Caracteristici generale ale invatamantului primar si prescolar

Unitati de continut:

I.1. Caracteristici generale ale invatamantului primar si prescolar

I.2. Obiective si tendinte actuale ale invatamantului primar si prescolar

Obiective:

R     Cunoasterea structurii sistemului de invatamant de la 0 la 10 ani;

R     Intelegerea caracteristicilor, particularitatilor si tendintelor de evolutie in invatamantul prescolar si primar;

R     Constientizarea locului invatamantului primar si prescolar in structura sistemului de invatamant public si a rolului pedagogiei scolare si prescolare in sistemul stiintelor educatiei.

Analiza problematicii si a particularitatilor invatamantului prescolar si scolar necesita in prealabil clarificarea conceptului de sistem de invatamant. Astfel, in sens larg, sistemul de invatamant reprezinta ansamblul coerent al institutiilor scolare de toate gradele, profilele si formele, dintr-o anumita tara, care este conceput, organizat si functioneaza in baza unor principii generale cu caracter organizatoric si juridic.

In sens restrans, sistemul de invatamant reprezinta reteaua organizatiilor scolare, determinata la nivel pedagogic si juridic la nivelul unor "servicii publice deschise", perfectibile si autoperfectibile.

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, specializat in realizarea functiilor pedagogice ale acestuia la nivelul procesului de instruire, in cadrul concret al activitatii de predare-invatare-evaluare.

Sistemul national de invatamant preuniversitar cuprinde:

a) educația timpurie ani):

nivelul antepreșcolar ani

invațamantul preșcolar ani care cuprinde: grupa mica, grupa mijlocie și grupa mare;

b) invațamantul primar (6-10 ani)

clasa pregatitoare

clasele I-IV;

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

Din punct de vedere structural, invatamantul prescolar (educatia timpurie) reprezinta o subramura a pedagogiei varstelor si prima veriga a sistemului de invatamant, ale carui caracteristici sunt:

a)      asigura intrarea copilului in sistemul de invatamant obligatoriu (in jurul varstei de 6 ani), prin formarea capacitatii de a invata;

b)      accentueaza unicitatea copilului si considera ca abordarea lui trebuie sa fie holistica (comprehensiva din toate punctele de vedere ale dezvoltarii sale);

c)      solicita in mod fundamental ca la varstele mici sa avem o abordare pluridisciplinara (ingrijire, nutritie si educatie in acelasi timp); 

d)      la nivelul relatiei "didactice", considera adultul/educatorul ca un partener de joc, matur, care cunoaste toate detaliile jocului si regulile care trebuie respectate;

e)      solicita ca activitatile desfasurate in cadrul procesului educational sa devina adevarate ocazii de invatare situationala;

f)       porneste de la premisa ca parintele nu poate lipsi din acest cerc educational, el fiind partenerul-cheie in educatia copilului, iar relatia familie-gradinita-comunitate devine hotaratoare.

Schimbarea de paradigma in promovarea educatiei timpurii atrage dupa sine decantarea unor efecte, dintre care putem aminti:

a)      progresul semnificativ in plan intelectual pentru copii, indiferent de mediul din care provin

b)      efectele pozitive asupra viitoarei integrari sociale si reducerea comportamentelor deviante precum si a esecului scolar

c)      descoperirea de catre fiecare copil a propriei identitati, a autonomiei si dezvoltarea unei imagini de sine pozitive

d)      dezvoltarea abilitatilor sociale prin interactiunile generate de mediul de invatare

e)      comportamente centrate pe sarcina

f)       dezvoltare socio-emotionala

g)      motivatie si atitudini pozitive fata de invatare

Invatamantul prescolar cuprinde doua etape si paliere de varsta:

a) Educatia anteprescolara (1-3 ani). Este denumita si prima copilarie, se organizeaza in creșe și, dupa caz, in gradinițe și in centre de zi. Reprezinta etapa constituirii primare, coerente, a trairii experientei de viata curente, aceasta experienta de viata fiind impregnata de invatarea comunicarii verbale. Astfel copilul invata sa se adapteze la mediu si dobandeste mijloacele prin care se consolideaza autonomia, prin perfectionarea deplasarii si manuirea de obiecte.

b) Invatamantul prescolar (3-6 ani). Se organizeaza in gradinițe cu program normal, prelungit și saptamanal si reprezinta etapa in care se depisteaza si se remediaza deficientele de invatare si psiho-comportamentale ale copiilor, asigurandu-se in acelasi timp si pregatirea copilului pentru intrarea in invatamantul primar.

Invatamantul primar reprezinta cea de-a doua veriga a sistemului de invatamant, ale carui caracteristici de baza sunt:

Asigura instruirea de baza, componenta instrumentala a culturii generale (scris, citit, calcul matematic);

Vizeaza dezvoltarea unor componente ale personalitatii umane: inteligenta, curiozitate, deprinderi si obisnuinte morale etc.

Cele doua caracteristici esentializeaza functiile de baza ale invatamantului primar:

a)      functia de realizare a educatiei de baza, atat prin coborarea varstei de scolarizare, cat si prin includerea intr-un sistem de educatie organizat si coordonat intr-o maniera stiintifica;

b)      functia de dezvoltare a personalitatii copilului, respectand capacitatile si nevoile sale, ceea ce presupune individualizarea educatiei si promovarea invatamantului de tip formativ.

Desigur, aceste functii se presupun si se sustin reciproc.