Forme si metode de evaluare in ciclul primar si prescolar

PROBLEMATICA EVALUARII IN INVATAMANTUL PRIMAR SI PRESCOLAR

Unitati de continut:

1. Clarificari conceptuale.

2. Forme si metode de evaluare in ciclul primar si prescolar.

2.1. Forme de evaluare

2.2. Metode de evaluare

3. Reforma sistemului de evaluare in invatamantul primar.

Obiective:

R     Cunoasterea principalelor forme de evaluare si a particularitatilor acestora la nivelul invatamantului prescolar si primar;

R     Cunoasterea caracteristicilor metodelor traditionale si complementare de evaluare din gradinita si ciclul primar;

R     Intelegerea schimbarilor produse de reforma sistemului de evaluare din ciclul primar.

1. Clarificari conceptuale

Problematica evaluarii si a reformei in acest domeniu constituie un subiect de analiza pentru toti cei implicati in desfasurarea procesului de invatamant si in elaborarea documentelor de politica educationala.

Conceptul de evaluare cunoaste astazi o multitudine de valente, utilizari si actualizari. Astfel, in 1981, D. Ausubel si F. Robinson considerau ca "termenul evaluare se refera la o examinare riguroasa, atenta a unui curriculum educational, a unui program, a unei institutii, a unei variabile organizationale sau a unei politici specifice", pentru ca in 1997, Jay Campbell sa defineasca evaluarea ca o "operatie care vizeaza determinarea de o maniera sistematica si obiectiva a impactului, eficacitatii, eficientei si pertinentei activitatilor in relatie cu obiectivele lor, pe de o parte in vederea ameliorarii activitatilor in curs si, pe de alta parte, in vederea planificarii, programarii si luarii deciziilor viitoare".

Evaluarea si examinarea constituie, in contextul reformei educatiei, o componenta in care schimbarile de structura au devenit deja vizibile. Obiectivele reformei in domeniul evaluarii si examinarii vizeaza:

a) evaluarea institutionala - vizeaza sistemul ca intreg, componentele sale, institutiile de invatamant;

b) evaluarea curriculum-ului, cu toate componentele sale;

c) evaluarea proceselor de instruire;

d) evaluarea rezultatelor scolare - rezultatele elevilor din perspectiva cognitiva, afectiva, psihomotrica;

e) evaluarea personalului didactic.

Astfel, procesul de evaluare primeste noi dimensiuni:

Realizarea unui echilibru, din perspectiva educabililor, intre cele trei domenii (cognitiv, afectiv, psihomotric);

Orientarea actului de evaluare catre elementele de creativitate, gandire critica, actiuni individuale;

Reorientarea actului evaluativ catre competente si capacitati, abilitati si atitudini.

Proiectarea evaluarii educationale trebuie sa tina seama de raspunsul la urmatoarele intrebari:

1. Ce evaluam? Sistemul ca intreg sau doar o componenta a acestuia, randamentul sau eficienta educationala, procesul de formare, rezultatele scolare, nivelul de performanta, competente, aptitudini, abilitati, atitudini etc.

2. Cu ce scop? Formativ, sumativ, de orientare

3. Pe cine evaluam? Educabilii (elevii, un anumit grup de varsta)

4. Cum evaluam? Prin stabilirea clara a parcursului: scopuri-obiective-instrumente de evaluare-rezultate-interpretare-comunicare

5. Cand evaluam?

= la inceputul unui proces (ciclu educational, an scolar, semestru, ora de curs), pe parcursul acestuia, la finalul sau.

6. Cu ce evaluam? Cu metode de evaluare orala/scrisa/practica, prin observatie directa, prin exercitii, probleme, eseuri, teme pentru acasa, prin proiecte, referate, teme individuale/de grup, prin portofolii individuale/institutionale, prin metode de autoevaluare

7. Cine beneficiaza de rezultatele evaluarii? Elevii, profesorii evaluatori, parintii, conceptorii de curriculum, autoritatile abilitate in proiectarea examenelor, factorii de decizie etc.

Evaluarea reprezinta o componenta esentiala a activitatii de invatamant, in general, si a procesului de invatamant, in special. Procesul de invatamant este un proces cu reglare si autoreglare, lucru posibil deoarece fluxul informational circula de la comanda spre executie si invers.

Evaluarea este punctul final dintr-o succesiune de evenimente care cuprinde:

stabilirea finalitatilor pedagogice prin prisma comportamentelor dezirabile ale elevilor;

proiectarea si infaptuirea programului de realizare a scopurilor propuse;

masurarea rezultatelor obtinute ca urmare a aplicarii programului;

Pe baza rezultatelor obtinute prin actiunea de evaluare urmeaza sa se adopte decizii de ameliorare a activitatii in etapa urmatoare. Din aceasta perspectiva, evaluarea pedagogica apare ca o actiune manageriala care impune raportarea rezultatelor obtinute in activitatea educativa la un ansamblu de criterii specifice domeniului, cu valoare de etalon, in vederea luarii unor decizii optime cu privire la desfasurarea activitatii in etapa urmatoare.      

Rezultatele evaluarii prezinta o importanta deosebita pentru: cadre didactice, elevi, parinti si chiar societate:

pentru cadrele didactice: ofera informatii cu privire la rezultatele activitatii desfasurate cu elevii, ii ajuta sa identifice aspecte reusite sau susceptibile de perfectionare a procesului instructiv-educativ, greselile tipice prezente in pregatirea elevilor, sursele care le-au generat, pe baza carora iau decizii cu privire la strategia activitatii viitoare, gradul de adaptare a copilului/elevilor la mediul gradinitei/scolii etc.;

Document online: Sugestii pentru planul de lucru - Copii vor invata cum sa numere de la 1 la 10 Lucrare: Subiectul activitatii: Prietenul meu necuvintator

pentru copii/elevi: reprezinta un indiciu valoros cu privire la concordanta dintre performantele obtinute si obiectivele pe care le aveau de indeplinit, un reper important in reglarea efortului de invatare si a investitiei de timp destinat acestei activitati si eventual "un semnal de alarma" privind perspectiva evolutiei ulterioare. Poate ajuta la conturarea aspiratiilor si la mobilizarea tuturor resurselor de care dispun in vederea realizarii lor;

pentru parinti: reprezinta o baza de predictie si o garantie privind reusita viitoare a copiilor, un indiciu al necesitatii intreprinderii unor masuri speciale de sprijin a acestora pentru depasirea unor dificultati, sau ramaneri in urma. Ofera date ce asigura echilibrul intre cerintele puse in fata copiilor si posibilitatile reale si virtuale ale acestora. Se va avea in vedere ca presiunea exercitata de familie pentru a-l impinge pe copil spre "mai mult" poate avea ca efect aspiratia spre "mai putin" pentru a evita deceptia. (D. Vrabie, 1975).

pentru societate, evaluarea furnizeaza informatii pertinente despre nivelul de pregatire a fortei de munca, eficienta investitiilor in invatamant, punctele slabe ale sistemului, date ce se valorifica in scopul inlaturarii dis-functionalitatilor sistemului si eficientizarii sale.

In literatura de specialitate functiile evaluarii sunt abordate din perspective diferite. Astfel Ioan Nicola evidentiaza functiile cu caracter economic si social, iar Sorin Cristea analizeaza functiile sociale, pedagogice si manageriale. Ghidurile de evaluare elaborate de Serviciul National de Evaluare si Examinare (SNEE) sunt mentionate functii generale (diagnostica, prognostica, de selectie etc). si functii specifice (motivationala si de orientare scolara si profesionala).

Diagnostica - vizeaza identificarea nivelului performantei, a punctelor tari si slabe, pe domenii ale performantei;

Prognostica - vizeaza estimarea domeniilor sau a zonelor cu performante viitoare maximale ale educabililor;

De selectie - permite clasificarea elevilor in ordinea descrescatoare a nivelului de performanta atins, intr-o situatie de examen sau de concurs;

De certificare - permite recunoasterea statutului dobandit de catre un elev in urma sustinerii unui examen sau a unei evaluari cu caracter normativ;

Motivationala - activeaza si stimuleaza autocunoastarea, autoaprecierea in raport cu obiectivele procesului educational stabilite de la inceput sau in functie de obiectivele de evaluare comunicate anterior;

De consiliere - orienteaza decizia elevilor si a parintilor, in functie de nivelul performantelor obtinute, astfel incat orientarea scolara si /sau profesionala a elevilor sa fie optima, in echilibru stimulativ intre dorinte si posibilitati.

Functiile evaluarii apar si se actualizeaza diferentiat, prin preeminenta si nu in chip exclusivist.

2. Forme si metode de evaluare in ciclul primar si prescolar

Evaluarea dezvoltarii elevilor si prescolarilor se realizeaza in cea mai mare parte a timpului pe care elevul/copilul il petrece la scoala/gradinita. Are drept scop masurarea si aprecierea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor dobandite de elevi/prescolari in cadrul actului educational pe toate planurile personalitatii lor (intelectual-cognitiv, afectiv-atitudinal, psihomotric, al capacitatilor creative). In acelasi timp, urmareste si aspectele formative ale muncii cadrului didactic, concretizate in atitudinile si comportamentele dobandite de elev/prescolar prin procesul de educatie.

Analiza obiectivelor generale ale evaluarii se concentreaza atat pe cadrul didactic, cat si pe elev/prescolar:

Stabilirea nivelului de dezvoltare a copilului/prescolarului;

Stabilirea evolutiei copilului si a masurilor ameliorative pentru perioada urmatoare;

Stabilirea evolutiei copilului in functie de obiectivele cadru si de referinta;

Stabilirea gradului de realizare a obiectivelor operationale propuse.

In acest sens, cadrul didactic are la dispozitie diferite forme si metode de evaluare pe care le poate folosi.

2.1. Forme de evaluare

Teoria si practica pedagogica evidentiaza existenta mai multor forme si tipuri de evaluare, cunoscandu-se mai multe clasificari, in functie de criteriul adoptat. Astfel:

a) Dupa volumul de informatii, experiente acumulate de elevi care fac obiectul evaluarii vorbim despre:

evaluare partiala prin care se verifica secvential un volum redus de cunostinte si achizitii comportamentale;

evaluare globala cand se verifica un volum mai mare de cunostinte, priceperi, deprinderi, abilitati.

b) In functie de perspectiva temporala din care se realizeaza evaluarea distingem:

evaluare initiala care se face la inceputul unui program de instruire;

evaluare finala care se realizeaza la incheierea unei etape de instruire.

c) Dupa modul in care se integreaza evaluarea in procesul didactic, evaluarea cunoaste trei forme:

evaluare initiala care se realizeaza la inceputul unui program de instruire;

evaluare continua/formativa care se realizeaza pe tot parcursul procesului instructiv-educativ;

evaluare sumativa ce se realizeaza la incheierea unei etape mai lungi de instruire.

d) In functie de factorii care realizeaza evaluarea se contureaza doua forme sau tipuri de evaluare:

evaluare interna efectuata de aceeasi persoana/institutie care realizeaza efectiv si activitatea de instruire (de exemplu profesorul clasei);

evaluare externa realizata de o persoana sau institutie diferita de cea care a asigurat realizarea efectiva a procesului de invatamant.

Intrucat cea mai frecvent folosita clasificare este cea realizata dupa modul in care se integreaza evaluarea in procesul didactic, vom analiza, in continuare, mai pe larg cele trei forme de evaluare care se contureaza aplicandu-se acest criteriu, precizand si eventualele particularitati ale acestui proces la nivelul invatamantului primar si prescolar.

Evaluarea initiala

Se realizeaza la inceputul unui program de instruire cu scopul de a stabili nivelul de pregatire al elevilor, potentialul cu care urmeaza a se integra in activitatea viitoare. Prin evaluarea initiala se identifica volumul de cunostinte de care dispun elevii, gradul de stapanire si aprofundare a acestora, nivelul dezvoltarii competentelor si abilitatilor, care reprezinta premise fundamentale pentru atingerea obiectivelor stabilite pentru noul program de instruire, pentru reusita viitoarei activitati didactice. Datele obtinute prin evaluarea initiala sunt valorificate in elaborarea noului program din perspectiva adecvarii acestuia la posibilitatile reale ele elevilor.

Evaluarea initiala se poate realiza prin examinari orale, probe scrise sau practice. Indeplineste functia de diagnosticare (evidentiaza daca elevii stapanesc cunostintele si abilitatile necesare parcurgerii noului program), precum si o functie predictiva, oferind informatii cu privire la conditiile in care elevii vor putea rezolva sarcinile de invatare ale noului program.

Datele oferite de evaluarea initiala contureaza trei directii principale pe care trebuie sa se actioneze in planificarea activitatii pentru etapa urmatoare a activitatii didactice:

proiectarea activitatii viitoare din perspectiva adecvarii acesteia la posibilitatile de care dispun elevi pentru realizarea sarcinilor noului program;

conceperea modului de organizare si desfasurare a programului de instruire;

aprecierea necesitatii de a initia un program de recuperarea pentru intreaga clasa, cand se constata ramaneri in urma la invatatura care ar putea impiedica desfasurarea eficienta a activitatii;

adoptarea unor programe de recuperare individuale pentru anumiti elevi.

Evaluarea initiala se realizeaza la inceputul unui ciclu de invatamant, la inceputul unui an scolar, dar si in conditiile in care educatorul preia spre instruire si educare un colectiv de elevi al carui potential nu-l cunoaste.

In invatamantul prescolar evaluarea initiala prezinta si alte accente. Astfel, la fiecare inceput de an scolar se planifica o perioada de doua saptamani pentru evaluarea initiala a copiilor din grupa, in scopul cunoasterii acestora, pentru a stabili care este nivelul si ritmul lor de dezvoltare, gradul in care stapanesc anumite cunostinte, abilitati sau competente necesare invatarii.

Intrucat nu exista un set unitar de probe de evaluare pentru copiii de 3-6/7 ani, selectarea probelor de evaluare sau conceperea lor trebuie sa se faca cu multa responsabilitate, consultand bibliografia de specialitate si Curriculum-ul pentru invatamantul prescolar (3-6/7 ani), tinandu-se seama de comportamentele specifice fiecarui domeniu de dezvoltare.

O evaluare eficienta este bazata pe observarea sistematica a comportamentului copilului deoarece ofera educatoarei informatii despre copii privind perspectiva capacitatii lor de actiune si de relationare, despre competentele si abilitatile de care dispun in mod direct. Chiar daca sunt mentionate si fisele de lucru printre celelalte metode de evaluare trebuie avut grija ca probele cu sarcini pe fise sa fie echilibrate cu observarea comportamentului copilului in timpul jocului, copiii sa nu fie retinuti de la joc, pentru a rezolva sarcini pe fise.

Probele de investigatie trebuie integrate in activitatea obisnuita, de exemplu, jucandu-se la Centrul "Coltul Casutei/ Joc de rol" "De-a bucataria", copilului i se pot adresa intrebari despre culorile obiectelor de vesela. In Centrul "Constructii" se pot obtine informatii despre formele geometrice pe care copilul le cunoaste. La "Stiinte" printr-o discutie, fara a-i intrerupe jocul cu castanele, se poate constata daca face clasificari, ordonari dupa marime sau poate numara.

Copilul trebuie observat in contexte naturale cat mai variate, in mediile lui firesti: in sala de grupa, in timpul jocului in aer liber, in timpul activitatilor extracurriculare, in timpul mesei, la sosirea si plecarea din gradinita. Nu trebuie evaluate doar aspectele care privesc latura cognitiva (daca numara, vorbeste in propozitii, recunoaste anumite cuvinte, stie povesti, poezii etc.), ci si nivelul de dezvoltare al copilului din punct de vedere fizic si socio-emotional, iar informatiile obtinute trebuie analizate in interrelatie.

Evaluarea formativa (continua, curenta)

Aceasta forma de evaluare insoteste intregul parcurs didactic secventa cu secventa, permitand verificarea sistematica a tuturor elevilor din tot continutul esential al instruirii. Permite cunoasterea efectelor instruirii dupa fiecare secventa, identificarea eventualelor neajunsuri si astfel creeaza posibilitatea de a se adopta prompt masuri de ame-liorare a activitatii de invatare. Se constituie intr-un mijloc eficient de prevenire a ramanerilor in urma la invatatura si a esecului scolar, contribuind la "invatarea deplina".

Aprecierea rezultatelor se face prin raportare la obiectivele operationale, feed-back-ul obtinut este operativ, mai util si eficient, ajutand elevul si profesorul sa-si adapteze activitatea viitoare la conditiile concrete ale instruirii.

Prezinta avantajul ca stimuleaza sistematic elevii pentru activitatea de invatare, cultiva motivatia invatarii, previne acumularea de goluri in pregatire, dezvolta capacitatea de autoevaluare, genereaza relatii de cooperare intre cadrul didactic si elevi, inlatura starile de neliniste si stres intalnite la elevi in cazul evaluarii sumative.

La clasele I-IV se realizeaza, de regula, pe sisteme de lectii, teme, capitole, care reprezinta unitati logice de structurare a continuturilor invatarii. Ea se poate organiza si dupa unele lectii al caror continut reprezinta "cheia intelegerii" intregului capitol.

In gradinita se poate realiza cu ajutorul fiselor individuale, a jocurilor-exercitii, a jocurilor de rol, a povestirilor, a repovestirilor, a dialogurilor in situatii reale sau imaginate, memorizarilor, asamblarilor de figurine, constructiilor, modelajului etc. Ea vizeaza toate domeniile de dezvoltare ale copilului. In functie de rezultatele obtinute, se stabileste un plan de interventie remedial sau de dezvoltare.

Cele mai utilizate instrumente de inregistrare a datelor sunt: fisa de observatie, grilele de verificare si control, rapoartele, fisa de caracterizare. Aceste documente insotite de observatii - comentarii, aprecieri ale educatoarei, fise de corespondenta pentru parinti, produse ale activitatii copilului, inregistrari audio si video, fotografii - sunt cuprinse in portofoliul copilului si dovedesc traiectoria dezvoltarii lui.

Recompensele acordate copilului se concretizeaza in aprecieri verbale (lauda si incurajarea), aplauze ale colegilor si educatoarei, dreptul de a primi mascota grupei, de a initia un joc sau o activitate, de a ocupa pentru un timp un loc privilegiat etc.

Evaluarea sumativa (FINALA)

Se realizeaza la incheierea unei perioade mai lungi de instruire (semestru, an scolar, ciclu de invatamant), prin intermediul ei realizandu-se verificarea prin sondaj a continuturilor invatarii, insistandu-se astfel pe elementele fundamentale. Se urmareste stabilirea masurii in care elevii au capacitatea de a opera cu cunostintele de baza insusite si si-au format abilitatile vizate pe parcursul derularii programului de instruire. Ofera informatii utile asupra nivelului de performanta atins de elevi in raport cu obiectivele de instruire propuse.

Pentru ca nu insoteste procesul de invatamant secventa cu secventa are efecte reduse asupra activitatii instructiv-educative, acestea resimtindu-se dupa o perioada mai indelungata, de regula, pentru urmatoarele serii de elevi.

Rezultatele se apreciaza prin raportare la obiectivele generale urmarite prin predarea disciplinei de invatamant. Exercita in principal functia de constatare a rezultatelor, de clasificare a elevilor. Poate genera in randul elevilor atitudini de neliniste si stres si, in plus, consuma o parte considerabila din timpul alocat instruirii.

La gradinita aceasta forma de evaluare vizeaza nivelul de performanta atins in raport cu obiectivele cadru si de referinta cuprinse in curriculum si se realizeaza, in special, inainte de parasirea gradinitei. Pe baza constatarilor privind masura in care copilul a atins obiectivele de referinta, educatoarea ii schiteaza profilul de personalitate, descrie inventarul de cunostinte principale, identifica interesul si posibilitatile de invatare, pentru a argumenta recomandarea inscrierii sale in scoala primara sau retinerea in gradinita. Beneficiarii rezultatelor ei sunt, in primul rand, parintii, educatorii, invatatorii, invatatoarele, consilierul, terapeutul.

Fiecare dintre cele trei forme de evaluare are o contributie specifica in cunoasterea nivelului de pregatire al elevilor si, intr-o masura mai mare sau mai mica, asigura premisele necesare pentru reglarea continua a procesului instructiv-educativ, fapt ce le recomanda deopotriva pentru practica educationala.