Ecologie, protectia mediului, dezvoltare durabila, management

ECOLOGIE, PROTECTIA MEDIULUI, DEZVOLTARE DURABILA, MANAGEMENT

I.1 Definitii

Ecologia este o stiinta biologica de sinteza ce studiaza prin excelenta conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata, alcatuit din ansamblul factorilor de mediu (abiotic si biotic), precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice si supra-individuale (populatii, biocenoze) si a sistemelor mixte (ecosisteme).

De subliniat faptul ca, daca ecologia este o stiinta, protectia mediului este mai degraba un concept care trebuie sa se regaseasca in fiecare domeniu de activitate (industriala, agricola, comerciala, de transport).

Protectia mediului este ansamblul actiunilor de ocrotire si imbunatatire a mediului inconjurator, de protejare si gospodarire judicioasa a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, solul, flora, fauna si esantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale.

Dezvoltarea durabila este acea dezvoltare care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatile generatiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.

Conceptul de “dezvolatare durabila” este strans legat de utilizarea durabila a resurselor naturale regenerabile. Prin utilizare durabila se intelege folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare.

Desigur ca realizarea acestor obiective nu este posibila fara promovarea unui management de mediu adecvat, componenta integrata in managementul general al unei organizatii.

Managementul este ansamblul activitatilor de organizare si conducere in scopul adoptarii deciziilor optime in proiectarea si reglarea proceselor microeconomice (relatiile economice la nivelul fiecarei intreprinderi).

Ecosistemul este un fragment mai mare sau mai mic al biosferei, alcatuit dintr-o componenta vie, reprezentata de plante si animale (biocenoza) si una nevie (biotop) formand un ansamblu integrat, in permanenta interactiune.

Totalitatea ecosistemelor formeaza biosfera.

Biosfera mai poate fi definita ca totalitatea ecosistemelor si a vietuitoarelor din geosferele care contin viata (hidrosfera, litosfera si atmosfera, unde hidrosfera reprezinta componenta lichida a geosferei, litosfera-componenta solida iar atmosfera componenta gazoasa).

I.2 Cadrul institutional international specific protectiei mediului si conservarii naturii

I.2.1 Institutii semnificative la nivel global

O serie de organisme din domeniul protectiei mediului sunt constituite pe langa Organizatia Natiunilor Unite.

Un organism important il constituie:

Comisia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabila (CNUDD).

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (prescurtat in limba

engleza UNEP sau PNUE in franceza).

Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

ANALIZA: Geomorfologia climatica – caracteristici generale ANALIZA: Masivul gilau-muntele mare - elemente fizico-geografice

Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (ONUDI)

Secretariatele Conventiilor Internationale din domeniul mediului.

Toate conventiile internationale din domeniul mediului, dispun de secretariate tehnice permanente, care au rolul de a corela toate actiunile intreprinse de diferitele tari in cadrul obligatiilor ce revin prin semnarea si ratificarea acestor conventii de catre tarile respective.

Fondul Mondial pentru Mediu (GEF)

In afara organismelor de mai sus exista o serie de institutii finantatoare internationale care se implica in sustinerea financiara a proiectelor de mediu, precum si importante organizatii non-guvernamentale internationale.

Un astfel de exemplu este

Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii (UICN)

I.2.2   Institutii europene in domeniul protectiei mediului

Comisia Uniunii Europene. Acest adevarat guvern european exercita atributii in domeniul mediului prin Directia Generala XI-Mediu, Control Nuclear si Protectie Civila (DGXI).

Agentia Europeana de Mediu de la Copenhaga.

Consiliul Europei.

Comisia Economica pentru Europa (CEE).

Acest organism a carui preocupari initiale erau de natura economica s-a orientat din ce in ce mai mult spre abordarea problemelor de mediu prin Comisia pentru Politica de Mediu. Pe langa Comisie functioneaza si Secretariatul Permanent pentru Calamitati si Accidente Industriale.

Centrul Regional pentru Mediu de la Budapesta (REC).

I.3 Politicile si strategiile de mediu ca instrumente de management la nivel national si local

I.3.1 Politici de mediu in Romania

Prin politica de mediu intelegem in general obiectivele si prioritatile stabilite de conducerea statului pentru exercitarea puterii si conducerea societatii respectiv a activitatii publice. Fiecare guvern isi prezinta politica in cadrul programului de guvernare pentru fiecare domeniu important de activitate.

Pentru a atinge aceste obiective principalele masuri sunt :

internalizarea graduala in costurile de productie, a cheltuielilor aferente diminuarii si compensarii efectelor distructive asupra mediului inconjurator;

utilizarea instrumentelor economice (taxe, impozite, tarife de utilizare) pentru construirea stimulentelor de utilizare a capitalului natural;

alocarea de resurse financiare pentru consolidarea politicilor de mediu si intarirea capacitatii administrative in vederea recuperarii intarzierii inregistrate in armonizarea legislatiei cu reglementarile de mediu ale Uniunii Europene, in special in domeniul apei, aerului si administrarii deseurilor;

dezvoltarea resurselor umane si a implicarii organizatiilor neguvernamentale;

facilitarea introducerii tehnologiilor care ocrotesc mediul inconjurator.

I.3.2 Strategia protectiei mediului in Romania

Prin strategie se intelege arta coordonarii actiunilor si a stabilirii sarcinilor fundamentale pentru atingerea scopului sau a obiectivelor politice.

In Romania au fost elaborate mai multe strategii dupa 1989 vizand protectia mediului incepand cu “Tezele in domeniul protectiei mediului ”(6) (1990), Strategia protectiei mediului elaborata cu sprijinul Bancii Mondiale (7) (1992), sau “Strategia protectiei mediului in Romania” (8) elaborata in 1995. Aceasta din urma ramane pana in prezent lucrarea cea mai coerenta si sistematica elaborata in exclusivitate cu ajutorul specialistilor romani Strategia cuprinde trei parti importante. O prima parte se refera la starea mediului in Romania ( de unde plecam si ce probleme exista).

A doua parte cuprinde obiectivele prioritare pe termen scurt, mediu si lung, precum si caile si mijloacele prin care pot fi atinse aceste obiective. Prioritatile au fost corelate cu cele europene.

I.3.3 Programul National de Actiune in domeniul Protectiei Mediului

La cea de a doua reuniune a ministrilor mediului din Europa de la Lucerna (1993) s-a adoptat Planul de Actiune in domeniul Mediului pentru Europa Centrala si de Rasarit. O sarcina stabilita cu aceasta ocazie a fost aceea ca pentru fiecare tara in tranzitie sa se elaboreze un Program National de Actiune corelat cu cel european. Daca in Strategia Protectiei Mediului sunt cuprinse obiective generale si cai de atingere a acestora, in PNAPM au fost detaliate aceste obiective prin programe de investitie concrete.

In fiecare judet al tarii Agentiile Teritoriale pentru Protectia Mediului au elaborat Strategii locale de mediu care au armonizat prioritatile la nivel de judet cu cele la nivel national.

I.4 Cadrul Legislativ in domeniul Mediului

Legislatia internationala a mediului

Romania este parte la un numar important de astfel de conventii. Printre acestea le vom aminti numai pe cele mai importante:

Conventia cadru a Natiunilor Unite privind prevenirea modificarilor climatice

Conventia cadru a Natiunilor Unite privind Conservarea Biodiversitatii

Conventia de la Bassel privind transportul transfrontalier al deseurilor toxice.

Conventia de la Geneva privind poluarea transfrontiera a aerului la mare distanta.

Conventia de la Viena (completata prin Protocolul de la Montreal) privind protectia stratului de ozon.

Conventia de la Berna privind protectia florei si faunei salbatice si a habitatelor acestora.

Conventia CITES privind prevenirea comertului ilegal cu specii de flora si fauna periclitata.

Conventia de la Bonn privind protectia pasarilor migratoare.

Conventia de la Ramsar privind protectia zonelor umede ca habitat al pasarilor calatoare.

Conventia de la Bucuresti privind protectia Marii Negre.

Conventia privind managementul durabil al apelor Dunarii