Pestera de la galaseni

PESTERA DE LA GALASENI

Sinonimii. Pesteroaia.

Localizare si cai de acces. Pestera de la Galaseni se gaseste pe platoul cu acelasi nume din bordura nordica a Muntilor Padurea Craiului. Ea se deschide la o altitudine de 380 m, in extremitatea dinspre aval a Vaii Deblei care, dupa ce traverseaza satul Galaseni, se pierde de fapt in aceasta cavitate.

Punctul cel mai apropiat de pestera care poate fi atins cu mijloace auto e situat pe DR 764 (Alesd- Beius), la aproximativ l km dupa iesirea din satul Calatea. Aici soseaua descrie o curba larga spre dreapta, in mijlocul careia se ramifica spre stanga un drum de tara care urca spre satul Galaseni, aflat la o departare de 2 km. Intrarea in pestera se gaseste in vecinatatea bisericii din sat si este usor de gasit datorita stancilor calcaroase care bareaza Valea Deblei.

O a doua varianta de acces porneste de la gara Vadu-Crisului, situata pe linia ferata Cluj-Napoca-Oradea. De aici se urmeaza drumul carosabil pana in centrul satului Dobricionesti (aproximativ 3 km), apoi se urca spre stanga in lungul Vaii Galaseni pana la Moara Jurjii (4 km), alimentata de apele izbucului care se afla si la originea acestei vai. Drumul urca in continuare si ajunge, dupa mai .putin de l km, in dreptul bisericii din Galaseni, deci in imediata vecinatate a pesterii.

Gospodariile din sat ofera posibilitati limitate de cazare.

Date istorice. Nu-i putem atribui Pesterii de la Galaseni o anume data a descoperirii, deoarece pierderea de apa de la intrarea sa a fost cunoscuta desigur de foarte mult timp. Se stie insa ca prima explorare, apartinand lui J. Xantus, a fost intreprinsa in anul 1943. Cu exact 20 de ani mai tarziu, C. Piesa ridica planul cavitatii pe o lungime de 962 m, pentru ca, in 1975-1976, Cercul "Z" al speologilor amatori din Oradea sa impinga mai departe explorarea pesterii, ridicand la 2 357 m lungimea cunoscuta a acesteia.

Descriere. Reteaua subterana a Pesterii de la Galaseni se desfasoara pe trei niveluri principale de carstificare, racordate intre ele in mai multe puncte si alcatuite din galerii cu desfasurare in general liniara, slab meandrate.

Nivelul inferior este activ, constituind actuala curgere subterana a Vaii Deblei, ale carei ape se pierd la intrarea in pestera printr-o cascada de 4 m inaltime si, dupa un traseu de 174 m, dispar intr-un sifon impenetrabil, pentru a nu mai putea fi regasite decat o data cu reaparitia lor la zi in izvoarele din Groapa Motului de la Josani. La 41 m de la intrare, cursul subteran primeste, pe dreapta, un mic afluent, care parcurge, pe o lungime de 90 m, o galerie stramta si intortocheata.

Un al doileia tronson activ apare in extremitatea nordica a retelei. El dreneaza un curs de apa a carei origine ramane inca necunoscuta si care curge printr-o galerie de 217 m lungime, ingusta si pe alocuri foarte joasa, marginita la amandoua capetele de sifoane impenetrabile.

Celelalte doua niveluri sunt fosile si in buna masura suprapuse. Foarte curand dupa cascada care succede intrarii in pestera, o catarare relativ usoara peste un prag de 4 m inaltime permite accesul in galeriile care compun primul etaj fosil. Partea cea mai importanta a acestuia este formata dintr-un lung coridor aproape rectiliniu, pe traseul caruia exista mai multe stramtori si doar o singura portiune mai largita - Sala Capitei de Argint - care constituie unul din sectoarele cele mai bogat concretionate ale pesterii. O a doua sala - Sala Liliecilor, pe al carui planseu se ingramadesc numeroase blocuri prabusite, reprezinta de fapt o ramificatie laterala. Coridorul principal se termina cu o panta argiloasa care debuseaza in galeria celui de al doilea parau subteran. Cu putin inainte de acest punct se deschide, pe stanga, Galeria Morcovilor, lunga de 389 m, cu variate forme de concretionare, printre care predomina stalactitele. In sfarsit, ultimul tronson al etajului I este reprezentat de Galeria Belemnitilor, care prelungeste cu 105 m in amonte, dar la un nivel superior, galeria cursului secundar de apa. Al doilea etaj fosil urmeaza cu fidelitate traseul coridorului principal al etajului T, fata de care se desfasoara cu 5-10 m mai sus. El se compune din cateva tronsoane de galerii, unele cu o topografie

labirintica, dintre care cel mai important insumeaza 902 m si adaposteste numeroase concretiuni.

Conditii de vizitare. Parcurgerea integrala a Pesterii de la Galaseni pune o serie de probleme tehnice care implica, pe langa un echipament complet (salopeta, cizme de cauciuc, sursa individuala de lumina), si materiale de explorare (scari sau corzi), si o pregatire fizica adecvata. Din aceasta cauza, ea nu este recomandata decat turistilor antrenati.

Fig. 6 - Pestera de la Galaseni (dupa L. Valenas si Gh. Drijniba, 1978, simplificata)

Bibliografie. M. Bleahu si col. (1976), S. Bordea (1978), L. Valenas si Gh. Drimba (1978).