Regiunea si regionalizarea spatiului

REGIUNEA SI REGIONALIZAREA SPATIULUI

1) Regiunea geografica - coordonate geografice generale

Regiunea reprezinta forma de analiza operativa a spatiului, fiind instrumentul cel mai adecvat pentru descrierea spatiului si pentru ordonarea faptelor geografice.

Orientarea critica din geografia regionala (Derek Gregory, Allan Pred, John Allen, Doreen Massey, Allen Cochrange, Nigel Thrift etc) considera ca regiunile reprezinta ansamblul unor locuri si propune o cercetare regionala normativa, orientata spre rezolvarea unor probleme ale comunitatilor locale si regionale, spre asistenta acordata comunitatilor regionale in vederea unei intelegeri mai bune a fenomenelor care au loc atat in regiune cat si pe plan global, oferindu-le posibilitatea imbunatatirii conditiilor de viata. In aceasta gandire, dinamica regionala a societatilor este determinata de o serie de procese structurale: cresterea, schimbarea sociala si transformarea muncii in capital prin inovatii tehnologice si rationalizarea procesului muncii, toate acestea manifestandu-se diferentiat pe regiuni.

In noua geografie regionala,conceputa de Ansti Paasi (1986), se pune accent pe intensificarea rolului institutiilor in constructia regiunii; el considera regiunea o categorie sociala, rezultatul unui proces activ, impregnat de proiecte politice si culturale, care se desfasoara in patru faze:

elaborarea formei teritoriale

stabilirea formatului conceptual (simbolic)

stabilirea si dezvoltarea cadrului institutional

definitivarea formatului general al regiunii ca si entitate socio-teritoriala recognoscibila (recunoscuta) de societate.

In prima faza, de dezvolta acele practici care determina limitele regiunii, constituind un moment hotarator in constructia regiunii, pe baza ei luand nastere o constiinta regionala proprie. Faza a doua, corespunde stabilirii unor simboluri teritoriale (ex. denumirea regiunii), care reflecta legatura dintre imaginea regiunii, pe de o parte si constiinta regionala si atitudinea generala a mediului exterior fata de regiune, pe de alta parte. A treia faza este, de obicei simultana cu cea de-a doua si cuprinde procesul de stabilire si dezvoltare a unor institutii regionale. In fine, in ultima faza i se atribuie regiunii un rol sau un set de roluri specifice in ansamblul societatii; ea devine o entitate socio-teritoriala recunoscuta de societate.

Acest modul de abordare a regiunii geografice, nu este unul singular, existand multe altele, dar este printre cele mai noi, vizand regiunea prin prisma caracterului sau functional si normativ-formal.

2) Moduri de regionalizare

Procesul de delimitare a spatiului in regiuni geografice se numeste regionalizare.

Regionalizarea constituie o modalitate importanta de ordonare a realitatii geografice, plecand de la ipoteza ca intre continuturile observate exista interrelatii, adica putem aduce dovezi suficiente pentru existenta regiunilor.

Dupa J. Benedek (2000a), exista trei moduri fundamentale de regionalizare:

regionalizarea normativ-formala se refera la reteaua institutionala a regionalizarii, limitele regiunii fiind fixate prin legi. Exemplul cel mai elocvent este oferit de impartirea administrativ-teritoriala a societatilor moderne. Ex. Judetul Cluj, Comuna Marisel etc.

regionalizarea simbolic-informala se desfasoara la nivelul constiintei comune, fiind articulata prin apartenenta culturala si de grup. Ex. Tara Motilor, Tara Nasaudului etc.

regionalizarea pozitivist-stiintifica se refera la regionalizarea utilizata de stiinta si la spatiile create de aceasta. Ex. spatiu economic, spatiu social, spatiu rural, spatiu mental, regiune functionala, regiune omogena, regiune defavorizata etc.

3) Elementele fundamentale ale regiunii

In analiza unei regiuni se pleaca de la un set de elemente componente ale acesteia:

pozitia - se refera, pe de o parte la asezarea geografica a acesteia, care determina gradul de accesibilitate. Pe de alta parte, fiecare regiune detine o pozitie geografica specifica atat in diviziunea teritoriala a muncii (functii tertiare, productie industriala, productie agricola, resurse naturale etc) cat si in ierarhia nationala si internationala (pozitie definita prin concepte de centru, semiperiferie, periferie);

distanta in noile acceptiuni de geografie regionala, este exprimata prin notiuni relative (unitati de timp si costuri necesare parcurgerii unei distante). Distanta este un element central de structurare a unei regiuni, aceasta influentand costurile de transport, un factor de localizare esential;

Eseu: Semnificatiile sunetelor Proiect: Compozitia chimica a nucleului celulei

extensiune - limita in cazul regiunilor normativ-formale, limitele sunt stabilite, asa cum am vazut prin acte legislative. Regionarea simbolic-informala opereaza numai la nivel spatial mediu, sub-national, ceea ce nu inseamna ca anumite identitati regionale nu depasesc granitele de stat. Nici regionalizarile pozitivist-stiintifice nu depasesc acest nivel, limitele fiind dinamice, in functie de variabilele de regionalizare utilizate (economice, sociale, naturale etc);

polaritatea - orice regiune se organizeaza in jurul unei sau a unor asezari centrale;

structura spatiala - constituie rezultatul unor activitati si interactiuni. Aici se includ structurile materiale (ex. asezarile), cele sociale si resursele naturale regionale;

conectivitatea constituie ansamblul relatiilor stabilite cu alte regiuni. Regiunile nu sunt unitati spatiale inchise, ele dezvoltand interactiuni cu alte regiuni. In acest sistem de conexiuni din ce in ce mai intense, deciziile luate in exteriorul unei regiuni pot fi adeseori decisive pentru dezvoltarea sau declinul acesteia.

In esenta, se poate arata faptul ca regiunea este rezultatul unei evolutii multifazice a societatii, ea aparand in urma actiunii a trei moduri de regionalizare diferite, dar aflate in stransa legatura. Acestea se bazeaza pe caracteristicile spatiului (structura, procese, institutii, relatii), pe baza carora se formuleaza proiectele de viitor: crestere in societati dezvoltate, modernizare si ajungere din urma in societatile cu nivel mai redus de dezvoltare, respectiv dezvoltare si modernizare, indiferent de tipul de societate.

In cadrul analizelor regionale empirice, din cadrul procesului de amenajare a teritoriului, sunt utilizate frecvent principalele trasaturi ale regionalizarii pozitivist-stiintifice. In procesul de amenajare si dezvoltare a teritoriului, sunt implicate doua mari tipuri de regiune: regiunea omogena (structurala) si regiunea functionala (polarizata sau nodala).

4) Care sunt elementele utilizate in regionare?

In procesul de regionare se opereaza cu trei seturi de elemente:

elemente cuantificabile (calitative si cantitative): marimea si/sau intensitatea fluxurilor regionale (miscari de populatie, de marfuri, de informatii), tipul predominant de vegetatie, clima sau sol, indicatori socio-economici (IDU, PIB, mortalitatea infantila, natalitatea, sporul natural, rata emigratiei etc);

elemente necuantificabile: sentimentul apartenentei individului la un anumit spatiu (spatiile mentale), deciziile politico-administrative arbitrare etc;

• combinatii ale acestora (in diferite variante).

5) Metode de regionare

In general, in actiunea de regionare, spatiul geografic este descompus in unitatile sale cele mai simple (elementare) dupa care urmeaza o etapa de recompunere, de asociere a acelor unitati elementare ce prezinta similitudini sau afinitati, in functie de scopul urmarit in acest proces.

Tehnicile de recompunere a spatiului si delimitare a regiunilor sunt diverse si, in functie de scopul urmarit de cercetator, pot fi de la cele mai simple , la cele mai complexe (tehnici de analiza statistica multifactoriala computerizata, unde se stabilesc corelatii pozitive sau negative intre o multitudine de variabile sau grupuri de variabile, folosind algoritmi de natura statistica diferita.1)

a) Regionarea pornind de la unitati elementare de teritoriu definite pe baza unui singur caracter

Aceasta metoda este una dintre cele mai simple (Claval, P., Initiation a la Geographie Regionale, 1993) si implica descompunerea unui spatiu dat in unitati elementare de teritoriu (cel mai des uzitate fiind unitatile statistic omogene - unitatile administrative), iar mai apoi reprezentarea, conform unei legende, a distributiei in spatiu a unui singur caracter. Faza finala a acestei metode este trasarea limitelor regiunii/regiunilor omogene obtinute, conform modelului din figura 1

Fig. 1. Regionarea pe baza unui singur caracter 

Sursa: (Claval, P., 1993)

b) Regionarea pornind de la unitati elementare de teritoriu definite pe baza a doua caractere

In acest caz unitatile elementare de teritoriu vor fi grupate dupa raporturile lor posibile vis-a-vis de 2 caractere diferite in acelasi moment.

Astfel, pot fi puse in evidenta situatii in care sunt prezente ambele caractere in aceeasi unitate elementara, situatii in care o unitate elementara se caracterizeaza prin prezenta doar a unui singur caracter sau situatii in care nu sunt prezente nici unul din cele 2 caractere. Modelul lui (Claval, P., 2003), prezinta urmatoarele situatii teritoriale (figura 2).

Prima situatie, este caracterizata prin faptul ca, distributia celor doua caractere este difuza in teritoriul analizat, fara a putea fi urmarita o "grupare" spatiala a unitatilor elementare cu trasaturi similare. In acest caz delimitarea unor regiuni omogene, altele decat insasi unitatea elementara de teritoriu, nu este posibila. In cel de-al doilea caz, se observa ca unitatile elementare, caracterizate de aparitia ambelor caractere in acelasi timp, se grupeaza clar in spatiu. Aici este posibila delimitarea a doua regiuni omogene: una in care sunt prezente ambele caractere si alta, caracterizata prin absenta ambelor caractere. In situatia "c", se observa gruparea teritoriala a unitatilor elementare in trei categorii: prima caracterizata prin prezenta numai a caracterului "a"; ce-a de-a doua, caracterizata de aparitia caracterului "b" singular; intre ele o a treia regiune omogena ce are ca si trasatura absenta ambelor caractere luate in discutie. In cel de-al patrulea caz, cel mai complicat, exista 4 situatii teritoriale: un areal de unitati elementare in care apare doar caracterul "a"; un areal in care apare numai cel de-al doilea caracter "b"; intre acestea doua se interpune un sector in care apar suprapuse ambele caractere si in fine, un ultim caz, cand intr-un spatiu ce reuneste mai multe unitati elementare nu apare nici unul din caracterele analizate.

Fig. 2. Regionarea pe baza a doua caractere

Sursa: (Claval, P., 1993, citat de Pendea, F., 2003)

c) Regionarea pornind de la unitati elementare de teritoriu definite de "n" caractere

In acest caz se procedeaza la fel ca si in cazul metodei de regionare pe baza a 2 caractere. Aici pot aparea insa situatii diverse (figura 3), in functie de numarul de caractere reprezentate si de modul de distributie spatiala a acestora.

In figura 3 sunt prezentate situatiile teritoriale ce pot sa apara in cazul regionarii prin aceasta metoda. In cazul A, nu se pune in evidenta nici o regiune in care sa se suprapuna toate cele 8 caractere, insa se pot distinge 2 areale (regiuni) in care se suprapun cate 4 caractere din cele 8 luate in analiza. In cazul B, exista un singur areal in care toate cele 6 caractere luate in calcul se suprapun, dar mai pot fi evidentiate inca doua areale in care se suprapun numai cate 3 caractere in acelasi timp, precum si areale in care se pun in evidenta cate doua caractere, nu neaparat din aceeasi categorie. Acestora li se adauga areale in care este prezent un singur caracter, precum si areale care nu detin nici un caracter din cele 8 prezente.

d) Metode complexe

Dintre metodele complexe cu un grad ridicat de integrare teritoriala, cele mai uzitate sunt metodele de analiza statistica asistate de GIS. Pentru a folosi aceste metode sunt necesare programe de analiza statistica computerizata.

Analiza statistica multifactoriala computerizata

Este vorba de un complex de metode adaptate la nevoile stiintei organizarii spatiului geografic si a studiului diferentierilor sale (analiza regionala). Pentru utilizarea acestor metode este necesara organizarea sistematica a informatiei geografice sub forma unor matrici de informatii spatiale. Ansamblul spatial analizat este decupat in unitati elementare de teritoriu (indivizi spatiali) fiecare fiind analizata din perspectiva unor serii de indicatori (variabile) functie de scopul cercetarii. O astfel de matrice este compusa din linii, pe care sunt reprezentate unitatile elementare de teritoriu si din coloane, care reprezinta seriile de variabile luate in calcul (ex. date statistice de populatie, indicatori socio-economici, etc).

Fig. 3. Regionarea pe baza a "n" caractere

Sursa: (Claval, P., 1993, citat de Pendea, F., 2003)

Pe baza acestei metode se pot identifica regiuni omogene, luand in calcul un numar foarte mare de indicatori, care se pot intalni simultan in arealul respectiv.

Daca am incerca un exercitiu de imaginatie, am putea considera, ca dorim sa obtinem, la nivelul continentului european, regiuni omogene, luand in calcul, spre exemplu, 50 de indicatori, pentru fiecare stat in parte.

Pentru a putea indeplini dezideratul propus, trebuie sa purcedem la urmatoarea activitate: se introduc in computer datele referitoare la cei cincizeci de indicatori pentru fiecare stat in parte, in coordonatele informatice ale acestei analize (analiza statistica multifatoriala computerizata). Ulterior, prin procesarea datelor, computerul este capabil sa produca o harta a Europei, pe care sa apara toate acele areale, considerate de catre noi ca fiind regiuni omogene, in care sunt prezenti, in mod simultan, toti cei cincizeci de indicatori.

Complementar, pot apare areale in care sunt prezenti simultan, doar 49 indicatori, 48 indicatori sau un singur indicator. Programul este capabil sa identifice areale in care pot apare 3, 5, 23 indicatori, la modul aleator: spre exemplu, poate aparea un areal omogen in care sunt prezenti indicatorii 3, 18, 46, 49. Sau areale in care sunt prezenti cu totul alti indicatori, din cei cincizeci initial introdusi in computer.

Desigur, munca de introducere in computer a datelor referitoare la indicatorii pe care noi ii vizam, este una consistenta, dar rezultatele sunt reconfortante. Calitatea metodei consta in faptul ca, respecta cel mai important deziderat al Geografiei Regionale si anume, delimitarea unei regiuni este cu atat mai corecta, cu cat in analiza ei se iau in calcul un numar mai mare de indicatori!!!