Influenta radiatiilor asupra mediului si masurile ecologice care se impun

Organismul ca orice sistem este alcatuit dintr-un numar de substante integrante aflate in relatii de subordonare si ierarhizare, morfologic incepand de la elementele celulei la nivelul molecular apoi la celule, tesuturi pana la intregul individ. Toate sistemele biologice colective, populatie si biocenozele sunt formate dintr-un numar mai mic sau mai mare de organisme, intre care exista legaturi reciproce.

Ecologia este stiinta care studiaza conditiile existentei fiintelor vii, si interactiunile de orice natura care au loc in aceste fiinte, pe de-o parte si intre aceste fiinte si mediul inconjurator. Sub denumirea de sistem ecologic se intelege un ansamblu complex alcatuit dintr-un viu si neviu caracterizat prin actiunile reciprioce ale sistemelor biologice si ale mediului lor inconjurator. In cazul unui organism viu este necesar a fi subliniata o distinctie ce trebuie facuta intre componenta endosomatica alcatuita din totalitatea elementelor corporale cuprinsa in limita anatomica a corpului si componenta exosomatica ce include ansamblul schimburilor de energie, subsanta si informatie cu mediul inconjurator.

Viata nu poate exista in afara biosferei care in acelasi timp ii ofera atat spatiu de manifestare cat si conditiile indispensabile dainuirii. Aceasta inseparabilitate a vietii de mediu in care ea subzista se reflecta in componentele ecologice in coneceptul de baza al ecologiei, ecosistemului. Domeniul ecologiei umane este si astazi in curs de precizare inca mai exista ezitari si chiar controverse asupra delimitarii lui in raport cu cel al altor stiinte.

In ultima vreme sau facut incercari de cuprindere a omenirii in cadrul ecologiei biologice, alaturi de celelalte populatii vii, dar tentativele sau dovedit a fi ineficiente deoarece omul, desi apartine naturii ca orice alte fiinte se deosebeste de acestea prin crearea culturii.

Tehnica moderna a scos la iveala o intrega serie de aparate si utilaje care inzacesc puterile omului. Radiatia in sine, in sensul clasic al definitiei constituie un proces ondulatoriu. Ca si radiatiile inflarosii si luminoase radiatiile ultraviolete sunt supuse unui proces de dispersie, apoi in urma sortarii lor dupa lungimea de unda se procedeaza la stadiul calitativ si cantitativ al compozitiei lor. Acest studiu se poata baza pe efectele termoelectrice sau vizuale, deoarece radiatiile ultraviolete nu poarta caldura si nici nu impresioaneaza ochiul. In schimb ele au activitate chimica foarte mare, provocand usor radiatiile numite fotochimice.

Razele X pot fi si ele inregistrate cu ajutorul placilor fotografice, dar dificultatea o intalnim la dispersarea lor. Prismele optice utilizate in inflarosu vizibil si ultraviolet nu mai pot fi utilizate in razele X deoarece in cazul trecerii prin substante obisnuite nu se mai supun acelorasi legi de refractie. Detectarea razelor X si masurarea globala a intensitatii lor poate fi facuta si pe bazele unui alt efect al lor si anume ionizarea substantei in mediul de propagare. S-a stabilit ca ionizarea schimba conductibilitatea electrica a mediului respectiv.

Efectul biologic al radiatiilor, arsurile si boala de iradiere

Daca fasciculul de radiatii cade asupra unui orgranism viu, efectele fizice si chimice provocate se vor reflecta si intr-o actiune biologica mai mult sau mai putin accentuata. Ionizarea si aparitia radicalilor de atomi liberi ca urmare a iradierii cu radiatii energetice, provocand o modificare in chimismul substratului material al organismului vor duce la efecte fiziologice, care de cele mai multe ori sunt vatamatoare.

Arsurile apar intotdeauna cand radiatiile au posibilitatea sa-si descarce energia in organism sub fora de caldura. Intrucat razele inflarosii sunt acelea care pot realiza mai usor acest lucru, inseamna ca la emisiunea de lumina a exploziei atomice componenta inflarosie va provoca iritatii sau chiar arsuri. Ca urmare a arsurilor membrana celulara nu-si mai indeplineste in bune conditii functiunea fiziologica si lichidul sangvin inunda celulele care tumefiaza. Cand arsurile ocupa suprafata mai mare a corpului se pot produce tulburari circulatorii si patul sangvin devine prea mare pentru volumul de sange ingrosat care mai ramane.

Arsurile pot fi directe, prin actiunea radiatiilor asupra partilor descoperite ale corpului sau prin contact cand imbracamintea este incalzita foarte tare.

Pentru tratamentul tuturor ranitilor cu arsuri si al socatiilor fara sa mai vorbim de cei cu rani deschise, care necesita transfuzii, rezervele de plasma umana nu ar fi suficiente, de aceea s-a incercat inlocuirea acesteia prin plasma de animale si compozitii cu gelatina sau chiar compusi sintetici cum ar fi polivinilpiralidina. Pentru a evita o diferenta prea mare intre volumul sangvin si patul sangvin se aplica pansamente compresive din fasii ghipsate, chiar fara a se face curatirea prealabila a arsurii. In scopul evitarii infectiei care ar putea fi cauzata de arsura necuratata se aplica sub pansament cantitati masive de antibiotice iar pentru linistea pacientului se administreaza morfina, iar pentru a consuma oxigen cat mai putin se recomanda sa fie tinut la caldura.

In afara de arsuri razele vizibile si ultraviolete pot provoca reactii fotochimice care se fac resimtite fie prin schimbari calitative in materialul organic, fie prin contributia pe care o aduc la marirea cantitatii de caldura dezvoltata in organism.

ANALIZA: Geomorfologia climatica – caracteristici generale ANALIZA: Masivul gilau-muntele mare - elemente fizico-geografice

Radiatiile vizibile si ultraviolete au de asemea un efect direc asupra ochiuliu putand provoca orbirea temporara sau lezarea corneei. Boala de iradiatie este din ce in ce mai bine studiata, asa ca s-a ajuns la progrese importante in punerea la punct a mijloacelor de prevenire si tratament. Simptomele, evolutia si gravitatea bolii de iradiatii in functie directa de radiatia primita, adica de cantitatea de energie pe care radiatia o lasa in organism. Astfel un om de 70 kilograme expus unei doze de 1 rad va primii de la radiatii 7 milioane de ergi.

In evolutia bolii de iradiatie deosebim 3 perioade :

perioada initiala

perioada de stare

perioada de convalescenta

Perioada initiala incepe in momentul iradiatiei si dureaza pana cand se instaleaza majoritatea simptomelor clinice caracteristice acestei boli si anume : cefalee., vertigii, greata sau chiar se poate ajunge in stare de inconstienta prin lipsa unui tratament adecvat.

Perioada de stare a bolii de iradiatie. Simptomele ajung la expresia lor externa, astfel foarte accentuate devin tulburarile gastrointestinale manifestate prin dureri, scaun cu sange, hemoragii la nivelul gingiilor, pe nas, sub unghii, caderea parului care poate duce la alopecie. Lipsa de aparare a organismului asupra infectiilor prin scaderea globulelor albe care duce la infectii grave ce pot provoca moartea daca nu se aplica un tratament adecvat.

Perioada de convalescenta dureaza cateva lui in functie de gravitatea bolii si de leziunile suferite prin actiunea radiatiei. Chiar dupa perioada de convalescenta bolnavul poate prezenta sechele sau complicatii tardive, astfel bolnavii au tendinta spre hipotensiune. Aparatul digestiv poate ramane cu tulburari gastrice functionale, poat apare ulcere, la ochi se poate dezvolta dupa mai multi ani cataracta, organele sexuale atat la barbat cat si la femeie isi pot pierde pentru un timp functia de procreare. Combaterea bolii de iradiatie se face prin masuri preventive si curative si anume :

odihna si liniste perfecta a bolnavului

alimentare si supraalimentare

Acestea sunt necesare pentru a da posibilitatea organismului lezat sa se refaca cat mai repede.

suplinirea deficientelor organelor lezate prin reducerea activitatii lor si prin administrarea elementelor deficitare

lupta contra infectiilor prin administrarea masiva de antibiotice

combaterea simptomelor locale in mod obisnuit cand nu exista contra indicatii

Moraru Mariana

I B- AMG

Influenta radiatiilor asupra mediului si masurile ecologice care se impun

Ecologia este stiinta care studiaza conditiile existentei fiintelor vi si interactiunile de orice natura care au loc in aceste fiinte, si intre aceste fiinte si mediul inconjurator. In cazul unui organism este necesar a fi subliniata o distinctie ce trebuie facuta intre componenta endosomatica, alcatuita din totalitatea elementelor corporale cumprinse in limita anatomica a corpului si componenta exosomatica ce include ansamblul schimburilor de energie, subsanta si informatie cu mediul inconjurator.

Inseparabilitatea de mediul inconjurator este insusirea generala a tuturor sistremelor biologice, la toate nivelurile de organizare, individual, populational, biogenetic si biosferic, ansamblul bioseferic formand sisteme ecologice.

In ultima perioada s-au facut incercari de cuprindere a omenirii in cadrul ecologiei biologice, dar tentativele s-au dovedit a fi ineficiente deoarece omul desi apartine naturii ca orice alte fiinte se deosebeste de acestea prin crearea culturii.

Asa cum s-a aratat la discutarea fluxurilor de energie in biosfera, practic toata lumea e vie, este dependenta de radiatia electromagnetica solara. Radiatiile electromagnetice sunt in general produse de anumite sisteme oscilante : circuite oscilante, cavitati oscilante, corpuri incalzite, electroni in miscare in campuri electrice si magnetice. Oricare ar fi sistemul oscilant si modul lor de producere, radiatiile electromagnetice isi au originea in atomi. Dupa cum stiam atomul e cea mai mica particula care intra in componenta elementelor chimice care pastreaza toate caracteristicile elementului respectiv si este alcatuit dintr-un nucleu incarcat cu electricitate pozitiva in jurul caruia se rotesc pe orbite mai apropiate sau indepartate electronii incarcati cu electricitate negativa. Aflati in miscare electronii au anumita energie si cand trec de pe o orbita mai indepartata pe una mai apropiata de nucleul ei emit radiatii electromagnetice, iar la randul sau nucleul prin nucleonii sai (protoni si neutroni) care caracterizeaza intr-o anumita frecventa si corespunzator printr-o lungime de unda. Frecventa radiatiilor electromagnetice este aceeasi cu frecventa sistemelor oscilante in care ele iau nastere.

Ca si radiatiile inflarosii si luminoase, radiatiile ultraviolete sunt supuse unui proces de dispersie, apoi in urma sortarii lor dupa lungimea de unda se procedeza la stadiul calitativ si cantitativ al compozitiei lor. Iradierea cu ultraviolete poate cauza unele anomalii ale cromozomilor si producerea unor mutatii. Radiatiile ultraviolete cu lungimi de unda mai mici de 2800 A se disting prin efectul lor bactericid si de aceea se utilizeaza la dezinfectarea aerului din salile de operatie, saloane si produse alimentare. Radiatiile ultraviolete cu lungimi de unda cuprinse intre 2800 A – 3200 A au actiune antirahitica datorita proprietatii de a transforma provitamina D in vitamina D. Radiatiile ultraviolete cu lungimi de unda cuprinse intre 2400 A – 3100 A in doze mari produc la nivelul tegumentului eritemul actinic al carui grad depinde de doza primita si de sensibilitatea individuala a pielii. De asemenea radiatiile ultraviolete pot provoca inflamtii ale ochilor, de aceea se impun folosirea ochelarilor de protectie . Radiatiile inflarosii sunt radiatii electromagnetice cu lungime de unda de 7600 A si 0,1 mm. Ele patrund in tegument pana la 0,1 mm si au proprietatea de a favoriza schimburile nutritive, de asemenea actioneaza favorabil asupra glandelor si metabolismului, produc o vastodilatatie arteriala si capilara si o crestere a debitului sangvin.

Efectul biologic al radiatiilor, arsurile si boala de iradiere

Daca fasciculul de radiatii cade asupra unui organism viu efectele fizice si chimice provocate se vor reflecta si intr-o actiune biologica mai mult sau mai putin accentuata. Ionizarea si aparitia radicalilor de atomi liberi ca urmare a iradierii cu radiatii electromagnetice provoaca o modificare a chimismului substratului material al organismului, vor duce la efecte fiziologice care de cele mai multe ori sunt vatamatoare.

Arsurile apar cand radiatiile au posibilitatea sa-si descarce energia in organism sub forma de caldura. Ca urmare a arsurilor membrana celulara nu-si mai indeplineste in bune conditii functiunea fiziologica si lichidul sangvin inunda celulele care tunefiaza. Cand arsurile ocupa in mare suprafata corpului se pot produce tulburari circulatorii si patul sangvin devine prea mare pentru volumul de sange ingrosat care mai ramane. Arsurile pot fi directe prin actiunea radiatiei asupra partilor descoperite ale corpului sau prin contact cand imbracamintea este incalzita foarte tare.Tratamentul arsurilor a suferit in ultimul timp unele modificari care tind sa elimine in mod direct efectele profunde ale instalarii cercului vicios al lui Moon.

Astfel pentru a se compensa reducerea volumului sangvin se procedeaza la o inlocuire a plasmei, plasma a carei compozitie cuprinde gelatina, compusi sintetici cum ar fi polivinilpiralidina.In scopul evitarii infectiei care ar putea fi cauzata de arsura necuratata se aplica sub pansament cantitati masive de antibiotice, iar pentru linistea pacientului se administreaza morfina, iar pentru a consuma oxigen cat mai putin se recomanda sa fie tinut la caldura.In afara de arsuri razele vizibile si ultraviolete pot provoca reactii fotochimice, care se fac resimtite prin schimbari calitative in materialul organic, fie prin contributia pe care o aduc la marirea cantitatii de caldura dezvoltata in organism.Radiatiile violete sau radiatia vizibila poate provoca orbirea temporara sau lezarea corneei.Efectele biologice produse de radiatiile ultraviolete si infrarosii se limiteaza la suprafata corpului radiat deoarece aceste radiatii au mica putere de patrundere, durata radierii este scurta asa ca nu va fi timp suficient pentru a manifesta efecte de profunzime.

Boala de iradiatie este foarte intens studiata, asa ca s-a ajuns la progrese foarte importante in punerea la punct a mijloacelor de prevenire si tratament.Simptomele, evolutia si gravitatea bolii de iradiatie sunt infunctie directa de doza de radiatie primita, adica de candtitatea de energie pe care radiatia o lasa in organism.Astfel un om de 70 kg care este expus unei doze de 1 rad va primi de la radiatii 7 milioane de ergi.Dupa gravitatea bolii de iradiatie se disting 3 grade incepand de la cel mai usor pana la cel mai grav si anume:

perioada initiala

perioada de stare

perioada de convalescenta

Perioada initiala incepe in momentul iradiatiei si dureaza pana cand

se instaleaza majoritatea simptomelor clinice caracteristice acestei boli.Cand doza de radiatie e primita brusc, cum ar fi explozia atomica putem deosebi : perioada de reactie primara si perioada latenta.

Perioada primara este datorita ingramadirii in organism a produsilor oxidanti formati in special prin descompunerea fotochimica a apei.Acestia vor produce o adevarata intoxicatie a organismului care se manifesta prin cefalee, vertigii, greata sau chiar se ajunge in starea de inconstienta din lipsa unui tratament adecvat.Perioada latenta se datoreaza faptului ca organismul nu mai poate sa sustina un anumit timp pe baza resurselor de globule pe care le are in sange desi organele formatorii sunt distruse sau lezate.

Perioada de stare a bolii de iradiatie. Simptomele ajung la expresia lor externa, astfel foarte accentuate devin tulburarile gastrointestinale manifestate prin dureri, scaun cu sange, hemoragii la nivelul gingiilor, pe nas, sub unghii, caderea parului care poate duce la alopecie. Lipsa de aparare a organismului asupra infectiilor prin scaderea globulelor albe care duce la infectii grave ce pot provoca moartea daca nu se aplica un tratament adecvat.

Perioada de convalescenta dureaza cateva lui in functie de gravitatea bolii si de leziunile suferite prin actiunea radiatiei. Chiar dupa perioada de convalescenta bolnavul poate prezenta sechele sau complicatii tardive, astfel bolnavii au tendinta spre hipotensiune. Aparatul digestiv poate ramane cu tulburari gastrice functionale, poat apare ulcere, la ochi se poate dezvolta dupa mai multi ani cataracta, organele sexuale atat la barbat cat si la femeie isi pot pierde pentru un timp functia de procreare. Combaterea bolii de iradiatie se face prin masuri preventive si curative si anume :

odihna si liniste perfecta a bolnavului

alimentare si supraalimentare

Acestea sunt necesare pentru a da posibilitatea organismului lezat sa se refaca cat mai repede.

suplinirea deficientelor organelor lezate prin reducerea activitatii lor si prin administrarea elementelor deficitare

lupta contra infectiilor prin administrarea masiva de antibiotice

combaterea simptomelor locale in mod obisnuit cand nu exista contra indicatii