Metodica predarii stiintelor educatiei

METODICA PREDARII STIINTELOR EDUCATIEI

I.1. Factori ai dezvoltarii si diversificarii stiintelor educatiei

Evolutia lumii contemporane obliga cercetarea educationala sa-si depaseasca

mereu limitele, continuturile, procedeele si filosofia educatiei fiind mereu in miscare.

Dezvoltarea se va produce prin educatie, sau nu va avea loc, spunea George Vaideanu in

Educatia la frontiera dintre milenii. Educatia incearca sa raspunda la cerintele dezvoltarii

sociale prin doua directii, cea a continuturilor educationale - care impune elaborarea

curricumului si cea a filosofiei educatiei - care priveste orientarea, dimensionarea si

regandirea proceselor educationale, totul pentru cat mai buna integrare a tinerei generatii

intr-o lume din ce in ce mai complexa si mai dinamica. Problemele lumii in care traim,

criza a mediului, globalizarea, saracia, somajul, esecul social, egalitatea sanselor,

drepturile omului, democratia s.a.m.d., au devenit probleme ale stiintelor educatiei, care

le-au integrat in ceea ce poarta denumirea de "noile educatii".

"Noile educatii", cum ar fi educatia pentru mediu, pentru participare si

democratie, pentru egalitatea sanselor, pentru dezvoltare, pentru a nu enumera decat

cateva mai semnificative, reprezinta dovada preocuparii permanente a societatii si

sistemelor educative pentru depasirea problemelor lumii contemporane.

Inovatia permanenta din sanul stiintelor educatiei priveste mai multe aspecte:

d.p.d.v. paradigmatic - se manifesta o deplasare a atentiei dinspre invatare, memorare

reproducere a continuturilor, spre invatare permanenta, activa, asistata de calculator ce

ofera un nou mod de acces la informatie, in care cunostintele nu sunt niciodata definitive;

d.p.d.v. material -se manifesta o schimbare a bazei materiale, infrastructurii, mijloacelor

de invatamant, materialelor didactice, astazi vorbindu-se din ce in ce mai mult de

instruirea cu ajutorul mijloacelor multimedia; d.p.d.v. strategic sau procedural - se

manifesta o schimbare a metodelor, tehnicilor de invatare dar si a obiectivelor didactice,

accentul mutandu-se dinspre cunostinte spre aptitudini si deprinderi, de la a sti la a face;

d.p.d.v. al relatiei profesor / elev, ce tinde sa devina circulara, pentru a oferi elevului un

rol mult mai activ, in care si profesorul are ce invata de la elevi; d.p.d.v. al disciplinelor

de invatamant - curriculum educational fiind adaptat pe profiluri socio-profesionale

flexibile, astfel incat sa ofere posibilitatea unei educatii adecvate necesitatilor si

personalitatilor diferite ale tinerei generatii, pastrand totodata echilibrul intre cele doua

categorii de discipline, de cultura generala si de specialitate.

Observam ca dezvoltarea stiintelor educatiei are loc concomitent cu dezvoltarea

gandirii insasi, a societatii si a lumii. Profesorul este in situatia de a invata permanent, de

a-si reforma strategiile de lucru, metodele si obiectivele educationale, pentru a putea oferi

celor formati o educatie conforma cu realitatile lumii de azi, de avea o atitudine

favorabila schimbarii, pentru a putea forma capacitatea tinerilor de a se adapta la un

mediu concurential dur, in continua schimbare.

I.2. Sistemul stiintelor educatiei

Stiintele educatiei alcatuiesc astazi un sistem complex, care s-a format prin

deplasarea frontierelor stiintei pedagogice spre celelalte stiinte sociale, cum ar fi,

antropologia, filosofia, economia, epistemologia, psihologia, sociologia, axiologia etc.

Rezultatul acestei deplasari il constituie atat diversificarea stiintelor educatiei, prin:

formarea stiintelor de granita (psihologie pedagogica, sociologia educatiei, epistemologie

pedagogica, economia educatiei, igiena scolara etc. ),

specializarea teoriei pedagogice pe domenii, continuturi sau etape de varsta (pedagogie generala, pedagogie scolara, pedagogie speciala, andragogie, pedagogie profesionala, metodicile speciale).

Tabloul complex al stiintelor educatiei poate fi sistematizat dupa obiectul de studiu astfel:

- Stiinte care vizeaza institutia scolara: istoria educatiei, sociologia educatiei, demografia scolara, economia educatiei, pedagogia comparata;

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Stiinte care studiaza relatia pedagogica si actul educativ: fiziologia educatiei, psihologia educatiei, comunicarea didactica, didacticile speciale, metodologia predarii, stiinta evaluarii;

Stiinte care privesc evolutia pedagogiei: filosofia educatiei, epistemologie pedagogica, planificarea educatiei, teoria modelelor.

Domeniile stiintifice enumerate mai sus au o mare proximitate a sensului prin aceea ca se refera la tot ceea ce priveste arta de a invata pe altii, sau de a forma pe

formator. De aceea consideram oportuna o succinta prezentare a termenilor.

Pedagogia generala studiaza metodologia, legitatile si principiile generale a

educatiei, formele ei, continuturile, strategiile si metodologiile procesului formativ, ceea

ce este general, stabil, repetabil in procesul educativ.

Pedagogia prescolara este o subdiviziune a pedagogiei care are ca obiect de

studiu principiile si metodele educatiei copilului prescolar.

Pedagogia scolara vizeaza problematica si tehnicile educative specifice educatiei

copiilor integrati intr-o formatiune scolara.

Andragogia reprezinta tot o specie a pedagogiei, care se refera la metodologia

specifica a educatiei adultilor. Este un termen care se datoreaza cercetatorului american

Linderman si asociatiei sale, creata in 1926, in literatura europeana denumirea preferata

fiind de pedagogie profesionala ( agricola, economica, artistica, juridica).

Pedagogia speciala are ca obiect educatia copiilor cu nevoi speciale, care ies din

sfera normalului sub aspect fizic, psihic sau comportamental.

Pedagogia comparata are ca obiect de studiu asemanarile si deosebirile dintre

sistemele educative, in aceeasi tara dar etape socioculturale diferite, intre tari diferite etc.

Psihopedagogia are ca obiect de studiu principiile generale ale educatiei analizate

din perspectiva psihologica, mai exact dezvoltarea capacitatii de invatare a copiilor,

teoriile invatarii, teoriile motivarii pentru invatarea eficienta.

Didactica este o ramura a pedagogiei care studiaza modalitatile explicite de

predare -explicare -evaluare -autoevaluare. Termenul este prin origine etimologica

sinonim cu cel de pedagogie3 (didaskein in greaca veche inseamna a invata). Diferenta

dintre pedagogie si didactica consta in faptul ca prima se refera la principiile generale ale

educatiei, iar a doua la metode concrete de lucru, sfaturi practice prezentate intr-o

maniera sistematica. Atunci cand solutiile la problemele concrete, de predare -explicare -

evaluare, sunt prezentate pe o disciplina anume, vorbim despre metodica acelei discipline

sau didactica aplicata acelei discipline.

Metodica sau didactica aplicata unei discipline sau arte studiaza finalitatile,

obiectivele, continuturile invatarii, metodele si mijloacele de predare -invatare -evaluare,

planificarea si orientarea activitatii didactice pe ani de studiu, semestre etc.

I.3. Didactica generala si didactica aplicata - elemente introductive

Demersul didactic incepe cu elaborarea unei strategii in virtutea careia se vor

stabili obiective educationale precise, precum si conditiile materiale, metodele si

mijloacele pentru realizarea acestora. Procesul instructiv educativ presupune

interconditionarea sistemica dintre predare- invatare-evaluare, dar metodica cuprinde si

partea de planificare, organizare, orientare, proiectare a activitatii si continuturilor

educationale. Si asta deoarece, procesul de invatamant nu poate fi decat unul dirijat si

organizat, din articularea tuturor acestor elemente rezultand atingerea obiectivelor.

Continutul invatamantului, stabilit prin planul cadru de invatamant, programa

scolara (curriculum) si manualele scolare, trebuie organizat pe sarcini, resurse, metode,

strategii, forme de activitate didactica. Astfel, planificarea, organizarea, proiectarea

activitatii reprezinta o componenta esentiala a activitatii didactice.

Planificarea reprezinta prima operatie pe care o realizeaza cadrul didactic la

inceputul anului scolar4. Documentul orientativ in planificare o reprezinta programa

scolara unde sunt indicate obiectivele generale, capitolele, temele si numarul de ore

disponibil pentru tratarea lor. Planificarea anuala presupune organizarea continutului prin

delimitarea capitolelor si precizarea numarului de ore alocat pentru fiecare. Planificarea

semestriala o detaliaza pe cea anuala, mergand pe definirea obiectivelor specifice fiecarui

capitol, termenelor de realizare, identificarea strategiilor de predare- invatare-evaluare

pentru fiecare tema in parte.

Organizarea reprezinta activitatea de stabilire coerenta si eficienta a activitatilor

didactice, a mijloacelor umane si materiale de punere in practica, in functie de continutul

de predare si de obiectivele operationale. Forma de baza a activitatii didactice este lectia,

asupra careia vom reveni.

Strategia educationala este alcatuita din doua componente, sarcina de invatare si

situatia de invatare, iar stabilirea ei se bazeaza pe analiza continutului de invatat, a

resurselor psihologice si a conditiilor materiale ce vizeaza atingerea unor obiective

educationale precise.

Proiectarea strategiilor educationale eficiente este procesul rational prin care sunt

selectate, combinate si imaginate conditiile optime de realizare a sarcinilor conform

obiectivelor cadru si obiectivelor operationale, pentru fiecare etapa de invatare.

Principiile didacticii reprezinta idei orientative de baza in organizarea si

desfasurarea procesului de invatamant. Ele joaca si un rol normativ in procesul didactic,

avand functia de categorii metodologice, care se cer respectate atat in planificarea

obiectivelor si structurarea cunostintelor cat si in selectarea metodelor si mijloacelor

didactice. Cele mai semnificative principii sunt:

- principiul orientarii procesului de invatamant spre dezvoltarea armonioasa a elevului - se refera la formarea si modelarea personalitatii elevului prin procesul educativ;

- principiul respectarii caracterului stiintific al cunostintelor predate - se refera la necesitatea cunoasterii temeinice a continuturilor predate, a metodelor didactice, prin respectarea sistematizarii cunostintelor, succesiunii logice a informatiilor si cunostintelor noi, adaptarea lor la particularitatile de varsta ale elevilor, prin individualizarea si diferentierea invatarii in functie de particularitatile intelectuale ale elevilor;

- principiul aplicabilitatii cunostintelor - se refera la aplicarea si structurarea eficienta a informatiilor, asigurarii legaturii dintre teorie si practica, insusirea temeinica, constienta si activa a cunostintelor;

- principiul socializarii - se refera la relatiile sociale specifice din cadrul sistemului de invatamant, profesor -elev, profesor- parinte, elev-elev, elev-parinte-scoala-profesor, care trebuie sa se finalizeze prin actiune comuna, in scopul atingerii obiectivelor educationale si integrarii cu

succes a tinerei generatii in societate.

Didactica sau metodica aplicata va avea in vedere toate aceste componente si

activitati adaptate la specificul disciplinei avute in vedere. Astfel, in cadrul cursului de

Metodica predarii stiintelor economice, vom avea in vedere specificul disciplinelor economice si vom studia continutul programelor de invatamant pentru disciplinele economice, vom aplica principiile proiectarii si planificarii didactice prin modele operationale pentru activitatea didactica la disciplinele economice, vom studia specificul si formele activitatii didactice prin modele operationale de lectii economice, in fine vom studia metodele generale de predare-invatare- evaluare si aplicarea lor prin modele operationale pentru disciplinele economice.

I.4. Obiectivele Metodicii predarii stiintelor economice

A educa inseamna a stabili obiective didactice, de a caror rezolvare tine insasi

ratiunea de a fi a procesului didactic6. Obiectivele educationale reprezinta asadar ratiunea

de a fi a procesului didactic, intrucat ele precizeaza directia acestuia , dar joaca si un rol

in organizarea rationala si functionarea sa, cat si in precizarea celorlalte componente ale

sale (continuturi selectate, strategii de predare, procedee de evaluare). Astfel, insasi

disciplina Metodica predarii stiintelor economice, are obiectivele sale, derivate din

obiectivele generale ale formarii formatorilor.

Disciplina Metodica predarii stiintelor economice nu este plasata intamplator in

anul trei , dupa o suita de ale discipline cu caracter general pedagogic. Ea este menita sa

formeze viitorul profesor de stiinte economice din invatamantul universitar sau preuniversitar,

printr-un continut adaptat la specificul predarii - invatarii disciplinelor economice. Acest curs isi propune sa ofere argumente pentru motivarea studiului disciplinelor economice, analizeaza si propune strategii si metode specifice in deprinderea si evaluarea cunostintelor economice, sa formeze o atitudine didactica adecvata societatii in care traim.

Obiectivele specifice ale cursului de Metodica predarii stiintelor economice sunt:

• De a putea identifica si argumenta locul si rolul disciplinelor psihopedagogice in

planurile de invatamant;

• De a putea argumenta specificul disciplinelor psihopedagogice si de a cunoaste

strategiile didactice specifice;

• De a manifesta o atitudine metodica adecvata, de a motiva in raport cu

comportamentul de formator;

• De a deprinde un minim de cunostinte teoretice didactice si deprinderi practice in

raport cu obiectivele si continuturile specifice disciplinelor psihopedagogice;

• De a construi profilul didactic al unui bun profesor de stiinte ale educatiei;

1 Constantin Cucos, Pedagogie, Polirom, Iasi, 2002, p.20

2 Gaston Mialaret, Les Sciences de l′education, PUF, Paris, 1976, pp. 45-46

3 Dominique Chalvin, Encyclopedie des pedagogies des formation, ESF, Paris, 1996, p.63

4 Ion Albulescu, Mirela Albulescu, Predarea si invatarea disciplinelor socio-umane, Polirom, Iasi,

2000, pp.36-37

5 Adalmina Ungureanu, Metodica studierii Limbii si literaturii romane, AsS, Iasi, 2003, p.3

6 Ion Albulescu, Mirela Albulescu, op.cit., p. 22

Dragan, A., Structura personalitatii profesorului, Bucuresti, Ed.Did. si pedagogica, 1995;

***, Standarde profesionale pentru profesia didactica, Bucuresti, MEC, 2002.