PESTERA MARE DE LA SORONISTE
Sinonimii. Gaura din Soroniste, Gaura Dracului,
Pestera Tatarczi, Pestera din Domogled.
Localizare si cai de acces. Pestera este sapata in Masivul Domogled,
in calcare recifale albe-galbui jurasice si cretacice, la 630 m
altitudine (vezi nota Parcul national Domogled-Valea Cernei). Urcusul
la pestera este dificil si gasirea ei fara
calauza practic imposibila. Pornind din centrul
orasului Baile Herculane spre Pecinisca (urmareste fig
67) mergem circa 3 km pe asfalt pana la Fabrica de var Pecinisca. De
aici urcam poteca care trece prin incinta fostei cariere de calcar si
apoi prin cheile Vaii Feregari (sau Valea intre Pietre). Dupa mai
bine de o ora de urcus destul de anevoios, avand tot timpul in stanga
liziera rezervatiei Muntele Domogled, apare pe stanga un loc de popas cu
masa si banci. De aici parasim poteca devenita
lata (si care merge in directia est) si o apucam in
stanga pe o poteca care continua prin rezervatie (marcaj
banda galbena) pana la un izvoras al afluentului de dreapta
al Vaii Feregari pe care am urcat pana aici. Izvorul, neingrijit, e
situat la radacinile unui fag urias, usor de reperat de la
distanta. Urmand mai departe poteca in directia nord ajungem
dupa vreo 700 m in inseuarea dintre Varful Domogled si Varful
Soimului. De aici poteca devine din ce in ce inai greu de urmarit,
ocoleste pe la obarsie valea suspendata de la nord la Varful
Soimului si dupa vreo 500 m ajungem la Padina
Soronistei. Suntem deasupra unui abrupt orientat cu fata spre
sud-vest, inalt de vreo 10 m, in baza caruia se deschide intrarea in
pestera. De aici putem admira in voie Baile Herculane. De la
locul de popas pana aici am mai mers 1-1½ ora. In total, de la
Fabrica de Var pana la pestera se urca 2½-3 ore (inclusiv
un popas de ½ ora). Cazare : la unul din hotelurile din Baile
Herculane.
Date istorice. Intrarea in pestera este cunoscuta de
localnici. Unii dintre ei, in speranta de a gasi comori, au
sapat gropile ce se mai vad si astazi in Galeria
Superioara, alaturi de cele arheologice. Scripetele instalat pe buza
putului 2, inscriptia datata 1880 de pe peretele estic al
Salii cu Prabusiri si alta inscriptie in
argila din 1886 aflata in fundul putului 3 la 84 m atesta
faptul ca verticalele pesterii au fost explorate inca din
secolul trecut. S-ar putea ca scripetele amintit sa fie cel lasat de
Barco, administratorul Bailor Herculane, care dupa relatarea
facuta de A. Partos (1905), a coborat cu cativa localnici prin
gura putului 2.
Primele
cercetari de natura faunistica au fost facute de J.
Frivaldsky (1862), fiind urmate de multe altele, toate referindu-se numai la
Galeria Superioara, in 1929, R. Jeannel si E. Racovita dau
in seria Biospeologica" o descriere si o schita
sumara, iar in 1955 C. S. Nicolaescu-Plopsor si C. N.
Mateescu publica observatii arheologice si paleontologice. In
1962, L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea
efectueaza cercetari complexe ; cu acest prilej alpinistul emerit
Emilian Oistea coboara primul put de 31 m, atingand cota de 36 m
fata de intrare, in 1968 L Povara, N. Schmidt si L Scheusan
ating adancimea maxima, ridica planul pesterii si fac
observatii de speologie fizica, in 1977 o echipa a cercului de
speologi amatori "Emil Racovita" condusa de Vasile Giurgiu face
o explorare completa a puturilor, completand si corectand planul
amintit.
Descriere. Pestera este descendenta avand ultima parte
verticala (o succesiune de puturi). Galeriile si salile
totalizeaza 153 m lungime si 96 m denivelare (-86 m + 10 m). Golul
subteran s-a format pe un sistem de diaclaze si fete de strat sub
actiunea apei de infiltratie si probabil a unui fost torent
care, intrand in pestera, parcurge Galeria Superioara si se
arunca in puturile finale, largindu-le treptat pana la
forma actuala. Galeria
Superioara, astazi fosila, la inceput scunda si
lata, are podeaua acoperita cu amestec de sol , nisip si
argila, iar pe alocuri crusta de calcit. Dupa 36-40 m tavanul se
inalta brusc pana la 14 m, galeria se ingusteaza si o
coteste usor spre nord-est, iar concretiunile devin mai
abundente: stalactite (unele din mondmilch), scurgeri parietale (care
predomina), crusta stalagmitica cu numeroase stalagmite si
perle de caverna. Peretii prezinta in numeroase locuri
"vermiculatii de decalcifiere" care au fost semnalate pentru prima data
de catre R. Jeannel si E. Racovita (1929). Tot ei au mai
semnalat si explicat stalpii stalagmitici in forma de "teanc de
farfurii", caracteristici acestei pesteri. Dupa mai bine de 100 m de
la intrare galeria se largeste. Din acest punct podeaua coboara
brusc o panta de 16 m, plina de blocuri imense, pana la gura
putului, larga aproape cat galeria. Dincolo de ea avem impresia
ca se intrevede continuarea galeriei pe care am venit; in realitate nu e
decat o traversa de roca ornamentata in formatiuni stalagmitice
intacte. Cine a stat pe marginea acestui sinistru put, cu tavanul undeva
sus de tot, abia ghicit, si a aruncat o piatra in abisul negru care
i-a intors ecouri repetate, isi da seama de ce pesterii i s-a
spus si Gaura Dracului.
Coborand
cei 31 m ai verticalei surplombate a putului l (sau prin deschiderea
ingusta a putului 2 din imediata apropiere, care dupa 7 m
da tot in primul put) se ajunge in Sala cu Prabusiri
langa de 60 m, lata de 12 m si inalta de 60 m. La est,
aceasta sala este astupata de o scurgere stalagmitica de 12
m inaltime, iar la vest, de blocurile de prabusire, care de
altfel se gasesc in mare cantitate si la mijloc, sub deschiderea
larga a putului, in peretele nordic al acestei sali inalte
exista doua deschideri largi de cate 1 m ale caror galerii se
unesc si permit patrundera in putul 3. Dupa 17 m acest
put are o platforma comoda de unde se poate continua coborarea
inca 15 m, tot de-a lungul peretelui foarte frumos impodobit cu
formatiuni intacte (scurgeri parietale, stalactite, stalagmite si
coloane zvelte dezvoltate pe iesiturile acestora). Putul se
termina intr-o salita cu diametrul de 3 m din care se
desprinde o galerie joasa cu argila ce trebuie parcursa
taras. La capatul ei, echipa lui V. Giurgiu a sapat printre bolovani
circa 2 metri, atingand cota -86 m. Sansele de a se intercepta o galerie
noua sau un alt put sant practic nule.
Se
cunosc din aceasta pestera cinci specii de animale troglobionte,
unele chiar endemice (gandaci, paianjeni, pseudoscorpioni si
miriapode). Sapaturile au dat oseminte de urs de caverna.
Conditii de vizitare. Pestera se afla in perimetrul ocrotit al
rezervatiei Muntele Domogled. Este neamenajata si
nedegradata. De multe ori vin pana la gura pesterii turisti
din Baile Herculane, dintre care unii indraznesc sa intre
si sa coboare pana la buza fiorosului put 1. Pana aici
nu este nevoie decat de sursa de iluminare proprie, casca, bocanci,
salopeta si imbracaminte calduroasa (7-8,5° in
profunzime si umiditate maxima ; iarna, in primii 15 m se
formeaza gheata). Puturile pesterii sunt recomandate
numai speologilor amatori ; pentru ele sunt necesare scari speologice,
corzi de asigurare, pitoane si carabiniere. Timp de vizitare a Galeriei
Superioare : 1/2 ora ; pentru toata pestera 3-5 ore.
Bibliografie. J. Frivaldsky (l 862), R. Jeannel si E.
Racovita (1929), C. S. Nicolaescu-Plopsor si C. N.
Mateescu (1955), L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea
(1967), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), L Povara, N.
Schmidt csi L Seheusan (1971), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea,
C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976), L. Botosaneanu
si St. Negrea (1976), V. Giurgiu (1978).
