Colectie coordonata de prof. dr. Dan Grigoiescu Coperta si grafica: Anamaria Smigelschi

Epopeea lui Ghilgames

in romaneste de

VIRGINIA SERBANESCU

si AL. DIMA

CUVANT INAINTE

Cu peste un mileniu si jumatate inainte de a fi fost create poemele homerice, pe vremea cand apele Tigrului si Eufratului nu se impreunasera inca - pentru ca intr-o singura albie, cea a Shat-El-Arab-ului, sa se verse in Golful Persic - in Mesopotamia, «tara dintre cele doua fluvii», scribii scrijeleau pe placi de caramida arsa, in ciudata lor scriere cuneiforma, cea dintai epopee a lumii.

Mai veche decat Iliada si Odiseea, mai veche decat Biblia, epopeea care canta vitejiile si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea sa-si ia locul de cinste - oranduita in douasprezece tablete numerotate cu grija - in faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, in cel dintai veac inaintea erei noastre. Ea constituia pentru Asia Occidentala ceea ce aveau sa fie poemele homerice pentru Grecia celui dintai mileniu inaintea erei noastre si, de pilda, Cantecul luiRoland'pentru Franta celui de-al Xll-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului sau.

Poemul nu-si datoreste insa valoarea universala numai vechimii, ci mai cu seama deosebitelor sale merite care privesc deopotriva calitatea si caracterul operei. Amestec de intamplari minunate, de multe ori dramatice, cu profunde invataturi morale, el ne infatiseaza pe cel dintai erou tragic al tuturor timpurilor. Este, desigur, aceasta una din explicatiile faptului ca o poveste ale carei izvoare se pierd in negura celui de-al treilea mileniu inaintea erei noastre are atat farmec si atata prospetime, incat sa poata fi citita - cu sustinut interes - pana in zilele noastre, adica aproape cinci mii de ani dupa epoca crearii ei.

Puternice si neclintite au trecut dincolo de vreme - infruntandu-i istoria cu trufia trainiciei lor - piramidele Egiptului, dar ele erau durate in piatra si mestesugit infipte in scoarta pamantului. Care sa fie taina neasemuitei vraji ce a harazit atat freamat de viata cantecului faurit cui aproape cinci mii de ani in urma, pentru a fi strabatut pana la noi, pastrandu-si| neatinsa frumusetea?

Iata ce ne vom stradui sa patrundem si sa lamurim, rascolind: adancurile istoriei ca si pe cele ale literaturii, asa cum arheologii au razbatut prin negura ce-nvaluia inceputurile civilizatiei omenesti, sapand si rascolind' ascunsele straturi ale pamantului. insemnatele descoperiri scoase la iveala dej sapaturile intreprinse in Egipt la inceputul veacului trecut au incitat setea de cunoastere a savantilor, care si-au indreptat privirile si spre rasarit. La fel cu hieroglifele, a caror cheie fusese gasita mai inainte, descifrarea scrierii cuneiforme putea da la iveala comori de frumuseti nebanuite, asa cum s-a si intamplat.

Savanti din Franta, Anglia, America, Germania si Uniunea Sovietica -citam pe Francois Thureau-Dangin, Lebn Legrain, H. Radau, Anton Deimel,, Edward Chiera, Arno Poebel, Stephen Langdon, G. Smith, L. W. King, Thorkild Jacobsen, Adam Falkenstein, Henri de Genouillac, Benno Lansberger, Gadd, S. N. Krammer, I. M. Diakonov, V. V. Struve, I. A. Tiumenev - au pornit sa caute si sa studieze ramasitele vechii si insemnatei civilizatii asiro-babiloniene, din fertila campie ce se intinde intre Tigru si Eufrat. Sapaturile de pe locurile unde se ridica odinioara cetatea Ninive, ultima capitala a Asiriei, cele de la Khorsabad, de pe colina de la Kuyundjick, Nippur si tell-ul (valul de pamant) de la Boghaz-Keui, in Asia Mica, pe locul vechii capitale hittite, au scos la lumina tablete si franturi ale feluritelor versiuni ale poemului lui Ghilgames.

Din diversele poeme si balade scrise in dialectele si graiurile mozaicului de popoare ce s-au perindat in Mesopotamia - sumerieni, akkadieni, hittiti, hurriti, elamiti si cananeeni - s-a inchegat opera cea mai de seama a geniului semitic, pe care o constituie, fara indoiala, «Epopeea lui Ghilgames».

Prin vigoarea si autenticitatea eternului omenesc pe care-l oglindeste, ea este pe drept cuvant una dintre primele capodopere ale literaturii universale.

Lucrarea nu e lipsita deloc de un cert substrat istoric, cu tot nimbul legendar ce-o inconjoara. Ea reflecta interesanta epoca de tranzitie de la oranduirea comunei primitive la cea sclavagista, epoca ce s-a desfasurat in tot cursul mileniilor IV si III i.e.n. in Egipt si Mesopotamia, cand a inceput procesul de diferentiere sociala prin dezvoltarea fortelor de productie. E o perioada in care se tinde hotarat catre noile relatii, sclavagiste, in timp ce mai staruie, destul de puternice, si vechile relatii. E, in acelasi timp, epoca in care viata culturala incepe a se dezvolta mai viu, in istorie aparand - penam prima data - scrierea ca mijloc de comunicare, pe baza pictografica, evoluand apoi spre cea ideografica.

Epopeea lui Ghilgames oglindeste cu fidelitate tocmai perioada de care vorbim, desi nu intr-un mod limpede, data fiind tendinta ei general-fantastica. Ghilgames insusi e un rege care a trait efectiv, cetatea Urukului in care se desfasoara actiunea a existat realmente, caci zidurile i-au fost dezgropate de sub cele ale orasului Warka de astazi, tot asa dupa cum relatiile sociale pe care le intalnim in epopee sunt cele ale momentului istoric mai sus pomenit.

Lucrarea ni-l reprezinta pe Ghilgames ca rege. Desi inca legat de obstea din care a purces si ale carei sfaturi, prin Adunarea Batranilor, le mai primeste - ceea ce indica stadiul patriarhal al oranduirii sclavagiste a timpului - Ghilgames s-a diferentiat prin forta, vitejie si intelepciune, asa cum ni se spune in epopee, si a ajuns sa se impuna, pana la tiranie, semenilor sai. El ii sileste sa construiasca zidurile cetatii, ii trezeste cand vrea «in sunetul tobei», «ii chinuie fara incetare», «ingramadeste asupra lor corvezi», «intinde mreji pentru a prinde oamenii» trebuinciosi nevoilor sale si ale Cetatii, si-si alege fete, femei si neveste dupa bunul sau plac, caci Ghilgames «tine in mainile sale intreaga putere a Urukului» si zeii «i-au harazit sa domneasca asupra popoarelor». Ne aflam, asadar, la inceputurile asupririi sociale si bietii oameni, pe cale de a deveni robi, nu vad alta scapare decat sa inalte rugaciuni catre zei, asteptand ocrotirea lor.

Epopeea cuprinde, prin urmare, neindoioase informatii documentare cu privire la epoca respectiva, desigur in limitele genului literar pe care-l reprezinta.

Din cele 3.600 de versuri pe care trebuie sa le fi avut in forma Primitiva, nu ne-a mai ramas decat abia jumatate. Opera babiloniana s-a uifiripat din vechi poeme si balade sumeriene, dintre care pana la noi au mai ajuns sase, si anume: «Ghilgames si Tara celor vii», «Ghilgames si Taurul

Ceresc», « Potopul», «Moartea lui Ghilgames», «Ghilgames si Agga din KisJ si «Ghilgames, Enkidu si Infernul».

Cine sa fi fost necunoscutul poet babilonian care a cules cantecele acestea, le-a prelucrat si, framantandu-le cu propria sa imaginatie, le-a dat chipul epopeii ce-a fost gasita in biblioteca lui Assurbanipal? Iata ce nu vom sti probabil niciodata, caci asemeni multor dintre cei care au daltui nemuritoarele frumuseti ale antichitatii, el nu si-a semnat opera.

Din manunchiul de tablete care fac din aceasta epopee un tot inchegat cea de-a douasprezecea are un caracter distinct. S-a stabilit, aproape certitudine, ca ea reprezinta traducerea textuala a celei de a doua parti poemului «Ghilgames, Enkidu si Infernul». Traducerea din 1961 a dlui Re: Labat - profesor la College de France - a carei transpunere alcatuiest volumul de fata, exclude aceasta din urma tableta. Am gasit totusi necesar s-c infatisam cititorilor romani si pe aceasta - dupa traducerea franceza a tablete a douasprezecea ce apartine editiei din 1939 a dlui G. Contenau, conserva al Muzeului Luvru din Paris, specialist in cercetarea literaturii asiriene.

Pentru a patrunde culoarea locala, pentru a ne situa in atmosfera in care s-au desfasurat pataniile eroului din opera de care ne ocupam, trebuie sa cunoastem mai intai decorul in care se petrece actiunea epopeii.

De sub temeliile actualului oras Warka, au rasarit vestigiile vechii cetati a Urukului, asezata la rasaritul albiei de astazi a Eufratului, pe drumul vechiului canal Satt-en-Nil, cam la 220 km sud-est de Bagdad.

Asemeni tuturor celorlalte cetati zidite de sumerieni, Urukul - pentru a nu cadea prada revarsarilor Eufratului - era cladit pe o ridicatura de teren, alcatuita de-a lungul vremii din straturile de caramida faramitata, provenite din ruinele cladirilor supuse actiunii timpului. intr-adevar, din pricina naturii aluvionare a terenului, sumerienii - in lipsa pietrei - erau siliti sa construiasca numai din caramida arsa la soare, care in scurta vreme ajungea pulbere, fie din pricina umezelii iernii, fie din cea a arsitei verii. in felul acesta, veac dupa veac, aceste ridicaturi artificiale s-au inaltat simtitor.

in zilele noastre, vechea cetate a Urukului ne apare ca un cerc imperfect cu o circumferinta de 8 km si jumatate, alcatuit din zidul de pamant de odinioara, daramat intr-un povarnis care mai are inca pe alocuri 12 m inaltime. Se mai vad ruinele turnului cu etaje - ziggurat - de pe langa ceea ce j a fost odata un templu, ruine ce au acum o inaltime de 35 m. Sapaturile care au ajuns pana la cele mai adanci straturi au scos la iveala urmele unor civilizatii succesive: cea mai veche, numita El-Obcid, caracterizata prin ceramica pictata, ornamentatii de ordin religios si trecerea de la uneltele de piatra la cele de arama; apoi perioada Ur-Uruk, in care ceramica pictata e inlocuita cu una netezita, purtand uneori si scrijelituri, si in care apar: scrierea cuneiforma, constructii si o seama de opere de arta; scrierea e doar imitatia obiectelor (pictografia), in arhitectura apar coloane din caramizi nearse si jumatati de coloana ornamentate cu cuie de pamant ars cu capete colorate, iar sigiliile si pecetile cilindrice au reprezentate personaje, scene pastorale si tot felul de animale. Urmeaza perioada numita Djemdet-Nasr in care reapare ceramica pictata, chiar policroma. Cu 3.000 de ani i.e.n. incepe epoca dinastica veche, careia ii apartin mormintele regale din Ur si monumentele primei dinastii din Ur. Domnia lui Ghilgames poate fi situata pe timpul uneia dintre aceste dinastii care au domnit in Mesopotamia-de-Jos.

Cam pe la jumatatea mileniului al IlI-lea, Urukul devine o cetate infloritoare. in jurul lui, pamantul cultivat se intinde atat de departe cat au putut sa patrunda apa prin irigatii si namolul raului in uscaciunea nisipului. Prin mlastini misuna pestii, pasarile si fiarele salbatice, printre trestiile uriase se strecoara barcile de papura. Gradinile sunt pline de orz, ceapa si mai ales de nenumarati curmali. Multime de pasuni adapostesc turme de boi, capre si oi. Pretutindeni se vad carduri de gaste si rate - acestea din urma servesc de model artistilor mesopotamieni - iar porumbeii se plimba nestingheriti prin pietele templelor. Cam in acele timpuri, printre prazile aduse de regele Tutmes I al Egiptului din expeditiile sale din Diria se numara si gaina, care era numita «pasarea-care-oua-un-ou-pe-zi». Prin tufisuri si trestii se ascund marile carnasiere: sacalul, leul, vulpea si pantera. Turmele de tauri salbatici, de bouri, bizoni si bivoli, ba chiar si elefantii ratacesc pe camp. Serpii - aflati in mare cinste, caci sunt insemne ale zeilor pamantului - soparlele uriase, norii de tantari - de raul carora bietii oameni se apara cu descantece - si in sfarsit vulturii intregesc tabloul vietatilor familiare in acele vremuri locuitorilor cetatii. Ne apropiem, in pas cu caravanele de catari si magari, de Poarta, partea cea mai originala a arhitecturii raesopotamiene. De aici incepe forfota cetatii. Aici vine lumea sa afle vesti, noutati, batranii isi tin aici sfatul, aici se judeca procesele. Dinaintea Marii Porti incepe adevaratul freamat al orasului. Intram in cetate: rascruci mari taie ulitele, casele - cele mai multe cladite din lemn de palmier - au ferestrele spre gradinile interioare, iar

acoperisurile sunt in terase sau in cupole. in inima orasului ne intampin| silozurile de grane si piata - un adevarat furnicar de oameni. Gravori, aurai olari, tesatori, vanzatori de sandale si stofe, de bauturi fermentate si de ber de grasimi, ulei de susan, peste si carne - se incaiera pentru musteriii care a multe ori raman sa caste gura si sa ia aminte la povestitorii ce spun sau cant minunatele ispravi ale eroilor si zeilor, poeme printre care se numara si cel viteazului Ghilgames. in centrul orasului se ridica marele templu Eanna, cu ziggurat-v alaturat, si palatele regelui. Pe langa templu serpuieste Calea Zeilor, pe care trec procesiunile in zilele marilor sarbatori, cand se aduc sacrificii zeilor. Mai tarziu, in epoca Partilor (sec. II si HI i.e.n.), cetatea va fi napadita de cavouri. Frumusetea darurilor depuse in aceste morminte, bogatia vesmintelor, giuvaierurilor, podoabelor de aur si pietre scumpe, a instrumentelor muzicale, au ingaduit sa se reconstituie obiceiurile si credintele lumii de atunci - cand luxul cel mai rafinat se impletea ci apucaturi salbatice, ca de pilda sacrificarea, la moartea regelui, a tuturor cele ce faceau parte din curtea lui, pentru a-i tine de urat pe ceea lume.

Peste un astfel de furnicar de oameni si animale care roiau in mandra cetate a Urukului, domnea, ca stapan absolut - ne spune epopeea - regelej Ghilgames, identificat de altfel si in istorie. Fiu al zeitei Ninsun - preoteasa a zeului-soare Samas - si al unui spiridus - amestec deci de om si zeitate - el este un primitiv in adevaratul inteles al cuvantului: iute de la manie, gata oricand de lupta, si plin laudarosenie (se infurie, de pilda, o data, din senin, pe cand calatorea in cautrea izvorului de viata vesnica, si sfarma in tandari niste statui de piatra, a caror putere supranaturala calauzea fara primejdii pe acei ce strabateau apele mortii). Si_totusi, acest primitiv e inspaimantat de gandul mortii si sufletul lui simplu cunoaste cumplita framantare a cautarii nemuririi. Ghilgames isi da seama de zadarnicia faimei pe care i-au adus-o minunatele ispravi de vitejie ce le-a savarsit si pleaca sa cutreiere pamantul pentru a gasi taina nemuririi.

Alaturi de Ghilgames apare figura interesanta a lui Enkidu, care nu e o fiinta omeneasca, ci o faptura creata de zei. Plamadit din lut, el capata viata din rasuflarea zeitei Aruru. Crescut laolalta cu fiarele salbatice, are forta si toate instinctele unui animal - in vechile reprezentari, are capul incornorat, piept si maini de om, iar restul trupului de taur - fiind in acelasi timp plin de trufie si bantuit de spaime. Caracteristica personajului o constituie procesul manizarii lui. Trecerea de la starea de animalitate la cea de umanitate se alizeaza prin interventia elementului feminin. Femeia este cea care ii ascute inteligent³ §* P^uterea de percepere si, desi acum fiarele nu-l mai recunosc si fug de el, Enkidu invata repede cum sa manance, sa bea, sa se spele si sa se invesmante, dovedind ca adaptabilitatea la civilizatie este un fenomen normal si rapid. Ca om insa, va trebui sa plateasca cu moartea indrazneala de a se fi masurat cu divinitatea.

Un alt personaj al epopeii, uriasul Humbaba - denumit in unele texte si Huwawa - infricosatorul paznic al Padurii Cedrilor, este de fapt personificarea duhului padurii, ilustrand astfel unul din aspectele religiei animiste a sumerienilor. Fiindca poetul subliniaza apoi ca «gura lui e insusi Focul» si «rasuflarea-i moarte aduce», putem sa ne intrebam daca Humbaba nu e cumva chiar intruparea unui vulcan. Lacasul sau de taina ramane necunoscut: el poate fi tot atat de bine, dupa presupunerile unor cercetatori, Elamul, Libanul sau Cappadocia in Asia Mica. Si lui i se spune «divinul Humbaba» fiindca unii vedeau in el un zeu, altii un demon. Nici un act de agresiune din partea sa nu vine sa justifice spaima pe care o insufla si nici motivul pentru care e provocat la lupta. Aceasta din urma imbraca mai degraba un caracter simbolic, fiind o masurare de puteri intre omul padurii -salbaticul cu arme de piatra, si omul orasului - a carui civilizatie se mandreste cu folosirea armelor de fier si de aur. Groaza pe care o simt acei care locuiesc printre nisipuri si palmierii din pustiu fata de nesfarsitul intuneric din inima padurilor dese, sa fie oare o explicatie a faptului ca Humbaba este «raul care nu-i este pe plac lui Samas», zeul-soare, stapanul luminii? Humbaba este intr-un fel indepartatul stramos al zmeului din basmele noastre, al capcaunului care trebuie nimicit de puterea eroului - intrupare a vitejiei si a binelui.

Uta-napistirn, fiul lui Ubar-Tutu - cel din urma rege dinaintea Potopului, care a domnit la Suruppak - este adevaratul Noe babilonian. Uta-napistim, «Cel-Prea-intelept», cum il gasSn numit uneori, trebuie sa fi avut deosebite insusiri, de vreme ce zeul Ea a hotarat sa faca din el singurul supravietuitor al cataclismului ce avea sa inece toata omenirea, si pe el l-a harazit samanta din care sa rasara lumea cea noua, mai buna si mai frumoasa.

Printre asprele figuri barbatesti ale epopeii, iata ca se ivesc si doua chipuri de femei, we vin sa imblanzeasca atmosfera de furtuna si zanganit de arme.

Cea dintai, hangita Siduri_r locuieste pe-ndepartatul mal al marii. ocupa de~comertul .cu vinuri - pentru care Siria era renumita in antichitate vinuri pritocite in teasc de aur. E bogata si are casa ei. Siduri nu-i insa < simpla crasmarita: intelegand ca se petrece ceva in sufletul ratacitorului Ghilgames, si stiind multe despre cele pamantesti dar si despre cele vesnica il sfatuieste sa se bucure de viata cat traieste. E de asemenea milostivi fiindca neputand sa infranga indaratnicia eroului, il ajuta, dandu-l in seami lui Ursanabi - corabierul lui Uta-napistim. Poate de aceea unele texte < numesc «divina Siduri».

* Curtezanapun personaj episodic al epopeii, este intruchiparea eternulu feminin, al carei farmec umanizeaza pornirile salbatice ale barbatului. Ea fa« parte dintr-o bizara casta a acelor vremi: aceea a prostituatelor in serviciu] templelor, functie sociala recunoscuta si ocrotita in oarecare masura de legi si pe care adesea o indeplineau chiar fiicele de nobili. Traditia vrea ca insas: fiica faraonului Keops sa se fi prostituat, ca sa stranga banii trebuincios^ pentru ridicarea piramidei tatalui sau.

Pe langa toate aceste personaje centrale apar chipurile zeilor, ale un zei mult mai accesibili decat vor fi aceia ai grecilor. Cosmogonia chaldeau ne invata ca «zeii au creat omenirea pentru ca sa traiasca intr-o casa care sa 1 umple inimile de bucurie». Zeii sumerieni nu se multumesc numai sa su amestece in treburile muritorilor, dar, parte din ei, stau chiar printre acestia pe pamant, in templele ce le sunt inchinate. Ea, Enlil, Samas, Nergal, de pilda, se sfatuiesc intre ei, se cearta, se bucura, iau partea unora dintre eroi sau sunt impotriva lor, sunt patimasi, chiar nedrepti si vicleni si nu lipsiti de slabiciuni. O trasatura interesanta si demna de notat este reactia lor in urma Potopului. Ei l-au dezlantuit, dar in fata furiei cu care s-au pornit apele, sa simt depasiti si se sperie.

Buna, inteleapta si atoatestiutoare, zeita Ninsun, mama lui Ghilgames, talmaceste visele si calauzeste cu grija pasii celor doi viteji, cerand la nevoie sprijinul zeilor celor mari.

Una dintre cele mai importante divinitati ale Panteonului mesopotamian este desigur zeita Istar (inarma la sumerieni), figura de seama a epopeii. Ea traieste chiar in Uruk, in maretul templu Eanna («Casa Cerului»). Zeita a fertilitatii, a fecunditatii si a dragostei, «doamna a bataliilor» si «stapana a luptelor», Istar este Venera tinuturilor asiatice. Puternica si razbunatoare atunci cand dragostea ei nu l-a putut ademeni pe

nu se lasa pana ce zeul Anu-tatal nu va plasmui Taurul trebuie sa coboare pe pamant si sa-l ucida pe acel care a

V/V.-------

indraznit s-o infrunte.

Taurul Ceresc>> o alta faptura fabuloasa a epopeii, monstrul care nimiceste totul in calea lui, e asemuitor balaurului cu sapte capete din

basmele noastre.

Sonoritatea insasi si plasticitatea sugerata de epitetele alaturate numelor tuturor acestor eroi contribuie, de asemenea, la caracterizarea lor.

Nascuta din eterna framantare a omului, stapanit de teama mortii, i dornic de a-i deslusi inspaimantatoarea taina si de a gasi un mijloc sa o biruie - descoperind astfel cheia ce deschide poarta nemuririi - actiunea epopeii nu / reuseste sa fie pana la urma decat o teribila dovada a zadarniciei acestei

cautari.

Locuitorii Urukului, napastuiti de asuprirea despotica a lui Ghilgames, au socotit, dimpreuna cu zeii, ca pentru imblanzirea firii lui Ghilgames nu se afla decat un singur leac: prietenia, caci numai ea poate indulci relatiile dintre oameni. Dar faptura menita sa implineasca acest rol, faptura creata dupa ] chipul si asemanarea eroului principal, nu e la inceput decat un salbatic. Ce-l j va putea ajuta sa ajunga la intelegerea vietii, devenind asemenea celor ce au | lepadat haina salbaticiei? De buna seama numai dragostea. Femeia, j chintesenta a frumosului, a blandetii si a sociabilitatii, va fi aceea care il va transforma pe Enkidu si va face dintr-un animal cu chip de om tovarasul de ^] lupte si de izbanzi al celui mai caracteristic exponent al umanitatii acelor vremi. incaierarea dintre Ghilgames si Enkidu nu-i decat un mijloc de cunoastere spre a-si pretui reciproc forta si indemanarea. Si fiindca regele Urukului e obsedat de ideea «de a-si dobandi faima» printr-o fapta vitejeasca, care sa fie pomenita de «fiii fiilor lui», noul sau prieten il va intovarasi in toate primejdiile, asa cum voinicii folclorului nostru se intovaraseau, legandu-se frati de cruce. Ei patrund in infricosata Padure a Cedrilor si-i omoara stapanul, p*₅ nebiruitul Humbaba, iar cand zeita Istar va starni impotriva lor Taurul Ceresc, il vor ucide si pe acesta.

Ghilgames a ajuns sa dobandeasca faima atat de mult visata, dar ea nu incununeaza actiunea epopeii, ci inseamna abia inceputul unor noi framantari. indrazneala, atunci cand ea infrunta divinitatea, se pedepseste cu moartea. Dar nu Ghilgames va muri, caci el e carne din carnea zeilor, ci

Enkidu. Reactia lui Ghilgames la moartea lui Enkidu va fi teribila: el plange,, geme si fuge in pustiu; dar aici nu-i numai durerea acestei pierderi, ci mai cu seama .groaza de propriul lui sfarsit. Ca sa mai poata cunoaste vreodata linistea, pleaca in cautarea nemuririi, trecand peste munti, peste ape si vai, j urmand calea Soarelui, pentru a ajunge la Uta-napistim, singurul care ii cunoaste taina. in calea lui cere ajutor tuturor acelora pe care-i intalneste! Oamenilor-Scorpii, hangitei Siduri, lui Ursanabi-corabierul.

La capatul drumului, istovit, Ghilgames va afla de la strabunul; supravietuitor al Potopului ca stradania i-a fost de prisos, fiindca nimanui nu-r va mai fi dat sa capete nemurirea Dar prea mult a patimit Ghilgames si truda' lui merita o_v rasplata. Uta-napistim se-ndura sa-i mai incredinteze o taina: sa-ncerce Ghilgames sa smulga de pe fundul apei buruiana care da tineretea; vesnica. Si pe aceasta ultima isprava regele ratacitor, caruia spaima sfarsitului nu-i da astampar, o va duce pana la capat.

Dar ce folos? Nici cand ai atins cu mana ta tinta mult ravnita nu te poti bucura de izbanda, fiindca din umbra te pandeste intotdeauna cineva dornic sa ti-o smulga. Sarpele - simbol al perfidiei - se strecoara si-i fura ultima nadejde de a invinge moartea. Ghilgames va mai cauta sa ispiteasca duhul lui Enkidu, care-si are acum lacasul in Infern, sa stie cel putin ce se intampla dincolo de pragul vietii, dar nu afla mare lucru.

Eroul se intoarce in Urukul-cel-imprejmuit sa imbatraneasca si sa-si dea sfarsitul, asa cum cere legea tuturor muritorilor. Un val de melancolie se lasa peste sfarsitul epopeii, care nu da, in definitiv, decat un raspuns chinului uman de totdeauna: resemnarea.

Actiunea e presarata apoi cu povestirea viselor celor doi eroi principali. Ele alcatuiesc puntea care leaga pe om de divinitate, mijlocul de comunicare cu zeii. Visele nu constituie un procedeu artificial al epopeii, ci J se tes firesc in urzeala actiunii, fiindca pentru asiro-babilonieni ele constituie I o realitate. De altfel, potrivit «panbabilonismului», care considera Babilonul cea mai de seama scoala a umanitatii, iar mitologia astrala a M sopotamiei cheia insasi a civilizatiei (la temelia literaturii si a religiei lor sta conceptia ca orice intamplare de pe pamant e de mai inainte prefigurata in cer), poemul lui Ghilgames a fost-socotit un mit al soarelui. intr-adevar, numarul tabletelor echivaleaza cu cel al lunilor anului, iar cela sapte paini pe care le pregateste sotia lui Uta-napistim pentru drum eroului coincid cu cele sapte varste ale vietii - dupa credinta mesopotamiana.

Opera anonima si colectiva a mai multor veacuri, epopeea lui rhil«am^e§ n-a dainuit numai fiindca raspundea unei necesitati populare, ci si d torita valorii ei artistice. Descrierea meterezelor cetatii, a frumusetilor adurii de cedri, a gradinii minunate unde cresc arbori cu flori si fructe de pietre nestemate sunt tablouri puternic evocatoare. Povestirea luptei cu Humbaba - in care elementele naturii vin in ajutorul eroilor - a urgiilor pe care le dezlantuie Taurul coborat din cer, ca si episodul uciderii lui, a strabaterii intunericului cumplit prevestit de Oamenii-Scorpii, a trecerii apelor mortii si, in sfarsit, tragica desfasurare a Potopului - toate acestea au o putere descriptiva si dramatica cu adevarat mareata, de o plasticitate viguroasa pentru o opera zamislita in aceasta indepartata epoca a istoriei. Valoarea artistica a operei se datoreaza apoi - in buna parte - stilului unitar, de o fermecatoare simplicitate, ca de pilda cel ilustrat prin urmatorul fragment de la inceputul celei de a cincea tablete:

'Pe povarnisul Muntelui, cedrii isi inalta ramurile imbelsugate;

placutae umbra si plina de miresme.

Acolo se impletesc macesii, acolo se incalceste padurea;

ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos mirositoare.' Sau prin puternica descriere a dezlantuirii Potopului:

'Cand se ivira ceh dintai licariri ale zorilor,

iata ca din adancurile cerului s-a ivit o pacla neagra,

dinlauntru! careia Adadnu inceta sa bubuie.

Dintai se a van tara zeii Sullat si Hanis,

crainicii divini se avantara peste munti si campii;

Irragal smulse barnele stavilarelor ceresti,

si pomi Ninurta, la a carui porunca se sparse cu zgomot si se rostogoli

zidul de apa al oceanului.

Anunnakii invarteau torte deasupra capului

si cu flacarile lor dadeau foc tarii!

inspaimantatoarea amorteala a lui Adad cuprinse cu incetul cerurile

sipreschimba-n bezna tot ce era lumina.

Temeliile tarii se sfarmara ca un vas.'

'Sase zile si sapte nopti

a batut vantul, potopul vijelios a culcat totul la pamant.' Ce zguduitor tablou s-ar putea asterne cu astfel de imagini pe o panza wiasa de catre penelul unul mare mester!

Repetarea in maniera arhaica a epitetelor, cum sunt: 'Urukul-cel imprejmuit', 'Urukul-cel-cu-Marea-Piata', 'divinul Ghilgames' sau 'Enl cel Viteaz', 'Ninsun atotstiutoarea, inteleapta', da textului un farme pregnant.                                                                                                  ;

Revenirea anumitor pasaje, ca in incantatii, reluarea acelorasi fragmente, spuse insa de personaje diferite, sau felul in care zeul tine sa-j instiinteze pe Uta-napistim de dezlantuirea Potopului:

'- Gard de trestie, gard de trestie, perete subtire, perete subtire, gard de asculta, perete subtire, ia aminte!'

toate acestea creeaza un ritm interior poemului sumci.au, imbogatindu-i plasticitatea. Pe de alta parte, naturalismul cu care suntj descrise anumite intamplari, ca ademenirea lui Enkidu de catre curtezana, sau] insiruirea succesivelor iubiri ale zeitei Istar, imprumuta poemului note de mare autenticitate si primara vitalitate.

De altfel, stilul epopeii se caracterizeaza, in general, printr-o perpetua!

tendinta spre concret, spre imagini si fapte, menite sa ilustreze mereu nu[

numai actiuni, ci si trasaturi de caracter sau sentimente. Frumusetea lui

Ghilgames nu e descrisa direct, ci reiese din asaltul eroti

zeita Istar asupra lui. Rautatea si cruzimea acesteia

hotararea ei de a trimite impotriva lui Ghilgames pe

Ceresc. in intreaga poezie a acestei epoci, ca i

creatia primitiva, setea de concret domina

descriptive cat si in cele narative.

Numeroasele relatari care apar mereu si in toate epopeile de mai tarziu, exprima si ele - prin dramatic - aceeasi tendinta spre evocare vie si autentica.

Caracteristice din punct de vedere artistic sunt si alte procedee ale artei narative, pe care ne propunem a le sublinia aici.

Desfasurarea epica a epopeii lui Ghilgames coincide cu respiratia larga ce invaluie actiunea, conducand-o pana la sfarsitul ei. Ritmul nu se vadeste totusi a fi totdeauna acelasi. Povestitorul stie sa-l incetineasca sau sa-l grabeasca, cu o arta care dezvaluie un anume rafinament oriental. Tehnica naratiunii in ritardando o ilustreaza indeosebi calatoria lui Ghilgames la Uta-napistim, descrisa cu o mare pricepere, mai intai in mod grabit pana in preajma telului, apoi, pe masura ce acesta se apropie, ritmul se incetineste treptat, pana in momentul culminant, cand povestirea insista asupra

^ ^C?^{ncretlzeaza in} '^{co§atorul Ta f}

i, atat in momentelej

lucrarii, ca de altfel j lor retoric si j

ectelor celor mai interesante ale actiunii. De multe ori repetitiile, prin care enere se fixeaza mai staruitor atentia ascultatorilor si cititorilor si care firipa un fel de refren muzical, isi asuma si ele functia intarzierii, ceea ce -'    _euna cu celelalte procedee mai sus-amintite - incita si mai mult Curiozitatea si interesul.

Tendinta fantastica o domina, desigur, pe cea istorica, epopeea plutind cu preferinta - in lumea basmului. Dupa cum am aratat, numeroase jnaje fabuloase, - demoni, zei, Oameni-Scorpii, Taurul ceresc etc. - apar ie pretutindeni in opera. Nu mai putin fabuloase sunt si locurile: apa mortii, sfarsitul pamantului si al lumii, imparatia negurilor, Infernul, adancul Dceanului etc. Si totusi, in chiar descrierea acestora, arta scriitorului anonim e sobra precisa, expresie permanenta a unui simt al observatiei realiste ce nu loate fi contestat. S-a vorbit - de pilda - in legatura cu extraordinarele ovestiri ale lui Hoffmann sau cu naratiunea calatoriilor lui Gulliver, Idepanate de Swift, de un realism ai fantasticului. Fara indoiala, ceva asemanator se iveste si in cazul 'Epopeii lui Ghilgames'. Oscilatia intre basm si legenda, discutata insistent de analistii poemului, se solutioneaza - dupa parerea noastra - prin inclinarea catre legenda. Basmul e, fara indoiala, mult mai inventiv, mai fabulos si contingentele lui cu realitatea mai precare, in timp ce legenda nu paraseste niciodata substratul istoric. Acesta staruie intr-adevar, dupa cum am aratat si in cazul 'Epopeii lui Ghilgames', si realismul insusi de care vorbeam il presupune la tot pasul.

Arta poemului se reazima insa si pe unitatea lui, mai cu seama daca nu ne referim si la tableta a douasprezecea. Desi inchegata din aluviunile mai multor poeme anterioare, epopeea. s_ra Qristalijtat in jurul unui nucleu central: ^etema tragedie umana provocata de groaza mortii si apriga nazuinta de a o birui, stravechi teme ale folclorului universal (motivul 'tinerete fara batranete si viata fara de moarte') si ale atator capodopere ale literaturii universale, de tip faustian. Subiectul epopeii noastre nu se dezvolta din aceasta matca numai dupa moartea lui Enkidu, cand Ghilgames traieste din plin drama neputintei de a invinge moartea, ci e pregatit mai dinainte de intreaga fire a eroului, care cauta fericirea prin glorie sau prietenie, ca si prin numeroase actiuni anterioare. Tristul deznodamant al epopeii, in ciuda marilor eforturi ale eroilor principali, coboara un val sumbru asupra intregului poem, ca de altfel ^asupra tuturor basmelor, romanelor sau lucrarilor dramatice ce dezvolta ^aceeasitema.

Importanta epopeii lui Ghilgames este strans impletita cu insemnata) intregii literaturi sumeriene, in contextul literaturii universale. Numere motive aparute aici pentru prima oara vor fi reluate de-a lungul veacurilor.' Cele dintai ecouri vor rasuna in Biblia ebraica si se explica p: influenta pe care au exercitat-o sumerienii asupra canaanitilor, precurs evreilor in Palestina. Vechile 'dispute' sumeriene pe diferite teme n alcatuiesc oare o indepartata imagine a celei ce-si va gasi un desavarsi tragism in cearta dintre Cain si Abel? Poemul mitic sumerian 'Enki Ninhursag' anticipa tema 'paradisului' biblic, gradina viitorului Eden fii la ei tinutul Dilmun. Aici o gasim citata pe zeita Minti - nume ce inseamna limba sumeriana 'Doamna vietii' sau 'Doamna Coastei' -; or, Iehova di Vechiul Testament o va crea pe Eva din coasta lui Adam, iar cele patru hra] ale fluviului care udau gradina Paradisului, ni se spune in 'Cartea Facerii' erau: Fison, Gihon, Tigrul si Eufratul. Enki, eroul poemului, mananca o plante interzise de zeita Ninhursag, asa cum mai tarziu Adam si Eva v< manca din pomul cunoasterii. Descoperirea celei de a unsprezecea tablete epopeii lui Ghilgames a dat in vileag un nou fapt extrem de interesant, 5 anume ca potopul biblic nu e o creatie ebraica, ci un mit de origine sumerian preluat apoi de babilonieni. intr-adevar, Uta-napistim este cel dintai Noe al literaturii universale, iar muntele Nitsir, la nord-est de Tigru, va anticipa] viitorul Araraat pe care se va opri legendara arca. Uta-napistim, regel evlavios din Suruppak, ales de zei sa supravietuiasca cumplitului inec ; om*' 'tii, se numea la sumerieni Ziusudra. Un vechi mit sumerian dezvolti apoi tema 'flagelului sangelui', reluata in Cartea Exodului din Biblie. Untj dintre cele mai insemnate poeme mitice vorbeste despre crearea omuluj 'plamadit din lut pentru a-i sluji pe zei'. in epopeea lui Ghilgames, zeiti Aruru il faureste de asemenea pe Enkidu din lut si-i da suflare din propria-^ respiratie. Oare nu la fel a fost creat Adam, in cea de-a sasea zi a facerii lumii, in Vechiul Testament? Si mult mai tarziu, la fel va proceda sij

1 Multe din aceste paralelisme au fost relevate sau subliniate de S. N. Kramer in 'Istoria incepe la Sumer' (Ed. Stiintifica - 1962).

Problema raporturilor 'Epopeii lui Ghilgames' cu alte opere ale literaturii universale l-aJ preocupat si pe mult regretatul profesor si invatat roman Aram M. Frenkian, care a publicat inl 1950 un studiu cu privire la relatiile operei cu poemele homerice, conchizand insa negativ (in 'Studii si cercetari de istorie veche, an I, nr. 1, pag. 265-276).

alion pentru a crea o faptura desavarsita, cerand zeitei Venus s-o fsufleteascapeGalateea.

Din spatiul gol ce despartea pamantul de Marea primordiala, erienii facusera locul de adunare al umbrelor celor morti. Acolo gasim _crjerea Hadesului grecesc de mai tarziu si a Seolului ebraic. Sufletul liungea acolo trecand tot cu luntrea un 'fluviu mistuitor', calauzit de 'omul l         '. Iata deci cea dintai forma a Styxului si pe stramosul lui Caron.

Rhilgames insusi, legendarul erou al epopeii noastre, ajunge dupa moarte un judecator al Infernului', si un foarte vechi text sumerian ne spune cum un lege coborat in Infern este intampinat acolo de Ghilgames, care ii npartaseste legile lacasului unde va ramane pentru vesnicie. in prima carte a ii Samuel din Biblie se povesteste ca regele Saul a rechemat din Seol umbra >fetului - dar un astfel de fapt a fost descris cu mult inainte, in tableta a sprezecea a epopeii, si anume in episodul revenirii duhului lui Enkidu lin Infern la chemarea lui Ghilgames, care vrea sa afle ce se petrece in itia mortii, motiv ce nu lipseste nici Odiseei, de pilda. Mai mult decat it, insasi tema invierii din morti, a invierii lui Lazar, mai apoi a lui Isus din loul Testament, este expusa pentru prima data in poemul 'Coborarea tnannei in Infern'. Zeita dragostei, inarma (Istar la babilonieni), este omorata

sora ei, zeita Ereskigal, regina Infernului, iar cadavrul ei este agatat intr-un lig. Ninsugur, sfetnicul credincios al Inannei, va aduce insa de la zeul ntelepciunii, Enki, 'hrana vietii' si 'licoarea vietii', le va imprastia peste ipul neinsufletit si Inanna va invia. Cat despre Ereskigal, inainte de a fi gina Infernului, a fost si ea furata din cer, asa cum va fi rapita mai tKKIu serpina de catre Hades.

Mitul omorarii balaurului, dezvoltat in mitologia celor mai multe Ipopoare, e ilustrat de eroi celebri ca Heracles si Perseu, crestinii cantandu-l Ide asemenea in legenda Sfantului Gheorghe. Dar iata ca micile tablite de argila dezgropate in Mesopotamia ne dovedesc ca unul din stramosii acestor neintrecuti viteji este insusi Ghilgames. Legenda sumeriana, unde gasim consemnarea acestui fapt, este cea citata de noi in capul listei poemelor sumeriene care au servit ca motiv de inspiratie epopeii babiloniene. E vorba ^de Ghilgames si Tara celor vii', in care apare samanta fkului epic al ^ePopeii, tema groazei omului in fata mortii si dorinta de a o infrange prin glorie nepieritoare, tema fundamentala din care se tese intreaga actiune.

in prologul poemului sumerian, lupta s-a dat indata dupa ce cerul a fost despartit de pamant, iar balaurul invins aici de Enki - un fel de zeu al Marii - pare sa fi fost Demonul Apelor. Balaurul, monstrul doborat de Ghilgames, este insa Huwawa, stapanul Padurii Cedrilor, si episodul va fi reluat si amplificat in tableta a cincea a epopeii lui Ghilgames. Putem merge si mai departe si sa vorbim de o indepartata inrudire tipologica a lui Hercule si Samson cu acelasi stravechi Ghilgames, fara ca pataniile lor sa fie totusi similare. Legendara prietenie dintre Ghilgames si Enkidu va aparea la diferite rastimpuri, intrupata in eroi cu alte chipuri si alte nume ca: Oreste si Pilade, Castor si Pollux, sau Ahile si Patroclu.

S-a vorbit foarte mult si despre inraurirea epopeii lui Ghilgames asupra romanului lui Alexandru Machedon. Legendele infiripate in jurul personalitatii marelui Alexandru, consemnate de catre scriitorii sirieni, rabinici si greci - si risipite in intregul Orient - au fost adunate de Pseudo-Calistene, scriitor grec din veacul al III-lea al erei noastre, care a trait in Egipt. Iulius Valerius (sec. al IV-lea) le-a tradus in latineste, versiune din care le vor fi cunoscut poetii evului mediu, si astfel au aparut si povestirile unora dintre 'ispravile' lui Alexandru. Ca si Ghilgames, Alexandru rataceste de asemenea printr-un tinut al intunericului si groazei, in cautarea 'apei datatoare de viata'. Si el cauta in tara scitilor nemurirea, si el ajunge la un munte, la Musas sau Masis, care ne duce cu gandul la muntele Masu citat in epopeea noastra, iar fapturile ciudate pe care le intalneste pe drum ne amintesc de Oamenii-Scorpii. Peregrinarile lui Alexandru sfarsesc, ca si cele ale eroului babilonian, fara ca taina vietii vesnice sa fi fost dezlegata. Astfel, in coloana a patra a tabletei a saptea din epopeea noastra, in pasajul in care Enkidu ii povesteste lui Ghilgames un vis pe care l-a avut, apare un grifon care:

'Ma apuca si ma duse spre casa intunericului, lacas al lui Irkalla, spre casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea fara intoarcere.'

Nu-i oare semnificativ ca, dupa mii de ani, deasupra celuilalt Infern, al Infernului Renasterii, Dante Alighieri a scris cuvinte similare: 'Lasciate ogni speranza voi eh' entrate'. (Parasiti orice nadejde, voi care intrati aci?)

Dar, fireste, motivele si temele mai sus enumerate nu epuizeaza paralelismele posibile cu inca alte opere ale literaturii universale. Am infatisat aici doar pe cele mai pregnante si mai frecvent citate.

in ce priveste explicatia dainuirii in timp si spatiu a operei, ea poate fi usor intrevazuta din consideratiile noastre anterioare.

Ceea ce a impresionat mai cu seama a fost, desigur, universalitatea temei, tablou succint si esential al bucuriilor si suferintelor omenesti, in care s-au recunoscut totdeauna ascultatorii si cititorii tuturor timpurilor. Resemnarea insasi, care coboara tonusul operei, nu e decat si ea - la randu-i -expresia aceleiasi profunde umanitati. De peste patru milenii, si dintr-un indepartat colt al pamantului, acoperit azi de nisipuri, bate inca - pana la noi -inima unui om si a unui popor.

Faptul n-ar fi fost, totusi, cu putinta, daca un necunoscut cantaret, ce pare sa fi trait in al Xll-lea secol i.e.n., n-ar fi izbutit sa inchege unitatea epopeii din poemele si baladele pastrate si trecute din veac in veac de catre scribii Sumeriei si ai Babilonului si de faurii graiurilor sapate cu migala in vechea caramida arsa.

Cu mijloacele timpului, care n-au fost totdeauna stangace in ce priveste arta povestirii si a caracterizarii imagiste, bardul popular a intonat in cinstea Omului cel mai vechi imn cunoscut pana astazi. Transpunerea lui in limba noastra, incercata o data acum aproape o jumatate de veac¹ - dupa izvoare care de atunci au fost completate prin numeroase descoperiri arheologice - umple o veche lacuna a culturii nationale si imbogateste mostenirea ei universala cu una din capodoperele cele mai caracteristice ale antichitatii orientale si ale culturii universale in genere.

AL.DJMA

1 Ne referim la traducerea prof. I. Mihalcescu, de la Facultatea de Teologie din Bucuresti: 'Epopeea lui Ghilgames' - Casa Scoalelor, 1920,123 pag.

TABLETA INTAI

Poetul incepe prin a ne spune ca vrea sa cante un viteaz fara pereche, pe acel care a ridicat meterezele Urukului - pe Ghilgames, regele Urukului. Dar el este o povara pentru supusii sai, care se roaga zeilor sa-i scape de el. Zeul Anu ii cere zeitei Aruru sa plasmuiasca un alt Ghilgames, un tovaras pe masura lui cu care sa-si imparta timpul si gandurile. Si atunci zeita Aruru il faureste din lut pe Enkidu, omul salbatic care traieste si se hraneste laolalta cu fiarele. Dar el se invrajbeste cu oamenii, fiindca-si apara fiarele si le scapa de capcanele vanatorilor. Si iata ca unul dintre acesti vanatori se plange mai intai unui batran si apoi chiar lui Ghilgames. Amandoi il sfatuiesc sa ia cu el o curtezana - o fiica a placerii din Uruk - si s-o duca in pustiu; va fi destul ca Enkidu s-o vada si, indragostit de ea, isi va parasi fiarele si viata ratacitoare. Zis si facut. Vanatorul si curtezana il pandesc pe Enkidu la fantana si totul se intampla intocmai cum ii spusese batranul si Ghilgames. Curtezana nu se multumeste numai cu izbanda farmecelor ei; acum - cand fiarele fug din calea lui Enkidu, cu totul umanizat - ea ii cere sa mearga in cetatea Urukului si sa-l cunoasca pe rege.

Enkidu se invoieste si curtezana ii spune atunci ca Ghilgames il asteapta: sosirea i-a fost vestita prin doua vise pe care i le-a talmacit mama sa, divina Ninsun. Si cel dintai vis - in care cadea o piatra din cer si se pravalea asupra lui, grea de abia putea s-o urneasca - si cel de-al doilea - in care cadea o secure -vorbeau, dupa spusele lui Ninsun, despre Enkidu cel care va lega prietesug cu Ghilgames.

Cunoastem ceea ce este mai de seama din Epopeea lui Ghilgames datorita unei serii de tablete gasite in biblioteca lui Assurbanipal (secolul al Vll-lea). Tabletele alcatuiesc versiunea neoasiriana sau ninivita a epopeii, intreaga opera ar fi trebuit sa aiba aproape 3.600 de versuri; dar parte din documente s-au sfaramat, parte au pierit, asa ca astazi nu mai exista decat ceva mai mult de jumatate din ea. Pentru a implini lacunele, s-a recurs la trei tablete mult mai vechi, singurele ramasite ale unei versiuni babiloniene datand din primele secole ale celui de al II-lea mileniu. Un numar de fragmente hittite au ingaduit, de asemenea, intregirea altor catorva pasaje sfaramate.

Cel care a vazut total pana la marginea lumii,

cel care a stiut totul si a cunoscut totul,

Ghilgames, a patruns totodata si taina tuturor lucrurilor

El s-a impartasit din toata intelepciunea lumii;

a vazut ceea ce era tainuit si a cunoscut ceea ce a ramas

ascuns oamenilor.

A dat in vileag vremile dinaintea Potopului. A trudit si a suferit strabatand Drumul cel Lung. A sapat pe o stela toate framantarile sale.

El a fost cel care a poruncit sa se ridice zidul

Urukului-celui-imprejmuit si sfanta piata a sacrului Eanna'. Priveste zidul de dinafara a carui cornisa pare de arama; cata spre zidul de dinauntru care-i fara pereche pe lume, treci peste pragul sau, adus de pe meleaguri indepartate, apropie-te de Eanna, lacasul zeitei Istar 2, si afla ca nimic asemuitor nu va putea dura vreun rege

al viitorimii, sau vreo alta fiinta omeneasca. Suie-tepe meterezele Urukului si cutreiera-le in lung si-n lat: pretuieste-le temeliile, cerceteaza-le cu de-amanuntul

zidaria din caramizi

vezi daca zidaria nu este toata din caramida arsa, si daca temelia nu le-a fost pusa de catre cei sapte intelepti?

O spartura intrerupe prologul. Si textul, intregit cu un fragment hittit, isi reia firul in clipa in care poetul ni-l zugraveste pe Ghilgames, legendarul rege al Urukului:

Cand a fost creat Ghilgames,

Enlil³ cel Viteaz l-a inzestrat cu o infatisare desavarsita;

cerescul Samas * i-a daruit frumusetea;

Adad^si-a harazit sa fie fara seaman de viteaz;

1 - Marele templu din Uruk.

2 - Zeita dragostei si a razboiului.

3 - Zeul pamantului si al vazduhului.

4 - Zeul soarelui si al dreptatii.

5 - Zeul furtunilor.

toti zeii cei mari l-au desavarsit pe Ghilgames: statura lui era de unsprezece coti, iar largimea pieptului

noua palme avea.

II

~Doua treimi din el sunt divine si o treime omeneasca. Forma trupului ii dezvaluie firea: mama sa, Ninsun >, l-a inzestrat cu o indoita parte divina.

El tine in mainile sale intreaga putere a Urukului.

Este asemeni unui taur, umbletul ii e semet.

Izbitura armelor sale nu are potrivnic.

Tovarasii sai sunt siliti sa se scoale in sunetul tobei.

Barbatii din Uruk se-n furie in casele lor:

- 'Ghilgames, spun ei, nu se indura salase nici un fiu

parintelui sau;

zi si noapte se dezlantuie asuprirea lui! El, Ghilgames, pastorul Urukului-celui-imprejmuit, el, pastorul oamenilor sai, ii chinuie fara-ncetare; Ghilgames nu lasa pe nimeni sa se bucure de femeia

pe care o iubeste, fie ea fiica de razboinic, sau nevasta oricaruia dintre noi!'

Tot auzindu-le plangerile,

1 - Sotia zeului Lugalbanda.

zeii cerului venira sa le impartaseasca Stapanului'

din Uruk:

'Tu le-ai faurit un taur aprig si zvapaiat! izbitura armelor sale nu are potrivnic;

tovarasii sai sunt siliti sa se scoale in sunetul tobei; Ghilgames nu se indura salase nici un fiu parintelui sau; zi si noapte se dezlantuie asuprirea lui; el, care este totusi pastorul Urukului-celui-imprejmuit, el, care este totusi pastorul oamenilor sai, ii chinuie

fara-ncetare.

Eputernic, plin de faima, atotstiutor, dar el, Ghilgames, nu lasa pe nimeni sa se bucure

de femeia pe care o iubeste, Re ea fiica de razboinic, sau nevasta oricaruia dintre ei!'

Cand auzi Anu plangerile lor reinnoite, fu chemata Aruru ², marea zeita:

'Fiindca tu, Aruru, l-ai faurit pe Ghilgames, da viata acum unui alt Ghilgames;

pentru ca inima lui plina de foc sa se masoare cu o alta

de asemenea plina de foc; sa se-mpotriveasca unul altuia, sa-si masoare puterile,

si Cetatea Urukului sa-si gaseasca in sfarsit linistea!'

Cand auzi Aruru aceste vorbe, pe data zamisli in inima ceea ce-iporuncea Anu. i Aruru isi spala mainile, framanta lutul, scuipa peste el:

si asa il lauri, acolo in pustiu, pe Enkidu, razboinicul, faptura a linistii de noapte, impletitura de puteri innodate

de Ninurta'.

Acoperit cu par ii este trupul, cu belsug de parea o femeie. Are o claie de par stufoasa ca spicele secerate. Si nu stie ce sunt oamenii, nici cum traiesc oamenii. Cat despre vesminte, poarta straie ca ale zeului Sumukan ². Paste iarba laolalta cu gazelele, cu turma de fiare salbatice se-mbulzeste la adapatoare, inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor.

Dar ce sa vezi: un vanator, din cei care intind capcane, se-ntalni, la marginea adapatoarei, fata-n fata cu el. in ziua aceea, a doua zi si a treia zi, se-ntalni, la marginea adapatoarei, fata-n fata cu el. Numai ce-l vazu vanatorul, si chipul i se-mpietri

de groaza.

Cand se-ntoarse acasa cu turma, ramase incremenit si tacut; teama ii chinuia maruntaiele,

si fata ii era asemeni cu aceea a unui calator ce-a cutreierat

departarile.

1 - ZeuLAnu^ stapan al cerului, ocrotitor divin al Cetatii Urukului.

2 - 'Aceea-care-daruie-samanta', zeita zamislirii.

- Zeul razboiului

2 - Zeul turmelor si al vegetatiei

III

Deschizand gura, vanatorul vorbeste si-i spune tatalui sau:

'Tata, am vazut un om venit de prin locuri salbatice; e cel mai puternic din tara, e taria insasi,

puterea sa e asemeni bolovanului ce cade din bolta

cereasca.

Cutreiera fara-ncetare locurile salbatice, neincetat, laolalta cu turme de fiare salbatice, paste iarba, neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei. Mi-a fost atat de teama incat n-am indraznit

sama apropii de el. A astupat gropile pe care le sapasem, a smuls plasele pe care le intinsesem, din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice. Din pricina lui nu mai pot face nimic in pustiu!'

Deschizand gura, tatal vorbeste si spune vanatorului:

- 'Fiule, in Uruk salasluieste Ghilgames; nimeni nu-i mai tare ca el.

Puterea sa e asemeni unui bolovan cazut

din bolta cereasca.

Du-te sa-l intalnesti pe el, care este regele nostru. Vorbeste-i despre puterea acestui om. El iti va incredinta o curtezana; ia-o cu tine in pustiu, si ea il va birui mai degraba decat omul cel mai puternic. Cand se va apropia, cu turma de fiare salbatice,

de adapatoare,

curtezana sa-si lepede vesmintele, pentru a-si dezvalui

farmecele:

indata ce o va vedea, se va apropia de ea. Si turma de fiare salbatice, cu care a crescut in pustiu,

de el se va instraina'.

La povata parintelui sau plecandu-si urechea, vanatorul se duse sa-l intalneasca pe Ghilgames.

0 pomi la drum si se opri tocmai in Uruk.

se infatisa lui Ghilgames si-i spuse:

- 'Am vazut un om venit de prin locuri salbatice; e cel mai puternic din tara, e taria insasi,

puterea sa e asemeni bolovanului ce cade

din bolta cereasca.

Cutreiera fara-ncetare locurile salbatice, neincetat, laolalta cu turme de fiare salbatice, paste iarba, neincetat isi poarta pasii spre marginea adapatoarei. Mi-a fost atat de teama, incat n-am indraznit

sama apropii de el. A astupat gropile pe care le sapasem, a smuls plasele pe care le intinsesem, din pricina lui mi-au scapat turmele si fiarele salbatice. Din pricina lui nu mai pot face nimic in pustiu!'

Ghilgames ii spuse vanatorului:

- 'Du-te, vanatorule, si ia cu tine o curtezana,

o fiica a placerii. Cand Enkidu isi va aduce turma de fiare salbatice

la adapatoare,

curtezana sa-si lepede vesmintele,

ca sa-si dezvaluie farmecele: cum o va vedea, se va apropia de ea. Si turma de fiare salbatice, cu care a crescut in pustiu,

de el se va instraina!'

Pleca vanatorul, luand-o cu el si pe curtezana,

fiica a placerii.

O pornira la drum, urmandu-si drept inainte calea, si ajunsera a treia zi la locul hotarat. Vanatorul si curtezana se asezara acolo si ramasera, pe marginea adapatoarei, o zi, doua zile ramasera. Sosi turma de fiare salbatice si incepu sa se adape:

IV

sosira dobitoacele apelor, cu care-iplacea sa se afle

laolalta;

si el, Enkidu, cel nascut pe taramuri salbatice: iata ca paste iarba, laolalta cu gazelele, cu turma de fiare salbatice se imbulzeste la adapatoare, si inima-i da ghes sa stea printre dobitoacele apelor. Fiica placerii il vede, fiara cu chip de om, barbat vanjos si crunt, care traieste in inima pustiului. - 'Iata-l, fiica a placerii, dezvaluie-ti sanii, despoaie-te, farmecele sa-ti stapaneasca. Nu te sfii, soarbe-i rasuflarea; indata ce te va vedea, se va apropia de tine;

leapada-ti vesmintele, ca trupu-i sa te-acopere, si arata-i fiarei cu chip de om ce-nseamna femeia. Turma lui de dobitoace, cu care a crescut in pustiu,

de el se va instraina.

Caci pe tine te va invalui in mangaieri dorinta lui.' Fiica placerii isi dezvalui sanii, se despuie, farmecele sa-i stapaneasca; fara sfiala ii sorbi rasuflarea, isi lepada vesmintele si trupul lui o acoperi, ii arata astfel fiarei cu chip de om ce-nseamna femeia, si dorinta lui o invalui in mangaieri. Sase zile si sapte nopti o stapani Enkidu pe fiica placerii. Cand in sfarsit se satura de placerea pe care i-o smulgea, vru sa se duca la turma sa de fiare salbatice. Dar, vazandu-lpe Enkidu, gazelele o iau la fuga, fiarele salbatice se feresc de apropierea lui. Enkidu vru sa sara, dar trupul ii era vlaguit, genunchii ii erau intepeniti, in timp ce turma sa de fiare

salbatice se indeparta.

Enkidu se simte imputinat, mersul nu-i mai ca altadata, in schimb mintea i s-a desteptat, intorcandu-se, se asaza la picioarele curtezanei; ii priveste chipul si se minuneaza de el, si ia aminte la spusele ei.

Curtezana ii spune lui Enkidu:

- 'Esti frumos, Enkidu; te-ai facut ca un zeu.

De ce ratacesti cu fiarele prin pustiu?

Vino, vino sa te duc in Urukul-cel-imprejmuit,

la templul cel sfant, lacasul lui Anu si-al lui Istar,

acolo unde este Ghilgames, cel atotputernic,

si care, asemeni unui taur, intrece in tarie pe toti oamenii!'

Ea ii vorbea, si el ii sorbea cuvintele;

dandu-si seama, in sfarsit, de propria-i fiinta,

simtea nevoia unui prieten. Enkidu ii spuse curtezanei:

- 'Vino, fiica a placerii, du-mala templul sfant si luminos,

la lacasul lui Anu si-al lui Istar, acolo unde este Ghilgames, cel atotputernic, si care, asemeni unui taur, intrece in tarie pe toti oamenii, dar eu il voi infrunta.

Umbla-voiprin Uruksi voi striga:

'Eu sunt cel mai puternic!'

De indata ce voi ajunge acolo, ursita o voi schimba: Acel care s-a nascut in pustiu eputernic,

el stapaneste taria.' Curtezana ii spuse lui Enkidu: - 'Vino, sa plecam! Sate vada la fata! Ti-l voi arata pe Ghilgames, caci stiu unde sa-l gasesc. Vino, deci, Enkidu, in Urukul-cel-imprejmuit, unde oamenii poarta mandre cingatori, unde fiecare zi este o zi de sarbatoare; unde mascaricii si cantaretii impart desfatari; si fiicele placerii au trupuri minunate, stralucind de farmecele iubirii, si-s invaluite inparfumuri,

de-i ademenesc noaptea pe nobili din culcusurile lor!

O, Enkidu, tu care vrei sa te bucuri de viata,

ti-l voi arata pe Ghilgames, intruchipare a bucuriei

sau a durerii;

priveste-l, uita-te cu luare-aminte la chipul lui: straluceste de vigoare si de tinerete, e tot numai barbatie; tot trupul ii e cuprins de inflacarare. Are mai multa tarie ca tine; nici zi, nici noapte nu se odihneste. O, Enkidu, potoleste-ti furia. Ghilgames e indragit de zeul Samas,        . daruit cu indemanare deAnu, Enlil si Ea {' Mai inainte ca tu sa fi venit de pe salbatice meleaguri, i s-au aratat lui Ghilgames, in Uruk,

vise care i-au vorbit de tine'.

Ridicandu-se din pat, Ghilgames isi povesteste visul

si-i vorbeste de el mamei sale:

- 'Mama, in noaptea asta am avut un vis:

se facea ca erau stele pe cer;

ca un bolovan, din bolta cereasca, ceva a cazut langa mine.

Am vrut sa-l ridic, era mai puternic decat mine;

Am vrut sa-l rastorn, n-am putut sa-l clintesc din loc.

Tot Urukul era langa el,

toata tara se stransese injuru-i,

multimea se ingramadea,

oamenii se inghesuiau

|1 i Cei trei mari zei ai panteonului sumerian: Anu, zeul suprem al cerului; Enlil, zeul pamantului si al vazduhului; Ea, zeul apelor si al intelepciunii.

si, ca niste copii, barbatii il sarutau.

Eu, cape o nevasta, cu mangaieri l-am acoperit,

apoi l-am asezat la picioarele tale,

ca sa-lfaci deopotriva cu mine.'

Mama lui Ghilgames, inteleapta si atotstiutoare,

ii spune stapanului sau,

Ninsun, inteleapta si atotstiutoare, ii spune lui Ghilgames: - 'Stelele cerului sunt tovarasii tai.

Ceea ce a picat langa tine, ca un bolovan cazut de pe bolta, care, cand ai vrut sa-l ridici, era mai puternic decat tine, cand ai vrut sa-l rastorni, n-ai putut sa-l clintesti din loc, pe care l-ai asezat la picioarele mele ca sa-l fac deopotriva cu tine, si ca pe o nevasta cu mangaieri il acopereai,

VI

este o fiinta puternica, un tovaras care-si ocroteste

prietenul,

este cel mai puternic din tara, e taria insasi; forta sa e asemeni unui bolovan cazut de pe bolta. Iar faptul ca l-ai acoperit cu mangaieri cape o nevasta inseamna ca nu te va parasi niciodata. Acesta este talcul visului tau!' A doua oara, Ghilgames o intreba pe mama sa: - 'Mama, am avut un al doilea vis: se facea ca in Uruk zacea o secure, langa care se adunase

lumea.

Tot Urukul era langa ea,

oamenii stateau stransi roata in jurul ei,

multimea se inghesuia s-o vada.

Am asezat-o la picioarele tale

si, ca pe o nevasta, cu mangaieri am acoperit-o

ca sa mi-o faci deopotriva.'

Mama lui Ghilgames, inteleapta si atotstiutoare,

ii spune fiului sau, milostiva Ninsun, cea inteleapta si atotstiutoare,

ii spune lui Ghilgames:

'Securea pe care ai vazut-o e un barbat, il vei indragi si, ca pe o femeie,

cu mangaieri il vei acoperi. Si eu ti-l voi face deopotriva! Va veni aici, am spus-o, un tovaras puternic,

gata sa-si mantuie prietenul in tara, el, plin de putere, e intruchiparea insasi a tariei!'

Ghilgames ii spune mamei sale:

'inseamna, deci, ca din porunca lui Enlil,

veni-va un sfetnic,

pentru ca sa-mi fie prieten si sfat sa-mi dea si eu, la randu-mi, sa-i fiu prieten si sfat sa-i dau!' Talcul visului sau astfel l-a aflat.

Si astfel curtezana ii povesti lui Enkidu

visele lui Ghilgames, pe cand se aflau amandoi langa adapatoare.

TABLETA A DOUA

in care il aflam pe Enkidu la picioarele curtezanei. Ea il invata sa nu mai doarma pe jos, sa manance si sa bea la fel cu toti oamenii. Enkidu ii urmeaza sfatul si se simte bine. O pornesc apoi spre Uruk si pe drum intalnesc un plugar, care le vorbeste despre truda omului silit sa-si castige painea cu sudoarea fruntii. Enkidu e tulburat de povestirea auzita. O data ajuns in Uruk e inconjurat de uimirea tuturor. Se pare ca din pricina curtezanei se incaiera cu Ghilgames, chiar in clipa in care il intalneste. Cu toata puterea lui, Enkidu e infrant, dar el se minuneaza de vitejia lui Ghilgames si din ziua aceea se leaga prietenia lor. Ghilgames ii impartaseste lui Enkidu nerabdarea lui de a savarsi o fapta mareata: vrea sa se masoare cu Humbaba, stapanul Padurii Cedrilor, si Enkidu va merge cu el. Mesterii faurari ai Urukului le gatesc armele pentru lupta si Batranii Cetatii ii sfatuiesc sa ia aminte la cumplita putere a dusmanului impotriva caruia pornesc. Ghilgames nu se inspaimanta si pleaca, in ciuda prevestirilor rele ale zeilor.

Din acest al doilea Cant n-au mai ramas - in versiunea asiriana urmarita pana aici - decat fragmente neinsemnate. Cunoastem cuprinsul sau aproape in intregime prin doua tablete babiloniene, mai vechi, din epoca lui Hamurabi. Numai ca, in acele vremi indepartate, impartirile poemului erau deosebite de cele pe care aveau sa si le insuseasca scribii de mai tarziu. Cantul al doilea incepea pe atunci cu povestirea viselor lui Ghilgames. Si totusi, din pricina lipsurilor prea mari ale versiunii asiriene, s-a recurs la varianta babiloniana, de veche traditie - mult deosebita de cealalta, atat din punctul de vedere al conceptiei, cat si al redactarii si al prozodiei. Sunt astfel redate intamplari pe care le mai cunoastem, dar inlantuirea lor se deosebeste si explicarea psihologica a umanizarii lui Enkidu apare intr-o lumina noua.

Ghilgames se ridica din patul sau pentru a-si povesti visul,

i-l spune mamei sale: - 'Mama, in noaptea asta, cuprins de inflacarare,

nu-mi gaseam astampar in mijlocul tovarasilor mei; si pe cand rasareau stelele pe cer, cazu langa mine un bolovan din inaltimi. Am vrut sa-l ridic, era prea greu pentru mine, am vrut sa-l clintesc din loc, dar nu l-am putut urni.

4i

Tot Urukul s-a adunat in jurul lui,

tinerii il sarutau.

Cum ma straduiam din toate puterile,

incepura sa m-ajute;

si cand in sfarsit l-am ridicat, ti l-am adus tie.'

Mama lui Ghilgames, atotstiutoarea,

ii spuse lui Ghilgames:

'Fara-ndoiala, Ghilgames, cineva asemuitor tie s-a nascut in pustiu;

locurile salbatice l-au vazut crescand.

Cand il vei vedea, si tu te vei bucura:

tinerii ii vor saruta picioarele.

Iar tu il vei imbratisa, il vei mangaia,

si-l vei aduce la mine.'

Pe cand dormea iarasi, avu al doilea vis

si-l povesti iarasi mamei sale:

'Mama, am avut al doilea vis: parca se facea cape ulita

din Urukul-cel-cu-Marea-Piata,

zacea la pamant o secure,

si injur se adunase lumea.

Era intr-adevar o secure, dar ciudata la infatisare,

si ce e mai ciudat, cum am vazut-o, m-am bucurat.

Iata ca o iubesc, si cape o nevasta,

cu mangaieri o acopar.

O ridic si o asez

alaturi de mine.'

Mama lui Ghilgames, atotstiutoarea,

ii spuse lui Ghilgames:

'Securea pe care ai vazut-o este un barbat:

si daca l-ai acoperit cu mangaieri,

II

e pentru ca eu sati-lfac deopotriva.' Ghilgames talcul visului sau astfel l-a aflat.

Enkidu statea in fata curtezanei, amandoi erau singuri langa adapatoare. Enkidu isi uitase de locurile unde se nascuse; sase zile si sapte nopti o stapani Enkidu pe fiica placerii.

Curtezana deschise gura,

si ii vorbi lui Enkidu:

- 'Numamaisaturprivindu-te, o, Enkidu, estica un zeu!

De ce ratacesti cu fiarele

prin pustiu?

Vino, haide sa te duc

in Urukul-cel-cu-Marea-Piata,

spre templul sfant, lacas al zeului Anu.

O, Enkidu, ridica-te, sa te duc spre Eanna,

lacas al zeului Anu,

acolo unde salasluieste Ghilgames, neintrecut in vitejie. Si tu, care esti cu totul asemeni lui, il vei indragi cape tine insuti. Vino, ridica-te de jos, caci pamantu-i culcusulpastorului!'

El ii auzi vorbele, intelese ce-i spunea;

cuvantul femeii

ii patrunse pana-n adancul inimii.

Ea isi scoase vesmintele

si il acoperi cu unul din ele,

in celalalt vesmant

pe sine se infasura.

Tinandu-l de mana,

ca pe un copil il calauzi,

spre o coliba de pastori,

unde era un tarc de vite.

in jurul lui se adunara-n ceata zgomotoasa pastorii.

Enkidu, care se nascuse in pustiu,

pastea iarba cu gazelele,

bea din adapatoare cu turma de fiare salbatice,

laolalta cu ele isi potolea setea;

III

obisnuia sa suga

laptele animalelor.

I se aduse dinainte hrana;

o privi nedumerit

si o cerceta!

El, Enkidu, nu stia

ca painea se mananca;

nu invatase obiceiul

de a bea bere.

Eseu: Simbol - complexa „figura de stil / semnificatie“ - eul poetic Proiect: Legenda - specia genului epic, in versuri sau in proza - mitologice / religioase si istorice

Curtezana deschise gura

si ii spuse lui Enkidu:

- 'Manancapainea, Enkidu,

este ceea ce-i trebuie vietii;

si bea bere, caci acestea sunt obiceiurile oamenilor.

Enkidu manca paine

pana se satura;

iar bere,

de sapte ori cuprinsul unui urcior bau.

Se simti potolit, trupul i se destinse:

de multumirea inimii

chipul i se lumina.

isi spala cu apa

trupul pe care nicicand nu-l ingrijise,

si dupa ce se unse cu tot felul de oloiuri,

semana in sfarsit a om;

isi puse pe el imbracaminte,

siiata-l asemeni unui tanar mire!

Apuca armele

si pleca sa se bata cu leii,

iar pastorii se odihnira peste noapte.

Pe lupi ii macelari,

prinse leii,

si astfel batranii pastori dormira linistiti -

Enkidu era pazitorul lor,

care statea de veghe,

si-i apara pe toti!

O lacuna de aproape paisprezece randuri. Povestirea si reia firul cu inceputul unei alte intamplari, de-a lungul careia Enkidu afla de la un om pe care-l intalneste cat de greu apasa asupra Cetatii Urukului tirania lui Ghilgames.

IV

<*■>

Ridicandu-si privirea, Enkidu zari un barbat. Grai catre curtezana:

'Fiica a placerii, cheama omul acela sa se apropie, ca sa-mi spuna de ce a venit aici;

vreau sa-l aud vorbind!' Curtezana chema barbatul. Cand veni la el, Enkidu ii vorbi:

'Omule, incotro te grabesti?

Ce calatorie-ipricina ostenelii tale?' Barbatul deschise gura si ii spuse lui Enkidu:

'Am sa te duc pana la casa nuntii, si vei vedea ca in Uruk

Ghilgames are acum dreptul s-o ia inaintea logodnicilor.

Asupra locuitorilor ingramadeste corvezi;

indestularea cu merinde a orasului cade in grija femeilor

vesele.

Pentru ca regele Urukului-celui-cu-Marea-Piata sa aiba de unde alege,

oamenii sunt prinsi in mreji! Pentru ca Ghilgames,

regele Urukului-celui-cu-Marea-Piata, sa aiba de unde alege, oamenii sunt prinsi in mreji! Femeilor harazite sa fie sotii el cel dintai le ia fecioria: doar dupa aceea vine la rand mirele! Asa s-a hotarat prin vointa zeilor: de candi s-a taiat buricul, asa i-a fost harazit!' Auzind aceste vorbe, chipul lui Enkidu pali.

O lacuna de vreo zece versuri. Enkidu, manios de cele auzite, arde de nerabdare sa ajunga o data la Uruk si sa-l invete minte pe Ghilgames:

Enkidu merge inainte,

si curtezana in urma lui.

Cand patrunse in Urukul-cel-cu-Marea-Piata,

multimea se aduna in jurul lui.

Cand se opri pe ulita

Urukului-celui-cu-Marea-Piata,

oamenii care se imbulzisera

incepura sa spuna:

Al

'La statura seamana cu Ghilgames! Mijlocu-i mai subtire,

dar oasele-i sunt mai mari. Acolo unde s-a nascut, voinicul s-a hranit cu ierburile primaverii si-a supt intotdeauna laptele animalelor!' Jertfele se tin lant in Uruk. Tinerii se purifica.

- 'Un pocal sta pregatit

pentru omul al carui chip e fara cusur. Pentru Ghilgames, asemeni unui zeu, tot ce-i trebuie este pregatit.

Zeitei Istar

patul i s-a asternut,

pentru ca in noaptea aceasta Ghilgames

cu ea sa se-ntalneasca.'

Dar cand sosi,

Enkidu seprotapiin ulita

si-i taie calea

lui Ghilgames catre casa nuntii.

VI

Ghilgames isi masura dusmanul;

fiindca se nascuse in pustiu

Enkidu stralucea de putere barbateasca.

Se avanta si iesi

in intampinare.

Amandoi se infruntara in marea piata.

Enkidu se aseza in usa

si cu piciorul

il impiedica pe Ghilgames sa intre.

Se incaierara si, ca taurii,

se opinteau.

Daramara usorul usii,

si zidul se clatina!

Ghilgames si Enkidu

se incaierara si,

ca taurii, se opinteau.

Daramara usorul usii,

zidul se clatina!

Cand Ghilgames indoi genunchiul,

cu piciorul infipt in pamant t,

mania i se potoh

si ii dadu drumul.

Cand ii dadu drumul,

Enkidu, vorbindu-i,

ii spuse lui Ghilgames:

- 'Cu adevarat, cape o fiinta fara seaman

te-a adus pe lume maica-ta,

junca din tarc,

1 - E vorba, probabil, de atitudinea invingatorului care-si ridica de la pamant potrivnicul.

zeita Ninsun.

Pe buna dreptate ii intrecipe toti sotii; si cu adevarat tie ti-a harazit Enlil sa domnesti asupra popoarelor!'

Aici sfarsea tableta a doua a vechii versiuni. Cea a versiunii ninivite merge mai departe; totusi nu poate fi folosita din pricina a numeroase lacune. Cea de a treia tableta veche (tableta din Yale) ar fi putut umple aceste lacune, dar primele doua coloane sunt sfaramate si cu neputinta de folosit. Se poate ghici insa din ce a mai ramas ca Ghilgames l-a dus pe noul sau prieten la mama sa, zeita Ninsun, si i-a laudat vitejia. De buna seama, Ninsun le-a prezis stralucitele fapte pe care aveau sa le savarseasca impreuna. Pe cand Ghilgames se bucura auzind acestea, Enkidu, care stie cat il tin puterile, cade prada unei descurajari trecatoare:

Enkidu, deschizand gura,

ii spuse lui Ghilgames:

- 'Suspinele, prietene,

mi se-nnoada-n gat,

bratele mi-atarna fara vlaga,

si din toata puterea mea n-a mai ramas decat slabiciune!'

Ghilgames, deschizand gura,

ii spuse lui Enkidu:

O noua lacuna de cateva versuri, in care Ghilgames isi imbarbata, desigur, prietenul, marturisindu-si nerabdarea de a porni sa se lupte cu un dusman pe masura lor, cu uriasul Humbaba, temutul stapan al Padurii Cedrilor:

II

III

Ochii i se umplura de lacrimi.

intr-atat il duru inima

ca gemu indurerat.

Ochii lui Enkidu erau plini de lacrimi.

intr-atat il durea inima

ca gemea indurerat.

Lui Ghilgames i se facu mila de el

si ii spuse lui Enkidu:

- 'Prietene, de ce-ti sunt ochii

plini de lacrimi?

De ce te doare inima intr-atat

ca gemi indurerat?'

'inpadure locuieste Humbaba, cel de neinvins, tu si cu mine il vom omori,

ca sa izgonim din tara orice pricina a relelor. Noi, in padure, vom taia cedri ! '

(trei versuri sfaramate)

Enkidu, deschizand gura, ii spuse lui Ghilgames:

' Stiu, prietene, ce-i in acest tinut salbatic,

inca de pe vremea cand rataceam pe-aici cu turma de fiare

salbatice:

padurea se-ntinde pe zece mii de indoite leghe,

cine ar cuteza sa se afunde-n adancurile ei?

Strigatele lui Humbaba sunt ca vuietul potopului,

gura lui e insusi Focul,

rasuflarea-i moarte aduce!

De ce-ai dorit

o astfel de isprava?

Lacasul lui Humbaba nu-i un loc prielnic pentru lupta!'

Ghilgames, deschizand gura,

ii spuse lui Enkidu:

' Vreau sama sui pe al cedrilor munte. Si in inima nemarginitei paduri

sa dobor cedri!

Daca te codesti sama urmezi,

voi pleca singur catre Padurile Cedrilor,

lacasul lui Humbaba; o secure imi va fi de ajuns.

Ramai aici, daca ti-e teama,

singur voi merge sa-l infrunt pe Humbaba !'

Enkidu, deschizand gura,

ii spuse lui Ghilgames:

'Cum vom putea noi oare sa mergem pana la Padurea Cedrilor? Ocrotitorul ei este zeul Wer;

e cumplit si nu doarme niciodata. Zeul Wer e cel care l-a ales pe Humbaba. Adadi-a daruit glasul de tunet, si el il ocroteste.

IV

Ca sa vegheze la pastrarea Padurii Cedrilor,

Enlili-a incredintat cele sapte Furii!'

Ghilgames, deschizand gura,

ii spuse lui Enkidu:

- 'Cine poate oare, prietene, sa ajunga pana la Cer?

Doar zeii singuri si soarele domnesc acolo-n vesnicie,

dar zilele muritorilot raman numarate!

Orice ar face oamenii, totu-i ca suflarea vantului!

Tie, inca de pe acum, ti-e frica de moarte:

ce s-a ales oare din puterea vitejiei tale?

Ti-o voi lua-o inainte,

sa-mi strigi doar: 'Da-i inainte, nu-ti fie teama!'

Daca trebuie sa pier, sa stiu cel putin cami-am statornicit

faima;

'Ghilgames s-a batut cu nebiruitul Humbaba' se va spune, atata timp cat se va naste un urmas in casa mea

(mai multe versuri sfaramate)

Vorbindu-mi astfel, mi-ai mahnit inima:

si totusi n-o sa ma las si-o sa ma apuc

sa tai cedrii,

si-n felul acesta imi voi statornici o faima vesnica.

Chiar acum vreau sa merg, prietene, la fierar

sa faureasca armele in fata noastra.'

Pe data, se dusera la fierar.

Stapanii mestesugului, adunandu-se, se sfatuira.

Tur ara securi uriase,

turnara topoare, de cate trei talanti' fiecare,

turnara spade uriase,

cu taisul de doi talanti fiecare,

maciulia plaselei lor, de treizeci de mint 2 fiecare,

teaca de la spade, de treizeci ctemine de aur fiecare.

Ghilgames si Enkidu duc fiecare cate zece talanti.

La marea poarta a Urukului, cea cu inseptit zavor,

auzindu-i, oamenii se adunara,

plini de bucurie, pe ulita Urukului-celui-cu-Marea-Piata,

Vazandu-i ca se bucura, Ghilgames,

pe ulita Urukului-celui-cu-Marea-Piata,

unde se adunasera dinaintea lui,

cam asa le vorbeste

oamenilor din Urukul-cel-cu-Marea-Piata:

- 'impotriva lui Humbaba, cel de nebiruit, vreau sa ma duc,

eu, Ghilgames, vreau sa-l vad pe acela despre

care se vorbeste atata, si caruia i s-a dus faima in toate tarile. Vreau sa-l lovesc in Padurea Cedrilor.

1 - Talantul, masura de greutate, valora ceva mai mult de 30 kg.

2 - Mina, submultiplu al talantului, valora 0,505 kg.

Vreau ca oamenii sa afle

cat de puternic e un vlastar al Urukului!

Ma voi apuca sa tai cedrii,

si-mi voi statornici o faima vesnica!'

Batranii din Urukul-cel-cu-Marea-Piata

ii raspunsera lui Ghilgames:

'Esti un copil, Ghilgames, si te lasi manat de inflacarare! Nu cunosti nimic din cele ce te-asteapta.

Am auzit spunandu-se caHumbaba are o infatisare ciudata:

cine e acel care ar putea sa-i infrunte puterea armelor?

Padurea se intinde pe zece mii de indoite leghe:

cine-i acelcare-ar cuteza sase afunde-n adancurile ei?

Strigatele lui Humbaba sunt ca vuetulpotopului,

gura lui e insusi Focul, rasuflarea-i, moarte!

De ce te incumeti la asemenea fapta?

Nu-i deloc prielnic pentru lupta lacasul lui Humbaba !'

Ghilgames, auzind sfaturile Batranilor,

incepu sa rada si spuse privindu-siprietenul:

'Acum, prietene, ar trebui sa raspund asa: 'Mi-e frica de Humbaba, am sa raman aici!' Ei bine, nu! ma voi duce spre Padurea Cedrilor sa-l infrunt pe Humbaba, cel de nebiruit!'

O lacuna de sapte versuri; vazand ca nu pot invinge indaratnicia viteazului, Batranii Cetatii sfarsesc prin a-l binecuvanta, incredintandu-l indurarii zeilor:

'Zeul tau sa te insoteasca,

sa vegheze sa-ti implinesti calatoria teafar,

si sa te aduca apoi indarat pana la Cheiul Urukului!'

ingenunghind, Ghilgames isi ridica mana catre Soare':

- 'Cu toate ca vorbele lor sunt de rau augur,

eu plec, Samas; imi ridic mainile catre tine:

de-as putea sa scap cu viata acolo;

ajuta-ma sa ma intorc teafar pe Cheiul Urukului:

intinde asupra mea umbra-ti ocrotitoare!'

Ghilgames isi chema prietenul

ca impreuna cu el sa cumpaneasca prevestirea,

Sfarsitul coloanei este sfaramat. Se pare insa ca raspunsul zeului l-a dezamagit, caci viteazul se intristeaza; totusi nu renunta la planul sau:

i.

/' le pusera in mana.

El apuca securea,

spada, teaca,

si arcul anzanit^l si

isi petrecu spada la cingatoare.

Pe ulita o pornira la drum.

Oamenii se inghesuie in jurul lui Ghilgames:

- 'Si-acum, cand te vei reintoarce in oras?'

VI

Lacrimile curgeau din ochii lui Ghilgames: - 'E, fara putinta de-ndoiala, o calatorie pe care n-am mai

facut-o niciodata, si totul mi-e necunoscut pe calea ce-o am de strabatut, o,

zeul meu!

Dar daca ma voi intoarce teafar, te voi adora, cu inima plina de bucurie, si-ntors acasa iti voi canta osanale, si te voi inalta pe tronuri!' Ise adusera cele de trebuinta. Securile si spadele uriase, si arcul si tolba cu sageti

1 - Gest de rugaciune; semnificatia este 'isi inalta ruga'.

Arc pe care-l foloseau locuitorii din Anzan, vechi oras al Elamului - nume dat de catre akkadieni regiunii de la apusul cursului inferior al raului Tigru - care a jucat un rol important in cel de al treilea mileniu inaintea erei noastre.

TABLETA A TREIA

Unde Batranii Cetatii, intelegand ca nu-l mai pot opri pe Ghilgames, il binecuvanteaza si-l sfatuiesc cum sa se poarte o data ajuns in Padurea Cedrilor si ce anume sa faca pentru a trece peste piedicile ce-i vor sta in cale. Enkidu ii fagaduieste ca va fi alaturi de el pentru a birui impreuna toate primejdiile.

Cei doi prieteni se duc mai intai sa-si ia ramas bun de la zeita Ninsun, mama lui Ghilgames. Aceasta aduce un sacrificiu de impacare zeului Samas, pe care-l cheama in ajutorul fiului sau, cerandu-i sa-l ocroteasca pana la infrangerea uriasului Humbaba.

Din inceputul acestei tablete - inceput strans legat de sfarsitul celei dinainte - au ramas doua povestiri, daca nu cu totul identice, cel putin paralele: pe de o parte un document din epoca ninivita; pe de alta parte ultimele intregiri ale tabletei din Yale, a carei traducere se continua:

Batranii Cetatii il binecuvanteaza

si-i dau sfaturi lui Ghilgames asupra calatoriei pe care

o va face:

- 'Nu te-ncrede, Ghilgames, numai in puterile tale! Fii cu ochii-n patru! Vegheaza asupra-ti! Enkidu s-o ia inainte,

el care cunoaste drumul si-a mai strabatut calea. El cunoaste trecatori/e padurii si toate faradelegile lui Humbaba; a mai scapat el pana acum viata catorva oameni. Enkidu e cu ochii-n patru si te va ocroti. Faca Samas sa-ti poti ajunge tinta dorita, faca el ca ochii tai sa vada ceea ce gura ta a spus, faca el sa se deschida pentru tine drumul cel de nepatruns, faca el ca drumul sa fie primitor sub pasii tai, faca muntele usor de strabatut sub picioarele tale! Noptile sa-ti aduca solii de care sa te bucuri

i .

si zeul Lugalbanda > sa te ajute

in tot ce-ti doresti!

Cat mai degraba sa ti se implineasca dorintele!

in raul lui Humbaba la care nadajduiesti sa ajungi

spala-ti picioarele.

La popasul de seara, sapa o groapa:

sa ai intotdeauna apa curata in burduful tau;

in cinstea lui Samas sa faci libatie din apa neinceputa,

si nu-l uita nici pe zeul Lugalbanda.'

Enkidu, deschizand gura, ii spuse lui Ghilgames:

- 'Porneste, Ghilgames, pe drumul pe care vrei sa-l infrunti. Fii fara teama; urmeaza-ma indeaproape.

Cunosc lacasul dihaniei

si calea pe care o strabate de obicei Humbaba.

Porunceste plecarea si trimite-ipe la casele lor

pe toti acestia!' Ghilgames, deschizand gura, le spuse Batranilor din Uruk:

'Plec sa ma bat cu Humbaba, cel de nebiruit: eu, Ghilgames, il voi vedea pe acela despre

care se vorbeste atata

si caruia i s-a dus faima in toate tarile.

Cu Enkidu care va veni cu mine,

voi cauta sa implinesc ceea ce am spus,

s-apoi sa ma-ntorc printre voi, cu inima voioasa!'

Batranii, auzind aceste vorbe,

il indemnara pe viteaz pe calea cea buna, spunand:

'Du-te, Ghilgames, sa-ti fie calea prielnica, zeul tau ocrotitor sa te insoteasca,

faca el ca ochii tai sa vada ceea ce gura ta a spus, Samas sa te povatuiasca cat ti-o fi calea de lunga!'

Aici se opreste textul din Yale. in versiunea asiriana, pe care o reluam si pe care o vom urma de aici inainte, tableta e marcata din loc in loc cu fragmente sfaramate; cei doi viteji se vor duce sa-si ia ramas bun de la zeita Ninsun, mama lui Ghilgames:

1 - Rege zeificat al Urukului, sotul zeitei Ninsun.

Ghilgames, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Enkidu:

'Vino, prietene, haide la Egalmah, s-o vedem pe Ninsun, Regina slavita;

Ninsun, cea inteleapta, cea invatata, cea atotstiutoare, va asterne sub pasii nostri o cale bine chibzuita.' Tinandu-se unul pe altul, mana in mana, Ghilgames si Enkidu se duc la Egabnah, s-o vada pe Ninsun, Regina slavita; Ghilgames, luand-o inainte, patrunde in palat:

'O, Ninsun, spune el, ma simt destul de puternic

ca sa duc pana la capat lunga cale catre lacasul lui Humbaba. Ma voi zvarli intr-o lupta despre care nu stiu nimic, voi pomi intr-o calatorie presarata cu primejdii despre

care nu stiu nimic pana in ziua cand voi ajunge la capat si apoi ma voi

reintoarce,

pana cand voi ajunge in Padurea Cedrilor, pana ce-l voi omoiipe Humbaba, cel de nebiruit, si voi alunga din tara tot raul, care nu-i este pe plac

zeului Samas!

Cand il voi fi omorat pe Humbaba, sipadurii-i voi fi doborat cedrii, de sus si pana jos pogoii-va pacea peste tara. De-am putea sa ne intoarcem, nevatamati, dinaintea ta!' Vorbele fiului sau Ghilgames, Ninsun le asculta indelung, cu bunavointa.

II

Ninsun patrunse in iatacul ei

Dupa ce se spala si se unse cu uleiuri pe tot trupul,

isi puse vesmintele ce-i veneau bine,

isi incheie pieptarul,

se impodobi cu giuvaeruri, isi puse pe cap diadema;

stropi pamantul si pulberea cu apa dintr-un pocal,

sui scarile, se urca pe terasa.

Acolo, sus, pe terasa, aprinse tamaie pentru Samas,

inchina o libatie, si, cu fata la Soare, isi ridica bratele:

- 'De ce, cand mi l-ai dat de fiu pe Ghilgames,

l-ai inzestrat cu o inima care nu cunoaste tihna? Iata ca l-ai atatat acum sa cutreiere calea-ndepartata spre lacasul lui Humbaba: se va azvarli intr-o lupta despre care nu stie nimic, va pomi intr-o calatorie presarata cu primejdii despre

care nu stie nimic,

pana-n ziua cand va ajunge la capat si apoi se va reintoarce, pana cand va ajunge in Padurea Cedrilor, pana ce-l va omori pe Humbaba, cel de nebiruit, si va alunga din tara tot raul, care nu-ti este pe plac. in timpul zilei, in vreme ce tu cutreieri hotarele ceresti, Aia, Logodnica, sa nu se teama sa-ti aminteasca de el; pe Ghilgames da-lin grija paznicilor noptii, cand, seara, vei parasi cerul.'

Urmatoarele doua coloane cuprindeau rugamintea lui Ninsun, dar nu au mai ramas decat capete de rand, cu neputinta de tradus.

IV

Ea stinse tamaia si spuse un descantec.

Apoi il chema pe Enkidu si-i impartasi vrerea sa:

- 'O, puternice Enkidu, nu te^ fi nascut din sanul meu,

dar acum te investesc

ca supus al lui Ghilgames!'''

Ca si cum preotesele, curtezanele si hetairele 2

ar fi pus pe grumazul lui Enkidu semnul stapanirii,

ca si cum preotesele l-ar fi primit cape un copil juruit,

si Fiicele-divine l-ar fi crescut inauntrul altarului.

intelesul celor 6 randuri care urmeaza ramane indoielnic. Curtezane, care in epoca respectiva, se bucurau de o oarecare pretuire.

Vesteste: - 'Da, sunt Enkidu, pe care Ninsun l-a investit ca supus al lui Ghilgames!'

Ceea ce urma este sfaramat. Trainic legati unul de altul, cei doi viteji pleaca din Egalmah. La portile cetatii, ii gasesc iarasi pe Batrani, care le dau ultimele povete:

VI

'Enkidu sa-si ocroteasca prietenul, sa-si apere tovarasul! Sa-l aduca el insusi inapoi langa miresele lui! Noi, Adunarea, ti l-am incredintat pe Regele nostru, cand te vei intoarce ni-l vei inapoia pe Regele nostru!'

Ultimele randuri ale tabletei, foarte imbucatatite, sunt aproape cu neputinta de folosit.

TABLETA A PATRA

Aici ii intalnim pe cei doi viteji la portile Padurii Cedrilor. O data ajunsi, ei se sfatuiesc cum sa biruie greutatile luptei. Ghilgames il imbarbateaza pe Enkidu, caruia a inceput sa-i fie frica.

Tableta aceasta e foarte sfaramata. Au ramas doar cateva fragmente razletite, adesea greu de localizat. Din primele doua coloane - care trebuiau sa povesteasca pataniile calatoriei spre Padurea Cedrilor - mai dainuie numai scurta bucata care urmeaza si pe care unii autori socotesc ca-i mai bine aseze in cuprinsul celei de a sasea tablete:

s-o

Dupa douazeci de indoite leghe, imbucara cate ceva; Dupa alte treizeci de indoite leghe, poposira. De-a lungul zilei facusera cincizeci de indoite leghe. Si toata calea, ce se strabate de obicei intr-o luna

ei o mantuira a treia zi.

Cu fata la soarele care apunea, sapara o groapa

sijumatate,

trebuTe i ,tv '! we sa-l _mvmga.

^{i Sta de}

^ _{Ghilgame§ k lupta}.

un paznic pe

'Aminteste-ti, Ghilgames, de cele ce-ai spus la Uruk. Ridica-te sipregateste-te sa lupti,

tu, Ghilgames, vlastar al Urukului!'

Ghilgames lua aminte la indemnul prietenului sau:

'Grabeste-te! Nu-l lasa sa se indeparteze, sa se afunde-n inima padurii si sa ne scape! isi va pune sapte randuri de zale:

una a si imbracat-o, ii mai raman sase depus. Nu sovai!'

Ca niste tauri furiosi, se arunca asupra lui;

o singura data striga, ingrozit,

paznicul padurilor striga si cere ajutor,

il cheama pe Humbaba, ca un copil pe parintele sau.

O noua spartura. Dupa moartea paznicului, Enkidu deschide portile padurii, al carei prag muritorii sunt opriti de zei sa-l treaca. El simte, fara sa-si dea seama bine de ce, o tainica neliniste:

VI

s, deschizand gura, vorbeste si-i spune

lui Enkidu: - 'Haide, prietene, doarn-o sa ne purtam ca niste bieti

nevolnici! Am strabatut rand pe rand toti muntii;

tinta calatoriei se afla in fata noastra! Mai bine sa mor decat sa dam indarat acuma! Prietene, stii ce inseamna batalia, esti calit in lupta: atinge-mi vesmantul si nu-ti va mai fi teama de moarte. Haide, increde-te in mine, fii mana mea dreapta!

Duca-se moleseala bratului tau

si risipeasca-se slabiciunea genunchilor tai!

Prietene, fii iar stapan pe tine, si-mpreuna sa ne afundam

in inima padurii!

fnimii tale sa nu-i mai pese decat de lupta, uita de moarte si nu-ti va mai fi teama! Omul puternic, gata de luptasi ager la minte, care se repede primul, scapa el insusi daca-si apara

tovarasul.

Si chiar daca sunt invinsi, ei dobandesc faima!' Amandoi ajunsera inaintea muntelui in verzii! Glasurile le tacura. Ei insisi se oprira.

Enkidu, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:

- 'Sa nu ne afundam pana in inima padurii.

Numai ce i-am desferecat portile, si bratul mi s-a si molesit'

TABLETA A CI NC EA

Dupa ce sunt descrise minunatiile padurii, eroii nostri se roaga sa li se arate in vis ce se va intampla cu ei pe meleagurile lui Humbaba.

Ghilgames isi povesteste visele; apoi, la porunca lui Samas, incepe lupta cu Humbaba. Toate puterile cerului si ale pamantului dezlantuite ii vin in ajutor.

Dupa biruinta, Enkidu il indeamna pe Ghilgames sa fie fara crutare.

impreuna, ii taie capul lui Humbaba, il aduc la Uruk si-l trag in teapa dinaintea marii porti a Cetatii.

Tableta aceasta, din nefericire tot atat de sfaramata ca si cea de mai inainte, alcatuia una din culmile dramatice ale poemului: in cuprinsul ei se desfasoara biruitoarea lupta a lui Ghilgames impotriva uriasului Humbaba. Cu multa pricepere, poetul zugraveste gradat tulburarea eroului, intarziind asupra descrierii padurii, asupra tainei care inconjoara ascunzisul dihaniei si in sfarsit, povesteste sovaielile celor doi viteji, prinsi intre teama de a nu-l putea ajunge si spaima de a-l infrunta.

l-

S-au oprit si se minuneaza privind padurea.

Se uita indelung la inaltimea cedrilor,

se uita indelung catre intrarea padurii.

Pe acolo, pe unde trece de obicei Humbaba, sunt urme:

drumurile sunt batute, calea e netezita.

Vad Muntele Cedrilor, lacas divin, piedestalul lui Unim'¹.

Pe povarnisul muntelui, cedrii isi inalta ramurile

imbelsugate; placuta e umbra si plina de miresme.

Acolo se impletesc macesii, acolo se-ncalceste padurea;

Alta denumire a zeitei Istar.

ramurile cedrilor se-mpletesc cu nuielele cele frumos

mirositoare.

Se afundara in padure cale de q indoita leghe, apoi mai mersera doua treimi dintr-o indoita leghe.

Restul coloanei este aproape cu totul distrus.

II

De mult timp isi tineau sabiile pregatite, trase din teaca.

Parasira urmele; se strecurara in tufisuri, unde ramasera nemiscati. Humbaba nu veni in ziua aceea, nu veni nici a doua zi, nu veni nici a treia zi.

Lipsesc zece randuri.

Enkidu, deschizand gura, vorbeste si-i spune

lui Ghilgames:

- ''Cum o sa dam noi de urma lui Humbaba ? O, de-aiputea sa mai ai un vis si inca unul, care sa destainuie ceea ce se va-ntampla.'

- 'De ti s-ar arata si tie un vis, Enkidu. Prietene, de-am avea un intreit vis prevestitor.'

Dorinta li se implineste curand. Cand se lasa noaptea, Ghilgames are un vis. Din pacate, relatarea visului se afla, probabil, intr-o spartura a carei lungime n-a putut fi stabilita. Cand reincepe textul, Enkidu, voios, il lamureste pe prietenul sau ca visul ii este prielnic. Si noaptea se lasa iarasi.

in aceasta parte, traditia ninivita se deosebeste de aceea care ni s-a pastrat multumita unui text de origine hittita. Aceasta din urma versiune - mai completa - va putea fi urmarita in cele ce urmeaza:

Sprijiniti unul de celalalt, incepura sa vegheze. Somnul, pe care-l aduce noaptea, ii cuprinse. La miezul noptii, somnul il parasi pe Ghilgames, care prinse sa-ipovesteasca lui Enkidu visul: - 'Prietene, daca nu m-ai strigat tu, ce oare sa ma fi trezit? Enkidu, prietene, am avut un vis. M-ai strigat? De ce sunt tulburat?

in afara de visul meu dintai, mi s-a mai aratat un al doilea, in visul acesta, prietene, s-a prabusit un munte; m-a rasturnat, mi-a prins picioarele de nu m-am mai putut

urni.

Pe langa el paream niste ganganii.

O lumina stralucitoare se asternu pretutindeni. Se ivi un om, cel mai frumos de pe aceste taramuri, de o frumusete fara

seaman.

Smulgandu-ma de sub munte, imi dadu sa beau apa, ca sa-mi linistesc inima,

si ma ridica pe picioare.'

El, cel care se nascuse in pustiu,

Enkidu, ii spuse prietenului sau, talmacindu-i visul:

- 'Prietene, visul tau e prielnic,

Eun vis de pret!

Prietene, muntele pe care l-ai vazut in vis, este Humbaba:

vom pune mana pe el si-l vom ucide,

si-i vom arunca starvul pe camp!

De-ai putea sa vezi in visul cel de maine ce se va alege

de mine!'.

Dupa douazeci de indoite leghe, imbucara cate ceva;

la treizeci de indoite leghe, poposira.

Cu fata la soarele care apunea, sapara o groapa,

si varsara, pentru Samas, apa neinceputa ca libatie.

Apoi Ghilgames se sui pe munte

si imprastie faina cernuta, ca libatie:

- 'O, munte, spuse el, fa sa mi se arate un vis despre

Enkidu, trimite-mi si pentru el o prevestire.'

III

Si muntele facu sai se arate un vis despre Enkidu, muntele-i trimise si pentru el o prevestire. Ploaia inceta, se starni o adiere; ea il imbie pe Enkidu sa se culce; in timp ce el, ca orzul de munte,

Ghilgames u sprijinea barbia cu genunchii:

asa se abatu asupra-i somnul, care se lasa peste oameni.

Dar pe la mijlocul veghii, somnul se curma dintr-o data.

El se scula si-l intreba pe prietenul sau:

- 'Prietene, nu m-ai strigat?De ce sunt treaz?

Nu m-ai zgaltait? De ce sunt tulburat?

N-a contenit ploaia > ?De ce mi-e carnea vlaguita?

Prietene, mi s-a aratat un al treilea vis,

si visul ce mi s-a aratat era inspaimantator.

Cerul striga, vuia pamantul:

incremenise lumina zilei, se lasase intunericul,

scapara un fulger, se-ncinse un foc:

norii se indesira:ploua cu moarte!

Apoi rosieticele valvatai mai rabufnira o data si focul

se stinse,

ceea ce cazuse din cer se prefacu in cenusa. Sa coboram la camp, vom putea chibzuimai bine.' Cand Enkidu auzi visul pe carea-l ceruse pentru el,

ii spuse lui Ghilgames:

Urmarea nu mai exista. Cu toata amenintarea de moarte pe care visul acesta o face sa apese pe capul lui Enkidu, cei doi viteji nu se lasa de ceea ce si-au pus in gand. O traducere hittita spune ca ei s-au apucat sa taie cedri in padure:

Ghilgames lua securea in mana

.si dobod cedri.

Cand auzi Humbaba vuietul pe care-l faceau,

l-Mai

Poate fi inteles si in sensul de: 'a trecut vreun zeu?'

se infurie si striga: - 'Cine-i acela care a venit

sa-mi vateme copacii din muntii mei,

si cedrii sa mi-i taie ?'

Dar, din inaltul cerului,

cerescul Samas le vorbi: - 'Mergeti inainte

fara teama, infruntati-l pe Humbaba,

mergeti pana il veti ajunge:

el nu se va mai intoarce in lacasul lui.'

Povestirea luptei n-a mai ajuns pana la noi. Dar putem sa ne inchipuim ca biruinta n-a fost la inceput de partea celor doi viteji, caci un alt fragment hittit urmeaza in felul urmator:

Lacrimile-i curgeau siroaie,

si Ghilgames ii spuse cerescului Samas:

(doua versuri cu neputinta de folosit)

- 'Am ascultat totusi de cerescul Samas si-am urmat calea pe care mi-o hotarase!' Cerescul Samas auzi ruga lui Ghilgames, si iata ca impotriva lui Humbaba se starnira vijelii puternice: vantul cel mare,

vantul de la miazanoapte, uraganul, vantul cu nisip, vantul furtunilor, vantul inghetat, vijelia, vantul fierbinte: opt vanturi se starnira impotriva lui si-l izbira in ochi pe Humbaba. Nu mai putea sa mearga nici inainte, nu mai putea nici sa dea inapoi.

Atunci Humbaba se supuse

si iata-l ca-i spune lui Ghilgames:

. 'O, Ghilgames, daruieste-mi iertarea: vei fi stapanul meu,

eu robul tau voi fi. Si printre copacii

pe care i-am crescut, voi alege pentru tine

pe cei mai puternici si pe cei mai frumosi,

ii voi taia si din ei iti voi dura case.'

DarEnkidu ii spuse lui Ghilgames:

'Nu cata la vorbele pe care ti le spune Humbaba, Humbaba nu trebuie sa ramana in viata!'

Urmeaza o lacuna in care se povestea moartea lui Humbaba si, fara indoiala, intoarcerea ni Uruk a celor doi prieteni biruitori. Pesemne ca izvorul celei dintai dintre aceste doua intamplari e intr-o veche povestire babiloniana, din care a mai ramas o frantura si care infatisa cam asa sfarsitul dihaniei (numit aici Huwawa):

Ghilgames u spuse lui Enkidu:

'Daca nu punem mana pe el pe neasteptate, scanteierea razelor sale va pieri in in valmaseala, razele lui vor pieri, stralucirea sa se va intuneca!' Enkidu ii spuse lui Ghilgames:

'Prietene, prinde mai intai pasarea, ce se va alege apoi de puii ei?

Vom cauta dupa aceea scateierile razelor sale,

ca niste pui vor alerga incolo si-ncoaceprin iarba.

Loveste in el cu indoite puteri! Dupa el, omoara-i sluga!'

Ghilgames lua aminte la vorbele tovarasului sau.

Apuca pe data securea,

trase din teaca sabia de la cingatoare.

Ghilgames il lovi pe Huwawa in beregata, prietenul sau Enkidu il prinse; la cea de a treia lovitura, Huwawa se prabusi: strigatele sale nedeslusite se stinsera in moarte, il aruncara la pamant, mort, pe Huwawa, paznicul: la doua indoite leghe jur imprejur gemura cedrii! impreuna cu el, Enkidu il omorase pe Huwawa.

Enkidu il omorase pe paznicul padurii,

la poruncile caruia se cutremurasera Hermonul si Libanul''

El lovi pe al cedrilor

Dupa ce lovi in sapte randuri,

plasa si sabia care atarnau opt talanti,

le lua cu el, povara de opt talanti,

si se afunda in padure.

Deschise lacasul tainic alAnunnakilor^.

Ghilgames dobori copacii, Enkidu

Enkidu ii spuse lui Ghilgames:

- 'Ghilgames, doboara cedrii!'

Apoi se intoarsera pe drumul Eufratului.

Si tableta ninivita se sfarsea, pare-se, cu aceste versuri:

Si dinaintea marii-porti a Urukului, Ghilgames trase in teapa capul lui Humbaba.

TABLETA A SASEA

O data terminata lupta, Ghilgames se spala, se piaptana si se gateste. Dar iata ca-l vede zeita Istar. Uluita de frumusetea lui, zeita ii cere s-o ia de sotie si-l imbie insirandu-i darurile si maririle de care-ar avea parte alaturi de ea. Ghilgames insa nu se invoieste, ba o si dojeneste pentru numerosii iubiti pe care i-a avut si pe care i-a nenorocit dupa ce s-a saturat de ei. Furioasa, zeita urca in ceruri si se plange tatalui ei, zeului Anu. Istar ii cere acestuia sa plasmuiasca Taurul Ceresc, care sa-l omoare pe cel ce-a indraznit sa-si bata joc de ea. Anu se invoieste, dar cere in schimb ca fiica sa, zeita rodniciei, sa dea timp de sapte ani belsug de recolte si de vite, ca sa cumpaneasca pagubele pe care le va pricinui taurul. Sute si sute de oameni incearca sa se impotriveasca dihaniei, dar el ii imprastie dintr-o suflare. Numai Enkidu ii vine de hac: il insfaca de coarne si-l doboara. Pe zidul imprejmuitor al Urukului, Istar se tanguie impreuna cu alaiul curtezanelor care o urmeaza. Enkidu smulge atunci bucati din taurul ucis si le arunca in capul zeitei, batjocorind-o. Ghilgames aduna cei mai iscusiti mestesugari si din coarnele taurului porunceste sa faca vase in care sa se toarne oloiuri, in cinstea zeului Lugalbanda. Dupa care, Ghilgames se faleste in fata Batranilor Cetatii si cei doi prieteni se intorc la palat pentru o binemeritata odihna.

1 Munti din Siria in regiunea Libanului.

2 Nume pe care il dadeau sumerienii si, dupa ei, babilonienii spiritelor ceresti.

Dupa moartea lui Humbaba, in desiasurarea actiunii se produce dintr-o data un salt. Zeita Istar se indragosteste de biruitorul Ghilgames. inciudata, fiindca viteazul ii respinge ademenirile, ea ii arunca pe cei doi prieteni intr-o noua si cumplita incercare. Despre toate acestea ne vorbeste a sasea tableta.

Ghilgames isi spala parul manjit, isi curati legaturile

cu care-si incingea

fruntea, isipieptena cu grija parul pe spate. Arunca vesmintele intinate, imbraca altele curate, se infasura intr-o mantie si se incinse cu o esarfa. Dupa ce-sipuse Ghilgames diadema pe cap, slavita Istar lua aminte la frumusetea lui Ghilgames. - 'Vino, Ghilgames, spuse ea, sa fii iubitul meu, da-mi, da, daruie-mi, rodul trupului tau! Vreau sa-mi fii sot; iar eu voi fi femeia ta! Voi pune sa ti se pregateasca un car din lapislazuli si aur: rotile ii vor fi din aur, osiile din electrum', il voi inhama cu diavoli ca niste vijelii, in loc de catari, in casa noastra vei intra printre miresme de cedru.

Aliajul din trei parti de aur si o parte argint, din care se faceau in vechime pocale.

in casa noastra, cand vei patrunde,

preotii si demnitarii iti vor saruta picioarele,

dinaintea ta vor ingenunchea regii, demnitarii si principii,

aducandu-ti bir comorile muntilor si vailor;

caprele tale vor fata cate trei iezi dintr-o data si oile tale

miei gemeni;

magarusii tai, sub poveri, vor intrece catarii cei iuti, caii tai, inhamati la car, vor fi aprigi la fuga, si boul tau, injugat, n-o sa aiba potrivnic!' Ghilgames, deschizand gura, vorbeste, si-i spune slavitei Istar:

- 'Ce ti-as darui tie, daca te-as lua in casatorie? iti lipseste oloiul pentru trupul tau, sau poate vesmintele

iti lipsesc?

Nu ai merinde si de-ale gurii? Ai painea care se cuvine zeilor, ai bautura care se cuvine regilor.

(Trei versuri sfaramate)

Daca te-as lua de sotie, stiu ce ma asteapta:

nu esti decat un jaratic care se stinge cand vine frigul,

o usa rau inchisa, care nu stavileste nici vantul, nici gerul,

un palat care-si striveste razboinicii ce-l apara,

un elefant care-si smulge invelisul,

esti pacura care manjeste pe omul ce-o duce,

burduful care se varsa peste omul ce-l poarta,

calcarul care face sa se faramiteze zidul de piatra,

berbecele de asediu care pustieste tara dusmana,

incaltarea care raneste piciorul celui ce-o poarta!

Care-i iubitulpe care l-ai indragit pentru totdeauna?

Care-i pasaruica ce ti-a fost mult timp pe plac?

Vino incoace, sa cercetam impreuna soarta iubitilor tai;

ce sta scris pe tableta, am vazut scris si stiu.

in ce-l priveste pe Tamuz¹, iubitul anilor tai tineri,

an dupa an, l-ai harazit suspinelor vesnice.

Ai iubit de asemeni si pasaruica, cu penele pestrite;

ai lovit-o si i-ai rupt aripile,

de atunci sta prin paduri si striga: 'Vai, aripile mele!''²

Ai iubit si leul, nespus de puternic:

ai sapat pentru el sapte si iara sapte gropi!

Ai iubit si calul, falos in lupta:

l-ai sortit apoi selei, pintenilor si biciului,

l-ai sortit sa alerge in galop la nesfarsit 3,

l-ai sortit sa se adape tulburand apa!

si pe maica-sa, pe Silili, ai harazit-o suspinelor vesnice!

Ai mai iubit si un pastor,

care ingramadea neincetat paini sub cenusa pentru tine

si-ti jertfea zilnic iezi:

l-ai lovit si l-ai prefacut in lup,

acum insisi argatii lui il gonesc

si cainii lui il musca!

L-ai iubit si pe Isullanu, gradinarul tatalui tau,

care mereu iti aducea cosulete pline de curmale

si-ti facea zilnic masa stralucitoare;

1 - Zeitate care personifica vegetatia de primavara. - De buna seama un joc de omonime akkadian 'kappi'.

pasarii si cuvantul

ai ridicat ochii asupra lui si te-ai dus la el:

'O, Isullanu al meu, ai spus, vino, sa ne bucuram

de vigoarea ta,

intinde mana si mangaie-ma.' Isullanu ti-a spus:

'Ce ti-aiputea dori de la mine?

Maica-mea n-a incarcat cuptorul? Si eu, oare n-am mancat? Daca as manca hrana rusinii si a blestemelor, as fi acela care, o data cu venirea iernii, ar avea

acoperamant de stuf!' Si tu, auzind de la el aceste vorbe, l-ai lovit si l-ai prefacut in paianjen: l-ai facut sa stea in mijlocul scripetelui cu galeti pentru

scos apa din put:

nu poate nici sa urce, nici sa coboare pe ciutura! Si cu mine, daca ma iubesti, asemeni te vei purta!'

Istar, auzind aceasta,

Istar tare se mai manie. Urca in ceruri,

si se duse, Istar, dinaintea luiAnu, tatal sau,

si dinaintea luiAntu, mama sa, varsa lacrimi:

- 'Tata, Ghilgames m-a acoperit cu ocari, Ghilgames a tinut socoteala pacatelor mele, a pacatelor si a blestemelor mele!'

Anu, deschizand gura, vorbeste si-i spune slavitei Istar:

'Fara-ndoiala ca l-ai atatat pe regele Ghilgames,

si iata, de aceea Ghilgames a tinut socoteala pacatelor tale, a pacatelor si a blestemelor tale.' Istar, deschizand gura, vorbeste

si spune lui Anu, tatal sau:

'Tata, faureste Taurul Ceresc, care sa-l omoare

pe Ghilgames,

si sa-l umple de groaza pana in lacasul sau. Daca nu fauresti pentru mine Taurul, voi sfarama portile iadului,

le voi darama usorii, le voi sparge in bucati pragul, voi aduce mortii din groapa pe pamant, si mortii vor fi atunci mai numerosi decat viii!' Anu, deschizand gura, vorbeste si-i spune slavitei Istar:

'Fiica mea, daca fauresc Taurul pe care mi-l ceri, vor fi in tara Urukului sapte ani fara rod. Strans-ai tu grane pentru oameni

si pentru vitepus-ai sa creasca iarba?' Istar, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Anu, tatal sau:

- 'Tata, strans-am grane pentru oameni si pentru vite adunat-am iarba.

Daca veni-vor sapte ani fara rod,

am adunat grane pentru oameni

si pentru vite am pus sa creasca iarba.

Dar pe Ghilgames, pe el, vreau sa ma razbun,

da-mi capastrul Taurului Ceresc.'

Cand Anu auzi aceste vorbe,

ii dadu lui Istar capastrul Taurului,

si Istar n duse pe pamant.

Cand ajunse in tara Urukului,

Taurul prefacu pasunile in pustiu:

cobori la rau si din sapte sorbituri seca raul.

La suflarea Taurului se deschise o crapatura

si o suta de oameni din Uruk cazura inauntru.

La a doua suflare, se mai deschise o crapatura

si doua sute de oameni din Uruk cazura inauntru.

La cea de a treia suflare, se deschise inca o crapatura

si Enkidu cazu in ea.

Dar, sarind pe data in sus, Enkidu il inhata pe Taur

de coarne.

Taurul il improsca cu bale, si, pe unde-i era coada mai groasa, isi imprastie

murdariile.

Enkidu, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:

'Prietene, ne falim cu vitejii fara seaman, dar mai bine sa vedem cum doboram Taurul!'

'Prietene, spuse Ghilgames, am luat seama la felul lui

de a lupta,

si de ne vom uni puterile, vom izbuti sa-l biruim. Vreau sa-i smulg inima sis-o daruiesc lui Samas.'

'Eu, spuse Enkidu, il voi urmari cu inversunare, il voi apuca de coada,

si-l voi tine strans cu amandoua mainile.

Atunci tu vei veni in fata lui

si intre grumaz si coarne

il vei izbi cu spada.'

Urmarindu-l cu inversunare, Enkidu ajunse Taurul

si, apucandu-l de coada,

il tinu strans cu amandoua mainile.

Atunci Ghilgames, viteaz si dibaci,

statu in fata lui si, cu spada,

il izbi intre grumaz si coarne.

Dupa ce ucisera Taurul, ii smulsera inima

si o asezara dinaintea Soarelui;

se indepartara si se inchinara dinaintea lui Samas,

apoi se asezara, amandoi, ca niste frati.

Istar, care se urcase pe meterezele

Urukului-celui-imprejmuit, mahnita, incepu sase tanguie:

'Blestemul sa cada asupra lui Ghilgames

care m-a batjocorit, omorand Taurul!' Cand o auzi Enkidu pe Istar, smulse umarul Taurului si i-l arunca in fata:

'Adevar zic, striga el, cade te prind,

la fel ca si cu Taurul, cu tine ma voi purta!

Maruntaiele lui, alaturi de tine le voi atarna!' Istar aduna hierodulele^l, pe fiicele placerii si curtezanele; si pe umarul Taurului se tanguira.

in timpul acesta Ghilgames chema mesterii faurari,

pe toti ii chema.

Mestesugarii se minunara de grosimea coarnelor;

erau facute din treizeci de mine de lapislazuli,

si cuprinsul amandurora era de sapte gur-uri² de oloi,

pe care le darui pentru miruirea zeului Lugalbanda.

Le lua cu el sile atarna in camara domneasca.

1 - Sclave in serviciul unui templu.

2 - Masura de capacitate care, in vechime, valora cam 250 litri.

Cei doi viteji isi spalara mainile in Eufrat, apoi, imbratisati, o pornira la drum. Strabaturam car ulita cea mare a Urukului; locuitorii Urukului se adunasera sa-ipriveasca. Slujnicelor palatului, Ghilgames le spune voios aceste vorbe:

'Cine-i cel mai frumos dintre barbati, cine-icelmai viteaz dintre toti vitejii?'

'Ghilgames e cel mai frumos dintre barbati, Ghilgames e cel mai viteaz dintre toti vitejii!'

(Trei versuri sfaramate)

Ghilgames dadu opetrcere in palatul sau.

Apoi, pe cand barbatii dormeau, intinsi in culcusurile lor

de noapte,

pe cand dormea si el, lui Enkidu i se arata un vis. Enkidu se scula; isi povesti visul si-i spuse prietenului sau:

TABLETA A SAPTEA

O data cu ivirea zorilor, Enkidu ii povesteste lui Ghilgames visul ce i s-a aratat peste noapte: se facea ca zeii cei mari tinusera sfat si-i hotarasera moartea - pesemne drept pedeapsa pentru batjocura adusa zeitei Istar. Enkidu va muri aceasta era vrerea zeilor. Un rau care nu iarta l-a si cuprins- pe' patul de suferinta o blestema pe curtezana, punand pe seama ei tot chinul ce-l indura. Samas, care-l aude, il dojeneste ammtmdu-i cate l-a invatat curtezana si numai de bine Enkidu se pocaieste si o binecuvanteaza. Pe pragul mortii, Enkidu are vedema Infernului. ingrozit, urmarind agonia prietenului sau Ghilgames e cuprins de teama unei morti lipsite de orice slava

Cea din urma isprava eroica a lui Ghilgames este uciderea Taurului Ceresc. Ea marcheaza, de altfel, in epopee o cotitura hotaratoare. Lacomi de mariri si imbatati de izbanzile lor, cei doi viteji s-au putut crede pana atunci destul de puternici pentru a infrunta vointa zeilor si a dispretui prevestirile viselor; dar soseste clipa cand soarta se cere implinita. Si daca Ghilgames fiul unei zeite, va mai scapa catva timp legii de obste, razbunarea zeilor il loveste pe neasteptate pe Enkidu. Visul ce abia i s-a aratat ii aduce cumplita dezvaluire a apropiatei pedepse.

Primele doua coloane ale tabletei ninivite s-au pierdut si din povestirea visului n-a mai ramas decat intaiul vers, pomenit ca rand de legatura la sfarsitul tabletei de mai inainte:

- 'Prietene, de ce tin sfat zeii cei mari?'

Dar o versiune hittita ingaduie sa fie acoperita in parte lacuna textului

asirian:

Atunci se facu ziua,

si Enkidu ii spuse lui Ghilgames:

'Asculta visul ce mi s-a aratat asta-noapte: Anu, Enlil, Ea si cerescul Samas tineau sfat. Anu ii spuse lui Enlil:

'De ce au ucis Taurul Ceresc si de ce l-au omorat

si pe Humbaba,

care pazea Muntele Cedrilor?'

SiAnu adauga: - 'Care dintre ei doi va muri?'

IarEnlil spuse: - 'Enkidu trebuie sa moara,

dar Ghilgames nu va muri.'

Atunci cerescul Samas ii raspunse lui Enlil cel Viteaz:

'Oare nu la porunca mea'

au omorat Taurul Cerului si pe Humbaba?

Si acum Enkidu, nevinovat, va trebui sa moara!'

Dar Enlil se infurie

impotriva cerescului Samas si striga:

'De ce-ai pogorat in fiecare zi la ei, ca un prieten al lor?'

in timpul acesta Enkidu zacea bolnav in fata lui Ghilgames, si lui Ghilgames lacrimile ii curgeau siroaie:

'Frate al meu, ii spuse el, tu esti fratele meu iubit. Asadar, m-au socotit mai presus de fratele meu. De-acum voi fi printre morti;

ma voi aseza la poarta mortilor,

si ochii mei nu-l vor mai vedea pe fratele-mi iubit!'

Textul hittit se opreste aici. Cand reincepe tableta ninivita, il regasim in ea pe Enkidu bolnav. A cazut prada deznadejdii si, in ratacirea care l-a cuprins, blestema poarta padurii, asupra careia a ridicat odinioara o mana nelegiuita:

Enkidu isi salta capul si-i vorbi portii, ca unei fapturi omenesti: - 'Poarta a codrului, lipsita de intelegere, lipsita de pricepere,

1 - in text 'la porunca ta' - e desigur o greseala.

de la douazeci de indoite leghe ti-am privit cu uimire

frunzisul falnic, cu mult inainte de a zari cedrii trufasi:

copacii tai n-au seaman in tara,

inalta de saptezeci si doi de coti esti si groasa

de douazeci si patru. Stalpii, balamalele si verigile facute din lemnul tau sunt

fara pereche.

O, poarta, eu insumi te-am facut si te-am asezat in Nippur! Dar daca as fij stiut, o, poarta, care iti va fi soarta, si care va fi urmarea frumusetii tale, as fi invartit securea deasupra capului si te-as fi doborat, si-as fi poruncit sa se faca o pluta din scandurile tale.'

Urmeaza o noua lacuna de vreo cincizeci de randuri, care ar fi putut fi implinita, in parte, de un fragment de curand descoperit la Sultantepe; din pacate, insa, e mult prea sfaramat pentru a se putea intelege ceva. Se poate ghici doar din el ca Ghilgames se straduia sa-si linisteasca prietenul, fagaduindu-i ca va starui pe langa zei sa aiba grija de el si ca va porunci sa i se faca o statuie de aur. Dar Enkidu nu-l mai aude si - in aiurarea lui - ii blestema acum pe cei care l-au smuls din viata nevinovata de odinioara, din pustiul pe care-l impartea cu fiarele-i dragi; il blestema mai intai pe vanator si apoi pe curtezana:

ftiC

•.„vA. -o'

III

- 'O, Samas, inaintea ta, il blestem pe vanator! Nimiceste-i tot ce dobandeste! Slabeste-i vigoarea!

Calea lui sa nu fie in veci placuta inimii tale! Fiarele salbatice sa fuga la apropierea lui! Niciodata sa nu aiba vanatorul ce-si doreste!' Apoi incepu s-o blesteme pe curtezana, fiica a placerii:

'Vino incoace, fiica a placerii, sa-ti hotarasc soarta, o soarta care nu se va sfarsi nicicand si va fi vesnica! Vreau sa arunc asupra-ti blestemul cel mare,

care sa cada asupra ta fara intarziere.

Ibovnicii tai sa te izgoneasca, satui de dragostea ta,

acel pe care-l vei iubi sa-ti dispretuiasca farmecele!

(sapte versuri sfaramate)

sa fii surghiunita in josnica mahala a olarilor,

in casa ta sa-si arunce murdariile!

in colturile cele mai intunecate ale ulitei sa-ti fie lacasul!

Umbra zidurilor sa fie oriunde vei sta!

Barbatii sa se deserte la picioarele tale,

betivul si insetatul sa-ti loveasca obrazul!'

(mai multe randuri cu neputinta de folosit)

Cand auzi Samas blestemele din gura lui, Pe data ii striga din inaltul cerurilor:

'De ce blestemi, Enkidu, pe curtezana, fiica a placerii, pe ea, care te-a invatat sa mananci hrana gatita,

semn al divinitatii,

si sa bei bautura fermentata, semnul regalitatii? Te-a imbracat in vesmant stralucitor, si ti-a dat tovaras pe frumosul Ghilgames,

care este si acum prietenul tau nedespartit.

Ca sa te odihnesti, el ti-a dat un pat stralucitor,

un pat de ceremonie, pe care sa te odihnesti;

ti-a dat sa te asezi pe w jilt al linistii, jiltul de-a stanga lui

si regn pamantului iti saruta picioarele.

I-a adus pe locuitorii Urukului sa te planga, sase vaiete

pentru tine sunt plini de mahnire cei mai slaviti barbati'

El insusi, cand nu vei mai fi, isi va acoperi trupul cu o cersa

si, infasurat intr-o piele de leu, va rataci prin pustiu '      '

Cand auzi Enkidu cuvintele lui Samas cel Viteaz,

pe data inima-i maniata se linisti.

Doua versuri sfaramate. Lui Enkidu ii pare rau acum ca a blestemat-o pe curtezana. Dar cum nu mai poate lua indarat blestemul, incearca cel putin sa-i imblanzeasca asprimea, dandu-i o alta intorsatura:

IV

- 'O, curtezana, blestemul sa se intoarca in folosul tau. Sa te iubeasca regii, principii si nobitii! Nimeni sa nu indrazneasca sa-si rada de tine! Pentru tine orice batran sa-si scuture pletele, acela care sa-si desfaca pentru tine cingatoarea, sa-ti dea cornalina, lapislazuli si aur, mult mai mult decat ti-am fi dat noi, astfel incat sa-si ruineze si caminul,

si magazia imbelsugata! Pe tine insisi preotii sa te puna in slujba zeilor!

Pentru tine, barbatul sa-si lase nevasta,

chiar de e de sapte ori mama!' Enkidu zacea, cu inima indurerata, si cum sta noaptea singuratic, ii spuse prietenului sau ceea ce il apasa: - 'Prietene, mi s-a aratat un vis in noaptea asta: cerurile strigau, pamantul le ingana: eu ma aflam singur in bezna. Un grifon * se ivi. Chipul ii era posomorat; chipul ii era asemanator cu al zeului Zu. Mainile erau labe, unghiile, gheare de vultur. Ma insfaca, si puterea mi se scurse din trup,

(vreo zece versuri sfaramate)

Ma prefacu intr-un porumbel:

bratele-mi erau acoperite cu pene, de parca eram o pasare.

Ma apuca si ma duse spre casa intunericului,

lacas al lui Irkalla,

spre casa de unde nu mai iese nimeni, spre calea fara intoarcere, spre casa ai carei locuitori sunt lipsiti de lumina, unde colbul le este hrana, unde tina le este mancare. Sunt imbracati ca pasarile, au vesmant de pene, si niciodata nu mai vad lumina, stau pe veci in bezna, in aceasta casa de colb, unde am patruns, i-am vazut pe toti regii, despuiati de coroane, am vazut capete incoronate care de mult au carmuit tara. Acestor loctiitori ai MAnu si ai lui Enlil, .. ^Jlse ^rveau carnuri frinte

h se servea pame coapta, lise dadea de baut aparacoZCa

**

in aceasta casa de colb, unde am patruns salasluiesc si marii pwoti, sipsalmistii ' salasluiesc purificatorii > si acei care cad in extaz, salasluiesc pontifii care-i slujesc pe zeii cei mari, acolo smsluiesteEtana, acolo locuieste si Sumukan Acolo domnea Regina Infernului - Ereskigal:

Ereskigal inalta capul, ma vazu si striga: - 'Cine oare a adus aici faptura omeneasca

pe care o vedeti?'

O lacuna de vreo cincizeci de versuri curma dintr-o data povestirea vedeniei lui Enkidu. Cand reincepe textul, o data cu coloana a sa«f

coloana a sasea, suntem

vutut tu coioana a sasea, suntem

in seara aceleiasi zile. La capataiul prietenului sau, Ghilgames se tanguie si o implora, se pare, pe maica-sa:

VI

1 - Monstru mitologic - apelatiune comuna data vulturului roscat salbatic.

Aminteste-ti cate drumuri am cutreierat impreuna cu el! ietenniuimeu i s-a aratat un vis care nu prevesteste

nimic bun!' credea ca aveau harul sa curete de pacate.

739409

Si iata ca se sfarsi ziua cand i s-a aratat acest vis. Enkidu zacuse toata ziua: trecu si ziua a doua, si Enkidu zacea mai departe bolnav in patul sau, cea de a treia zi si cea de a patra trecura de asemeni, 

si Enkidu ramase mai departe bolnav in patul sau. Cea de a cincea, cea de a sasea si cea de a saptea,

cea de a opta, cea de a noua si cea de a zecea de asemeni, Enkidu zacea mai departe bolna v in patul sau. Si cea de a unsprezecea si cea de a douasprezecea zi

trecura de asemeni,

Enkidu, in patul sau, nu mai misca.

Atunci Ghilgames striga spre prietenul sau:

- 'Prietene, un groaznic blestem s-a abatut asupra-mi.

Simt ca nu voi muri cazand in plina lupta

Mi-e teama acum de lupta si ma inspaimant la gandul

ca voi muri fara slava. O, prietene, ferice de acela ce cade hi lupta, ca si tine, vai, eu voi muri fara slava!'

TABLETA A OPTA

in care Ghilgames il plange pe Enkidu, amintind ispravile pe care le-au savarsit impreuna.

Dinaintea Batranilor Cetatii, regele Urukului isi jeleste prietenul, fagaduind sa-i slaveasca amintirea si sa-i ridice o statuie dm aur si pietre scumpe.

Apoi se pregateste pentru oficierea unui sacrificiu.

.

Cand se ivira cele dintai licariri ale zorilor,

Ghilgames, deschizand gura, ii spuse prietenului sau:

- 'O, Enkidu, prietene, gazela, mama ta,

si magarul salbatic, tatal tau, pe lume te-au adus.

Patru magarite salbatice, cu laptele lor, ti-au dat tarie,

si fiarele salbatice ti-au aratat toate pasunile.

Fie ca toate cararile luiEnkidu, in Padurea Cedrilor,

sa te planga, sa nu taca zi si noapte!

Sa te planga Batranii intinsului Uruk,

Urukului-celui-imprejmuit, care cu mainile intinse ne binecuvantau la plecare! Sa te planga inaltele piscuri ale muntilor salbatici, pe care impreuna ne-am meat de-atatea ori! Sa te planga, sa te jeleasca sesurile,

ca o mama sa te planga! Sa te jeleasca cedrii pe care i-am pustiit cu mania noastra! Sa te planga ursul, hiena, pantera, tigrul, cerbul, leopardul, leul, bivolul, caprioara, antilopa, toate fiarele salbatice!

Sa te planga Ulaiul, pe al carui tarm am hoinarit! Sa te planga Eufratul cel limpede, din care am scos apa pentru burdufurile noastre! Sa planga locuitorii intinsului Uruk,

Urukului-celui-imprejmuit!

(mai multe versuri sfaramate)

II

Luati aminte la ce va spun, oameni, luati aminte, luati aminte la ce va spun, Batrani, luati aminte! II plang pe prietenul bratul meu Enkidu si, ca o bocitoare, jelesc indurerat; el era securea de la braulmeu, era meu drept, era spada de la cingatoare, scutul din fata mea, vesmantul sarbatorilor mele, cingatoarea bucuriei mele! O soarta cruda s-a abatut asupra lui si m-a lipsit de el! O, prietene, catar fricos, magar salbatic din tara salbatica,

pantera a pustiului, O, Enkidu, prietene, catar fricos, magar salbatic dintara

salbatica, pantera a pustiului, tu, cu care am urcat impreuna munp'i, cu care am prins si am omorat Taurul divin, cu care l-am doborat pe Humbaba, stapanul Padurii Cedrilor, acum, ce somn te-a cuprins de-i totul intunecat in tine si de nu ma mai auzi?' Dar el nu-si mai ridica capul

si inima lui, cand o atinse, nu mai batea deloc.

Ca unei mirese, acoperi fap prietenului sau;

si ca un vultur se arunca asupra lui,

ca o leoaica indurerata careia i s-au rapit puii,

se suceste si se-nvarteste, inaintea si in urma lui.

isi smulge si-si imprastie parul carliontat,

isi despoaie si-si arunca frumoasele-i vesminte de care

acum ii e sila.

Cand se ivira din nou cele dintai licariri ale zorilor, Ghilgames striga in toata tara:

'Fierarule, cioplitorule,

aurarule, daltuitorule, fauriti o statuie prietenului meu!' Si acestia ii facura o statuie prietenului lui,

pe masura prietenului lui.

'Acum, spuse Ghilgames pieptulti-e din lapislazuli

si de aur ti-e trupul!'

O lacuna destul de lunga. La inceputul coloanei urmatoare priveghiul lui Ghilgames continua, si continua si bocetele lui:

- 'O, prietene

te-am culcat pentru odihna pe un pat stralucitor,

III

pe un pat de ceremonie te-am culcat sa odihnesti.

Te-am asezat pe un jilt al linistii, jiltulcel de-a stanga; regii pamantului ti-au sarutat picioarele. Am pus locuitorii Urukului sa te planga si sa te vaiete; cei mai slaviti barbati sunt plini de mahnire pentru tine. Si eu insumi, dupa moartea ta, mi-am acoperit trupul

cu o cerga, sim-am infasurat intr-o piele de leu, pentru a pomi,

ratacitor, prin pustiu!'

Cand se ivira din nou cele dintai licariri ale zorilor, Ghilgames ajuta la pregatirea sacrificiului

Restul coloanei si tot sfarsitul tabletei au disparut. N-au ramas decat cateva versuri cu care se termina penultima coloana:

Cand Ghilgames auzi aceste vorbe, plasmui o asemuire a raului din Infern

Cand se ivira din nou cele dintai licariri ale zorilor.

Ghilgames deschise usa

puse sa se aduca o masa din lemn de maslin, minunata,

umplu cu miere o cupa din cornalina,

umplu cu uleiuri un pocal din lapislazuli,

apoi, dupa ce impodobi masa, o aseza cu fata spre soare.

(Ultima coloana lipseste in intregime)

TABLETA A NOUA

Unde Ghilgames, inspaimantat de moartea lui Enkidu si infricosat de ideea mortii, porneste in cautarea nemuririi.

Ajunge la poalele muntelui Masu, care-i pazit de Oamenii-Scorpii, ce stau de veghe in Calea Soarelui.

Ghilgames le destainuie tinta catre care a pornit. Dupa ce-i arata toate primejdiile ce-l asteapta daca-si va urma calea, Oamenii-Scorpii ii dau sfaturi.

Si iata-l pe viteazul Ghilgames ajungand - dupa ce a strabatut un drum nesfarsit prin bezna cea mai cumplita - in Gradina minunata unde creste un copac fermecat, cu frunzisul si fructele numai si numai din aur si pietre pretioase.

Dupa inmormantarea cu mare pompa a prietenului sau, Ghilgames pleaca in pustiu. Chinuit de teama mortii, se gandeste sa se duca si sa ceara secretul vietii vesnice singurului om caruia zeii i-au daruit vreodata nemurirea, lui Uta-napistim, unicul supravietuitor al Potopului.

Ghilgames, plangandu-si amarnic prietenul, pe Enkidu, rataceste prin pustiu:

- 'Muri-voi oare si eu? Oare nu ma asteapta aceeasi soarta

ca si pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibarit in inima: inspaimantat de moarte, ratacesc prin pustiu. Pentru a ma intalni cu Uta-napistim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la drum si merg cu toata graba. Iata ca s-a lasat noaptea, si am ajuns la cheile muntilor; am vazut lei, si eu, Ghilgames, m-am temut; am ridicat capul; ma rog fierbinte zeului Sin'. Catre Istar², cea slavita, se inalta rugile mele smerite. O, zei ai noptii, tineti-ma teafar!' Ghilgames adormi, dar fu inspaimantat de un vis: se facea cala lumina lunii, fapturi omenesti se bucurau

de viata;

- Zeul-luna.

2 - Aici, Luceafarul.

invarti securea cu mana deasupra capului, scoase sabia din teaca, de la cingatoare, si ca un fulger se repezi printre ei; ii izbi si-i facu sa se imprastie in tandari >.

Restul coloanei nu poate fi folosit. La inceputul coloanei urmatoare, Ghilgames, care o pornise mai departe, ajunge la poalele muntelui magic, pe care soarele-l strabate in timpul noptii:

Numele acestui munte este Masu*.

cand Ghilgames ajunse la muntele Masu,

care vegheaza zilnic rasaritul si apusul Soarelui,

a carui creasta ajunge pana la povarnisul cerurilor

si ale carui poale, jos, ating Infernul,

vazu ca poarta muntelui o pazeau Oamenii-Scorpii.

infatisarea loratata-i de cumplita ca cine-i vede moaie;

strafulgerarea lor in vesnica miscare invaluie muntii.

La rasarit si la apus, ei vegheaza inaintea lui Samas.

Cand Ghilgames le zari chipurile inspaimantatoare

si cumplita lor maretie, isi acoperi fata;

apoi, recapatand curaj, se apropie de ei.

Omul-Scorpie u striga nevestei sale:

1 -Aceeasi relatare o regasim si in coloana a doua a tabletei a zecea.

2 - Numele inseamna 'Geaman'.

'Trupul celui care vine catre noi e carne din carnea

zeilor'. Femeia ii raspunde Omului-Scorpie:

'Doua treimi din el sunt divine,

dar o treime este omeneasca.'

Omul-Scorpie, barbatul, il cheama atunci si-i spune aceste

vorbe vlastarului de zei:

'De ce-ai pornit pe un drum atat de lung si mi te-ai infatisat dinainte,

dupa ce-ai trecut peste mari' atat de greu de strabatut? Destainuie-mi tinta calatoriei tale.'

(vreo 30 de versuri sfaramate sau distruse)

III

Ghilgames ii spune Omului-Scorpie:

'Pomit-am pe un drum lung, ca sa ajung la Uta-napistim,

strabunul meu,

cel care a izbutit sa fie de fata la Sfatul zeilor;         ' i vreau sa-l iscodesc despre Moarte si Viata!'           ^%

Omul-Scorpie, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:            ■■ ,;,< ve

'Nimeni, Ghilgames, n-a mai facut aceasta; ^k*^fe^ nimeni n-a strabatut muntele; A«i calea se afunda in inima lui, pe douasprezece indoiWleghe:

Sau 'tinuturi'. ■■ • ', v ..■■- ■. -'..'^;, ,n V;±._t&>. .A • ■--■;. :■■%

atat de deasa-i bezna acolo, ca nu mai razbeste nici strop

de lumina.'

Atat sfarsitul acestei coloane, cat si inceputul celei care urmeaza sunt sfaramate si nu pot fi folosite.

IV

Ghilgames ii spune Omului-Scorpie:

- 'Fiindcami-e teama de moarte, am ratacit prin pustiu.

Am umblat cu spaima-n inima; fata mi-e arsa de ploi si de vant; gemand am facut aceasta lunga calatorie. Dar acum mi-ai aratat calea muntelui'. Omul-Scorpie, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Ghilgames:

'Du-te, Ghilgames: nu-ti mai fie teama, ti-am aratat cum sa treci de muntele Masu: strabate fara fricamuntii, toate sirurile de munti. Teafar, sa te duca pasii pana la tinta:

poarta muntelui deschisa e dinaintea ta.'

Ghilgames, auzind aceste vorbe,

asculta indrumarile Omului-Scorpie

si ia calea pe care o strabate Soarele in timpul noptii.

La capatul primei indoite leghe,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui. La capatul celei de a doua indoite leghe,

(o spartura de vreo douazeci de randuri)

La capatul celei de a patra indoite leghe,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui

La capatul celei de a cincea indoite leghe,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui.

La capatul celei de a sasea indoite leghe,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui.

La capatul celei de a saptea indoite leghe,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui.

La a opta indoita leghe ii e frica si incepe sa strige,

atat de deasa-i bezna, ca nu mai e strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui.

La a noua indoita leghe, il intampina vantul de miaza-noapte,

ii simte suflarea pe fata:

tot atat de deasa-i bezna si nu-i strop de lumina:

nu-i mai e dat sa vada nici inaintea, nici in urma lui.

La capatul celei de a zecea indoite leghe,

rasaritul soarelui se apropie, dar e inca bezna pe intinsul

unei intregi indoite leghe. La capatul celei de a unsprezecea indoite leghe,

se crapa de ziua! La capatul celei de a douasprezecea indoite leghe,

e in sfarsit lumina!

Dinaintea lui e Gradina zeilor. Se apropie s-o vada. Comalina are aici roade, si-i imprejmuita cu ramuri de vita infrunzite,

placute vederii Lapislazuli a infrunzit, si are si roade, nespus de placute vederii.

in coloana care urmeaza - si care din pacate e foarte sfaramata - aflam descrierea acestei gradini minunate, in acelasi timp vegetala si minerala. Dupa un fragment mai vechi,' se pare ca zeul Samas insusi i se arata aici lui Ghilgames si-l sfatuieste sa se duca la malul marii s-o caute pe hangita Siduri.

TABLETA A ZECEA

in care aflam ca Ghilgames a ajunsJa_Siduri, hangita de pe malul marii. Vazandu-i infatisarea atat de salbaticita, Siduri se inspaimanta si se zavoreste; dar isi schimba repede simtamintele cand aude cine e viteazul rege care a poposit la usa ei, de ce calatoreste si mai cu seama cat e de indurerat din pricina mortii lui Enkidu. il sfatuieste pe Ghilgames sa nu se mai tanguie, sa se bucure de viata si sa petreaca. Ghilgames vrea insa sa„stie cum poate ajunge la Uta-napistim, strabunul lui, singurul om care a capatat de la zei nemurirea. Zadarnic incearca Siduri sa-l faca sa-si schimbe gandul, dezvaluindu-i primejdiile ce-l pandesc pe drum. Nemaiavand incotro, ii destainuie ca Ursanabi, corabierul lui Uta-napistim, se afla prin apropiere, si l-ar putea calauzi. Nu stim de ce, dar dintr-o data Ghilgames, cuprins de furie, sparge Fapturile-de-piatra, care ocrotesc corabia impotriva apelor mortii. Ursanabi primeste totusi sa-l ia cu el. Dupa o luna si jumatate de plutire, ajung in sfarsit la apele mortii.

Fapturile-de-piatra au fost sfaramate, dar cei doi calatori se vor apara cu ajutorul celor o suta douazeci de prajini pe care le-a taiat Ghilgames in padure si vesmantul lui Ursanabi va inlocui panza corabiei.

Asa au ajuns la Uta-napistim 'cel de pe taramuri indepartate'.

Ghilgames va afla de la acesta ca -nu poate capata nemurirea; nemurirea nu va fi nicicand a oamenilor - vesnicia-i taina zeilor.

I

Siduri, hangita, locuia langa marea cea adanca,

locuia acolo intr-o casa singuratica;

avea un teasc de aur, avea si vase pentru vin,

si umbla acoperita cu un val

Ghilgames pasea cu capul plecat;

era invesmantat in piei de animale, acoperit cu o cerga,

dar trupul lui era carne de zeu.

Spaima ii era cuibarita in inima,

si pe chip i se vedea ca a strabatut cale lunga.

Hangita il cerceta de departe,

si-sizise in sinea ei,

sfatuindu-se cu sine insasi:

- 'De buna seama, trebuie sa fie un ucigas.

incotro se indreapta oare in prada unei astfel de tulburari?'

Vazandu-l ca se apropie, hangita se incuie,

inchise poarta si trase zavorul.

Dar Ghilgames, auzind zgomotul pe care-l facea,

isi ridica barbia si se indrepta spre ea.

Ghilgames ii spuse hangitei:

- 'Hangita, ce ti-a fost dat sa vezi, de-ti incui usa

de-ti inchizi poarta si tragi zavorul? Voi lovi in usa si-ti voi sfarama poarta, daca nu binevoiesti sa mi-o deschizi!'

O lacuna de mai multe versuri. Auzind amenintarile lui Ghilgames, Siduri se inspaimanta si deschise poarta. Ea il intreaba, pesemne, cine e si ce cauta pe aceste meleaguri neingaduite muritorilor.

Ghilgames, deschizand gura, ii raspunde lui Siduri:

- 'Eu sunt Ghilgames, care aprins si a omorat

Taurul Cerului,

care l-a ucis pe paznicul padurii,

care l-a doborat pe Humbaba, ce locuia in Padurea Cedrilor, si, care, in cheile muntilor, a omorat lei.' Hangita ii spune lui Ghilgames:

'Daca esti cu adevarat Ghilgames,

care l-a ucis pe paznicul padurii,

daca l-ai doborat pe Humbaba, ce locuia ui padurea Cedrilor, daca, in cheile muntilor, ai omorat lei, daca ai prins si ai ucis Taurul coborat din ceruri, de ce ti-s obrajii scofalciti si plecata ti-e fata, de ce ti-e inima indurerata si chipul istovit? De ce ti s-a cuibarit spaima in maruntaie? Pe chip ti se vede ca ai strabatut cale lunga, fata ti-e arsa de ploi si de vant, de ce ratacesti prin pustiu?' Ghilgames ii spuse hangitei ';

1 - inceputul acestei coloane - care nu mai exista in exemplarul asirian -poate fi refacut din pasaje paralele si din datele unui fragment mai vechi.

II

'Hangita, daca obrajii-mi sunt scofalciti si plecata

mi-e fata,

dacami-e inima indurerata si chipul istovit, daca spaima mi s-a cuibarit in maruntaie, daca pe chip mi se vede ca am strabatut cale lunga, daca fata mi-e arsa de ploi si de vant, daca ratacesc prin pustiu, e pentru ca prietenul meu la care atata tineam, cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile, Enkidu, la care atata tineam, cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile, a urmat neinduplecata soarta a oamenilor. Zi si noapte l-am plans; nadajduind ca strigatele mele l-ar fi putut trezi, n-am ingaduit sa fie ingropat, sapte zile si sapte nopti, pana ce l-au napadit viermii. De cand m-a parasit, nu mai inteleg nimic din viata, si nu incetez sa tot umblu, ca un vanator care intinde

capcane, in inima pustiului. Dar acum, hangita, de vreme ce te-am intalnit, spune-mi, cum sa scap de moartea de careintr-una

mi-e teama.' Hangita ii spuse lui Ghilgames:

'O, Ghilgames, unde ratacesti la voia intamplarii? Viata vesnica, pe care o urmaresti, n-o vei afla.

Cand zeii au faurit omenirea,

au harazit oamenilor moartea.

Viata vesnica au pastrat-o pentru ei!

Tu, Ghilgames, deci, cata sa-ti indestulezi pantecele,

zi si noapte bucura-te si te veseleste;

fiece zi sa fie o sarbatoare,

zi si noapte, joaca si canta:

pune-ti vesminte frumoase,

impodobeste-ti parul, spala-te bine cu apa;

ia aminte la copilul care te tine de mana,

iubita sa gaseasca la pieptul tau placere:

■iata ce li se cuvine muritorilor.'

Ghilgames ii spuse hangitei:

- 'Acum, hangita, indreapta-mape drumul

catre Uta-napistim.

Arata-mi care-i semnul sau, da, arata-mi semnul sau! Daca e cu putinta, voi strabate marea, daca nu-i cu putinta, voi rataci prin pustiu.' Hangita ii spuse lui Ghilgames:

'Ghilgames, nimeni nu s-a incumetat vreodata sa treaca

marea,

si nimeni, din cele mai indepartate timpuri, n-a strabatut-o. Doar Samas cel Viteaz a trecut-o; in afara de Samas.

nimeni;

atat de anevoioasa e trecerea, atat de obositoare calea, si apoi sunt apele mortii, care ii stavilesc intrarea! Pe unde, Ghilgames, vei strabate marea? Cand vei ajunge la apele mortii, ce vei putea face? Totusi, Ghilgames, Ursanabi, luntrasul lui Uta-napistim, eaici,

Papturile-de-piatra' sunt cu el; acuma Ursanabi aduna in

padure soparle;

straduieste-te sa-l gasesti, {

daca e cu putinta, strabate cu el marea, daca nu e cu putinta, intoarce-te inapoi'.

Cand Ghilgames auzi aceste vorbe,

roti securea in mana,

scoase din teaca, de la cingatoare,

si, lunecand, cobori spre Fapturile-de-piatra.

Ca un fulger tabari asupra lor.

Apoi intra in padure si se ascunse.

Dar Ursanabi vazu strafulgerarea sabiei,

auzi securea si

Atunci, el, Ghilgames, se repezi la el:

il apuca de cap,

ii stranse bratele, ii cuprinse pieptul.

Si Fapturile-de-piatra, care imping luntrea,

fara de care nu se poate trece peste apele mortii,

le sfarama

pe acestea, maniat foarte, le facu tandari, apoi, intorcandu-se, se masura cu celalalt. Ursanabi il privi in ochi, Ursanabi ii spuse lui Ghilgames:

1 - Se credea la inceput c-ar fi fost pietre care serveau de balast, sau poate era chiar ancora. in prezent se considera ca erau niste statui de piatra nemuritoare si cu puteri fermecate, care trebuiau sa calauzeasca corabia fara Primejdie prin 'apele mortii', la a caror atingere orice echipaj ar fi pierit.

- 'Spune-mi, cum te cheama?

Eu sunt Ursanabi si tin de Uta-napistim cel de pe taramuri

indepartate.' Ghilgames ii spuse lui Ursanabi:

'Ghilgames mi-e numele,

sunt cel care a venit tocmai din Uruk, de pe celalalt taram,

care a trecut de cealalta parte a muntelui

pe indepartata cale a rasaritului de Soare!

Acum, Ursanabi, fiindca tot te-am intakiit,

du-mala Uta-napistim cel de pe taramuri indepartate!'

III

Ursanabi ii spuse lui Ghilgames:

'De ceti-s obrajii scofalciti si plecata ti-e fata, de ce ti-e inima indurerata si chipul istovit? De ce ti s-a cuibarit spaima in maruntaie?

Si pe chip ti se vede ca ai strabatut cale lunga? de ce ti-e fata arsa de ploi si de vant, de ce ratacesti prin pustiu?' Ghilgames ii spuse lui Ursanabi:

'Cum sa nu-mi fie obrajii scofalciti si plecata fata, inima indurerata si chipul istovit,

cum sa nu mi se fi cuibarit spaima in maruntaie,

si pe chip sa nu mi se vada ca am strabatut cale lunga,

cum sa nu-mi fie fata arsa de ploi si de vant,

cum sa nu ratacesc prin pustiu,

daca prietenul meu, catar fricos, magar salbatic dintara

salbatica, pantera a pustiului, Enkidu, catar fricos, magar salbatic din tara salbatica,

pantera a pustiului, cu care am urcat impreuna muntii, cu care am prins si am omorat Taurul Ceresc, l-am doborat pe Humbaba cel care locuia

in Padurea Cedrilor, am omorat lei in cheile muntilor, el, prietenul meu, la care tineam, cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile, a fost lovit de neinduplecata soarta a oamenilor! Sase zile si sapte nopti l-am plans, pana ce l-au napadit viermii. Atunci m-a cuprins teama de moarte si am ratacit prin

pustiu.

Gandul la prietenul meu ma urmareste. Pe drumuri departate, ratacesc prin pustiu, pe cai indepartate, ratacesc prin pustiu! Cum as putea sa tac, cum as putea sa pastrez tacerea, cand prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere? Oare n-am sa ajung si eu ca el?

Nu ma voi culca oare, pentru a nu ma mai scula niciodata?' Ghilgames ii mai spuse lui Ursanabi: - 'Acum, Ursanabi, spune-mi care este calea

catre Uta-napistim, arata-mi care-i semnul lui, da, arata-mi semnul lui! Daca e cu putinta, voi trece marea; daca nu-i cu putinta, voi rataci prin pustiu!' Ursanabi ii spuse lui Ghilgames:

- 'Cu mainile tale, Ghilgames, ai facut cu neputinta

trecerea marii; ai sfaramat Fapturile-de-piatra. Ele singure puteau atinge

marea. O data sfaramate Fapturile-de-piatra,

noin-o mai putem infrunta. Totusi, Ghilgames, roteste securea, coboara in padure, taie de acolo o suta douazeci de prajini

de saizeci de coti,

smoleste-le, scobeste-le de un lat de vasla, apoi adu-mi-le mie.' Cand Ghilgames auzi aceste vorbe, roti securea,

trase sabia din teaca, de la cingatoare, cobori in padure, taie o suta douazeci de prajini

de saizeci de coti,

le smoli, le scobi de un lat de vasla, apoi le aduse lui Ursanabi. Ghilgames si Ursanabi se urcara in luntre, o impinsera in apa si pornira in larg. Drumul pe care de obicei il faci intr-o luna si jumatate, ei a treia zi il si strabatusera. Astfel Ursanabi ajunse la apele mortii.

IV

Atunci Ursanabi ii spuse lui Ghilgames: - 'Grabeste-te, Ghilgames, ia o prajina,

dar baga de seama ca nu cumva mainile tale sa atinga

apele mortii!

Ia a doua, a treia, a patra prajina, Ghilgames; ia a cincea, a sasea, a saptea prajina, Ghilgames; ia a opta, a noua, a zecea prajina, Ghilgames; ia a unsprezecea, a douasprezecea prajina, Ghilgames!' Dupa ce lua de doua ori saizeci de prajini, numarul prajinilor se sfarsi. Atunci Ghilgames isi desfacu cingatoarea de la brau

si o facu parama,

Ghilgames ii smulse vesmantul lui Ursanabi, si cu mainile sale il inalta ca o panza, in acest timp Uta-napistim cerceta cu de-amanuntul,

din departare marea. Vorbind singur in sinea lui, isi zise, sfatuindu-se cu sine insusi:

- 'De ce au fost sfaramate Fapturile-de-piatra din luntre? si de ce se afla in ea cineva care nu ii e stapan? Acel care vine aici nu e un om de-almeu!'

O lacuna de vreo treizeci de versuri din care banuim ca Ghilgames -dupa ce a acostat luntrea - a sarit pe pamant si s-a infatisat batranului. Acesta ii pune aceleasi intrebari pe care i le mai pusese si Siduri:

Ghilgames ii spuse lui Uta-napistim:

- 'Cum sa nu-mi fie obrajii scofalciti si plecata fata,

inima indurerata, si chipul istovit?

Cum sa nu mi se fi cuibarit spaima in maruntaie,

si pe chip sa nu mi se vada ca am strabatut cale lunga,

cum sa nu-mi fie fata arsa de ploi si de vant,

cum sa nu ratacesc prin pustiu,

daca prietenul meu, catar fricos, magar salbatic dintara

salbatica, pantera a pustiului, Enkidu, catar fricos, magar salbatic din tara salbatica,

pantera a pustiului, cu care am urcat impreuna muntii, cu care am prins si am omorat Taurul Ceresc, l-am doborat pe Humbaba cel care locuia

in Padurea Cedrilor, am omorat lei in cheile muntilor el, prietenul meu, la care atata tineam, cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile, Enkidu, prietenul meu la care atata tineam, cu care am trecut impreuna prin toate primejdiile, a fost lovit de soarta neinduplecata a oamenilor. Sase zile si sapte nopti l-am plans, si n-am ingaduit sa fie ingropat, pana cand l-au napadit viermii!

Atunci, mi-a fost frica, m-am temut de moarte si am ratacit

prin pustiu!

Gandul la prietenul meu ma chinuie, pe urme indepartate, ratacesc prin pustiu!

Gandul la Enkidu, prietenul meu, ma chinuie, pe drumuri indepartate, ratacesc prin pustiu! Cum as putea sa tac, cum as putea sa pastrez tacerea, cand prietenul pe care-l iubeam a ajuns pulbere, cand Enkidu, prietenul meu, a ajuns pulbere? Oare n-am sa ajung si eu ca el?

Nu ma voi culca oare, pentru a nu ma mai scula niciodata?' Ghilgames ii mai spuse lui Uta-napistim: - 'Atunci, ca sa ma duc la Uta-napistim si ca sa-l vad pe acela caruia i se spune 'cel de pe taramuri

indepartate',

prin nenumarate ocoluri, am strabatut toate tarile, am trecut rand pe rand muntii povarniti, si rand pe rand am strabatut toate marile! Trupul nu mi s-a mai impartasit de mult de un somn

binefacator,

m-am obosit peste masura de nesomn, si carnea imi este vlaguita. Nici nu ajunsesem la casa hangitei, si hainele-mi erau aproape sfasiate; am ucis ursi, hiene, lei, pantere, tigri, cerbi, mufloni, haite intregi de fiare salbatice; le-am mancat carnea si m-am invesmantat cu pieile lor.'

Sfarsitul acestei coloane e mult prea sfaramat pentru a avea un inteles limpede. El cuprindea, pare-se, cele din urma cuvinte ale lui Ghilgames si primele din raspunsul lui Uta-napistim, raspuns care continua de-a lungul coloanei urmatoare - al carei inceput este de asemeni sfaramat:

VI

- 'Cu toate ca-ineinduplecata, moartea e legea tuturor;

Cladim noi oare case pentru veci?

Pecetluim noi oare invoieli care sa lege pe vecie?

Fratii isi impart oare, pentru vecie, bunurile?

Vesnica e oare ura intre oameni?

Raul care se umila te duce oare cu el pentru vecie?

De la inceputul veacurilor, nimic nu este vesnic! Cel care doarme si cel care-imort se aseamana unul

cu altul.

Oare nu inchipuie amandoi icoana mortii? Omul salbatic e si el un om. Or, afara doar daca Enlil nu-si da binecuvantarea, Anunnakii, zeii cei mari, tinand sfat, siMamitu, cea care a faurit Soarta, hotaraste dimpreuna

cu ei ursitele: ei impart moartea si viata, si nu dezvaluie sorocul mortii!'

TABLETA A UNSPREZECEA

De-a lungul careia Uta-napistim, singurul om nemuritor, ii incredinteaza lui Ghilgames marea taina a Potopului pe care zeii l-au dezlantuit impotriva omenirii si ai carui singuri supravietuitori au fost el si cu sotia lui. Uta-napistim ii povesteste cu de-amanuntul cum a pregatit corabia si cum s-au desfasurat lucrurile pana cand a ajuns corabia pe muntele Nitsir_ si apele s-au retras in matca lor.

Vrand sa-i dovedeasca lui Ghilgames cat de mare-i slabiciunea omeneasca, Uta-napistim ii spune sa nu doarma timp de sase zile si sapte nopti. Dar Ghilgames adoarme pe data. in timpul somnului lui, sotia lui Uta-napistim ii pregateste cele de trebuinta pentru drumul de intoarcere.

Trezit de Uta-napistim, scaldat cum se cuvine si invesmantat cu straie noi, Ghilgames se pregateste de plecare. Dar iata ca sotiei lui Uta-napistim i se face mila de viteazul pornit in pribegie si-l roaga pe Uta-napistim sa se indure de patimirile lui. Uta-napistim ii spune lui Ghilgames ca de va fi in stare sa culeaga de pe fundul apei o buruiana ai carei spini ii vor sfasia mainile, s-o ia si a lui va fi nemurirea. Viteazul izbandeste s-o smulga si o porneste spre casa cu buruiana, al carui nume-i 'batranul-intinereste'; dar, vai! pe cand se scalda intr-un izvof, un sarpe i-o fura.

La capatul unei calatorii zadarnice, Ghilgames-se-intoarce ?!LJ~glMga Tlmtriiiiii si-i arata lui Ursanabi frumusetea meterezelor ce-mprejmuie orasul.

in timp ce tableta a sasea incheie ispravile vitejesti ale lui Ghilgames, tableta a unsprezecea reprezinta sfarsitul patetic al goanei sale disperate dupa viata vesnica. in van se va fi straduit sa cunoasca taina supravietuitorului Potopului si, in trei randuri, sa capete de la el mijlocul de a birui moartea; de fiecare data va iesi infrant chiar de la inceputul incercarii. Cu toate ca-i fecior de zeita, zeii pizmasi nu-i vor ingadui niciodata sa invinga slabiciunea legata de omenescul din el.

Ghilgames u spuse lui Uta-napistim cel de pe taramuri

indepartate:

'Cand ma uit cu luare-aminte la tine, Uta-napistim, statura ta nu este obisnuita: esti asemeni mie;

da, nu esti deosebit; esti intru totul ca mine! Inima mea ma indeamna sa ma lupt cu tine, si cu toate acestea, bratul ramane nemiscat. Povesteste-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilor

si cum ai dobandit nemurirea?' Uta-napistim ii spuse lui Ghilgames:

'Am sa-ti destainui, Ghilgames, un lucru ascuns, o taina a zeilor pe care ti-o voi spune numai tie. Suruppak e un oras pe care-l cunosti,

asezat pe malul Eufratului:

in acest oras, in vremea de demult, locuiau zeii.

Dintr-o data, zeii cei mari hotarara sa dezlantuie Potopul.

Se hotarara astfel tatal lor, Anu,

Enlil, cel viteaz, care e sfetnicul lor,

crainicul lor, Ninurta,

strajerul apelor, Enugi.

Dar, laolalta cu ei, era de fata si Ea, Stapan al intelepciunii,

care destainui vorbele lor unui gard de trestie:

'Gard de trestie, gard de trestie, perete subtire,

perete subtire, gard de trestie, asculta, perete subtire, ia aminte! Omule din Suruppak, fiu al lui Ubar-Tutu, darama-ti casa, fa-ti o corabie, lasa bogatiile, cata sa-ti scapi viata, dispretuieste bunurile pamantesti, pastreaza-ti vie suflarea

vietii,

si incarca in corabie orice samanta de viata! Acestei corabii, pe care va trebui sa ti-o fauresti, sa-i iei bine masurile: lungimea si latimea sa-i fie la fel, si acoper-o cum este acoperit Apsu h ' Cand am aflat aceasta, i-am spus lui Ea, stapanul meu:

'Stapane, voi Ucu bagare de seama la porunca ce mi-ai

dat, asa ma voi purta;

dar ce voi spune orasului, poporului si Batranilor Cetatii?' Ea, deschizand gura, vorbeste si-mi spune mie, sluga sa:

'Ei bine, le vei spune asa:

'Mi se pare ca Enlil ma uraste:

1 - Principiul barbatesc al lumii la sumerieni: e oceanul de apa dulce pe care se sprijina totul.

nu trebuie sa mai stau in orasul vostru,

nu trebuie sa mai pun piciorul pe pamanturile lui Enlil,

voi cobori in Apsu si ma voi statornici la Ea, stapanul meu.

Deasupra voastra, el va porunci sa ploua cu belsug,

nori de pasari, taina pestilor,

va va darui belsug si recolte.

Peste voi, mazare dimineata,

ploaie de grane va face sa ploua seara >.'

Cand se ivira primele licariri ale zorilor,

locuitorii tarii se stransera in jurul meu;

le-am mai spus o data vorbele de taina ale lui Ea,

le-am mai spus o datasim-am dat deoparte.

I-am pus la munca pe tinerii din tribul meu:

daramara casele, doborara zidaria.

Cei mai nevolnici aduceau smoala,

cei mai puternici carau lemnaria.

Cea de a cincea zi, am cladit schelele corabiei:

Suprafata ii era de un iku * laturile i se ridicau la

o suta douazeci de coti³, marginea de sus era un patrat cu latura de

o suta douazeci de coti. Am cladit scheletul vasului si l-am intepenit.

1 - Cuvintele lui Ea au dinadins un dublu inteles; pentru locuitorii Suruppakului ele vor parea o fagaduiala de belsug, in timp ce, in fapt, vestesc nimicirea lumii prin potop. in special ultimele doua versuri fac un joc din ambiguitatea cuvintelor 'kukku' si 'kibati' care inseamna in acelasi timp: cel dintai, 'un fel de leguma' si 'nenorocire'; cel de al doilea 'grane' si 'distrugere'.

- Circa 3600 de metri patrati.

- Un cot masura ceva mai putin de 0,50 metri.

Am oranduit sase punti una peste alta,

despartind astfel corabia in sase caturi

si in fiecare din ele am facut noua despartituri.

Am varat in coasta tarusii de mare,

nu am uitat nici prajinile si am pus tot ce era de trebuinta.

Am varsat sase sar i-uri de asfalt in cuptorul pentru

reparatie al vasului

si am varsat inca trei sar-uri de smoala. Cat despre ulei, puratorii de galeti au adus trei sax-uri; afara de un sar de ulei pe care l-a inghitit ferecatura, carmaciul a pus deoparte doua sar -uri de ulei. Pentru lucratori am pus sa se taie boi si sa se injunghie oi in fiecare zi. Cu must, cu vin rosu, cu ulei si cu vin a{b din belsug, i-am indestulat pe mestesugari. S-a dat o petrecere ca la Anul-Nou. Am facut miruirile cuvenite si am lasat apoi mainile

sa se odihneasca.

in cea de a saptea zi, pe la apusul soarelui, corabia era gata. Fiindca linia ei de plutire se arata anevoioasa, au trebuit sa fie cumpanite podelele sus si jos, in asa fel incat doua treimi din corpul vasului sa fie

scufundate in apa.

Am incarcat corabia cu tot ce aveam: am incarcat-o cu top. banii pe care ii agonisisem, am incarcat-o cu tot aurul pe care-l stapaneam, am incarcat-o cu tot ceea ce era datator de viata: mi-am urcat pe corabie toate neamurile si prietenii,

1 - Un sar valora 3600 de unitati. Daca unitatea de capacitate, subinteleasa aici, este 'sutu', un 'sar' reprezinta circa 180 de hectolitri.

urcat turme ratacitoare, fiare salbatice,

precum si pe toti mestesugarii. Clipa hotaratoare, mi-o sorocise zeul Samas: - 'Mazare, dimineata, ploaie degrane, seara, voi face sa

ploua*,

intra in corabie si fereca bine usa!' Iata ca venise clipa hotaratoare: ploua cu mazare, dimineata, si ploua cu grane, seara. M-am uitat cum se vestea vremea. Si vremea se vestea infricosatoare. Am intrat in corabie si i-am ferecat usa. Si-apoi i-am incredintat pe seama corabia lui Puzur-Amurri, marinarul,

i-am incredintat ceea ce avea sa fie de atunci incolo palatul

meu, cu toate bunurile lui. Cand se ivira cele dintai licariri ale zorilor, iata ca din adancurile cerului s-a ivit opacla neagra, dinlauntrul careia Adadnu inceta sa bubuie. Dintai se avantara zeii Sullat si Hanis, crainici divini, se avantara peste munti si campii; Irragalz smulse barnele stavilarelor ceresti, si porni Ninurta³, la a carui porunca se sparse

si se rostogoli zidul de apa al oceanului. Anunnakii⁴ invarteau torte deasupra capului si cu flacarile lor dadeau foc tarii! Inspaimantatoarea amorteala a lui Adad cuprinse cu

- Acelasi inteles ca la nota 2 de la pag. 135. ¹ - Sau Nergal, zeul Infernului. ³' Zeul razboiului. ' ^i pamantului si ai universului pamantesc.

incetul cerurile sipreschimba-n bezna tot ce era lumina Temeliile tarii se sfarmara ca un vas. o zi intreaga se dezlantui furtuna si, suiland aprig, impinse talazurile apelor, care se revarsara peste oameni. Nu se mai vedea om cu om, oamenii nu se mai zareau din inaltul cerului. A tund zeii se inspaimantara de potop, dadura inapoi si urcara din nou pana in cerul MAnu h Zeii, tupilati ca niste caini, stau culcati in afara lumii. Istar incepu atunci sa racneasca ca o femeie cuprinsa

de durerile facerii,

vaicarindu-se, ea, stapana zeilor, cea cu glasul dulce: - 'Iata ca ziua aceasta care nu mai e s-a prefacut in tina, si numai pentru ca eu am vorbit cu rautate in Sfatul zeilor! Am incuviintat lupta pentru nimicirea fapturilor mele: tocmai eu care zamislisem aceste fapturi: ele umplu acum marea, ca icrele pestilor!' Anunnakii jelesc impreuna cu ea, zeii, istoviti, nu-simai opresc lacrimile, cu buzele stranse, gem laolalta.

Sase zile si sapte nopti,

a batut vantul, potopul vijelios a culcat totul la pamant.

Cand in sfarsita venit ziua a saptea, furtuna a slabit, in lupta pe care o purtase, ca o femeie apucata de durerile facerii.

1 - Partea cea mai inalta a cerului, dincolo de atmosfera pamanteasca.

S-a linistit marea, a tacut vantul naprasnic

si a incetat potopul.

Cand am vrut sa cercetez vremea, se asternuse tacerea, si din toata suflarea nu mai ramasese nimic. Ca un acoperis, apa se intindea la fel peste tot. Am deschis un ochi de fereastra: un vant racoros ma izbi

in obraz. Am ingenuncheat atunci, si, prosternat,

m-am pornit pe plans; lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji. Am cercetat cu de-amanuntul zarile la marginea marii: la fiecare dintre cele paisprezece cai, iesea deasupra apei

cate un munte de seama.

Corabia trasese la mal langa unul dintre ei, muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia si n-a mai lasat-o sa se

urneasca din loc.

O zi, doua zile, muntele Nitsir a tinut corabia nemiscata; trei zile, patru zile, muntele Nitsira tinut corabia nemiscata; cinci zile, sase zile, muntele Nitsira tinut corabia nemiscata. Cand a sosit ziua a saptea,

am dat drumul unui porumbel si l-am lasat sa plece. Porumbelul s-a dus, apoi s-a intors inapoi la corabie; negasind nici un locsor unde sa se aseze, a facut cale

intoarsa.

Am dat drumul unei randunici si am lasat-o sa plece. Randunica s-a dus, apoi s-a intors inapoi la corabie; negasind nici un locsor unde sa se aseze, a facut cale

intoarsa.

Am dat drumul unui corb si l-am lasat sa plece. Corbul s-a dus, dar, vazand ca apele secasera,

a inceput sa caute de mancare, zburand de colo-colo,

croncanind, sj nu a mai facut cale intoarsa. Atunci am dat drumul la toata lumea sa se duca in toate

partile,

am adus sacrificii zeilor; am facut o libatie pe varful muntelui, am asezat sapte si iar sapte catui, si in scobitura lor am pus crini de balta, cedru si mirt. Zeii au simtit mireasma desfatatoare, si s-au strans ca mustele in jurul jertfelnicului. De indata ce a sosit Marea Zeita', a ridicat minunatele giuvaieruripe care Anu i le facuse

■ la dorinta ei,

si a strigat: - 'O, zei, care sunteti aici, pe cat de incredintata sunt ca nu voi uita acest lapisiazuli

atarnat la gatul meu, pe atat de incredintata sunt ca-mi voi aminti de aceste zile

si nu le voi uita niciodata! Pofteasca deci zeii la aceasta libatie; numai Enlil sa nu vina la aceasta libatie, fiindca, fara sa gandeasca, a dezlantuit acest potop; si a harazitpieirii fapturile zamislite de mine!' Si iata ca sosi Enlil;

De indata ce vazu corabia, el, Enlil se infurie, se manie foarte impotriva Igigilor^. - 'Ce fiinta vie a mai scapat din potop? striga el. Nu poruncisem oare ca nici un om sa nu supravietuiasca

nimicirii?'

1 - Istar.

2 - Zeii cerului, in contrast cu Anunnakii, zei ai pamantului.

Ninurta, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Enlil cel Viteaz:

'Cine oare, daca nu Ea, e in stare de o astfel de isprava? Caci, el, Ea, cunoaste toate vicleniile.'

Ea, deschizand gura, vorbeste si-i spune lui Enlil cel Viteaz:

'O, tu, cel mai intelept dintre zei, Enlil cel Viteaz, cum ai dezlantuit potopul, fara sa te gandesti? Pedepseste-l pe pacatos pentru pacatele sale, pedepseste-l pe ucigas pentru nelegiuirile sale,

dar nu fi patimas, ca sa sufere cel nevinovat, chibzuieste din timp, ca cel nevinovat sa nu sufere

pe nedrept!

in loci^potopului pe care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine sa te fi azvarlit ca un leu asupra

oamenilor, sa-i fi sfasiat; in locul potopului pe care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine ca foametea sa fi pustiit tara; in locul potopului pe care l-ai dezlantuit, ar fi fost mai bine ca ciuma', venind pe neasteptate,

sa fi bantuit printre oameni!

Cat despre mine, n-am dat in vileag taina marilor zei, si numai fiindca i-am trimis un vis Celui-Prea-intelept²,

a aflat taina zeilor. Si acum, hotaraste-i soarta!' Atunci Enlil s-a urcat pe corabie, si, luandu-ma de mana, m-a adus pe punte. A dus-o si pe sotia mea si a pus-o sa ingenunche langa mine;

1 - Irra, zeul ciumei.

- Porecla a lui Uta-napistim.

dupa ce mi-a atins fruntea, s-a asezat intre noi

sine-a binecuvantat:

'Mai inainte vreme, a spus el, Uta-napistim > era faptura

omeneasca,

acum el si cu sotia lui sa fie asemenea noua, zeilor, si Uta-napistim sa traiasca departe de oameni,

la gura apelor!' M-au dus deci pe taramuri indepartate sim-au asezat

la gura apelor.

Dar, acum, pentru tine, cine-i va mai aduna pe zei, pentru ca si tu sa gasesti nemurirea pe care o cauti? Ei bine, iata un mijloc: sa nu dormi timp de sase zile

si sapte nopti!'

Dar abia se asezase Ghilgames pe vine, ca somnul se si lasa peste J, ca o ceata. Uta-napistim ii spuse a.anei sotiei sale:

'Priveste-l pe omul a^sta care doreste nemurirea! Somnul se lasapes ^fe ■ ', ca o ceata'.

Sotia lui ii spuse Im ^Ti>,?-napistim cel de pe taramuri

indepartate:

'Zgaltaie-lsi trezes

pentru ca teafar sap^uta face calea intoarsa, pe poarta pe care a trecut spre a iesi,

sa se intoarca ii tara lui!' Uta-napistim ii spuse sotiei sale:

- 'Oamenii sunt neloiali; va fi deci si el neloi^ fata de tine. Du-te, coace-i painea cea de toate zilele, asaza-i-o la capatai si inseamna pe perete zilele pe care le va dormi!'

1 - Literal: viata vesnica.

Femeia puse la copt painea cea de toate zilele,

i-o aseza la capatai

si insemna pentru el, pe perete, zilele cata dormit. Cea dintai dintre painile sale era cu totul uscata, cea de a doua era stricata, cea de a treia se topea, coaja celei de a patra era albicioasa, cea de a cincea avea pete de mucegai,

cea de a sasea era veche, cea de a saptea tocmai se cocea; cand il zgaltai si cand se trezi, Ghilgames ii spuse lui Uta-napistim cel de pe taramuri

indepartate:

'Abia ma cuprinsese somnul

ca tu m-ai si zgaltait sim-ai trezit.' Dar Uta-napistim ii spuse lui Ghilgames:

'Haide dar, Ghilgames, numara-tipainile cele

de toate zilele;

vezi tu insuti ce-i insemnat pe zid: vezi, prima dintre paini e cu totul uscata, a doua e stricata, a treia e topita, coaja celei de-a patra e albicioasa, a cincea are pete de mucegai, a sasea e veche, a saptea tocmai se cocea, cand te-ai trezit!' Ghilgames ii spuse lui Uta-napistim cel de pe taramuri

indepartate:

'Ce trebuie sa fac, Uta-napistim, unde sama duc, de vreme ce Rapitorul' mi-a prins cu neinduplecate

madularele?

- Demon al mortii.

in camera unde dorm, moartea si-a statornicit lacasul, si oriunde as pune piciorul, moartea ma urmeaza mereu!' Uta-napistim ii spuse lui Ursanabi-corabierul:

'Ursanabi, malul sate dispretuiasca!

Locului pe unde se trece marea, sa-i fie groaza de tine! Tu, cel care cutreierai in sus si in jos tarmul,

de acum inainte sa jelesti dupa el! Omul acesta dupa care te-ai dus, al carui trup este acoperit de pete, caruia frumusetea carnii ii e stricata de pieile de animale, ia-l cu tine Ursanabi, si du-lla izvorul care curata: sa-si spele petele in apele lui, ca sa fie alb ca zapada; sa arunce pieile de animale de pe el, ca sale duca marea cu ea; trupul sa-i iasa la iveala placut la vedere; sa-si primeneasca legatura de pe cap; sa puna un vesmant, ca sa-si acopere goliciunea; pana ce va ajunge in orasul lui, pana ce-si va sfarsi calatoria,

trebuie ca vesmantul sa-i fie curat, si mereu sa fie ca nou.' Ghilgames si Ursanabi se urcara pe corabie, si o pusera pe apa. Se si suisera in corabie, cand sotia lui Uta-napistim cel de pe taramuri indepartate

ii spuse acestuia:

- 'Ghilgames a venit pana aici, a indurat multe, a suferit. Ce-i daruiesti ca sa se intoarca in tara lui?'

Si, el, Ghilgames, ridica prajina, si trase corabia la tarm. Uta-napistim ii spuse lui Ghilgames:

- 'Ghilgames, ai venit pana aici: ai indurat multe, ai suferit. Ce sa-ti daruiesc ca sa te intorci in tara ta?

Ei bine, o sa-ti dezvalui, Ghilgames, o taina,

o sa-ti spun un lucru nestiut oamenilor.

Priveste aceasta buruiana, asemanatoare lyciului i spinos,

spinii ei sunt ca ai trandafirului, asa ca iti va intepa mainile,

dar daca vei apuca aceasta buruiana, vei dobandi nemurirea.'

Cand auzi Ghilgames aceste vorbe,

deschise spartura pe unde intra apa in corabie,

lasa sa cada tot ce era pe el. isi lega niste pietre grele de picioare, si pietrele il trasera pana la fundulprapastiei Apuca atunci buruiana, cu toate ca-i intepa mainile, apoi isi desfacu pietrele legate de picioare si marea il zvarli la tarm Ghilgames ii spuse lui Ursanabi-corabierul: - 'Ursanabi, buruiana asta este un leac impotriva spaimei; prin ea omul va dobandi vindecarea desavarsita! O voi duce-o in Urukul-cel-imprejmuit, ii voi pune pe oameni sa manance din ea,

pentru a-i incerca puterea de vindecare, numele ei va fi 'batranul-intinereste', eu insumi voi manca din ea si ma voi intoarce

la anii mei tineri!'

Dupa douazeci de indoite leghe, imbucara cate ceva; la treizeci de indoite leghe mai departe, poposira. Ghilgames, zarind un izvor cu apa proaspata, cobori in el si se scalda in apele lui, cand un sarpe, adulmecand mireasma buruienii, pe ascuns, apuca buruiana

1 - Arbust de obicei spinos, cu flori vinetii, trandafirii, galbene sau albe.

si pe data-si arunca solzii cei vechi.

in ziua aceea, Ghilgames statu nemiscat si planse,

lacrimile-i curgeau siroaie pe obraz.

Se intoarse spre Ursanabi-corabierul si-i spuse:

- 'Pentru cine oare, Ursanabi, mi-am istovit bratele?

Pentru cine s-a sleit sangele in inima mea ?

N-am dobandit nimic mai bun pentru mine,

am capatuit 'leul-pamantului''!

Acum, la douazeci de indoite leghe, apa m-armana,

si, cand am deschis spartura pe unde intra apa in corabie,

am lasat sa cada tot ce era pe mine.

Unde voi mai gasi ceva sa pun langa mine?

Va trebui oare sa fac cale intoarsa,

chiar daca mi-am parasit corabia la tarm ?'

Dupa douazeci de indoite leghe, imbucara cate ceva. La treizeci de indoite leghe mai departe, poposira. Cand ajunsera amandoi in Urukul-cel-imprejmuit, Ghilgames ii spuse lui Ursanabi-corabierul: - 'Suie-te, Ursanabi, pe meterezele Urukului:

cutreiera-le in lung si-n lat; pretuieste-le temeliile, cerceteaza-le cu de-amanuntul

zidaria din caramizi,

vezi daca zidaria nu este toata din caramida arsa, si daca temelia nu i-a fost pusa de catre cei sapte intelepti! Priveste, un sarde oras, un sar de gradini, un sar de pamant obstesc, partea menita templului lui Istar: sunt deci trei sar-uri in afara partii menite Urukului

pe care il imprejmuieste.'

1 - Porecla data sarpelui.

TABLETA A DOUASPREZECEA

in care vedem un copac ce adaposteste un sarpe la radacina, un vultur in varf si in scobitura trunchiului o dracoaica - pare-se o cucuvea. Ghilgames doboara copacul. Lemnul il daruie^e pentru a se face din el un jilt si un pat zeitei Inanna-Istar, iar din radacini si din crengi isi face doua instrumente muzicale, ale caror sunete farmeca pe toti. Dar iata ca dintr-o greseala, in timpul ritualului ceremoniei, cele doua instrumente cad in Infern. Ghilgames e nemangaiat. Enkidu, despre care stiam ca-i mort, vrea sa se duca sa le caute. il va lua oare pe Ghilgames cu el in Infern, sau se va intoarce el insusi pe pamant? N-o sa aflam niciodata. Enkidu ii insira insa lui Ghilgames ce trebuie sa faca pentru a nu nemultumi duhurile. Dintr-o data, Ghilgames se apuca sa faca dinadins tot ce nu trebuie. De ce? Un alt acces de furie asa cum l-a apucat cand a spart Fapturile-de-piatra? Sau vrea astfel sa atate duhurile ca sa iasa din Infern, pentru a-l putea vedea pe Enkidu? Ramanem nelamuriti, caci textul nu ne spune. Ghilgames il roaga pe Enlil sa cheme sufletul prietenului sau si jeleste pierderea lui pukku (un fel de toba) si mikku (betisor de toba) - cele doua instrumente vrajite. Prin mijlocirea lui Enlil, a lui Ea - zeul apelor - si a lui Sin - zeul-luna -, Nergal - zeul Infernului -ingaduie sufletului lui Enkidu sa vina pentru cateva clipe pe pamant. Ghilgames ii cere sa-i destainuie cum o duc mortii, si poemul se termina cu sfasietoarea povestire a lui Enkidu despre grozaviile vietii de apoi.

Textul descrie un copac:

Printre radacinile sale, sarpele 'care n-are astampar'

isi facuse culcus;

in varful sau, pasarea furtunii isi suise puiul; la mijloc, Lilla' isi cladise casa.

(text greu de folosit)

Ghilgames isi desfasura de la mijloc cingatoarea grea

de 50 de mine,

(o lacuna)

apuca securea in mana,

si intre radacinile copacului, lovi sarpele

'care n-are astampar'; din varf, pasarea furtunii isi lua puiul si fugi la munte; casa lui Lilla o darama drept in mijloc; iar dupa ce o darama, o imprastie. Taie copacul de la radacina, ii izbi varful,

Demon feminin intruchipat intr-o cucuvea.

si oamenii din oras venira si-i retezara varful.

Lemnul il darui stralucitoarei Inanna, pentru a-si fac un jilt,

pentru a-si face un pat, i-l darui.

Din radacinile lui isi facu un pukku,

din varf, isi facu un mikku,

(Dupa aceea Ghilgames si cei care erau de fata se strang laolalta, apoi Ghilgames indeplineste ritualuri vrajite, cu pukku si mikku. El trage un cerc jur imprejurul lui pukku: toata lumea trebuie sa taca: nimeni nu deschide gura, afara doar de o copila care tipa; atunci:)

pukku si mikku cazura in Marele Lacas '; intinse mana, dar nu fu chip sa le ajunga: intinse piciorul, nu fu chip sale ajunga. Se aseza in fata palatului in care-si aveau salasul zeii lumii

subpamantene, Ghilgames varsa lacrimi si chipul i se ingalbeni:

'O, pukku al meu, o, mikku al meu! Pukku al meu a carui putere era de neinvins!

(Ghilgames isi pune in gand sa se duca la un dulgher, desigur pentru a-i ciopli alte doua instrumente)

O, pukku al meu, cinemi-l va aduce din Infern? O, mikku al meu, cine mi-l va aduce din Infern? Sluga sa 2 Enkidu ii spuse:

'Stapane, de ce plangi? De ceti-e inima mahnita? Chiar astazi ma voi duce sa-ti aduc pukku al tau din Infern;

mikku al tau ma voi duce sati-l aduc^:

1 - Infernul.

2 - Aici nu mai vedem intre Ghilgames si Enkidu decat raporturi de la stapan la sluga.

cum

(Un vrajitor, sau poate Enkidu insusi, il sfatuieste pe Ghilgames trebuie sa se poarte cand este indoliat, pentru a nu supara duhurile)

- 'Nu imbraca straie curate, nu te unge cu oloiuri bune, caci sufletele mortilor, atrase de mireasma lor,

s-ar lipi de tine; nu-tipune arcul jos pe pamant,

caci te-ar inconjura sufletele celor care au murit

de sageata arcului; nu purta toiag in mana,

sufletele mortilor te-ar inlantui;

nu-tipune sandale in picioare,

pentru a nu face zgomot cand atingi pamantul.

Daca-ti iubesti femeia, n-o imbratisa;

daca esti manios pe ea, n-o bate;

daca-ti iubesti copilul, nu-l imbratisa;

daca esti manios pe copilul tau, nu-l bate;

caci te-ar cuprinde jalea pamantului!

Moarta care zace,

moarta care zace,

o, maica a lui Nin-azu',

niciodata umerii nevinovati

.-------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ -------- ----- ------ ----- ----- ----------------

1 - Divinitate a tamaduirii bolilor. Se pare ca e vorba de un refren pe care-l cantau bocitoarele la inmormantari.

nu-i vor mai fi acoperiti de vreo mantie,

niciodata sanul nu-i va mai fi supt ca gatul unui urcior'.'

II

Ghilgames se duse la templu,

isi puse straie curate,

se unse cu oloiuri bune,

si duhurile venira roata in jurul lui;

isi puse arcul jos pe pamant,

si duhurile celor care au murit de sageata arcului

il inconjurara; lua un toiag in mana, isi puse sandale in picioare, si facu zgomot atingand pamantul; pe femeia lui, iubind-o, o imbratisa, pe femeia lui, cand se manie pe ea, o batu; pe copilul sau, iubindu-l, il imbratisa pe copilul sau, cand se manie, il batu, si jalea pamantului il cuprinse. Moarta care zace, moarta care zace, o, maica a lui Nin-azu, niciodata umerii nevinovati nu-i vor mai fi acoperiti de vreo mantie,

1 - Monumentele descoperite cu prilejul sapaturilor de la Ur ii reprezinta adesea pe vechii sumerieni band mai multi din acelasi urcior, prin mai multe gaturi.

niciodata sanul nu-i va mai fi supt ca gatul unui urcior! De-arputea sa se intoarca Enkidu din Infern; caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit, nu vreo unealta a neinduplecatului zeu Nergal l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit. Nu tarana pe campul de lupta al vitejilor a muscat,

ci pamantul l-a inghitit. Fiul lui Ninsun isi jeleste sluga, pe Enkidu, se duce singur la templul zeului Enlil si-i spune: - 'O, tata, o, Enlil, iata oapukku al meu a cazut in Infern; Iata ca mikku al meu a cazut in Infern;

III

de s-ar putea intoarce Enkidu din Infern! caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit; nu vreo unealta a neinduplecatului zeu Nergal l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit; nu tarana pe campul de lupta al vitejilor a muscat,

ci pamantul l-a inghitit!'

Enlil, tatal, nu raspunse; se duse singur catre zeul Sin: - 'O, tata, o, Sin, iata ca pukku a cazut in Infern, iata ca mikku a cazut in Infern; de s-ar putea intoarce Enkidu din Infern! Caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit;

nu vreo unealta a neinduplecatului zeu Nergal l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit; nu tarana pe campul de lupta al vitejilor a muscat,

ci pamantul l-a inghitit!' Sin tatal nu-i raspunse; se duse atunci singur catre zeul Ea:

'O, tata, o, Ea, iata capukku a cazut in Infern, iata ca mikku a cazut in Infern;

de s-ar putea sa se intoarca Enkidu din Infern! caci nu soarta l-a rapit, nu o stafie l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit; nu vreo unealta a neinduplecatului zeu Nergal l-a rapit,

ci pamantul l-a inghitit.' nu tarana pe campul de lupta al vitejilor a muscat,

ci pamantul l-a inghitit.' Ea, tatal, spuse viteazului Nergal:

'Deschide acum borta care duce in Infern, ca sa iasa duhul lui Enkidu din Infern!

si sa poata sta de vorba cu fratele lui!' Viteazul Nergal deschise borta care duce in Infern, duhul lui Enkidu, ca o suflare, tasni din Infern. Ghilgames si cu el incepura sa vorbeasca:

IV

'Spune-mi, prietene, spune-mi, prietene, spune-mi care-i legea lumii subpamantene pe care

o cunosti!'

'Nu, nu ti-o voi spune, prietene, nu ti-o voi spune:

dacati-as destainui legea

o cunosc, te-ai porni pe plans!'

'Ei bine, fie, vreau sa ma pornesc pe plans!'

'Ce ti-a fost drag, ce-ai mangaiat si era pe placul inimii tale, este astazi prada viermilor, ca o haina veche.

Ce ti-a fost drag, ce-ai mangaiat si era pe placul inimii tale,

este astazi acoperit cu pulbere.

Toate acestea sunt acum cufundate in pulbere,

Toate acestea sunt acum cufundate in pulbere.'

(sfarsitul coloanei a patra si coloana a cincea lipsesc)

VI

(o lacuna)

'Pe acel pe care moartea lui (o lacuna), l-ai vazut?'

'L-am vazut: sta intins pe un pat si bea apa rece, proaspata.'

'Pe acel care a cazut in incaierare l-ai vazut?'

'L-am vazut: tatal sau si mama sa ii tin capul si femeia lui se lipeste de el.'

'Pe acel al carui starv e parasit pe camp, l-ai vazut?'

'L-am vazut: sufletul sau n-are odihna in Infern.'

'Pe acel al carui suflet n-are pe nimeni care sa-i faca

slujbe, l-ai vazut?'- 'L-am vazut: se hraneste cu resturile din ulcele si cu ramasitele

ulita!'

CAPODOPERi

AL

LITERATURh UNIVERSALEI

GLpopeea lui

Mai veche decat Iliada si Odiseea, mai veche decat Biblia, epopeea care canta vitejiile si suferintele lui Ghilgames, legendarul rege al Urukului, avea sa-si ia locul de cinste - oranduita in douasprezece .. tablete numerotate cu grija - in * faimoasa biblioteca a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive, in cel dintai veac inaintea erei noastre. Ea constituia pen^u Asia Occidentala ceea ce aveai* sa fie poemele homerice pentru Grecia celui dintai mileniu inaintea erei noastre si, de pilda, Cantecul lui Roland pentru Franta celui de-al XH-lea secol: glorificarea unui erou, chintesenta a bravurii poporului sau.

AL.DIMA

EDITURA

!L MONDER

ISBN 973-97034-8-8

5.880+120TL=6.O0Q ctor 1 Bxlcuresti I