Jocul - modalitate de evaluare la copiii cu CES

Una din formele de manifestare a copilului este jocul. In mod obisnuit o asemenea activitate este izvorata din nevoia de actiune, de miscare a copilului- o modalitate de a-si consuma energia- sau de a se distra, un mod placut de a utilizat timpul si nu numai.

Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si de operatiuni care urmaresc obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala, fizica a copilului. Elementul de joc imprima acesteia un caracter mai viu si mai atragator, aduce varietate si o stare de buna dispozitie functionala, de veselie si bucurie, de destindere, ceea ce previne aparitia monotoniei si a plictiselii, a oboselii.

Atunci cand jocul este utilizat in procesul de invatamant, el dobandeste functii psihopedagogice semnificative, asigurand participarea activa a elevului la lectii, sporind interesul de cunoastere fata de continutul lectiei. Stim ca jocul didactic reprezinta o metoda de invatamant in care predomina actiunea didactica stimulata. Aceasta actiune valorifica la nivelul instructiei finalitatile adaptive de tip recreativ proprii activitatii umane, in general, in anumite momente ale evolutiei sale ontogenice, in mod special.

In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc ( loto, domino, cuburi, carti de joc etc. )

In perioada de prescolar, actiunile se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea. Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita din vecinatate, alaturi de copii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care de deplaseaza in fotoliu rulant sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap.

La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita. In alte cazuri, copilul are probleme legate de utilizarea toaletei si de deplasare. In aceste situatii, este de preferat sa se solicite prezenta mamei pana la acomodarea copilului in colectivitate si acomodarea personalului cu problemele copilului.

Psihologia jocului evidentiaza importanta activarii acestei metode mai ales in invatamantul prescolar si primar. Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci directii de dezvoltare, orientare astfel :
- "de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase
- de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile
- de la jocurile fara  subiect spre cele cu subiect
- de la sirul de episoade nelegate intre ele spre jocul cu subiect si cu desfasurare sistematica
- de la reflectarea vietii personale si a ambiantei apropiate, la reflectarea evenimentelor vietii scolare ' ( Elkonin ).

Aceasta activitate dinamizeaza actiunea didactica prin intermediul motivatiilor ludice care sunt subordonate scopului activitatii de predare- invatare, dar si de evaluare.

Modalitatile de realizare angajeaza urmatoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice :
- dupa obiective prioritare : jocuri senzoriale( auditive, vizuale, tactile ), jocuri de observare, de dezvoltare a limbajului, de stimulare a cunoasterii interactive ;
- dupa forma de exprimare : jocuri simbolice, de orientare, de sensibilizare, conceptuale, jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte incrucisate
- dupa continutul instruirii : jocuri matematice, muzicale, sportive, literare/lingvistice ;
- dupa resursele folosite : jocuri materiale, orale, pe baza de intrebari, pe baza de fise individuale, pe calculator ;
- dupa regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin traditie, cu reguli inventate, spontane si protocolare ;
- dupa competentele psihologice stimulate : jocuri de miscare, de observatie, de imaginatie, de atentie, de memorie, de gandire, de limbaj si de creatie.

Elemente de joc : ghicirea, miscarea, intrecerea, surpriza etc. creeaza stari emotionale care intretin interesul si dau colorit viu lectiei.

Prin joc, copiii cu CES pot ajunge la descoperiri de adevaruri, isi pot antrena capacitatea lor de a actiona creativ, pentru ca strategiile jocului sunt in fond strategii euristice, in care se manifesta istetimea, spontaneitatea, inventivitatea, rabdarea, indrazneala.

Jocurile copiilor devin metoda de instruire in cazul in care ele capata o organizare si se succed in ordinea implicate de logica cunoasterii si invataturii.

In acest caz, intentia principala a jocului nu este divertismentul, rezultat din incercarea puterilor, ci invatatura care pregateste copilul pentru munca si viata. Pentru a atinge aceste scopuri, jocurile trebuie sa fie instructive, sa le evalueze cunostintele.

Analiza: Probleme de integrare a copiilor cu cerinte educative speciale Referat: Carticica anotimpurilor

Evaluarea prin joc conditioneaza in asa maniera dinamica clasei, incat putem spune ca nu exista invatare eficienta fara evaluare. Ea nu poate si nu trebuie sa fie redusa la simplul act al notarii. Principala functie a evaluarii este aceea de a determina masura in care diferitele obiective pedagogice au fost atinse. In acelasi timp incearca sa explice randamentul nesatisfacator.

Datele furnizate in urma evaluarii sunt utile pentru luarea unor decizii administrative, cum ar fi repartizarea materiei de studiu pe clase si secventierea optima a acesteia.

Orice program de evaluare judicios se intemeiaza pe o evaluare periodica destul de frecventa ( inainte, in timpul si la sfarsitul anului scolar) aducand la cunostinta elevilor rezultatele diferentiat si nu global.

Aprecierea scolara este o forma clasica de intarire de catre invatator a achizitiilor dobandite in procesul invatarii. Prin intarire se intelege,, sistemul de recompense si de penalizare menit sa asigure selectia si fixarea raspunsului sau reactiei adecvate''(Radu 1974 ).

Recompensa constituie ,, intarirea pozitiva'', in timp ce pedeapsa este o ,, intarire negativa''. Este de asteptat ca elevii sistematic recompensati sa- si formeze cu timpul o atitudine pozitiva fata de invatator si de scoala, in timp ce elevii care sunt in mod frecvent dezaprobati, ironizati si sanctionati sa devina nemultumiti de viata scolara, deoarece reusita scolara si satisfactia in munca merg mana in mana. Dezvoltarea capacitatii de autoapreciere si a spiritului critic in estimarea rezultatelor scolare proprii se poate realiza cu succes prin organizarea unor actiuni de autoapreciere si interapreciere care duc la maturizarea si obiectivizarea atitudinii elevului fata de aprecierea scolara.

Scopul educatiei este acela de a forma anumite deprinderi, strategii cognitive, atitudini si comportamente ; acestea se invata numai daca il punem pe elev sa actioneze efectiv, atat in plan verbal, cat si in plan motric. In acest sens, Skinner(1971) noteaza :,, nu intarim pronuntia corecta a elevului pedepsindu-l pentru ca a gresit, nici miscarile abile pedepsindu-l pentru neindemanare. Nu-l facem pe elev harnic pedepsindu-l pentru lene, curajos pedepsindu-l pentru indiferenta. Nu-l i invatam sa studieze repede pedepsindu-l pentru incetineala, nici sa tina minte pedepsindu-l pentru ca uita, nici sa judece corect pedepsindu-l pentru lipsa de logica. In aceste conditii i se va intampla poate uneori sa descopere singur cum e sa fii atent, muncitor, curajos, cum sa tina minte si sa judece. Instruirea nu va avea nici o contributie aici, fiind inexistenta.

Formele de joc au menirea sa intercepteze tulburarile de comportament ce pot fi declansate de inhibarea instinctelor, ceruta de societate. Cu alte cuvinte, cine isi descarca, pe terenul de fotbal miscarile instinctuale asupra dusmanului sau, nu o va transfera asupra unui membru al familiei sale si este probabil ca va avea un comportament acceptabil in acest mediu social.

Terapia prin joc are la baza efectul armonizator. Din aceasta cauza, jocul terapeutic a fost numit o ,,pace incheiata cu sine si cu ceilalti''. Armonizarea realizata cu ajutorul jocului se manifesta sub forma unei concordante subiective intre dorinta si putinta. Datorita acesteia, copilul gaseste in joc un raspuns pozitiv la incercarile sale mascate de a fi inteles si o confirmare a sentimentului propriei valori.

Jocul constituie un sprijin necesar in organizarea evaluarii, avand in vedere faptul ca monotonia produsa de formele stereotipe ale exercitiilor produce rapid plictiseala. Aceasta are ca efect secundar scaderea dorintei de a invata, a interesului si atentiei elevilor.

Jocul in procesul de evaluare este o activitate prin care sunt colectate, asamblate si interpretate informatii despre starea, functionarea sau evolutia viitoare a copilului cu CES.

Acordarea calificativelor la sfarsitul unui joc, fie el in echipe sau individual, reprezinta clasarea elevului cu CES pe o anumita ,,scara''. Calificativele acordate fac din elevul cu CES un analizator, realizand singur treapta pe care o ocupa in ,,scara'' clasei.

Jocul ca modalitate de evaluarea nu urmareste in principal evidentierea deficientei si a blocajelor copilului. O asemenea abordare exclude definitive teza caracterului irecuperabil al copilului cu CES. Elementele de joc incorporate in procesul de evaluare pot motiva si stimula puternic acest proces in toate formele lui.

Bibliografie:

1. Cucos Constantin,"Pedagogie", Editura Polirom, Iasi, 2000

2. Radu Ion, "Psihologia educatiei si dezvoltarii", Editura Academiei, Bucuresti, 1983

3. Radu Ion, "Psihologia scolara", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974.