Desi ocupa doar 7 % din intinderea uscatului si 10 % din populatia globului, Europa detine aproape jumatate din comertul mondial si principalul loc la o serie de produse industriale (produse siderurgice, derivate din rafinarea petrolului, masini, diferite utilaje, produse chimice etc.) si materii prime (fier, carbune, sare etc.).

Descoperirile geografice si revolutia industriala au extins influenta Europei la dimensiunile intregii planete. Tari europene precum Regatul Unit, Franta, Spania, Portugalia, Olanda, Belgia si-ai construit mari imperii coloniale. Rusia, pornind de la nucleul ei european, a extins limitele Europei, in Asia de Nord, pana la Pacific.

Pe intinse spatii continentale ale lumii se vorbesc limbi europene sau limba oficiala este o limba europeana.
Orasele europene au fost mari centre urbane de-a lungul timpului : Atena si Roma (in antichitate0, Bizant (apoi Constantinopole) in Evul Mediu, Londra, Paris si Moscova in epoca moderna si contemporana.
Industria si tehnologia contemporana isi au originea in Europa, iar cultura si civilizatia din antichitate si din timpul Renasterii au influentat cultura si civilizatia mondiala.
Europa are o prezenta continua in spatiul cosmic (prin Federatia Rusa, Franta si alte tari). Cea mai dezvoltata tara a lumii contemporane (SUA) are la baza o populatie si o experienta predominant europene.
In actuala lume multipolara, Europa are un rol deosebit de important si de activ, participand creator la schimbul mondial de bunuri, valori si informatii.
Europa, atat de unitara sub raportul geografiei si istoriei comune, este totodata teritoriul unei mari diversitati umane, ceea ce confera tarilor si popoarelor sale o identitate proprie. A fi olandez, francez, italian, portughez, rus, englez, maghiar, grec, danez, ucrainean, roman sau de alta nationalitate inseamna sa apartii unui anumit spatiu geografic si uman, dar inseamna sa fii in acelasi timp european.
Originalitatea fiecarei tari si a fiecarui popor a determinat elaborarea unor raspunsuri proprii la toate problemele fundamentale ale omenirii.
Aceste raspunsuri constituie tot atatea posibilitati de a progresa in stiinta, cultura si civilizatie.
Intr-o lume in transformare, Europa va trebui sa dea raspunsuri corespunzatoare principalelor probleme ale contemporaneitatii : deteriorarea mediul inconjurator, epuizarea unor resurse energetice, mobilitatea teritoriala a populatiei, modificarile climatice si multe altele. Exista o speranta ca societatea umana se va indrepta spre o alta era, o era de bunastare, progres si echilibru moral. Iar in acest viitor apropiat, noi, europenii, speram ca patria noastra comuna, Europa, sa aiba acelasi rol important pe care l-a avut si pana acum de-a lungul istoriei.

EUROPA DE VEST CONTEMPORANA

Nasterea Uniunii Europene. Intemeierea Beneluxului incepand din 1944 a deschis calea. Imboldul decisiv a rezultat din planul prezentat in mai 1950 de Robert Schuman (ministrul francez de externe) si inspirat de Jean Monnet. Acest plan prinde viata in anul urmator prin infiintarea unei Comunitati Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), reunind Franta, RFG, Italia si Benelux. Marea Britanie, ostila oricarei idei care ar fi impus o anume renuntare la suveranitatea sa, a refuzat sa se asocieze.

In 1952, aceleasi sase state au format o Comunitate Europeana de Aparare (CEA), dar, dupa tergiversari, Parlamentul francez a respins ratificarea ei in 1954. "Relansarea europeana" se manifesta in martie 1957 prin Tratatul de la Roma care pune bazele Comunitatii Economice Europene (CEE, denumita si "Piata comuna ") si a Euratom-ului. "Europa celor sase ai carei promotori au ca obiectiv, pe termen lung, uniunea politica - joaca de atunci un rol din ce in ce mai insemnat.

Marea Britanie initiaza in 1959 o contramasura, sub forma Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS). Se inscriu ca participante Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia. Din 1963, insa, Marea Britanie isi schimba tactica si cere sa fie primita in cadrul CEE. Franta, prezidata atunci de Charles de Gaulle, se opune prin veto. Marea Britanie, impreuna cu Danemarca si Irlanda nu vor intra in CEE decat in ianuarie 1973.

Celor Noua li se vor alatura, in ianuarie 1981, Grecia, apoi, in ianuarie 1986, Spania si Portugalia. Ulterior, celor Doisprezece li se adauga in ianuarie 1995 Austria, Finlanda si Suedia. Norvegia a semnat un tratat de adeziune dar norvegienii, printr-un referendum din 1994, au refuzat ratificarea lui. Prin aplicarea Tratatului de la Maastricht (7 februarie 1992), acest ansamblu de state poarta, incepand din ianuarie 1994, numele de Uniunea Europeana (UE).

La 1 ianuarie 1993 a fost instituita Piata unica europeana, in urma desfiintarii frontierelor interne. La 1 ianuarie 1999, o data cu adoptarea monedei euro, un alt instrument major al suveranitatii a devenit comun.

Unificarea Germaniei. Regimurile comuniste s-au prabusit in 1989 in Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG Zidul Berlinului cade la 9 noiembrie. In curand URSS se va destrama. In ciuda scepticismului exprimat de numerosi germani, cancelarul Helmut Kohl declanseaza imediat, in mars fortat, unificarea Germaniei: din octombrie 1990 landurile din est (fosta RDG) sunt integrate Republicii Federale Germania.