Forme si cauze ale inadaptarii scolare

FORME SI CAUZE ALE INADAPTARII SCOLARE

Ramanerea in urma la invatatura se manifesta prin neadaptarea la efortul scolar si prin nesincronizarea la ritmul de lucru al lectiei. Formele inadaptarii scolare sunt:

esecul scolar

imaturitatea scolara

inteligenta scolara de limita

anxietatea

instabilitatea psiho-motorie si emotionala

tulburari instrumentale

tulburari de conduita.

Nereusita copilului intr-o activitate determina scaderea nivelului de aspiratie a lui, nereusita repetata favorizeaza conduite dezorganizate, regresive. Copilul prezinta frica de esec si, din aceasta cauza, se angajeaza in realizarea sarcinilor foarte usoare, in care stie ca va avea succes.

Imaturitatea scolara consta in incapacitatea mai mult sau mai putin temporala si ireversibila de a face fata sarcinilor scolare. Maturitatea scolara exprima gradul de concordanta dintre nivelul de dezvoltare biopsihica a copilului si cerintele specifice activitatii scolare. Orice nepotrivire intre dezvoltarea copilului si cerintele scolare poate determina forme diferite de inadaptare scolara de tipul imaturitatii.

Imaturitatea scolara cea mai autentica se caracterizeaza printr-un nivel al dezvoltarii inteligentei, afectivitatii si vointei sensibil apropiat de limitele existentei psihogenetice.

Un alt tip de imaturitate este cel al personalitatii dizarmonice, manifestata prin dezvoltarea inegala a unor componente ale personalitatii. La astfel de copii se observa diferente de nivel in evolutia intelectuala, intre inteligenta si afectivitate, inteligenta si conduita sociala.

Multe dintre cauzele imaturitatii scolare apar inca din primul an de viata: nasterea prematura, sub greutate, pe tot parcursul varstei anteprescolare, prescolare, subalimentatia, retardarea psiho-motorie, afectiuni ale sistemului nervos central sau periferic, influente educationale neadecvate.

Analiza: Toamna - fisa de activitate - toamna frumoasa, toamna bogata Referat: PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA - grupa mare-pregatitoare "Stelutele" - cum planificam / organizam o activitate ?

Sunt cazuri in care unii copii fac fata sarcinilor de invatare numai la limita inferioara, acestia avand o inteligenta de limita. Inteligenta de limita prezinta urmatoarele caracteristici: inteligenta generala saraca, conduite operatorii inferioare varstei, aptitudine verbala nedezvoltata, oscilatii progresive in performante intelectuale, integrare slaba in colectiv, capacitate modesta de invatare.

Instabilitatea psiho-motorie si emotionala se manifesta prin: excitabilitate marita, incapacitate de concentrare, dezechilibru, tendinte colerice, brutalitate si impulsivitate. Exista astfel de copii care distrag atentia celor din jur, se agita continuu, parasesc scaunele.

Tulburarile instrumentale favorizeaza inadaptabilitatea copilului la cerintele invatarii. Acestea conditioneaza aparitia mai tarziu a limbajului (la 3-4 ani), formarea deprinderilor de calcul, muzicale si chiar a unor activitati practice. Tulburarile instrumentale sunt cauzate de leziuni ale sistemului nervos central sau de unele functionari deficitare ale creierului, care determina aparitia intarziata a limbajului, slaba diferentiere a stimulilor auditivi, tulburari in orientarea spatiala si temporala.

Retardarile instrumentale determina nereusita la un obiect de invatamant, vizat de deficientele partiale, la celelalte obiecte putand sa obtina rezultate bune.

Copii cu tulburari de conduita (numiti copii cu tulburari de caracter) pot avea diferite nivele intelectuale. Uneori, acestia au un intelect bine dezvoltat si, cu toate acestea, obtin rezultate slabe, fiind lipsiti de interes pentru activitatea desfasurata. De cele mai multe ori, astfel de copii apartin unor familii dezorganizate, in care copiii insisi au o conduita necorespunzatoare.

Rasfatarea excesiva ori neglijarea copilului sub aspect afectiv, lipsa unui regim ordonat de viata in cadrul familiei determina la astfel de copii o conduita turbulenta, nerespectarea rigorilor unei activitati colective.

Igiena scrisului si a cititului

Scrisul necesita o activitate intensa din partea muschilor degetelor, antebratului, bratului, a muschilor cervicali si spinali.

Din cauza oboselii care apare, copiii adopta pozitii incorecte, cu influente nocive asupra organismului. Pe langa obosirea acelor muschi care participa direct la procesul scrisului, obosesc si grupele musculare invecinate. In timpul scrisului de lunga durata, elevii se sprijina cu pieptul de marginea mesei sau isi cauta sprijin pentru cap. Aceasta pozitie atrage perturbarea respiratiei si a circulatiei.

Scrisul este insotit de incordarea intregului corp si reprezinta pentru elevii din clasele mici, o munca grea. Efortul ocular accentueaza oboseala ochilor.

O mare importanta in dezvoltarea fizica armonioasa o prezinta si pozitia corpului la masa de scris (spatele drept, capul sus si drept, picioarele pe stinghia mesei sau sub masa, distanta dintre piept si masa de un pumn, coatele pe masa, caietul putin inclinat spre stanga).

Devierele coloanei vertebrale se mentin si dupa incetarea scrisului, elevii adoptand posturi vicioase care intretin si complica afectiunile. Toracele deformat exercita compresiuni asupra organelor vitale (inima, plamani) conducand la instalarea tulburarilor circulatorii si respiratorii, producand slaba oxigenare a creierului responsabil de randamentul scolar scazut.

Un rol functional de baza in procesul cititului revine ochiului care executa o serie de miscari necesare analizei si sintezei, de percepere a literelor, cuvintelor si frazelor intregi. Efortul ochiului impune o activitate intensa a aparatului muscular legat de functia de acomodare care, daca se exagereaza, favorizeaza aparitia miopiei. Directia miscarii ochiului in timpul cititului trebuie sa fie realizata de la stanga la dreapta.

Durata efortului ocular trebuie limitata prin pauze, pentru ca in caz contrar se ajunge la slabirea vederii, exteriorizata prin dureri de ochi si de cap si perceperea difuza a materialului citit. Se recomanda ca durata cititului fara pauza sa nu fie mai mare de 20 - 30 de minute, iar pe parcursul pauzei se recomanda privitul in departare - distanta ochi-text de 30 - 35 cm.

Lumina trebuie sa cada din partea stanga spre locul de lucru si intensitatea ei sa fie suficienta. Se interzice citirea la lumina artificiala insuficienta, care contribuie la dezvoltarea miopiei.

Adoptareaa de catre copii a unei pozitii corecte in timpul cititului are o mare importanta igienica, de aceasta depinzand respiratia si circulatia normala a sangelui, dezvoltarea armonioasa a cutiei toracice si a coloanei vertebrale.

Cititul in pozitie culcata se efectueaza, de obicei, atunci cand copiii sunt obositi si simt nevoia de odihna. In asemenea imprejurari este mai bine sa nu se continue cititul ci sa se intrerupa activitatea pentru a se evita suprasolicitarea ochilor si in general a organismului.