Pestera de la grosi

PESTERA DE LA GROSI

Sinonimii : Pestera de la Poarta,  Pestera de la Poiana Zmeilor

Localizare si cai de acces. Este o pestera reprezentativa pentru endocarstul de altitudine al Muntilor Trascau, fiind situata la o inaltime de 1 150 m pe creasta calcaroasa a masivului Bedeleu in pofida distantei mici care o separa de Huda lui Papara, contrafortul aproape vertical al Bedeleului face practic imposibil accesul dinspre Salciua. De aceea, vizitarea Pesterii de la Grosi poate fi mai curand inclusa in programul turistilor care isi propun sa cunoasca pitorescul taieturii adanci a Cheilor Aiudului. Fie de la Aiud, fie de la Valea Ariesului, se poate ajunge pe soseaua judeteana care leaga aceste doua localitati pana la drumul comunal ce se desprinde din capatul de sus al Valisoarei spre satul Izvoarele. De aici se merge pe jos pe drumul care duce la spre creasta Bedeliului dar este util ca in sat sa se caute in sat un ghid cu ajutorul caruia pestera sa fie gasita fara dificultati. Deschiderea acesteia este ascunsa intr-o fundatura ocupata de blocuri mari de piatra si marginita de o arcada calcaroasa fara indoiala rest al unei vechi galerii  a pesterii astazi prabusita; de altfel, tocmai de la aceasta arcada provine si denumirea de Pestera de la Poarta.

Date istorice. Dupa ce este citata de entomologul E. Bokor in 1921, Pestera de la Grosi este cercetata si cartata trei ani mai tarziu de R. Jeannel, P.-A. Chappuis si Gh. Perez.

Descriere. Mica deschidere a pesterii se continua cu un scurt coridor ingust, care coboara in panta accentuata pana intr-un fel de vestibul foarte scund. De aici spatiul subteran se dilata brusc intr-o galerie larga si inalta, care se desfasoara dupa un arc de cerc pe o lungime de aproximativ 100 m. Bolta este intrerupta de numeroase hornuri, in timp ce podeaua este acoperita de o patura groasa de argila nisipoasa, indeosebi spre capatul pesterii, peretii sunt ornati cu scurgeri stalagmitice, alaturi de care se dezvolta cateva stalagmite si campuri de stalactite tubulare, extrem de fragile.

• orasul propriu-zis - reprezinta forma de concentrare urbana elementara, cu limite administrative bine conturate; marimea teritoriala si demografica poate fi foarte diferita de la o tara la alta;
• aglomeratia urbana - contureaza o zona in jurul unui oras principal (de regula, cu peste 50 000 loc.), cu alte localitati componente; a luat nastere ca urmare a dezvoltarii relatiilor economice si demografice dintre orasul respectiv si  o anumita arie inconjuratoare;
• conurbatia - este un sistem urban ce contureaza prezenta, pe un teritoriu relativ restrans, a doua sau mai multe orase de marimi diferite, cu stranse legaturi de productie, sisteme comune de transport, alimentare cu apa etc.; cele mai multe conurbatii au aparut in importante bazine miniere -  de exemplu:bazinul Ruhr (Germania), cu orasele Koln - Dortmund - Duisburg - Dusseldorf - Essen si bazinul Sileziei Superioare(Polonia - Kattowice) sau in regiuni cu un anumit specific industrial - exemplu: Leeds - Bradford (Anglia), Osaka - Kobe (Japonia);
• metropola - forma urbana superioara, caracterizata, in primul rand, printr-un numar mare de locuitori (de regula, peste 1 milion locuitori) si printr-o intindere considerabila pe orizontala, creand asa-numitele arii metropolitane; exemple: Moscova, Londra, Paris, Shanghai, Calcutta, Ciudad de Mexico, Sydney etc.
• megalopolis-ul - cea mai spectaculoasa forma de extindere urbana in teritoriu, o forma de "hipertrofiere urbana"; este vorba de prezenta mai multor nuclee urbane in jurul oraselor-metropola, care prin extindere in teritoriu formeaza arii urbanizate de dimensiuni impresionante ( de zeci sau sute de mii de kmē); exemple: megalopolisul "Boswash" (reunind Boston - New Zork - Philadelphia - Baltimore - Washington) dezvotat pe coasta nord-est-atlantica a S.U.A.; megalopolisul "Chipitts"(Chicago - Detroit - Cleveland - Pittsburg), in sudul Marilor Lacuri americane;

  Conditii de vizitare. Nu sunt necesare decat mijloace de iluminat.

  Bibliografie. R. Jeannel si E. Racovita (1929), I. Popescu Argesel (1977).