Osho - omul nou

Osho

Din Secretul Secretelor, Cap. 14

omul nou

(contributia lui Osho pentru o intelegere mai profunda a „Secretului Florii de Aur”)

Material primit in 15.11.2011,  de la oan.tana

Intrebare

Osho, dupa tine, care este cel mai semnificativ lucru care se petrece astazi in lume?

Raspuns

Apare un Nou Om. Imaginea Noului Om nu este inca clara, dar orizontul devine rosu si soarele curand va fi acolo. Ceata diminetii este acolo si imaginea Noului Om este vaga, dar cateva lucruri despre Noul Om sunt inca clare precum cristalul.

Si asta este de o extraordinara importanta, fiindca de cand maimutele au devenit om, omul a ramas acelasi. O mareata revolutie este pe cale de a se petrece. Va fi cu mult mai profunda decat revolutia care s-a petrecut cand maimutele au inceput sa mearga pe fata pamantului si au devenit fiinte umane. Acea schimbare a creat mintea, aceea a adus psihologia. Acum o alta schimbare mult mai semnificativa se va petrece, care va aduce sufletul, si omul nu va fi doar o fiinta psihologica, ci si o fiinta spirituala.

Traiesti intr-unul dintre cele mai vii timpuri. Noul Om, in fragmente, deja a sosit, dar doar in fragmente. Si Noul Om sosea de secole, dar numai ici si colo. Asa se petrec lucrurile: cand vine primavara, incepe cu o singura floare. Dar cand o floare este acolo, atunci poti fi sigur ca primavara nu este departe – trebuie sa vina. Prima floare care a vestit-o vine. Zoroastru, Krishna, Lao Tzu, Buddha, Iisus – acestea au fost primele flori. Acum, la o scara mai mare, se va naste Noul Om.

Aceasta noua constientizare este cel mai important lucru care se petrece astazi, dupa mine. Mi-ar place sa iti spun cate ceva despre aceasta noua constientizare – orientarile ei si caracteristicile ei – fiindca tu trebuie sa o ajuti sa iasa din pantece, fiindca tu trebuie sa fi ea. Noul Om nu poate veni de nicaieri, trebuie sa vina prin tine. Noul Om poate sa se nasca doar prin pantecele tale: tu trebuie sa devii pantecele. Sannyasul este o experimentare: a curata terenul astfel incat noile seminte sa poata cadea in el. Daca intelegi semnificatia Noului Om, vei fi capabil sa intelegi si semnificatia sannyasului. Si fiindca sannyasul se preocupa cu Noul Om, ortodoxiile vechi de tot felul vor fi impotriva mea si impotriva sannyasului – fiindca acesta este sfarsitul lor. Daca sannyasul reuseste, daca Noul Om reuseste, vechiul va trebui sa se duca. Vechiul poate trai doar daca Noul Om este impiedicat sa vina. Nu poate fi impiedicat acum, fiindca nu este doar o chestiune de venire a Noului Om in existenta. Este o chestiune de supravietuire a intregului pamant – a constientizarii insasi, a vietii insasi. Este o chestiune de viata si de moarte. Vechiul Om a ajuns la deplina distructivitate. Vechiul Om a ajuns la capatul funiei. Acum nu mai este posibila nici o viata cu vechiul concept de om, ci doar moarte. Vechiul Om se pregateste de sinucidere globala. Vechiul Om ingramadeste bombe atomice, bombe cu hidrogen, cu scopul de a comite o sinucidere colectiva. Aceasta este o dorinta foarte inconstienta: mai degraba decat sa-i permita Noului Om sa fie, Vechiului Om i-ar place sa distruga totul.

Trebuie sa intelegi, trebuie sa protejezi noul, fiindca noul poarta tot viitorul cu el. Si omul a ajuns la un stadiu unde este posibil un maret salt cuantic.

Vechiul Om era altfel-lumesc, Vechiul Om era impotriva acestei lumi.

Vechiul Om privea intotdeauna cerurile. Vechiul Om era preocupat mai mult cu viata dupa moarte decat cu viata inainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi viata inainte de moarte. Preocuparea Noului Om va fi aceasta viata, fiindca daca se are grija de aceasta viata, cealalta va urma de la sine.

Nu este nevoie sa te ingrijorezi despre asta, nu ai nevoie sa te gandesti la asta.

Vechiul Om era prea preocupat cu Dumnezeu. Acea preocupare era din teama. Noul Om nu va fi preocupat cu Dumnezeu, dar va trai si va iubi aceasta lume si din aceasta dragoste va experimenta existenta lui Dumnezeu. Vechiul Om era speculativ, Noul Om va fi existential.

Vechiul Om poate fi definit in afirmatia upanishadica „neti neti”, nu aceasta, nu aceasta. Vechiul Om era negativ – negativ-viata, negand viata. Noul Om va fi afirmand viata: „iti iti”, aceasta, aceasta. Preocuparea Vechiului Om era aceea, preocuparea Noului Om va fi aceasta, fiindca din aceasta se naste aceea si daca devii prea preocupat cu aceea, le ratezi pe amandoua.

Maine este in pantecele lui astazi: ai grija de astazi si vei avea grija de maine. Nu este nevoie sa fi in vreun fel ingrijorat despre maine. Si daca devii prea ingrijorat de maine, vei rata pe astazi! Si maine va veni ca astazi – intotdeauna vine ca astazi. Si daca ai invatat acest obicei sinucigas de a-l rata pe astazi, il vei rata si pe maine. Vei continua sa ratezi.

Vechiul Om rata permanent, era mizerabil, trist. Si fiindca era trist, era impotriva lumii, el condamna lumea, el condamna samsara. El spunea: „Din cauza lumii sunt in mizerie”. Nu este asa. Lumea este imens de frumoasa – este toata frumusete, fericire si binecuvantare. Nu este nimic gresit cu lumea. Ceva era gresit cu mintea veche. Vechea minte era fie orientata catre trecut fie orientata catre viitor – care de fapt nu sunt orientari intr-adevar diferite. Vechea minte era preocupata cu ceea ce nu este.

Noul Om va fi complet armonizat cu ceea ce este, fiindca aceasta este Dumnezeu, aceasta este realitatea; iti iti, asta este. Acest moment trebuie trait in totalitatea lui. Acest moment trebuie trait in spontanietatea lui, fara nici o idee apriori. Vechiul Om cara raspunsuri de-a gata. El era impanat cu filozofie, religie si tot felul de nonsensuri.

Noul Om va trai viata fara nici o concluzie apriori despre ea. Fara nici o concluzie, cineva trebuie sa faca fata existentei si apoi stie ce este aceasta. Daca ai tras deja concluzia, concluzia ta va deveni o legatura pentru ochi, nu iti va permite sa vezi adevarul. Investitia ta va fi in concluzie. Vei distorsiona realitatea pentru ca aceasta sa se potriveasca concluziei.

Asta este ceea ce a fost facut pana acum.

Noul Om nu va fi hindus, nu va fi mahomedan, nu va fi crestin, nu va fi comunist. Noul Om nu va cunoaste toate aceste „-isme”. Noul Om va fi doar o deschidere, o fereastra catre realitate. El va permite realitatea asa cum este. El nu va proiecta mintea lui asupra acesteia, el nu va utiliza realitatea ca un ecran. Ochii sai vor fi disponibili, ei nu vor fi plini de idei.

Noul Om nu va trai din convingere, el doar va trai. Si aminteste-ti, cei care pot trai doar, fara convingere, doar ei pot ajunge sa cunoasca ce este adevarul. Credinciosul sau necredinciosul nu ajung niciodata sa cunoasca ce este adevarul – convingerile lor apasa prea greu pe mintile lor, ei sunt inconjurati prea mult de sistemele de credinta. Noul Om nu va cunoaste nici un sistem de credinta. El va veghea, va observa, va vedea, va trai si va permite tot felul de experiente. El va fi disponibil, el va fi multidimensional. El nu va cara scripturi in cap, el va cara doar alerta, constientizare. El va fi meditativ.

Vechiul Om traia din teama – chiar si Dumnezeul lui nu era nimic altceva decat o creatie din teama. Templele lui, moscheile, gurudwaras-urile, bisericile – toate erau din teama. El tremura, era inficosat. Noul Om va trai din dragoste, nu din teama, fiindca teama serveste moartea, dragostea serveste viata. Si daca tu traiesti din teama, nu vei cunoaste niciodata ce este viata, vei cunoaste doar moartea, din nou si din nou.

Si aminteste-ti, persoana care traieste din frica creeaza tot felul de situatii in care ea trebuie sa simta tot mai multa frica. Frica ta creaza situatii, intocmai precum dragostea creaza situatii, daca iubesti vei gasi asa de multe situatii sa fii iubitor, daca esti speriat vei gasi asa de multe situatii sa fi speriat. Dragoste va fi aroma noii constientizari. 

Fiindca teama a fost aroma vechii constientizari, a creat razboaie. In trei mii de ani omul a luptat in cinci mii de razboaie – ca si cand nu am fi facut nimic altceva – luptand continuu intr-o parte sau in alta.

Aceasta este o foarte nebuneasca stare de lucruri, trecutul umanitatii este nebun.

Noul Om va deveni discontinuu cu trecutul lui nebun. El va crede in dragoste, nu in razboi. El va crede in viata, nu in moarte. El va fi creativ, nu distructiv. Stiinta lui, arta lui – totul va servi creativitatii. El nu va crea bombe. El nu va fi politic, fiindca politica provine din ura. Politica este inradacinata in teama, ura, distrugere.

Noul Om nu va fi politic, Noul Om nu va fi national. Noul Om va fi global. El nu va avea nici o ambitie politica, fiindca este stupid sa ai ambitii politice. Noul Om va fi foarte inteligent. Primele semne de inteligenta se ridica la orizont. Cei care au ochi, le pot vedea: copiii se razvratesc.

Este un maret moment de bucurie cand tinerii de peste tot in lume se razvratesc impotriva tuturor felurilor de ortodoxii – ca ortodoxia este cea a bisericii sau a statului, nu conteaza. Ei nu sunt gata sa se supuna – nu ca ei s-au hotarat sa nu se supuna, ei nu au hotarat nici sa se supuna. Ei vor medita si daca simt ca este bine sa se supuna, se vor supune, si daca simt ca nu este bine sa se supuna, nu se vor supune. Nu au nici o ideologie fixa. „Tara mea are sau nu dreptate” – astfel de afirmatii stupide nu pot ei sa le faca. Uneori este corect, alteori este gresit. Cand este corect, Noul Om va sprijini, cand este gresit, nu va conta daca este tara proprie a cuiva sau nu. Ar putea fi propria familie – propriul tata, propria mama a cuiva – dar daca greseste, greseste.

Noul Om nu va trai din prejudecati, ci din responsabilitate spontana. Vechiul Om era un sclav, Noul Om va fi liber. Noul Om va avea libertatea chiar in miezul fiintei lui.

Vechiul Om era foarte serios, era dependent de munca. Noul Om va fi jucaus – homo ludens. El va crede in faptul de a se bucura de viata. El va renunta la cuvinte ca datorie, sacrificiu. El nu se va sacrifica pentru ninic. El nu va fi o victima pe nici un altar – cel al statului sau al religiei, al preotului sau al politicianului. El nu va permite nimanui sa ii exploateze viata cum ca: „Du-te si mori pentru ca tara ta este in razboi”. Angajamentul lui este fata de viata, angajamentul lui nu este fata de nimic altceva. El vrea sa traiasca in bucurie, el vrea sa se bucure de toate darurile lui Dumnezeu, el vrea sa sarbatoreasca. Aleluia va fi mantra lui.

Iisus spune: „Bucurati-va, bucurati-va. Va spun voua bucurati-va.”

Omul inca nu s-a bucurat. Omul a trait sub o mare povara de seriozitate. Munceste pentru tara, munceste pentru familie, munceste pentru nevasta, munceste pentru copii, munceste pentru tatal si mama ta – continua sa muncesti si sa muncesti, si apoi intr-o zi mori si dispari in mormant. Si apoi altii vor munci si totul continua si continua. Nimeni nu pare sa aiba timp pentru a se bucura de viata.

ANALIZA: Sublim - categoria estetica prin care se exprima insusirea unor obiecte ANALIZA: Interogatie retorica - figura de stil alcatuita dintr-o intrebare, ori dintr-o serie de interogatii

Si nu spun ca Noul Om nu va munci. El va munci, dar asta nu va fi dependenta lui, el nu va fi dependent de munca. Aceasta nu va fi un drog. El va munci fiindca are nevoie de cateva lucruri, dar el nu va munci permanent pentru tot mai mult. El nu va fi acumulativ. El nu va crede in a avea un cont gras in banca si el nu va crede in a fi intr-un post inalt. Mai degraba ii va placea sa cante un cantec, sa cante din flaut, la chitara, sa danseze. Nu ii va placea sa devina faimos. Ii va placea sa traiasca, sa traiasca autentic. El va fi gata sa fie un nimeni.

Si asta se intampla deja. Primele raze sunt deja disponibile. Este inca ascuns in ceata diminetii, dar daca tu cauti vei gasi: copii noi, generatii noi, sunt un fel total diferit de generatie. De aici prapastia intre generatii, este foarte real. Nu a fost niciodata asa – niciodata mai inainte nu a fost vreo prapastie intre generatii. Aceasta este prima oara in intreaga istorie umana cand este o prapastie. Copii vorbesc un limbaj diferit de parintii lor. Parintii nu pot intelege fiindca parintii vor ca ei sa ii urmeze. Si copii spun: „Dar care este rostul succesului daca nu poti canta un cantec si nu poti dansa si nu te poti bucura si nu poti iubi, care este rostul de a avea succes? De ce? Ce o sa se intample prin succes? Chiar daca intreaga lume imi cunoaste numele ce o sa imi ofere asta?”

Vechea genereatie credea in bani. Si vei fi surprins ca credinta in bani este asa de profunda ca pana si cei care renunta la bani, si ei cred in bani; altfel nu ar fi nici o nevoie sa renunte la asta. Si cei ce lauda renuntarea, ei de asemenea cred in bani: cu cat renunti la mai multi bani cu atat mai maret esti. Asa ca masuratoarea este prin bani, banii raman criteriul. In lume, daca ai mai multi bani esti maret. Si chiar in lumea calugarilor: „La cat de mult ai renuntat?” Daca ai renuntat la mai multi bani, atunci tu esti mai important. Banii raman importanti chiar si acolo.

Noua generatie nu va fi maniaca dupa bani. Si aminteste-ti, nu spun ca vor fi impotriva banilor – vor utiliza bani. In trecut banii l-au utilizat pe om, in trecut omul a trait intr-un mod asa se inconstient, ca el gandea ca poseda lucruri, dar lucrurile il posedau pe el. Noul Om va fi capabil sa utilizeze: Noul Om va utiliza bani, va utiliza tehnologie, dar Noul Om va ramane stapanul. El nu va deveni o victima, un instrument. Acesta, dupa mine, este cel mai maret lucru care se va intampla. Cateva caracteristici

Noua constientizare va fi impotriva tuturor ortodoxiilor – oricarui fel de ortodoxie, catolica sau comunista, hindusa sau jainista. Orice fel de ortodoxie este un fel de paralizie a mintii – paralizeaza, te opreste sa traiesti. Devine o rigiditate in jurul tau. Tu devii un fanatic, devii incapatanat, devii ca o piatrta. Tu nu te comporti ca o fiinta umana lichida, incepi sa te comporti ca un catar. De aceea pentru Morarji Desai am un alt nume: Mulishjibhai Desai (mulish – incapatanat ca un catar, n.a.). Cineva incepe sa se comporte in felul catarului – incapatanat, pus mortis, nici o posibilitate de schimbare, nici o flexibilitate, nici o fluiditate. Dar in trecut acest lucru a fost foarte mult laudat: oamenii o numeau consecventa, siguranta. Nu este. Nu este nici consecventa, nici siguranta. Este doar mortalitate.

O persoana vie trebuie sa ramana curgand. Ea trebuie sa raspunda la situatii provocatoare – si situatiile se schimba continuu. Cum poti sa ramai fixat in atitudinile tale cand viata nu este fixa? Cand viata este un rau, cum poti sa ramai incapatanat? Si daca ramai incapatanat, pierzi contactul cu viata, esti deja in mormantul tau.

Noua constientizare va fi non-ortodoxa, non-fanatica. Va fi fluida. Nu va reactiona, va raspunde. Si diferenta intre aceste doua cuvinte este mare.

Reactia este intotdeauna rigida: ai o idee fixa, reactionezi pe baza ei; inainte sa se ridice intrebarea, raspunsul este gata. Raspunsul este total diferit: tu asculti intrebarea, absorbi intrebarea, vezi situatia, simti situatia, traiesti situatia si din insasi acea traire apare raspunsul. Un om responsabil nu poate fi incapatanat, nu poate fi sigur, nu poate fi rigid. El va trebui sa traiasca clipa de clipa. El nu poate decide dinainte. El va trebui sa decida in fiecare zi, in fiecare clipa. Si din cauza ca el trebuie sa se miste continuu odata cu viata, cu provocarile ei schimbatoare, el nu poate fi consecvent in vechiul sens. Consecventa lui va fi doar una: ca el va fi intotdeauna armonizat cu viata. Aceasta va fi consecventa lui, nu aceea ca el are o anumita idee si ramane consecvent cu acea idee, si continua sa isi sacrifice viata pentru ea.

A fost un caz impotriva lui Nastratin Hogea la tribunal si magistratul l-a intrebat:

„Hogea, cat de batran esti?”

El a spus: „ Patruzeci de ani”.

Magistratul a spus: „Dar asta este ciudat. Ma surprinzi, fiindca acum cinci ani erai la tribunal si atunci tot patruzeci ai spus.”

Hogea a spus: „ Da, sunt un om consecvent. Odata ce am spus ceva, poti sa ma crezi. Nu spun niciodata altceva.”   

Acesta este un tip de consecventa. Noul Om va gasi asta ridicol. Dar Vechiul Om a fost consecvent astfel: in caracterul lui, in afirmatiile lui, in ipocrizia lui. Vechiul Om obisnuia sa decida o data pentru totdeauna.

Psihologii spun ca aproape cincizeci la suta din viata ta este decisa la sapte ani – cincizeci la suta – si apoi tu ramai consecvent cu ea. Si viata continua sa se schimbe – nu-i de mirare ca tu esti lasat in urma, ca incepi sa te tarasti, ca iti pierzi bucuria, ca pierzi acea calitate a dansului. Cum poti dansa? – esti asa de in urma vietii, tu esti lemn mort, nu cresti. Un copac viu creste, se schimba; pe masura ce se schimba anotimpurile, se schimba si copacul. O persoana vie creste si creste continuu. Pana in chiar clipa mortii ea continua sa creasca. Ea nu cunoaste nici un sfarsit al cresterii sale.

Psihologii spun ca media varstei mentale a omului este de treisprezece ani. Aceasta este situatia, asa a trait Vechiul Om pana acum. O varsta mentala medie de treisprezece ani inseamna ca la varsta de treisprezece ani oamenii s-au oprit din crestere. Da, ei continua sa imbatraneasca, dar ei nu se maturizeaza. A imbatrani este un lucru, a se maturiza este total diferit. A imbatrani este un fenomen fiziologic, a creste mare inseamna maturitate, intelepciune. Si doar cei care continua sa curga cu viata se maturizeaza. Noul Om nu va fi supus ideilor stupide care au fost date din trecut – si ele s-ar putea sa nu fi fost stupide cand s-au nascut, s-ar putea ca ele sa fi fost relevante in acele circumstante. Dar pe masura ce circumstantele se schimba, lucrurile devin stupide. Daca le cari, daca continui persistand in vechile tale rutine fixe, incepi sa te comporti intr-un mod absurd.

Acuma, uite: unele religii sunt vechi de cinci mii de ani – asta inseamna ca acum cinci mii de ani s-au nascut ritualurile lor si de atunci ele au ramas fixe. Cat de periculos este, cat de paralizant! Cum poate omul sa fie viu daca aceste ritualuri vechi de cinci mii de ani ii inconjoara sufletul?

Noul Om va fi creativ. In fiecare moment el isi va gasi religia lui, in fiecare moment isi va gasi filozofie lui si totul va ramane crescand. El nu va fi supus trecutului, el nu poate fi. A fi supus trecutului inseamna a fi supus mortii, fiindca trecutul este mort. El va fi supus prezentului, si prin a fi supus prezentului el va fi rebel impotriva trecutului.

A fi rebel o sa fie una dintre caracteristicile lui cele mai proeminente. Si din cauza ca el va fi rebel, el nu se va potrivi intr-o societate moarta, el nu se va potrivi intr-o biserica moarta, el nu se va potrivi intr-o armata moarta. El nu se va potrivi nicaieri unde supunerea este o cerinta de baza. Noul Om obligatoriu va crea o noua societate in jurul lui.

Mai intai constientizarea devine noua, apoi societatea devine noua.

Va fi o lunga perioada in care vechiul va rezista noului, va lupta cu noul, va incerca sa distruga noul. Dar vechiul nu poate reusi. Timpul, spiritul timpului nu va fi in favoarea lui – vechiul trebuie sa moara. In tocmai precum vechiul corp moare si face loc pentru copii noi, asa vechile societati, vechile ortodoxii trebuie sa moara. Ele deja au trait peste timpul lor, ele au trait prea mult.

Noua constientizare nu va fi moralista, nu va fi puritana – nu ca nu va avea nici o moralitate. Dar va avea un fel diferit de moralitate – o moralitate care rasare din proprie simtire a vietii de catre cineva, din propria sensibilitate, din proprile experiente – nu o moralitate invatata de la altii, imprumutata. Noul Om nu va fi un om de caracter in vechiul sens, fiindca orice caracter obliga. Creaza o armura in jurul tau. Noul Om va fi fara caracter in sensul ca el nu va avea o celula de inchisoare in jurul lui. Nu ca el nu va avea caracter, dar el va da o noua definitie caracterului. El nu va fi un ipocrit.

Vechiul puritanism, vechile atitudini moralizatoare au creat ipocrizie in lume. Ele au facut omul schizofrenic: la suprafata un lucru, in adanc altceva, aproape opusul.

Vechiul Om traia o viata dubla.

Noul Om va trai intr-un fel unitar. El va trai o singura viata. Orice este inlauntrul lui va fi de asemenea si pe dinafara. El va fi autentic. Aminteste-ti acest cuvant, autenticitate – aceasta va fi religia Noului Om. Asta va fi adevarul Noului Om, templul sau, Dumnezeul sau: autenticitatea. Si cu autenticitatea dispare nevroza.

Vechiul Om era nevrotic fiindca era constant in conflict: el vroia sa faca un lucru si facea intotdeauna altceva, fiindca altceva ii era impus. El a fost invatat sa faca ceva impotriva lui insusi, el a fost represiv. Propria lui autenticitate a fost reprimata, si peste toate acestea, a fost impus un fals caracter.

Prea mult timp am laudat acesti oameni falsi. Acum a venit timpul cand falsitatea lor ar trebui expusa. Am laudat acesti mahatmas si sfinti prea mult timp. Acum trebuie sa le vedem nevroza: ei erau bolnavi psihologic, erau patologici.

O persoana sanatoasa este o persoana intreaga. Interiorul și exteriorul ei sunt acelasi. Daca ea iubeste, iubeste cu pasiune, daca este furioasa, este furioasa cu pasiune. Furia ei are adevar in ea la fel de mult pe cat dragostea ei are adevar in ea.

Vechiul Om fierbe pe dinauntru si zambeste pe dinafara, el traieste fara pasiune, fara energie. El traieste fara vreo flacara. Intreaga lui viata este un exercitiu de falsitate si este natural ca sufera. Viața lui este o lunga poveste inutila „o poveste spusa de un idiot, plina de sunet si furie, nesemnificand nimic”.

Noul Om nu va fi o poveste spusa de un idiot, ci va fi o poezie cantata din deplinatate, va fi un dans de o imensa bucurie pentru darul lui Dumnezeu, al vietii si al fiintei – pentru florile si copacii si pasarile si soarele si nisipul si marea. Noul Om nu va cauta undeva departe dupa Dumnezeu. Acum va fi doar timpul lui, aici va fi doar spatiul lui.

Noul Om va fi pamantesc, si prin „pamantesc” nu vreau sa spun materialist. Noul Om va fi un realist, el va iubi acest pamant.

Fiindca nu am iubit acest pamant, iar asa-numitele noastre religii ne-au invatat sa uram acest pamant, noi l-am distrus. Este o frumoasa planeta, una dintre cele mai frumoase, fiindca este una dintre cele mai vii. Aceasta planeta trebuie sa fie iubita, ea trebuie sa fie motiv de bucurie – este un dar. Acest corp are atat de multe mistere in el, ca pana si un Buddha este posibil doar din cauza acestui corp. Acest corp devine templul maretiei posibilitati: buddhaitatea, nirvana. Acest corp trebuie iubit, acest pamant trebuie iubit.

Noul Om isi va gasi religia in natura - nu in statui de piatra moarta - ci in copaci vii dansand in vant. El isi va gasi religia lui surfand pe mare, urcand muntii neatinsi de picior de om. El va gasi rugaciunea lui cu zapada, cu luna, cu stelele. El va fi in dialog cu existenta, asa cum este ea. El nu va trai cu idei abstracte, ci va trai cu realitati. Angajamentul lui va fi cu natura si prin acest angajament el va ajunge sa cunoasca supra-natura. Dumnezeu este ascuns aici pe acest pamant, in chiar acest corp: acest corp insusi buddha, acest pamant insusi paradisul.

Noul Om va citi scriptura naturii. Aceasta va fi Veda lui, Coranul lui, Biblia lui. Aici el va gasi predicile in pietre. El va incerca sa descifreze misterele vietii, dar nu va incerca sa demistifice viata. El va incerca sa iubeasca toate acele mistere, sa intre in acele mistere. El va fi poet, dar nu va fi filozof. El va fi artist, el nu va fi teolog. Stiinta lui va avea de asemenea un ton diferit. Stiinta lui va fi cea a Tao – nu un efort de a cuceri natura, fiindca acest efort este doar prostesc. Cum poti cuceri natura cand esti parte a naturii ?

Stiinta lui va fi de a intelege natura, nu de cucerire a naturii. El nu va viola natura, ci o va iubi si va convinge natura sa isi reveleze secretele.

Noul Om nu va fi ambitios, nu va fi politic. Politica nu are nici un viitor. Politica a existat din cauza nevrozei umanitatii. Odata ce nevroza dispare, dispare și politica.

Ambitia inseamna doar ca tie iti lipseste ceva si te consolezi ca in viitor il vei capata. Ambitia este consolare: astazi este mizerie, maine va fi bucurie. Privind la maine devii capabil sa tolerezi pe astazi si mizeria lui. Astazi este intotdeauna iad, maine este rai: continui sa privesti catre rai, continui sa speri. Dar acea speranta nu se va implini niciodata, fiindca maine nu vine niciodata.

Ambitia inseamna ca tu esti incapabil de a te transorma astazi intr-o beatitudine, esti neputincios. Doar oamenii neputinciosi sunt ambitiosi: ei cauta bani, cauta putere. Doar oamenii neputinciosi cauta putere si bani. Persoana potentiala traieste. Daca banii ii ies in cale, ea traieste si banii, dar nu ii cauta, nu merge dupa ei. Ea nu este speriata nici de ei.

Vechiul Om era fie dupa bani sau speriat de bani, fie dupa putere sau speriat de putere, dar in ambele moduri intreaga lui focalizare era asupra puterii si banilor. El era ambitios. Vechiul Om era demn de mila: era ambitios fiindca nu era capabil sa traiasca, sa iubeasca. Noul Om va fi capabil sa traiasca si capabil sa iubeasca. Si aiciacum-ul sau va fi asa de frumos, de ce ar trebui sa se ingrijoreze pentru maine? Grija lui nu va fi de a avea mai mult, grija lui va fi de a fi mai mult – o alta importanta distinctie pentru a fi reamintita. Grija lui va fi de a fi mai mult, nu de a avea mai mult. A avea mai mult este doar un substitut pentru a fi mai mult. Tu ai mai multi bani – gandesti ca esti mai mult; ai mai multa putere – gandesti ca esti mai mult. In adancul tau tu ramai acelasi cersetor. Alexandru cel Mare moare la fel de sarac ca orice cersetor.

A fi mai mult este o dimensiune total diferita. A fi mai mult inseamna a ajunge in contact cu realitatea ta, a ajunge in armonie cu fiinta ta si de a te ajuta sa te armonizezi cu universul. Pentru a fi in armonie cu universul, tu devii mai mult. Cu cat esti mai rezonant cu existenta, cu atat mai mult esti. Daca armonia este totala, tu esti un zeu. De aceea noi il numim pe Buddha un zeu, pe Mahavira un zeu: deplina armonie totala cu existenta, absolut nici un conflict. Ei s-au dizolvat in intreg, ei au devenit intregul, intocmai precum o picatura de roua dispare in ocean si devine oceanul. Ei au murit in ego-urile lor, acum ei traiesc in existenta insasi.

Noul Om nu va avea nici o utilizare pentru contrafacere, mascare sau simulacru. El va fi adevarat, fiindca doar prin adevar exista eliberare. Toate minciunile creaza catuse. Spune o singura minciuna si va trebui sa spui alte o mie si una pentru a o apara, va trebui sa spui minciuni pana ti se face rau. Deci nu este un sfarsit pentru asta: o singura minciuna mai devreme sau mai tarziu se va raspandi peste toata fiinta ta – este precum cancerul.

Fii plin de adevar si nu ai nevoie sa te ascunzi. Poti fi deschis. Fii iubitor de adevar – nu ai nevoie sa te protejezi impotriva existentei. Poti fi vulnerabil. Prin acea vulnerabilitate existenta te penetreaza, Dumnezeu ajunge la inima ta.

Spui o minciuna si esti speriat. Tu vei fi speriat si de Dumnezeu, vei fi speriat ca vei sta in fata Lui, vei fi speriat sa stai in fata ta. Tu vei fugi continuu – de tine, de altii, de Dumnezeu. Te vei ascunde constant in spatele pretentiilor tale false, ipocrizia va deveni stilul tau de viata si acolo exista iadul. Ipocrizia creaza iadul. Autenticitatea este unica bucurie – unica bucurie, spun. Daca tu nu esti autentic, nu vei fi niciodata bucuros.

Noua constientizare nu va accepta vorbaria fara sens. Noua constientizare va uri acest fel de lucru cu pasiune. Aceasta ura pentru falsitate este cea mai profunda marca a Noului Om. Noul Om va fi opus sistemelor structurate, inflexibile si infailibile, fiindca viata este o frumoasa curgere. Nu este structurata, este libertate. Nu este o inchisoare, este un templu. Statele noastre sunt inumane, armatele noastre sunt inumane, bisericile noastre sunt inumane. Ele il dezumanizeaza pe om, ele reduc omul la un lucru, fiindca ele nu respecta libertatea omului. Noul Om va respecta libertatea lui si va respecta si libertatea altora.

Vechiul Om interfereaza constant, bagandu-si nasul in treburile tututror, incercand sa manipuleze, sa critice, sa condamne, sa recompenseze, sa pedepseasca. Vechiul Om este constant preocupat de altii: „Ce faci?” Stateam odata la Bombay. O femeie parsi (persani de religie zoroastriana, fugiti de persecutiile din Iranul islamic in nordul Indiei, n.t.) a venit la mine fiindca chiar cu o zi inainte il criticasem pe Satya Sai Baba si il numisem un guru fals. Ea a venit sa ma vada si mi-a spus: „Am venit sa iti spun inca cateva lucruri”. Ea se gandea ca voi fi foarte fericit ca mi-a adus niste informatii impotriva lui  Satya Sai Baba. Ea a spus: „El este homosexual. Si stiu asta din surse demne de incredere.”

Am spus: „Dar de ce te-ar preocupa asta? Homosexual sau heterosexual – asta este treaba lui. Este viata lui. Cine esti tu? De ce te-ar deranja asta?”

Ea a fost foarte socata cand am spus asta. Ea a venit simtind ca ar trebui ca eu sa fiu foarte recunoscator ei fiindca ea imi dadea o informatie asa de importanta. De ce ar trebui sa te preocupe? Nu poti lasa oamenii cu viata lor? Eu critic doar cand viata altuia este vizata; altfel nu este nici o treaba. Ce face Satya Sai Baba cu sexualitatea lui este treaba lui, nu este treaba nimanui alcuiva. Dar Vechiul Om isi baga constant nasul in treaba orisicui.

Aici se intampla in fiecare zi: felul vechi de oameni vin si sunt in agonie fiindca un barbat tine mana unei femei. De ce? Doar el nu iti tine mana ta. Si daca cele doua persoane s-au decis sa se tina de mana, ele au libertate absoluta de a face asta. Si daca ei se bucura, cine esti tu sa te bagi? Daca barbatul tine mana vreunei femei impotriva vointei ei, atunci poate ca este nevoie de ajutorul tau, dar daca ambii sunt voitori, atunci nu ar trebui sa te priveasca deloc.

Dar asta este vechea constientizare. Ea incerca intotdeauna sa gaseasca moduri si mijloace de a manipula pe ceilalti, de a fi dominanta asupra celorlalti. Noua constientizare va lasa pe oricene cu viata lui. Daca cineva nu dauneaza celorlalti, el nu ar trebui blocat. Daca cineva nu este un pericol pentru ceilalti, el nu ar trebui blocat. Pana cand cineva nu interfereaza cu libertatea altcuiva, nu ar trebui sa se interfereze cu libertatea lui.

Vechea lume a ramas fara individualitate – ea ura individualitatea! Ii placeau doar oile, multimile – oameni purtandu-se in acelasi fel si fiecare urmand aceeasi rutina si aceeasi structura. Noul Om va permite tot felul de posibilitati. Noul Om va iubi structurile lichide. El va fi uman, el va respecta fiintele umane. Respectul lui va fi aproape religios.

Noul Om va trebui sa gaseasca noi forme de comunitate, de apropiere, de intimitate, de scop impartasit, fiindca vechea societate nu va disparea imediat – va mai persista. Va da tot felul de lupte cu noua societate – asa cum se intampla intotdeauna. Are atat de multe interese vadite, nu poate sa se duca usor. Se va duce doar cand devine imposibil ca ea sa mai ramana in existenta.

Inainte ca ea sa se duca, Noul Om va trebui sa creeze noi feluri de comunitati, noi feluri de familii, noi comunitati de apropiere, intimitate, scop impartasit. De aceea incerc sa creez o mica comunitate unde tu poti fi in mod total tu insuti – departe de lumea structurata si putreda – si iti poate fi acordata libertate absoluta. Va fi un experiment, fiindca de-a lungul acestor linii se va misca viitorul. Va fi un mic experiment, dar de o imensa semnificatie.

Noua constientizare nu va avea nimic de-a face cu institutii precum casatoria. Noul Om va avea o neincredere naturala fata de casatorie ca institutie. O relatie barbat-femeie are profunda valoare pentru el doar cand este o relatie reciproc amplificatoare, crescanda, curgatoare. El va avea putin respect pentru casatorie ca o ceremonie sau pentru juraminte de permanenta care se dovedesc a fi foarte nepermanente. El iubeste clipa si o traieste in totalitatea ei. Casatoria nu are nici un viitor. Dragostea are un viitor.

In trecut dragostea nu era o realitate, casatoria era o realitate. In viitor dragostea va fi o realitate si casatoria va deveni tot mai ireala. In trecut oamenii se casatoreau unul cu celalalt, de aici cu timpul ei au inceput sa se placa si sa se iubeasca. In viitor oamenii se vor iubi si se vor placea unul pe celalalt, doar atunci ei vor trai impreuna. In trecut a trai impreuna venea mai intai si natural ca atunci cand traiesti impreuna apare o placere, o dependenta. Era un fenomen necesar; sotul avea nevoie de sotie, sotia avea nevoie de sot si apoi copiii aveau nevoie de parinti ca sa fie impreuna. Era mai mult sau mai putin un fenomen economic, dar nu era din dragoste.

Viitorul va cunoaste un fel diferit de relatie care este bazata pur pe dragoste si ramane in existenta doar cat timp ramane dragostea. Si nu este nici o nazuinta pentru permanenta ei, fiindca in viata nimic nu este permanent; doar florile de plastic sunt permanente. Trendafirii adevarati se nasc dimineata si sunt dusi seara. Si aceasta este frumusetea lor: sunt frumosi cand vin, sunt frumosi cand petalele lor incep sa se ofileasca si sa cada. Viata lor este frumoasa, moartea lor este frumoasa, fiindca exista vitalitate. O floare de plastic nu se naste niciodata, nu traieste niciodata, nu moare niciodata.

Casatoria a fost o floare de plastic a trecutului. Noua constientizare nu poate avea nici un respect pentru casatorie. Va trebui sa creeze un nou fel de intimitate – prietenie – si va trebui sa invete sa traiasca cu fenomenul nepermanent al dragostei si al fiecarui lucru.

Este nevoie de curaj pentru a trai cu nepermanenta vietii, fiindca de fiecare data cand se schimba ceva trebuie sa te schimbi din nou pe tine insuti. Cineva ar vrea sa ramana fix – pare mai sigur, mai adapostit. Asa a trait Vechiul Om: Vechiul Om nu era aventuros, intreaga sa preocupare era siguranta. Noul Om va avea spirit de aventura. Preocuparea lui nu va fi siguranta, preocuparea lui va fi extazul. El nu va crede, fiindca convingerea este o cautare a securitatii – el va explora. El s-ar putea sa nu aiba raspunsuri clare la fiecare intrebare, dar el va accepta orice provocare la investigatie, la explorare. El va merge pe cat de departe il va duce viata. El va incerca sa ajunga la stele. Dar el va ramane deschis. El nu va incepe cu o credinta, cu o concluzie, el va incepe doar cu o cautare, cu o intrebare.

A incepe cu o credinta inseamna a nu incepe deloc. A incepe cu o credinta este doar a juca un joc cu tine insuti. Tu ai crezut deja – cum poti explora? Pentru a explora, cineva trebuie sa fie agnostic, si asta va fi religia viitorului: agnosticismul. El va fi capabil si destul de curajos pentru a spune: „Nu stiu, dar sunt interesat sa cunosc. Si sunt gata sa merg in orice dimensiune, in orice aventura.”

Noul Om va fi gata sa riste. Vechiul Om era foarte afacerist, niciodata gata sa riste: riscul era anatema, securitatea era telul lui. Dar cu securitatea incepi sa mori. Doar in aventura, in continua aventura viata creste catre tot mai inalte plenitudini, ajunge catre piscurile himalayene.

Noua persoana va fi o persoana spontana – impredictibila, voitoare de a risca noutatea, adesea vrand sa riste spunand sau facand lucrul salbatic, indepartat. El va crede ca orice este posibil si ca poate fi incercat orice. El nu se va agata de cunoscut, el va incerca intotdeauna sa ramana disponibil necunoscutului, chiar si incognoscibilului. Si el nu se va sacrifica pentru nici un viitor, fiindca el nu va fi un idealist. El nu se va sacrifica pentru nici o idee, idealuri, ideologii abstracte. El se increde in propria lui experienta si o profunda neincredere in orice autoritate externa.

Noul Om se va increde doar in propria lui experienta. Pana nu cunoaste, el nu se va increde. Nici o autoritate externa nu-l poate ajuta pe Noul Om. Nimeni nu poate spune: „Ti-am spus eu, deci trebuie sa crezi fiindca noi am crezut intotdeauna, deci tu trebuie sa crezi fiindca stramosii nostri au crezut, deci tu trebuie sa crezi fiindca este scris in Vede si in Biblie, tu trebuie sa crezi.” Noul Om nu va avea nimic de a face cu astfel de nonsensuri. Noul Om va crede doar daca el cunoaste. Aceasta este adevarata incredere: incredere in propriile posibilitati, in potentialul sau propriu. Noul Om se va respecta pe el insusi. A crede in autoritati externe este lipsit de respect fata de propria fiinta.

Si in cele din urma, Noului Om o sa-i placa sa fie alaturi de natura elementara: de mare, de soare, zapada, flori, animale, pasari, de viata, de crestere, de moarte.

Dupa mine, acesta este cel mai important fenomen care se intampla astazi: un Nou Om vine in existenta, iar primele raze sunt deja la orizont. Pregateste-te sa-l primesti pe Noul Om, fii gata sa devii in orice moment o gazda pentru oaspetele care vine, pentru ca bate la usa ta. Si aceasta este sannyasul: o pregatire – sa fi gata sa-l primesti pe Noul Om. Prtimirea Noului Om va fi o aventura mareata, va fi de asemenea riscanta, fiindca vechiului nu-i va placea.

Acum poti intelege de ce mintea ortodoxa este impotriva mea, pentru ca eu pregatesc cimitirul lor si mai pregatesc ceva nou – pregatesc o gradina pentru nou. Trebuie sa va deschideti inimile pentru nou, sa desradacinati toate buruienile vechiului, sa renuntati la toate conditionarile pe care vechiul vi le-a dat, astfel incat sa puteti primi Noul.

Si amintiți-va ca zilele mesiilor sunt terminate. Nu asteptați venirea din nou a lui Cristos, nu astepția pentru venirea din nou a lui Buddha. Nimeni nu mai vine din nou, cel putin nu Buddha si nu Cristos. Cei care vin din nou, sunt oamenii care traiesc fara a invata nimic de la viata. Buddha și-a invatat lectia, așa ca el nu va veni din nou. Cristos și-a invatat lectia, așa ca nu va veni din nou. Nu astepta vreun mesia sa vina si sa te mantuiasca, ci asteapta o noua constientizare.

Asta obisnuia sa creada Vechiul Om, ca va veni cineva. Hindusii gandesc ca Krishna va veni: „Cand lucrurile sunt intr-adevar intunecate si dificile si disperate, Krishna va veni si ne va mantui”. Totul prostie! Totul este un sfant balegar de vaca!

O noua constientizare te va mantui,  nu vreo persoana – Buddha, Krishna, Cristos. Ei au fost aici si ei nu au putut mantui. Nici o singura persoana nu o poate face – este imposibil. Doar o noua constientizare poate mantui omul din sclavia lui. Si noua constientizare poate veni doar prin tine: tu trebuie sa devii pantecul, trebuie sa accepti asta, sa o primesti, sa te pregatesti pentru asta.

Sannyas nu este nimic altceva decat a deveni gata pentru ceva imens de valoros, astfel incat atunci cand darul vine, tu sa nu fii profund adormit, astfel incat atunci cand noua constientizare bate la usa ta, tu esti gata sa o imbratisezi.