In puterea noastra - autoeducatia

In puterea noastra -  autoeducatia

,, Nu exista o sursa mai bogata in satisfactii decat aceea de a te simti

opera propriei tale personalitati si sculptor al propriei tale fiinte''.

Acad. V. Pavelcu

Printre motivele pentru care am ales in referatul meu subiectul autoeducatiei se numara pretuirea pentru autoeducatie si incercarile mai mult sau mai putin reusite de dezvoltare personala din ultima perioada. Deoarece tema acestui curs este educatia adultilor, unde se incadreaza foarte bine autoeducatia, am cules cateva date referitoare la acest subiect.

Termenul de ,,educatia adultilor' este de data relativ recenta, desi din punct de vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor.

Definirea educatiei azi se face in mai multe: 'transformare a constiintei psihologice a individului' (J. Piaget); 'a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a omului' (P. A. Osterrieth); 'a schimba sensul experientei umane' (A. Quellet); 'modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana' (I. Cerghit); 'proces de asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului' (N. Vintanu) etc. In fapt, educatia este constructia si reconstructia continua a unui model
interior de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii dobandesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional,
natural etc.

Invatarea permanenta nu reprezinta numai un aspect al educatiei si formarii, ci ea devine, pe zi ce trece, un principiu fundamental al participarii active a individului in societate, de-a lungul intregii sale vieti.

Autoeducatia se defineste ca fiind activitatea constienta si complexa a fiintei umane desfasurata in scopul desavarsirii propriei personalitati (Stan, 2001).
Cuvantul ,,autoeducatie", provenit din grecescul ,,autos" (,,insusi") si latinescul ,,educatio" (,,educatie") este o activitate pe care orice individ o desfasoara constient pentru formarea sau desavarsirea propriei persoane. Autoeducatia presupune autocunoastere, autostapanire, autoconducere. Autoeducatia este o activitate constienta, orientata spre formarea sau desavarsirea propriei persoane, in conformitate cu nazuintele, aspiratiile, idealurile si conceptia despre rolul omului in societate.

A invata sa inveti si a dori sa te perfectionezi continuu sunt cerinte ale educatiei permanente, prin care omul contemporan invata sa fie el insusi, receptiv la schimbari, capabil sa le anticipeze si sa se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social prin autonomia sa intelectuala si moral - civica.

Functia principala a autoeducatiei angajeaza transformarea obiectului educatiei in subiect al educatiei in urma unui proces care implica valorificarea unui ansamblu de actiuni educationale, proiectate si realizate permanent la un nivel calitativ superior, intr-o perioada de timp determinata. Subiectul uman isi stabileste propriile scopuri si isi mobilizeaza resursele in vederea valorificarii maxime a informatiilor disponibile pentru atingerea dezideratelor propuse. Este o consecinta a noii perspective asupra educatiei - educatia permanenta - si se formeaza treptat, prin initierea copiilor asupra metodelor si tehnicilor de munca intelectuala, care sa le permita dobandirea unor noi cunostinte, noi competente si noi comportamente, fara a recurge la sprijinul scolii (Jinga, Istrate, 1998).

Ideea necesitatii de a invata in permanenta, de autoinstruire si autoeducare este confirmata din cele mai vechi timpuri, fiind intalnita inca din antichitate la greci si romani, iar mai tarziu scrisa in Coran de catre arabi ca obligatie religioasa. Proverbele populare, precum ,,Omul toata viata invata", maximele latinesti:,,Ne discere cessa "(,,Nu inceta sa inveti") ori cugetarile celebre: ,,Tota vita schola est", ,,Intreaga viata este o scoala"(J.A.Comenius) atesta universalitatea si existenta milenara a conceptului. Pentru secolul nostru, instruirea continua si implicit autoinstruirea au devenit cerinte fundamentale ale societatii, determinate de cresterea exponentiala a informatiilor si de uzura accelerata a acestora, de mobilitatea profesiilor, de progresele extraordinare ale stiintei, tehnicii, tehnologiei si mijloacelor de informatie, de dinamismul vietii economice si sociale, de democratizarea invatamantului, de cresterea nivelului de aspiratie spre cultura si educatie, de folosirea cat mai placuta si utila a timpului liber.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Omul care doreste sa se autoeduce permanent, isi formeaza personalitatea echilibrat, poate identifica si folosi sursele de informatie, participa la dezvoltarea societatii si la educarea celorlalti membri ai colectivitatii din care face parte. Nicolae Iorga sustinea ca: ,,Invatat e omul care se invata necontenit pe sine si invata necontenit pe altii." In acest scop, scoala este o etapa initiala a educatiei permanente. Ea trebuie sa puna accent pe folosirea pe scara larga a metodelor activ participative, pe tehnicile de invatare eficienta, pe folosirea unui stil didactic integrat, pe cresterea efortului de invatare al elevilor si pe formarea capacitatii de autoevaluare, insistand asupra actinilor prin care omul se autoeduca, elevii invatand sa se formeze pentru o lume in continua schimbare.

Desi parintii si scoala au un rol important in viata noastra, trebuie sa invatam sa primim educatie si de la noi insine. Ca forme de perfectionare permanenta a cadrelor didactice sunt prevazute: studiul individual, sesiuni metodico- stiintifice, schimburi de experiente, cursuri periodice de informare, cercuri si seminarii pedagogice, stagii de perfectionare, consultatii, cursuri la distanta, cursuri de vara, postuniversitare si de doctorat.

Pana la varsta preadolescentei educatia ocupa o pondere mai mare decat autoeducatia, in timp acestea devin egale ca importanta si extensie, iar dupa adolescenta autoeducatia detine treptat o pondere semnificativ mai mare decat educatia, permanentizandu-se in timp.

Metodologia autoeducatiei avanseaza ,,un model filosofic" al educatiei, bazat pe reflectie, dar si ,,un model economic" bazat pe folosirea cu maxima eficienta a timpului educatiei. Aceste modele dezvolta la nivelul sistemului educational (scolar, extrascolar, postscolar) patru categorii de metode de cultivare a autoeducatiei:

● metode de autocontrol: autoobservatia, autoanaliza, introspectia;

● metode de autostimulare: autoconvingerea, autocomanda, autocritica, autosugestia, comunicarea prin interactiune, exemplul, jocul individual si colectiv, autoexersarea;
    ● metode de autoconstrangere: autodezaprobarea, autocunoasterea, autorenunta-rea,autorespingerea;
    ● metode de stimulare a creativitatii: strategii creative de tip didactic, lectura-scrierea creativa; asocierea de idei, planul rezumativ, autoevaluarea, autoaprobarea, autoavertismentul.

Omul reprezinta un produs al propriilor realizari, ceea ce a faurit singur din propria lui fiinta; dar ca orice creatie, pentru a se desavarsi « trebuie mai intai afundata in timpul prin care va deveni » ( Antoine de Saint- Exupery ). Nu intamplator, stiinta moderna a demonstrat ca aproape fiecare om este potential dotat pentru a utiliza instrumentele autoeducatiei. Studiile facute de specialisti evidentiaza capacitatile de care dispune creierul uman in stocarea si prelucrarea informatiilor. Daca s-ar folosi doar 50% din capacitatea intelectuala, un om obisnuit ar putea sa vorbeasca 30 de limbi sau sa urmeze 10- 15 facultati. Realitatea este ca folosim cel mult 10% din potentele fizice si psihice. Diferenta dintre posibil si real este chiar diferenta intre ceeea ce suntem si ce putem deveni. Prin autoeducatie, omul poate sa reduca o parte semnificativa a acestui decalaj.

La varsta preadolescentei se poate face primul pas in abordarea autoeducatiei, in mod sistematic, organizat si planificat. Fiind etapa cea mai timpurie a autoeducatiei, pot sa apara o serie de dificultati sau particularitati. Ele sunt determinate de modul de receptare a informatiilor, fixarea si realizarea obiectivelor propuse, directiile prioritare. Tanarul ajunge la capacitatea de autocontrol, la posibilitatea de a-si controla si orienta de sine statator faptele, datorita constiintei de sine care are la baza, la randul ei, convingerile, idei puternice, idei forta. Tanarul va lega ideile sale cele mai trainice, convingerile sale deci, de cerintele dezvoltarii sociale, de interesele comunitatii in care traieste. In acest context, atitudinea sa fata de sine, in deplina concordanta cu atitudinea fata de societate, se va exprima prin demnitate, cinste, probitate profesionala in viitorul apropiat, responsabilitate. Scoala se straduieste sa formeze capacitatea de discernamant a tinerilor, capacitatea de ierarhizare a valorilor. Procesul educativ care se desfasoara la nivelul institutiilor de invatamant, al grupurilor si asociatiilor de tineri, prin mass-media si prin alte mijloace organizate sub auspiciile acestor factori, trebuie sa fie efectiv sprijinite prin atmosfera si atitudinea din familie, prin actiunea acesteia. Parintii au datoria de a cultiva la copiii lor ascultarea, respectul, devotamentul, solidaritatea, fraternitatea umana. Conteaza mult exemplul personal al celor chemati sa-i educe pe tineri, intrucat influentele se primesc usor in adolescenta, iar autoeducatia se realizeaza prin imitarea modelului, a eroului preferat, mai putin prin propunerea unor idealuri independente. Cercetarile releva faptul ca adolescentii se pot entuziasma foarte repede, atunci cand participa la actiuni bine organizate. La fel de repede renunta sau abandoneaza, daca nu sunt indrumati si incurajati.

BIBLIOGRAFIE:

Barna, Andrei, In puterea noastra autoeducatia, Editura Albatros, 1989

www.preferatele.com

www.facultate.regielive.ro

www.didactic.ro

www.anime-empire.ro