta mult iubita a regelui Ludovic al XV-lea.

Blythe isi inalta sprancenele surprins. O poveste de dragoste si o comoara ingropata demult. Nu se asteptase la ceva atat de dragalas si romantic. Treaba incepea sa devina interesanta.

- Continua, o indemna Blythe, privind-o atent.

- Oricine cunoaste istoria. Se spune ca doamna a fost singura femeie care a stapanit cu adevarat inima suveranului. Ludovic, in semn al afectiunii sale sincere si profunde, i-a daruit acest diamant fabulos: Vapaia Soarelui. A fost vazut doar o singura data la gatul marchizei, cu ocazia unui bal dat in cinstea zilei de nastere a augustului ei iubit. Se spune ca nu exista un altul la fel in lume. Oricum, gesticula Julia vag cu o mana, se stie ca frumoasa marchiza i-a fost mai mult decat amanta. Multe dintre deciziile luate in timpul domniei lui au fost inspirate de catre aceasta femeie. Jurnalul ei contine multe informatii cu privire la politica, scandalurile si intrigile de la curte. De asemenea, ar avea si o foarte mare importanta istorica. Istoria, de cele mai multe ori, sau a fost scrisa intr-o maniera subiectiva, sau a fost infrumusetata, ori mai rau, s-au omis anumite detalii care ar fi putut deranja la vremea lor pe unii si pe altii. Se spune ca doamna de Pompadour a fost scrupulos de corecta si de exacta in relatarea evenimentelor. Era o femeie puternica si respectata. Inteligenta. Fermecatoare. Cei mai multi se temeau de ea. Era constienta ca odata si-odata zilele ei de glorie de la curte aveau sa se incheie. Era dusmanita pentru influenta pe care o avea asupra lui Ludovic si nu odata s-a incercat inlaturarea ei. Asa ca a avut grija sa se puna la adapost, consemnandu-si memoriile sub forma unor texte cifrate ca, in cazul in care jurnalul ajungea in mainile cui nu trebuie, sa nu poata fi folosit ca sursa de santaj sau altfel, dar in acelasi timp sa asigure protectia intregii ei familii. Legenda spune ca jurnalul contine inclusiv indiciile care duc spre locul unde este ascunsa Vapaia Soarelui.

Facu o pauza, privind lumina palida a rasaritului. Isi dorea ca pe Dumnezeu o baie fierbinte si un pat moale. Isi dorea un somn care sa-i scoata din minte pentru cateva ceasuri nebunia si oroarea acelei nopti. Ceva care sa-i alunge nelinistea si teama din suflet pentru cateva ore binecuvantate. Toate astea aveau sa mai astepte, conchise ea cu un oftat.

- Avea patruzeci si doi de ani cand a murit. Ceea ce foarte putini stiu este faptul ca pe langa cei doi copii pe care-i avea cu sotul ei, domnul d’Etioles, avusese si un fiu nelegitim cu suveranul, unul pe care-l iubea nespus: Henri. Henri a fost cel caruia i-a incredintat, pe patul de moarte, jurnalul si codul care-l descifra, punandu-l sa jure ca va avea grija ca aceasta mostenire sa apartina intotdeauna celor de un sange cu ea. Henri a fagaduit. S-a casatorit destul de tarziu cu o domnisoara dintr-o familie sus-pusa si au avut impreuna trei copii: doua fete si un baiat. Cand a venit revolutia, au fost luati cu totii ca din oala. Au reusit sa scape numai doua dintre domnisoarele de companie din suita sotiei sale, care au putut sa paraseasca domeniul deghizate in servitoare: uneia i-a fost incredintat jurnalul, celeilalte i-au fost lasat in grija codul. Se spune ca intreaga familie a lui Henri a fost decimata. Numai cea mai mica dintre fete a scapat de linsaj si a fost, se pare, salvata de tanara in grija careia fusese lasat cheia jurnalului. Nu s-a mai auzit nimic de ele. Dar jurnalul marchizei a supravietuit timp de aproape doua decenii

- Si n-are nicio valoare daca nu ai cheia care sa-l descifreze, isi dadu Blythe cu parerea.

- Foarte exact, incuviinta Julia, privindu-si mainile.

- Atunci, explica-mi de ce-l vrei.

Julia il privi usor incruntata, cautandu-si cuvintele potrivite. Oh, in niciun caz n-avea sa-i ofere totul pe tava. Si nici nu era treaba lui sa afle mai mult decat era dispusa ea sa-i dezvaluie.

- Eu si John stiam de existenta lui de catva timp, incepu ea, gestiluland intr-o doara. Amandoi eram fascinati. Era o poveste captivanta, plina de mister, care ne atragea. John era interesat de continutul jurnalului mai mult din punct de vedere istoric decat in fine, niciunul dintre noi nu prea credea in existenta Vapaii. Era o provocare sa-l gasim, ma intelegi?

Blythe dadu incet din cap.

- E-n regula, pot sa inteleg asta. Dar ceea ce nu inteleg este de unde ai stiut ca jurnalul se afla in seara asta acolo?

- N-am stiut. Eram intr-o misiune de recunoastere, ca sa zic asa. O alta pista de verificat. Am primit o informatie si m-am dus sa vad ce si cum.

- Te-ai dus sa vezi ce si cum, repeta el, incercand sa-si pastreze cumpatul. Daca incepea sa urle la ea, nu era convins ca s-ar mai fi putut opri. Si ce faceai, daca prin absurd, gaseai jurnalul? fu el curios.

- Il furam, evident.

Candoarea cu care Julia facuse afirmatia il dezarma complet. Cateva clipe, nu facu decat sa se holbeze la ea, stupefiat. Parea hotarata si el nu se indoi niciun moment de adevarul spuselor ei. Inchise ochii si numara in gand pana la zece.

- Evident, repeta el ironic. E la mintea cocosului ca acesta parea cel mai logic lucru de facut in situatia data

- Nu m-ai lasat sa termin, se indigna Julia. Jurnalul ne apartine. John era englezul care a cumparase jurnalul de la acel baron austriac, pricepi? Era un caiet mic, cu copertile legate in piele bordo si impodobite cu fire de aur. Pot sa-ti spun ca avea o lucratura magnifica. Tacu pret de cateva clipe, aducandu-si inaintea ochilor imaginea acelui obiect nepretuit. Eram atat de fericiti ca-l aveam, ca-l dobandisem intr-un timp atat de scurt si la un pret derizoriu, incat am sarbatorit evenimentul cu rauri de sampanie fina. A fost prima si singura data in viata cand m-am imbatat. Amandoi ne-am cherchelit zdravan. Ulterior, s-a dovedit ca a fost o greseala imensa. Cand ne-am trezit a doua zi, jurnalul disparuse. Cineva ni-l furase. Intrase peste noi in timpul noptii si ni-l sterpelise de sub nas. Julia se opri, tragand adanc aer in piept. L-am tinut in maini si i-am rasfoit paginile, facu ea cu o expresie sumbra, gesticuland frustrata. Si m-au trecut toti fiorii. Era acolo ceva mistic! Voiam sa descopar secretele intunecate care erau ingropate in acele foi. Era un scris frumos si elegant, cu inflorituri si mici artificii de stil. Un scris foarte ordonat. Dar n-am priceput o boaba din el. Era o aiureala intreaga. Frazele nu aveau niciun sens. Voiam sa-l descifrez, sa-i descopar secretele, sa inteleg cum fusese in realitate viata femeii caruia apartinuse. Dar n-am mai apucat. Si de atunci n-am contenit sa-l cautam. Jurnalul este al meu, Blythe. Si-l voi avea din nou, indiferent cat ma va costa acest lucru.

- Inteleg, isi ingusta el ochii ganditor. Cand ai primit informatia in legatura cu el?

- Asta seara, la receptia lady-ei Carington.

- Deci, concluziona barbatul, zambind fara chef, acesta a fost motivul real pentru care m-ai tarat acolo. Nu conteaza. De la cine era mesajul?

Julia ofta, trecandu-si palmele peste fata amortita. Soarele incepuse sa rasara, scaldand incaperea intr-o lumina palida, trandafirie.

- Adevarul este ca nu stiu. Sunt cativa colectionari de obiecte de arta care sunt la curent cu faptul ca eram interesati sa gasim jurnalul. John are avea, se corecta ea, multe relatii. A aranjat sa fim informati de indata ce apare orice zvon care are legatura jurnalul. Acum doua zile, am primit un mesaj la Greenville prin care mi se cerea sa vin la Londra, rosti Julia cu o voce din care razbatea incordarea si oboseala. Stiam ca urma sa fiu contactata. Nu mi s-au dat indicii in legatura cu persoana cu care trebuia sa ma intalnesc, dar stiam ca, intr-un fel sau altul, voi fi abordata. Nu-i cunosc pe oamenii acestia, pentru ca John era cel care se intalnea cu ei. El stabilea contactele. Eu ma ocupam doar de munca de cercetare.

Blythe trase un fum si-l expira incet, cu ochii atintiti asupra ei. Banuia cam la ce anume se referea munca de cercetare. Oare in cate case patrunsese in miezul noptii, cautand blestematia aia de jurnal? De cate ori trecuse pe langa pericol, asa cum se intamplase in seara aceasta, mai devreme? Ce fusese in mintea lui John cand o varase in mizeria asta?!

- Aseara, biletul cu informatia mi-a fost strecurat intr-un mod foarte discret, continua Julia. Nu m-am uitat cine era persoana. Probabil si pentru faptul ca m-am gandit ca ea n-ar fi vrut sa-si desconspire identitatea. Altfel, m-ar fi abordat in mod direct, nu crezi? Acum, privind retrospectiv, imi dau seama ca ar fi trebuit sa fiu mult mai precauta.

- Da-mi voie sa-ti spun cateva lucruri, lady Ross, incepu Blythe dupa cateva momente de tacere pe un ton glacial, privind-o patrunzator. Tocmai ai intrat intr-un mare rahat. Individul pe care doreai sa-l furi este un nemernic cum nici nu visezi ca ar mai putea exista unul la fel sub soare. N-o sa incep sa-ti descriu cele cincizeci de moduri diferite in care ai fi putut fi ucisa daca ajungea sa-si puna mainile pe tine in noaptea asta. Am auzit ca este un adept pasionat al torturii rafinate si ca ideile lui in ceea ce priveste intimitatea cu o femeie sunt de o perversitate extrema. De regula, incepe prin a-si sodomiza victima si Daca ai de gand sa-ti versi matele, se intrerupse el, simtind o satisfactie obscena in fata tentei verzui de pe fata ei, macar abtine-te pana ajungi la fereastra.

- Ticalos odios ce esti! gafai Julia scurt, inghitind cu un efort valul de greata care-i irupse din strafundurile fiintei.

- Sunt, recunoscu el cu un zambet subtire. Dar te asigur ca eu sunt un biet pui pe langa tipul care te-a luat in colimator putin mai devreme. Vreau sa-ti intre bine in cap cand iti spun ca daca i-ai fi picat in maini in seara asta n-ar fi ezitat sa-ti suceasca gatul ala dragalas. Violata si ucisa rapid, asta daca erai cu adevarat norocoasa. Cuvintele fura rostite cu o duritate care o facu sa se cutremure. Dupa aceea, cel mai probabil, in vreo doua-trei zile, bucati din tine ar fi putut fi pescuite din Tamisa si

- Am prin ideea, la naiba! se rasti Julia cu o voce inabusita. Iisuse! inchise ea ochii, tragand adanc aer in piept. Chiar trebuie sa fii atat de plastic?

- Chiar merita sa mori pentru un nenorocit de jurnal si o bucata de sticla colorata? o intreba Blythe printre dinti. Cum Julia nu facu decat sa taca si sa-l priveasca fix, Blythe injura. La dracu’, Julia, este vorba de viata ta! Bleymoore, cel de la care intentionai sa sterpelesti jurnalul in seara asta, este un ucigas platit, un scelerat

Ii vazu fata decolorandu-i-se brusc si fu satisfacut de faptul ca predica lui isi atinsese scopul.

- O sa te vaneze numai si pentru simplul fapt ca stii despre existenta jurnalului, continua el cu o voce seaca. Nu fa prostia sa-l subestimezi, scumpo. Are o multime de relatii si n-o sa ezite sa si le foloseasca. In cateva ore o sa afle amanuntit cine esti, unde locuiesti, ce tabieturi ai

- O sa mai dureze ceva pana cand o sa afle despre mine, izbuti ea sa ingane.

- Nu chiar atat de mult pe cat vrei tu sa crezi.

Julia se ridica, frecandu-si bratele infrigurata. Avea senzatia ca i se scurgeau sloiuri prin vene.

- Vreau sa plec acasa, rosti ea. Am nevoie de somn si de

- Nu pleci nicaieri, o contrazise el moale, privind-o neclintit.

- Nu pot sa raman aici, apasa ea cuvintele, aruncandu-i o privire nervoasa.

- De ce? Am o camera de oaspeti foarte eleganta si confortabila.

- Stii de ce!

- Azi noapte nu prea te preocupa reputatia ta, arunca barbatul cu un zambet batjocoritor.

- Era altceva.

- Oricine te-ar fi putut vedea intrand in casa unui barbat.

- Si sa ma recunosca imbracata asa? isi arcui Julia o spranceana circumspecta, aratand cu mainile spre tinuta ei. Nu prea cred.

- Nu pleci nicaieri, repeta el calm, ridicandu-se in picioare.

- Nu ma poti obliga, rosti ea, abia miscandu-si buzele. Nu ma poti retine aici impotriva vointei mele!

- Pariu? isi arcui el o spranceana cu aroganta. Putem sa stam aici si sa ne certam intreaga dimineata pe tema asta, dar n-ar fi o decizie tocmai inteleapta. Isi goli paharul dintr-o singura dusca, punandu-l jos cu grija si privind-o cu un aer neguros. Cand sunt nedormit, am tendinta sa fiu irational si dificil. Totalmente nerezonabil. In caz ca ai uitat, eu sunt capul familiei acum. Orice as decide, tu ai sa te supui. M-am facut bine inteles? Deci, o sa mancam ceva, facem o baie fierbinte si dormim cateva ceasuri. Cu mintea limpede, problemele se solutioneaza mai repede si mai satisfacator, nu crezi?

Ii vorbea pe un ton ingaduitor, ca unui copil greu de cap, chestie care o facu sa vada negru in fata ochilor. Instinctiv, stia ca n-avea s-o scoata la liman cu el decat daca-i facea pe plac. In plus, ideea unei bai fierbinti si a unui pat moale, amandoua la numai cativa metri distanta de locul unde statea, era de-a dreptul irezistibila. De abia mai avea vlaga sa se ratoiasca la el. Pierduse runda aceasta, si o stia. Asa ca de ce sa nu cedeze cu eleganta?

- Te urasc, sopti ea cu o voce inabusita, uitandu-se chioras la el. Te urasc tocmai fiindca ai dreptate. Vreau patul acela nenorocit si vreau si baia! De mancare ma lipsesc. Dar tie sper sa-ti sada-n gat!

- Ce sa zic, fermecatoare ca intotdeauna, comenta Blythe sec, ridicand nepasator din umeri si pornind inaintea ei.

Femeia asta il scotea din rabdari. Era nesuferita, dificila si inconstienta. Totalmente idioata si al naibii sa fie daca intelegea de ce, facand toate aceste constatari, ii venea sa zambeasca!

Undeva, pe parcursul acelei nopti, isi pierduse mintile. Si sa-i fie capul de ras daca-si dadea seama cand anume se intamplase asta! Insa un lucru era cert: trecuse destul de mult timp de cand nu se mai simtise atat de provocat.

Ceva mai tarziu, in timp ce iesea din ceea ce fusese cu nici douasprezece ore-n urma un superb costum de gala, Blythe inca mai incerca sa se decida ce anume ii starnea interesul si-l tenta cel mai tare: situatia in sine sau femeia? Probabil amandoua, gandi el, intrand in cada plina cu apa fierbinte.

Cu putin noroc si o atitudine inteleapta, avea sa solutioneze situatia si sa ignore femeia. Mda, asta urma sa faca.

CAPITOLUL 9

Se trezi confuza si buimaca tocmai cand soarele trecea de amiaza. Ii lua ceva timp ca sa se dumireasca unde se afla si mai ales de ce, iar asta o facu sa-si lase incet capul inapoi pe perne cu un geamat usor.

Noaptea care trecuse ii reveni in minte cu toate emotiile si incurcaturile ei, facand-o sa geama din nou. Se rasuci pe burta, luand perna strans in brate si ingropandu-si fata in ea.

Locuia sub acelasi acoperis cu Blythe, Dumnezeu s-o pazeasca!

Gandul o facu sa-si tina respiratia. Si avea sa ramana acolo pana cand probabil pana cand insul avea sa se convinga ca-si indeplinise misiunea de serafim pe care si-o atribuise singur. Faptul ca urma sa imparta cu el acelasi aer pentru o perioada nedefinita de timp chirci ceva in adancul ei.

Barbatul acesta o nelinistea. De fapt, o ingrijora mintea lui. Intelectul lui era slefuit ca un diamant si tocmai duritatea si sclipirea nemiloasa a acestuia o alarma. Blythe nu era genul de barbat pe care sa-l duci de nas prea usor. Sau, ma rog, nu pentru mult timp. El ii oferise protectia si casa lui. Se pusese intre ea si cel care intentiona s-o rada de pe fata pamantului. Julia stia instinctiv ca el ar fi aparat-o cu pretul vietii sale, daca ar fi trebuit. Era un barbat de onoare, un sclav al datoriei si al propriei educatii. Iar ea-l mintise.

Mai devreme sau mai tarziu avea sa-si dea seama de asta. Si atunci avea sa-si iasa din minti, cu siguranta. In fine, nu-l mintise prea mult, se incrunta ea, intorcand capul intr-o parte ca sa poata respira in voie. Ii oferise jumatati de adevar, omitand doar cateva detalii Cele mai importante, desigur.

Seth Bleymoore. La inceput, numele se undui ca o ceata intunecata inapoia pleoapelor stranse cu putere, apoi i se infipse ca un cui inrosit in creier, facand-o sa deschida ochii si sa se ridice brusc in sezut.

Iisuse Cristoase!

Cateva momente statu nemiscata, cu pulsul iutindu-i-se din ce in ce mai tare in vene. Trebuia sa se linisteasca si sa cugete pe indelete. Nu-si putea ordona gandurile daca lasa instinctele si emotiile s-o domine. In acel moment, emotia care o stapanea era teama si avea pornirea instinctiva de a se vari cu capul in podea, ca strutul.

Se dadu jos din pat si incepu sa se plimbe prin dormitorul spatios, pasind pe varfuri si lasandu-se usor pe calcaie, cufundandu-si picioarele in covorul moale, turcesc. Inspira profund atunci cand pasea, ridicandu-si bratele deasupra capului, expira masurat cand isi rula talpile, ajungand sa-si lase intreaga greutate a corpului pe calcaie si sa-si coboare bratele intr-un arc de cerc. Executa totul cu o lentoare plina gratie, asemenea unui balet. Metoda o relaxa, o ajuta sa-si limpezeasca mintea si, in acelasi timp, o energiza.

Ar fi trebuit sa fie mai precauta, sa cercetez casa de pe Henrietta Street. Aceasta era prima regula din manual, nu? Atunci de ce naiba o incalcase? Pur si simplu nu stia ce fusese in capul ei azi noapte. Avusese nevoie de actiune, de trepidatia si anticiparea pe care i-o dadea ilicitul.

Cum Dumnezeu putuse sa fie atat de proasta incat sa se arunce astfel cu capul inainte intr-o situatie asupra careia, constata acum cu regret, n-avea niciun pic de control?! Nu-si luase nicio masura de precautie si fusese la un pas de a o pati Si-l mai varase si pe Blythe in povestea asta!

Julia aproape se impiedica de marginea covorului si injura cu patos.

Sa-l scoata din combinatie acum era ca si cum ar fi incercat sa stinga o casa in flacari cu gaz lampant. Il voia departe de ea, departe de tot ce insemna Seth Bleymoore si afacerea jurnalului. Mercenarul era un individ periculos si crud, care nu s-ar fi dat in laturi de la nimic pentru a-si atinge scopurile. John prevazuse asta, o avertizase cu cateva zile inaintea fatidicului atac de cord care-i curmase viata. Din surse sigure, fusese informat ca jurnalul atrasese atentia scotianului si o sfatuise sa fie atenta.

Pe langa toate astea, mai era si Anne, care avea sa se infurie grozav pentru ca daduse dovada noaptea trecuta de atata incompetenta si idiotenie crasa.

Nu mai era o novice dar, in numele tuturor sfintilor martiri, procedase intocmai ca o diletanta! Trebuia sa se intoarca si sa recupereze jurnalul. Timp de aproape opt ani ii luase urma, asa ca n-avea sa renunte tocmai acum.

Sa-l ia naiba! Jurnalul statuse la baza tuturor alegerilor pe care le facuse inca la varsta de optisprezece ani. Nu se putea opri acum. Era destinul ei. Ii apartinea de drept.

Trebuia sa vorbeasca si sa se sfatuiasca in privinta asta cu Anne.

Oare ar fi putut sa-i spuna adevarul lui Blythe? ii trecu ei vag prin minte.

Putea, dar mandria era cea care o impiedica sa faca acest pas. Avea o anumita parere despre ea, de ce sa i-o schimbe taman acum? Credea ca este o femeie lacoma si perfida, o ipocrita manata de ambitia marunta de a ascede pe lustruita scara sociala. Si cat timp aceasta impresie a lui ramanea intacta, cu atat ea avea sa fie mai in siguranta in preajma lui.

Nu se indoia de faptul ca Blythe avea sa afle adevarul pana la urma. Important era ca in acel moment sa afle doar acea parte din el care pentru ea nu conta.

Doamne, cat si-ar fi dorit ca John sa fi fost acum langa ea! Ii era dor de calmul si de constanta lui rabdare, de intelepciunea si de flerul lui inegalabil de a gasi solutii simple chiar si celor mai dificile probleme. Ii era dor de el, un dor care-i casca in inima un gol dureros, sufocant.

Inainte sa moara, John ii ceruse sa-i promita c-o sa-si traiasca viata cu bucurie si incredere. O silise sa-i promita ca niciodata n-o sa-si refuze sansa de a-si imparti viata si inima cu un alt barbat, cu conditia ca acesta s-o merite. Si o pusese sa-i mai promita ca atunci cand avea sa-si aminteasca de el, sa n-o faca cu durere sau jale, ci cu bucurie si cu convingerea ca el, oriunde s-ar afla, o ocroteste si o vegheaza cu toata dragostea lui.

- Sa-mi zambesti cat poti de des, o rugase John cu un suras, in timp ce viata i se scurgea din trup. Niciodata nu am vazut un zambet mai frumos ca al tau. Aduce alinare si lumina

Acestea fusesera ultimele lui cuvinte.

Julia isi musca buzele, clipind des ca sa-si alunge lacrimile. Atacul de cord il doborase aproape fulgerator. Fusese un barbat puternic, din toate punctele de vedere: fizic, mental, spiritual, sufleteste. Inainte de a muri, se chinuise sa se smulga din coma si, pret de citeva minute, fusese de o luciditate cutremuratoare. Vazuse in ochii lui cum se lupta cu el insusi pentru a ramane constient, cum se lupta cu durerea aceea insuportabila, care ii strivea inima. O facuse, Julia o stia, pentru ea. De dragul ei. Nu se putuse indura sa plece fara a-si lua ramas bun de la ea.

Inaltandu-se pe varfuri, tanara femeie isi arcui mainile deasupra capului, apoi isi inalta fruntea spre cerul de deasupra acestei lumi si inchise ochii. Ramase nemiscata, chemandu-l cu mintea ei. In clipa urmatoare, simti un suvoi de caldura unduindu-se in jurul ei si zambi. John niciodata nu-si incalcase cuvantul dat. Era acolo, cu ea, in jurul ei, in inima ei Lumea incepu sa capete stralucire, simturile i se acutizara. Isi lasa mintea sa pluteasca si trupul sa i se miste dupa propria lui vointa.

Treptat, ritmul inimii ii deveni constant, nodurile din stomac i se desfacura. Exercitiul de concentrare si autocontrol daduse rezultate bune, ca intotdeauna. La fel si meditatia. Si ca sa-si dovedeasca siesi ca ajunsese la acel echilibru interior atat de propovaduit de May-May, facu un salt in spate si, spintecand aerul cu piciorul cu o viteza fulgeratoare, se opri cu varful degetului mare la un milimetru de bustul unui Ulise turnat in bronz si aflat pe un postament de marmura.

Zambind, Julia lasa incet piciorul jos si se indrepta spre sifonierul din lemn de trandafir, cu muchiile sculptate. Se simtea atat de usoara si plina de vitalitate, incat se mira cum de nu se desprinde de la sol.

Existau in lume oameni care o faceau, gandi ea distrata. Trebuia s-o intrebe pe May-May despre asta. Erau putine lucruri pe care camerista contesei de Warwick sa nu le stie. Iar daca avea idee despre asta, atunci poate ca stia si cum se face si-i vindea si ei spilul. Ar fi fost ceva, nu? Sa poata sta suspendata in aer, doar cu ajutorul mintii ei Doamne, o luase pe aratura, chicoti ea, simtindu-se mult mai relaxata decat fusese in ultimele saptamani. Incepuse sa bata campii, imaginandu-si lucruri imposibile

Deschise larg usile dulapului ca sa-si aleaga unul dintre halatele de casa pe care le vazuse in acea dimineata in scurtul ragaz dintre baie si somn, si ramase cu gura cascata.

Asezata frumos pe umerase, Julia isi vazu inghesuita acolo intreaga garderoba pe care si-o adusese la Londra cu doua zile in urma.

Blythe dormise patru ore. Nici pe departe suficient, dar avea sa recupereze mai tarziu.

Lucruri importante de rezolvat. Aceasta era deviza zilei. Se culcase si se trezise cu ea in cap. Si se pusese pe treaba, profitand de faptul ca ocupanta camerei sale de oaspeti dormea dusa.

Aranjase ca toate lucrurile Juliei sa fie transferate aici si, in afara cameristei, tot personalul din locuinta ei fusese pus pe liber pe o perioada de o luna. Le platise salariul in avans si le daduse cateva instructiuni inainte de a elibera casa. Fusese si o buna ocazie ca sa arunce o privire prin lucrurile ei. Si sa cerceteze seiful. Nu descoperise nimic suspect, doar cateva sclipicuri costisitoare de-ale Juliei si unele dintre dosarele cu afaceri ale unchiului sau, dar nu stricase sa verifice.

Stia ca Julia il mintise noaptea trecuta. Simtea asta instinctiv. In ce privinta sau in ce masura o facuse urma sa descopere singur. Ar fi putut-o strange cu usa, dar se indoia ca metoda ar fi dat rezultate in cazul ei. Tot instinctele erau cele care-i sopteau s-o ia prin invaluire. Si sa n-o scape din ochi.

Isi mai turna o cana de cafea si, aprinzandu-si un trabuc, se duse la ferestre si arunca o privire casei galbene de pe colt. Winston, valetul si omul sau de incredere, tinuse casa sub observatie si nu zarise nicio miscare pana la ora la care-i predase raportul. Se parea ca proprietarul lenevea, dar Blythe stia cat de inselatoare puteau fi unele aparente. 

Il fila pe Bleymoore de aproape cinci ani. Acesta fusese unul din motivele pentru care cumparase casa in care locuia acum. In toti acesti ani ii invatase tabieturile, gusturile in materie de moda, ce gen de femeie agrea, hobby-urile, afacerile.

Unul dintre hobby-urile lui era sa colectioneze obiecte vechi, cu o deosebita incarcatura istorica. Pe unele le pastra, pe altele le vindea si scotea un profit frumos. Dar nu aceasta afacere era cea care-i asigura stabilitatea financiara. Seth Bleymoore era unul dintre cei mai rafinati ucigasi cu sange rece platiti din Anglia. Onorariile lui erau extrem de piperate, cu atat mai mult cu cat nu-l deranja sa primeasca misiuni care-l manau in afara insulei.

Lua o gura de cafea, meditand la evenimentele noptii care trecuse. Trebuia sa recunoasca ca avusesera amandoi un noroc chior. Ocazie cu care descoperise o chestie interesanta: Bleymoore era un tip mult prea arogant ca sa-si imagineze ca cineva ar fi avut vreodata indrazneala sa-i calce pragul fara a fi invitat. Se baza pe neagra lui reputatie si probabil ca nu gresea prea mult. Ca orice pramatie, avea legaturi cu alte pramatii: hoti, escroci, proxeneti si alte scursori ale lumii interlope. Niciunul dintre cei care-l cunostea si era in toate mintile n-ar fi avut tupeul sa incerce sa-i violeze teritoriul ca sa-l prade. Auzise ca existase candva un istet care incercase manevra asta si platise afrontul cu propriile lui maruntaie. Vestea se intinsese ca ciuma, iar casa de pe Henrietta Street nr.3 ajunsese sa inspire teama si respect oricui isi pretuia viata.

Blythe nu voia sa se gandeasca la consecintele pe care Julia le-ar fi suportat daca ar fi fost prinsa, singura fiind. Numai si ideea in sine ii provoca greata si-i aduna noduri de spaima in stomac.

Trecuse, isi spuse el, blocandu-si furia. Scapasera amandoi, asta era important. Iar acum trebuia sa priveasca inainte si sa faca un plan prin care s-o scoata pe Julia in afara orbitei lui Bleymoore. Pe langa asta, trebuia sa vorbeasca lui Harper. Singura iesire pe care o vedea in situatia data era sa-l elimine pe individ: rapid si eficient. Probabil ca Harper n-avea sa primeasca sugestia lui cu zambetul pe buze. Dar, la o adica, accidente se intamplau tot timpul.

Ceea ce-l enerva era misterul care-l inconjura pe acest individ. Nimeni nu stia de unde aparuse, un barbat de o inteligenta diabolica, foarte cult, educat, slefuit, atragator si bogat, care se infiltrase cu usurinta in cele mai inalte cercuri ale societatii. Blythe il intalnise de vreo cateva ori in timpul ultimelor sezoane si-i aprecia varsta ca fiind in jur de treizeci de ani. Brunet, cu ochii verzi, patrunzatori, nas acvilin si o gura despre care femeile afirmau ca avea un farmec senzual. Intrase pe lista celor mai bine cotati burlaci din ultimii ani, iar mamicile cu fete de maritat sperau la o alianta profitabila cu enigmaticul scotian.

Nici macar nu stia daca era scotian in realitate, desi toata lumea asa credea. La inceput, avusese un vag accent, care acum i se stersese aproape complet. Facuse cercetari in locul din Scotia despre care Bleymoore afirmase ca si-ar avea sorgintea. Nimeni nu auzise nimic despre el. Faptul ca avea relatii stranse cu strainatatea si era bine privit in cercurile aristocratiei din Franta, Italia, Spania si Austria reprezentase motivul principal pentru care ii fusese incredintat de catre lordul Harper.

Stia ca era colectionar. Si avea jurnalul despre care Julia afirmase ca era al ei. Pentru un individ care-si dorea putere si bogatie, jurnalul reprezenta o investitie care ar fi putut sa-i aduca beneficii financiare mult mai mari decat cele care i se promisesera in schimbul lui. Bleymoore cunostea povestea jurnalului, nu se indoia de asta. Si intentiona sa gaseasca si codul care i-ar fi putut permite descifrarea lui si localizarea acelui diamant, Vapaia Soarelui. O piatra galbena care valora un milion si jumatate in lire sterline, dupa spusese Juliei. Mai mult decat onorariul pe care-l pretindea mercenarul. In locul lui, odata gasit codul, Blythe s-ar fi apucat sa descifreze textele si sa localizeze nestemata. Era un plan mai simplu, mai comod, fara varsari inutile de sange. Dar poate ca scotianul nu era un tip lacom. Exista si aceasta posibilitate. De ce sa-si bata mintea cu niste enigme, cand putea castiga o avere, impletind afacerile cu placerea de a ucide?

Blythe isi nota in minte sa faca unele cercetari cu privire la ultimul proprietar al jurnalului. Se indoia de faptul ca scotianul se tocmise cu acesta pentru a obtine secretele acelei celebre curtezane. Si trebuia sa extinda lista, cautandu-i si pe ceilalti de dinaintea lui. Avea o puternica banuiala ca intre mainile lui John si cele ale lui Bleymoore mai existasera cateva perechi care il atinsesera si-i rasfoisera paginile. Iar posesorii acelor maini se aflau cu totii in pericol, la fel ca Julia, si trebuiau avertizati.

Oare John intuise faptul ca, intr-o buna zi, cautarea jurnalului avea sa devina atat de periculoasa? Oare acesta sa fi fost motivul pentru care incercase sa-i momeasca pe unul dintre ei ca sa se insoare cu Julia? Ca s-o puna la adapost, s-o protejeze?

Cu exceptia lui Edmond, John avusese incredere in nepotii sai. Ii crescuse inca de cand erau mici, dupa ce incediul mistuise conacul familiei, luand ca tribut viata parintilor lor. Avea doiprezece ani, Lion cu doi mai putin, iar Ed abia implinise opt ani. John isi primise toti trei nepotii cu bratele deschise. Investise in ei incredere, efort, rabdare si dragoste. Le insuflase respect fata de valori. Ii trimisese la studii, se straduise sa le faureasca un viitor. Singurul care-l dezamagise fusese Edmond, care mostenise de la tatal lor pasiunea pentru femei frumoase si jocuri de noroc. Dar chiar si asa, John continuase sa-l iubeasca si sa-i plateasca datoriile.

Amintindu-si de asta, Blythe stranse din dinti. Intotdeauna avea sa traiasca sub apasarea vinovatiei ca, pe undeva, Ed ajunsese unde ajunsese sau era ceea ce era datorita esecului sau ca frate mai mare. Daca ar fi stat cu ochii pe el, daca

N-avea rost si nici sens sa strabata din nou acel drum prafuit al regretelor. John ii spusese candva ca nimeni nu are puterea sa salveze pe cineva care nu voia sa fie salvat. Avusese dreptate, desigur.

Ed isi manifestase adevarata natura inca din copilarie: delasator, distrat, rautacios, unori crud, mereu carismatic. Ii statea in putere sa te farmece la fel de usor precum respira. Si avea acea putere a seductiei care te facea sa-l ierti oricat de rau te-ar fi suparat. Probabil ca asta fusese greseala lui, a tuturor. Il iertasera intotdeauna, prea repede, prea usor.

Blythe isi aminti de anii in care intreaga atentie si malitie a fratelui sau mai mic fusese indreptata asupra Juliei. Edmond fusese gelos pe ea inca de la inceput, cand era o biata copila timida si speriata. Venise cu mama ei din Franta, amandoua scapate din ghearele nemiloase ale unei gloate care asuprise intreaga aristocratie franceza, si-si gasisera refugiul lui Greenville.

John se atasase de copila si o luase sub aripa lui protectoare, la fel cum procedase cu toti napastuitii care poposisera la usa lui. Era mica si dragalasa, cumva matura pentru cei sase ani cati avea pe atunci. Blythe intotdeauna fusese de parere ca acei ochi incredibili de verzi si de frumosi, adesea adumbriti de o melancolie rascolitoare, vazusera prea multe si asta prea devreme. Era curajoasa si stoica. Indura rautatile lui Ed fara sa se planga. Blythe isi aminti de acea dupa-amiaza ploioasa, cand o gasise plangand inabusit in spatele grajdurilor, strangand deznadajduita la piept papusa pe care John i-o adusese de la Londra. Capul de portelan fusese rupt cu salbaticie. O tinuse in brate, consoland-o, si-i promisese ca avea sa i-o repare. Si i-o reparase. Iar din acea clipa, Julia se tinuse dupa el ca un catelus. Doi ani mai tarziu, plecase la Eton. Si nu se mai intorsese decat zece ani mai tarziu, timp in care isi terminase studiile si luptase in doua razboaie. Iar cand se intorsese acasa, la Greenville, si o revazuse

Blythe schita o grimasa si strivi restul tigarii in scrumiera de cristal. Jurase sa lase trecutul in urma, ingropat sub muntele uitarii. Il lasase, dar de uitat nu uitase niciodata. Iar acum, locuia in aceeasi casa cu ea, cu femeia care-i zdrobise inima in urma cu opt ani. O femeie pe care, in ciuda propriei sale vointe si judecate, a bunului simt si al oricaror alte considerente, inca o mai dorea.

Trecandu-si o mana peste fata, Blythe isi aminti intr-o doara ca trebuia sa se rada. Si, in timp ce inghitea ultima gura de cafea, se intreba daca procedase corect actionand astfel. O primise in casa lui. Pentru o perioada nedefinita de timp.Viata ei era mai importanta decat reputatia, iar acest motiv il facuse sa se decida. N-o putea apara daca n-o avea sub ochi, nu? Aveau sa se iste barfe, speculatii, dar nu-i pasa. Era de datoria lui sa se ingrijeasca de ea. Si, oricum, Julia ii declarase cu vehementa ca nu intentiona sa se mai recasatoreasca vreodata

Blythe inchise ochii si trase incet aer in piept. Daca voia sa faca fata situatiei, trebuia sa inceapa sa se gandeasca la ea ca la sotia lui John, si nu ca la o femeie irezistibila, care ramasese singura.

John fusese singurul om de pe planeta care-i castigase intreg respectul, devotamentul, afectiunea si admiratia. John il formase pe barbatul care era astazi. Avea sa-i cinsteasca memoria si sa-i respecte sotia.

- La naiba, injura el printre dinti, constient dintr-odata ca i-ar fi fost mult mai usor sa infrunte o armata intreaga de mercenari decat sa ramana indiferent si calm in fata Juliei.

Si, ca si cum soarta ar fi fost intr-o dispozitie rautacios-amuzata, usa biroului se deschise si Julia intra fara sa bata.

CAPITOLUL 10

La naiba!

De aceasta data injuratura i se izbi de dintii stransi si de buzele lipite cu indaratnicie. Pumnii i se inclestara neputinciosi, trupul i se incorda.

Era imbracata intr-un vis trandafiriu, cu umeri goi si un decolteu ucigator. Parul, adunat peste umarul stang, i se valurea pana-n talie. Nu purta bijuterii si nu era fardata. Prospetimea acelui ten neted, fara cusur, o idee imbujorat, o facea sa arate cu mult mai tanara decat era in realitate si nespus de tentanta. Paloarea care o insotise noapte trecuta disparuse, la fel si cearcanele de sub ochi. Arata odihnita si calma.

- Buna, zambi ea, inchizand cu grija usa in urma ei. Te deranjez?

- Nu.

- Bine, dadu Julia usor din cap, in timp ce ochii ei isi schimbara brusc expresia. Ticalos arogant, batut in cap si nesimtit ce esti! izbucni ea printre dinti, prinzand avant in directia lui.

- Ma scuzi? facu el, uimit de fulgerele orbitoare din ochii aceia verzi ca smaraldul.

Se inselase. Nu era calma deloc, ci la un pas de a-i lua scalpul.

- M-ai auzit bine, fir-ai tu sa fii!

Se opri in fata lui, infingandu-se mai bine pe calcaie, si-l privi intaratata, cu mainile infipte in solduri precum o precupeata-n targ.

- Am acceptat sa-ti dau un deget si tu tu tu-mi iei toata mana! marai ea cu o voce sugrumata din pricina maniei. Cine te crezi?!

- As fi prea romantic daca m-as considera Lancelot-ul tau? o sicana el, zambind.

- N-am nevoie de niciun afurisit de cavaler in armura alba, care sa-si falfaie sabia prin fata unor dragoni imaginari, salvand domnita la ananghie! gesticula ea, enervata. Nu sunt o Guinevere neputincioasa, asta sa-ti intre bine in cap! Pot sa-mi port si singura de grija.

- Ma indoiesc sincer.

Ochii ei se ingustara periculos, narile ii frematara.

- Ai fi surprins sa constati cat de mult te inseli! replica ea pe un ton scazut.

Mai sa fie! cugeta el, surprins. Nu s-ar fi gandit niciodata ca avea un temperament atat de inflamabil. Incrucisandu-si bratele pe piept intr-o atitudine nonsalanta si rezemandu-si soldul de muchia biroului din lemn de acaju, Blythe se intreba cat de mult o putea forta pana sa explodeze. Ar fi fost ceva interesant de urmarit.

Julia se afla suficient de aproape de el pentru a-i simti fustele grele maturandu-i varful cizmelor si parfumul delicat-ametitor. O privi in ochi si, pret de o clipa, concentrarea i se risipi. Frumoasa mai era, Iisuse! Mai ales cand era furioasa, ca acum.

Sa-si invinga atractia fata de ea i se parea ceva la fel de imposibil ca rasaritul soarelui de doua ori in aceeasi zi. Si totusi, avea s-o tina la distanta si sa-si ignore propria nebunie.

- Nu sunt o femeiusca slaba de inger, care se smiorcaie la simpla rupere a unei unghii si care habar n-are sa deosebeasca un pistol de o pusca!

- Atunci, demonstreaza-mi! o invita el cu un zambet dezinvolt.

Julia isi arcui o spranceana, privindu-l speculativ.

- Numeste un obiect din camera asta la care poti renunta.

- Poftim?

- Ai probleme cu auzul in dimineata asta sau ce?! Un obiect care poate fi inlocuit, ceva nu prea mare, aflat la distanta.

- De ce?

- Ca sa-ti arat cat de vulnerabila sunt, rosti ea dulce, falfaind din gene sfioasa.

- Bine, accepta el sa-i faca jocul, curios sa afle ce-i trecea prin minte. Tabloul acela de acolo.

Julia isi rasuci gatul, fixand panza o secunda. Apoi ofta.

- Nu cred ca vrei sa renunti la acel La Tour. Ar fi pacat.

Daca Blythe fu surprins, n-o arata.

- Atunci aceea, poate?

Julia urmari directia privirii lui si vazu o harta a insulei, prinsa intr-o rama de lemn delicat sculptata. Harta putea fi inlocuita, intr-adevar.

Cu un zambet inselator, Julia schita o reverenta, plecandu-si ochii cu o gratioasa supusenie. Privirea ei gasi ceea ce cauta si zambetul i se transforma intr-un ranjet satisfacut. Chestia aia de desfacut corespondenta n-ar fi ajutat-o prea mult sa-si demonstreze punctul de vedere, dar asta, da.

- Intotdeauna am atribuit Londrei un farmec aparte, murmura Julia, zabovind inca o clipa in acea pozitie.

Mana ei aluneca la vale peste piciorul lui, lina si seducatoare, spre genunchi, facandu-l sa incremeneasca, prins intre o stare de teribila excitatie si soc. Inainte ca el sa reactioneze, Julia trase pumnalul din cizma lui cu o agilitate uluitoare, il arunca in sus, prinzandu-l de lama ascutita, se rasuci si-l lansa cu forta. Varful cutitului se infipse in zid, strapungand harta in locul unde era marcata inima Imperiului. Totul durase mai putin de doua secunde, iar in tacere grea care se lasa, Blythe ar fi putut sa jure ca inca mai auzea lama vibrand in perete.

- Dupa cum vezi, sunt o biata faptura lipsita de orice aparare. Pot sa lesin acum? il ironiza ea cu sarcasm.

Blythe nu spuse nimic, ci o ocoli incruntat si se duse sa se uite mai de aproape la harta care tocmai ii fusese distrusa. Lovitura fusese rapida, eficienta, excelent executata. De la o distanta de zece pasi, poate si mai bine.

Cunostea putini barbati care sa fi fost capabili sa nimereasca punctul acela cu o asemenea precizie. Faptul ca o femeie se ridica la propria lui performanta de a manui un pumnal era un lucru incredibil. Cu atat mai mult cu cat acea femeie era Julia.

Smulgand pumnalul din perete, se rasuci si veni spre ea.

- Sunt miscat, declara el sec, simtindu-se ca un neghiob si asta fara sa inteleaga de ce.

Era ca si cum demonstratia ei i-ar fi dovedit inutilitatea ca mascul. Era o chestie de orgoliu, de principiu, de Era de neconceput ca o femeie sa fie capabila sa-si poarte singura de grija! Asta era o treaba de-a barbatilor. Asta era menirea lor pe pamant: sa apere si sa-si protejeze femeile. Julia insa nu era femeia lui, isi reaminti el, asaltat de sentimente tulburi, amestecate.

Ii lua mana si-i aseza pumnalul in ea, apoi o privi in ochi.

- E-n regula. Mi-ai aratat ca esti in stare sa scoti pe cineva din lupta de la o oarecare distanta. Probabil ca John te-a instruit si a facut treaba buna. Ii recunosc stilul. Demonstreaza-mi insa ca esti intr-adevar in stare sa tii piept unui barbat de aproape. Inchipuieste-ti ca sunt Bleymoore, sublinie cu un zambet intunecat. Avem aceeasi inaltime, aproximativ aceeasi greutate. Tine-ma la distanta. Ataca-ma.

- Esti nebun? baigui Julia, privindu-l siderata.

- Poate, ranji Blythe cu aroganta. Haide, Julia, se dadu el doi pasi in spate, dandu-i un spatiu si libertate de miscare. Ataca-ma. Arata-mi cat de bine stii sa-ti aperi viata. Salveaza-te!

- Chiar esti nebun! repeta ea, convinsa de aceasta data.

Nu asta era reactia pe care o asteptase din partea lui. Ar fi trebuit sa-l impresioneze, sa-l socheze suficient de mult incat s-o lase in pace.

Ar fi trebuit sa-si dea seama din capul locului ca procedase complet gresit. Blythe nu era barbatul care sa dea inapoi din fata unei provocari. Nu-i statea in fire, niciodata nu-i statuse. Acum, privindu-i fata calma si expresia ciudata din ochi, o izbi realitatea faptului ca oricat ar fi incercat sa-i dovedeasca lipsa ei de vulnerabilitate, el tot ar fi priponit-o in casa lui, fara drept de apel.

Inchizand ochii, Julia isi inghiti o injuratura plina de colorit si stil. Lasase enervarea sa preia controlul si furia sa-i intunece judecata. Acest lucru nu avea sa se mai intample vreodata.

- Haide, fluturas dragalas, dovedeste ca poti supravietui, rosti el cu blandete, facand-o sa deschida ochii si sa-i arunce o privire criminala.

- Pastreaza-ti dulcegariile pentru gratiile care-ti suporta infloriturile lingvistice, replica Julia cu raceala. Aripile mele nu sunt moi si catifelate, ci taioase si, cu siguranta, cat se poate de dure. Una peste alta, nu ma intereseaza lumina pe care mi-o fatai prin fata ochilor. Daca vrei sa crezi ca sunt o femeie vulnerabila, zambi ea subtire, vag dispretuitor, atunci n-o sa te contrazic.

- Dai inapoi? isi arcui Blythe o spranceana cu un aer surprins, o idee malitios.

- N-as vrea sa-ti vars sangele, atata tot, surase ea dulce, inclinandu-si capul si studiindu-l pe sub gene.

Rasul lui izbucni cu putere, incarcat de de batjocura si amuzament.

- Nu-ti fa griji pentru mine

- Nu pentru tine-mi fac griji, ci pentru mine, i-o taie Julia pe un ton sec. Tin la rochia asta. Stii, petele de sange ies foarte greu din matase, ii explica cu rabdare.

Blythe auzise ca avea o limba ascutita, dar niciodata nu i-o probase pe propria piele. Pana acum. Intepaturile ei te amorteau o clipa si pe urma usturau ca dracu’. Te insulta intr-un mod abil, dandu-ti senzatia ca de fapt isi cere scuze. Ton adecvat, privire galesa, zambet irezistibil. Si pe sub toate astea, afurisenie cat cuprinde. Era absolut fascinat.

- Esti lasa? o intreba el cu un suras ironic.

- Nu, rotunji ea silaba, doar cumpatata. E o mare diferenta intre prudenta si lasitate.

Ii inapoie pumnalul si-l privi serioasa.

- Blythe, reputatie unei femei e la fel de fragila ca sticla, dupa cum bine imi imaginez ca stii. A locui aici, singura, cu un barbat neinsurat, chiar daca teoretic mi-e ruda, este un fapt care va avea consecinte pe care nu sunt sigura ca mi le pot permite.

- Acest lucru iti va permite in schimb sa ramai in viata, replica el sec.

- Poate, zambi Julia straniu. Totusi, inca mai cred ca cea mai inteleapta solutie este sa ma intorc acasa si sa-mi angajez niste garzi de

- E prea tarziu, o intrerupse el, strecurandu-si cutitul inapoi in cizma. Inca mai simtea atingerea mainii ei pe picior, locul pastrand o fierbinteala ciudata, de parca Julia ar fi continuat sa-l atinga. Si acela nu era singurul loc infierbantat din organismul lui. Tocmai zugravesti, o informa sec.

- Ce fac?

- Zugravesti casa, repeta el, indreptandu-si spatele si privind-o in ochi.

- De ce dracu sa vreau sa-mi zugravesc casa? se incrunta ea. Am zugravit-o toamna trecuta!

- Mi s-a parut cel mai plauzibil motiv ca sa te poti muta aici.

Pret de cateva clipe, Julia se holba la el amutita. Apoi rabufni:

- Lua-te-ar naiba, casa aia e a mea! Eu locuiesc in ea! Nu vreau sa schimb nimic la ea. Imi place exact asa cum este acum. Facu o pauza, tragand adanc aer in piept si marai furioasa: Te omor daca s-a miscat ceva de acolo, fie si numai un capat de ata, ma intelegi? Chestia asta pune capac la toate!

Si pentru ca se simtea la un fir distanta de fapta respectiva, se departa de el si incepu sa se miste agitata prin incapere.

- Haide, Julia, fi rezonabila. Cum puteam sa te tin aici fara vreun motiv serios?

Se rasuci spre el, privindu-l nimicitor.

- Ai fi putut avea bunul simt sa ma intrebi inainte de a lua aceasta hotarare in numele meu. La urma urmelor, nimeni n-o sa inghita gogoasa asta, ci o sa-si imagineze lucrul care pare cel mai evident.

- Si ce-o sa-si imagineze?

Julia zambi strepezit.

- Nu fa pe prostul cu mine! Nu te aranjeaza. Or sa-si inchipuie ca ti-ai tras o noua amanta. Am auzit ca alinarea tinerelor vaduve si consolarea lor cu favoruri sexuale este un sport foarte cautat.

- Eu nu fac asemenea acte de caritate. Cand vreau o femeie in patul meu, nu iau una care sufera dupa un alt barbat.

- Ce nobil din partea ta! Poate ar fi mai bine sa declari asta in mod public.

- Pe dracu’! Ce naiba e cu tine?! Te preocupa mai mult reputatia decat faptul de a ramane in viata?

- Daca-mi pastrez viata, ce fel va fi ea cand totul se va termina?

- Atata vreme cat nu-ti doresti sa te recasatoresti si

- Oh, da, acum are sens logica ta! clatina ea din cap, simuland revelatia. Te-ai gandit, Inaltimea Ta, cati barbati or sa se gandeasca dupa aceea la disponibilitatea mea?! Va cunosc tagma foarte bine, suiera ea inversunata. Nici pe vremea cand traia John n-am fost scutita de propuneri care nu erau doar scandaloase, ci si umilitoare. O femeie fara origine nobila este de regula o tarfa. Asta ganditi toti. O femeie care nu se naste cu lingura de argint in gura este una care nu poate avea nici onoare si nici mandrie. Ah, da, ca vaduva ma pot bucura de anumite libertati, dar a avea un amant si a locui in casa lui este o diferenta pe cat de mare, pe atat de condamnabila. Voi fi repudiata din sanul societatii, mai devreme sau mai tarziu. Numele meu va fi terfelit. Astea vor fi consecintele, Blythe. Eu sunt intrusa, iti amintesti? Nu sunt una de-a voastra. Si acum, ca John nu mai este, societatea va sta cu un ochi atintit asupra mea, vanandu-mi greselile. La sfarsit, tu ai sa cazi in picioare, dar eu eu voi fi terminata!

Brusc, incepu sa rada, dar era un ras amar, plin de suferinta, care-l sfredeli pe dinauntru.

- Nostim este ca, indiferent cum or sa se sfarseasca toate astea, la final ma voi bucura de o zugraveala proaspata pret de cateva luni. Vezi sa alegi verde mazare pentru sufragerie, ii arunca peste umar, pornind grabita spre usa. Mor dupa culoarea asta!

- Julia

- Las-o balta, Blythe!

Ajunse in dreptul usii si dadu s-o deschida, dar mana lui se propti de lemnul aurit. Julia statu o clipa nemiscata, apoi se rasuci sa-l infrunte.

- Cati ti-au cerut-o? o intreba el incet, cu o expresie sumbra in ochi.

Julia il privi lung, coplesita dintr-o data de o tristete fara margini. Ii venea sa planga.

- Prea multi ca sa le mai tin socoteala, raspunse ea ragusit, muscandu-si buzele care-i tremurau.

- Cine a fost? insista el cu o blandete sub care se simtea taisul maniei.

- Ce-o sa faci acum, o sa te duelezi cu jumatate din barbatii prezenti in Londra? il ironiza ea, refuzand sa se lase impresionata de atitudinea lui.

Blythe o privi enervat. Privirea ei era indaratnica, la fel si barbia smucita inainte, si fu convins de faptul ca n-avea sa scoata de la ea nimic momentan.

- Nu i-ai spus lui John niciodata, nu-i asa?

- La ce bun? ridica Julia din umeri, coborandu-si privirea. N-as fi facut decat sa-l supar. De regula, neintelegerile de genul acesta se rezolva intr-un singur fel. Oricat de mult conta pentru mine mandria si onoarea personala, viata si fericirea lui erau mai importante.

Blythe o privi, simtind cum ceva se strange in inima lui. Ar fi vrut s-o aline, dar nu stia cum. Cuvintele nu-i erau la indemana, el, care niciodata nu dusese lipsa de ele. Iar daca o atingea, era pierdut. Dorinta se a o trage in bratele lui si de a o gusta se transformase intr-o nevoie adanca, mistuitoare. Mireasma florala a parului ei il ametea Si cu ce-ar fi fost el diferit fata de restul?

- Imi pare rau, spuse el intr-un tarziu.

- De ce? Doar nu i-ai educat tu, nu? Nu conteaza, sopti Julia, silindu-se sa zambeasca. Eu si John planuiam ca, dupa ce gasim jurnalul, sa petrecem cativa ani calatorind. El voia sa ne stabilim la Roma. Poate ca acolo voi putea incepe o viata noua cand totul se va termina.

Blythe simti un mic junghi in stomac. Realiza ca ideea ca ea sa paraseasca Anglia si sa se stabileasca in alta parte era nu doar suparatoare ci si greu de suportat.

Iisuse, doar nu se amoreza din nou de ea!? ii trecu lui prin minte, simtind cum il cuprinde panica. Facand un pas in spate, o privi incordat ca un arc. Posibilitatea aceasta era de-a dreptul dezastruoasa. Trebuia sa fie complet tampit sa se lase ademenit din nou in mrejele farmecelor ei.

- Doamne! murmura Julia, presandu-si pleoapele cu degetele. Ma gandesc la mine, cand ar trebui sa facem ceva pentru toti ceilalti care sunt trecuti pe lista lui Bleymoore. Trebuie sa-i gasim si sa-i prevenim cumva.

Teren stabil, rasufla Blythe usurat in sinea lui. De asta avea nevoie.

- Tocmai reflectam la asta cand ai intrat. Ce-ar fi sa ne asezam si sa-mi spui tot ce stii?

- Nu stiu prea multe, ofta Julia, acceptand totusi sa revina si sa se aseze pe unul dintre fotolii. Dupa cum ti-am mai spus, John era cel care se ocupa cu partea aceasta. Nu Stai! Lordul Ashbourne. Am asistat odata la o discutie dintre el si John si a fost pomenit jurnalul. Era interesat sa-l obtina.

- Vom vorbi cu lordul Ashbourne, aproba Blythe, clatinand din cap. Poate ca el stie mai multe.

- Si cum o sa procedam? il privi Julia obosita. Ii spunem ca un ucigas platit se afla pe urmele lui? Asa, pur si simplu?

- Ma voi gandi eu la ceva. Si ne vom canaliza atentia si energia si-n alta directie. Vom cauta in paralel si codul.

Julia isi controla expresia fetei, desi inima ii tresari atat de puternic incat se mira cum de nu-i tasnise pe gura, aterizand pe biroul lui.

- Da. Fara cod, jurnalul n-are nicio valoare, baigui ea.

- Va trebui sa ne intoarcem.

- Poftim? ridica ea privirea nedumerita spre el.

- Trebuie sa recuperam jurnalul. Ne vom intoarce dupa el, Julia. Fara jurnal, Bleymoore va fi incetinit. Ii vom incurca putin planurile.

- N-ar fi mai simplu sa-l legam fedeles si sa-i facem vant in Colonii? sugera ea amabila.

Blythe isi arcui o spranceana, in timp ce zambetul i se intindea pe toata fata. Parea sincer amuzat.

- Esti cam radicalista, draga mea.

- Of, mai scuteste-ma. Ma gandeam ca ar fi mult mai simplu sa-l scoatem complet din joc din moment ce stim ca el va fi sursa necazurilor multor oameni nevinovati. Lumea intreaga o sa ne fie recunoscatoare pentru asta.

- Da, ai dreptate, totusi exista o mica problema. El face o treaba pentru care este platit. Faptul ca stim asta reprezinta un avantaj pentru noi. Totusi, exista cineva dispus sa ucida, indiferent cati oameni, pentru a pastra secreta existenta jurnalului. Mercenarul este doar un pion, sublinie el. Trebuie sa aflam cine este persoana care se ascunde in spatele acestei povesti. Iar Bleymoore ne va conduce la el, mai devreme sau mai tarziu. Daca-l eliminam, acea persoana va cauta un altul pentru a-i face treaba murdara. Iar noi ne vom pierde avantajul.

- Inteleg. Bine. Cand actionam?

- Diseara.

Blythe se intreba daca totusi era o idee buna s-o ia cu el, cu atat mai mult cu cat stia riscul caruia o expunea. Ajunse insa la concluzia ca astfel putea sa stea cu ochii pe ea, cu atat mai mult cu cat banuia ca, mai devreme sau mai tarziu, Julia tot ar fi avut de gand sa se intoarca in casa mercenarului dupa blestematia aceea de jurnal. Asa cel putin o avea sub observatie si impusca doi iepuri dintr-un foc.

- Diseara? clipi ea, facand ochii mari.

- Da. Este seara cand iese la club. In fiecare vineri petrece exact doua ore si jumatate la White’s. Pleaca la opt si se intoarce la zece si jumatate. Timp berechet.

- De unde stii asta? se incrunta ea suspicioasa.

- Relatii, ii zambi el afectat, lasandu-se pe spate si privind-o detasat. Sunt un barbat cu o groaza de relatii.

CAPITOLUL 11

Era o incursiune riscanta. O stiau amandoi. Servitorii erau in casa, toti fiind barbati, dar se stransesera in bucatarie pentru o partida de poker. Winston, valetul si secretarul lui Blythe, un om subtirel si scund de statura, participa si el la joc, misiunea lui fiind aceea de a-i tine pe toti cei din personal laolalta.

Juliei i se parea curios faptul ca Winston se implicase in acea afacere fara a pune intrebari, ca si cum spargerea unei case era o chestie obisnuita, la ordinea zilei. Si lucrul acesta ii trezi suspiciunile. Oare cu ce se ocupa Blythe, atunci cand nu mergea la tribunal, sau in Camera Lorzilor, ori la cluburile de pe Pall Mall Street, sau nu incalzea asternutul vreunei doamne? Trebuia sa faca niste cercetari personale, cat mai discret posibil.

Patrunsera prin intrarea de serviciu. Blythe mesteri incuietoarea si, in mai putin de cincisprezece secunde, se strecurau deja pe coridoarele slab luminate. De aceasta data in birou nu ardea nicio lampa, dar lumina care razbatea de la felinarul din strada era suficienta.

- Tu ocupa-te de tablouri, ii arunca Blythe din mers, indreptandu-se spre birou.

- De ce eu?! se revolta Julia. Tu esti mai inalt. Iar eu sunt experta in a depista daca dulceata asta mica de aici e secretoasa ori ba, arata ea spre rafturile pline cu carti ale bibliotecii.

Blythe o privi enervat. Se izbi de expresia ei si ofta.

- Bine, tu iei biblioteca, iar eu restul. Multumita?

N-avea sa gaseasca nimic, dar trebuia s-o tina putin ocupata. Cercetase personal biblioteca in vreo doua randuri si nu gasise niciun sistem ascuns.

Julia ranji larg, frecandu-si mainile bucuroasa. Se indrepta spre corpurile inalte, in timp ce Blythe ocoli biroul, si se opri in fata bibliotecii, studiind-o ganditoare pret de o clipa.

Oare ce model i-ar fi fost mai potrivit: cel italian, cel francez sau cel olandez? reflecta Julia in sinea ei, studiind stilul incarcat al intarsiilor incrustate in lemnul elegant. Cel italian, conchise ea, zambind. Si se puse pe treaba.

Blythe gasi toate cele patru sertare ale biroului incuiate. Bleymoore ori n-avea incredere in cei din personal, ori isi tinea acolo documente importante. Scoase speraclul si incepu sa faca amor cu incuietorile. Cu coada ochiului, o observa pe Julia cum lucreaza.

Tanara femeie ataca direct raftul din mijlocul bibliotecii. Pentru ca mecanismul sa fie echilibrat, era necesar ca resortul sa fie fixat in miezul corpului. Greutatea trebuia distribuita uniform, deci nu putea fi decat raftul din centru. Si cum sistemul italian avea reguli simple, se apuca sa numere volumele luxoase, legate in piele. Incerca mai multe combinatii, dar niciuna nu functiona.

Julia facu un pas inapoi, scarpinandu-se in cap. In spatele ei, Blythe trecuse la cel de-al doilea sertar, scotand registrele grele din interior.

- Nimic? o intreba el zambind, dar avand grija sa-si ascunda amuzamentul din voce.

- Este aici, il simt, rosti Julia cu o frustrare evidenta in glas. Il miros. O sa-l dibuiesc eu pana la urma, murmura apoi ca pentru sine.

Blythe se apropie de ferestre si incepu sa rasfoiasca fiecare registru in parte. Dupa cate se parea, erau registre contabile, care tineau evidenta banilor care intrau si ieseau din galeria pe care Bleymoore o avea pe Brook Street. Cand termina, le puse la loc in sertar asa cum le gasise si-l incuie.

Julia nu se miscase din loc. Femeia asta habar n-avea cand sa renunte. Se ocupa deja de cel de-al treilea sertar cand auzi un scartait care-l facu sa se incordeze. Se ridica si facu un pas spre Julia, apoi se opri in loc ca trasnit. Corpul central al bibliotecii pivotase la o suta optzeci de grade, iar in spatele lui se casca o bezna de nepatruns.

- Voila! exclama ea victorioasa, chicotind inabusit si executand o plecaciune adanca si o miscare inflorita a mainii spre ceea ce parea a fi un pasaj secret.

- Fir-as al naibii! rosti el, uluit, pornind spre ea. Cum naiba l-ai

- Talent si instinct, zambi Julia, apropiindu-se de lumanarea groasa aflata pe o farfurie din argint ciocanit de pe birou. O aprinse si se rasuci spre barbatul care inca o mai privea cu uimire. Haide sa aruncam o privire dincolo.

O lua inaintea lui, coborand scarile care pareau sa duca spre o gelarie subterana. Aerul era umed si inecacios din cauza mirosului de praf si mucegai. Surprinzator, nu existau panze de paianjen care sa atarne lugubre din tavan, dand locului o infatisare sinistra, de roman horror. Cineva intretinea o curatenie relativa a galeriei.