Aspecte ale gandirii creatoare la copiii prescolari si strategii creative in dezvoltarea limbajului

Referat realizat de . , educatoare la Gradinita cu program normal Spinus.

In contextul schimbarilor actuale si ale reformei invatamantului romanesc se impune cu necesitate stimularea spiritului creator, a receptivitatii estetice, a gandirii divergente, a tuturor laturilor personalitatii care pot contribui la ancorarea novatoare in realitatea societatii viitoare, prin initiativa si creatie.

Creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor, dar este una speciala deoarece implica probleme la care nu exista raspunsuri simple, probleme pentru care raspunsurile populare sau conventionale nu functioneaza. Creativitatea implica adaptabilitatea si flexibilitatea gandirii. Acestea sunt exact acele abilitati pe care multe studii referitoare la educatie le-au demonstrat ca fiind critice pentru elevi.

Prescolaritatea reprezinta varsta la care este imperios necesara stimularea potentialului creator al copiilor, necunoscut sau neexperimentat inca, prin cunoasterea si stimularea aptitudinilor, prin mobilizarea resurselor latente si prin sustinerea manifestarii lor printr-o motivatie; de la aceasta varsta trebuie cultivate unele valori, originalitatea, perseverenta, interesele cognitive dar si artistice.

Creativitatea in gandire se refera la capacitatea omului de a "genera noul"si se exprima prin modul in care sunt imbinate informatiile venite din exterior cu cele generate din interior.

Exista cel putin doua acceptiuni ale creativitatii:

Ca atribut al gandirii, creativitatea este "capacitatea de a intui, anticipa si finaliza intr-un mod origilal si inedit produsul activitatii intelectuale implicata in rezolvarea unei probleme; produsul gandirii creatoare este un rezultat cognitiv de o anumita valoare, inedit si personal".

Ca insusire a personalitatii, creativitatea este o "insusire sintetica, plenara care se manifesta in orientarea, organizarea si desfasurarea activitatii dintr-o directie clara, precisa si printr-o finalitate intentionata, specifica, originala".

Indicatorul creativitatii este descoperirea si producerea noului, stabilit dupa un sistem de referinta subiectiv, personal si altul obiectiv, la nivelul valorilor sociale.

Unii autori sustin ca nu exista creativitate la copiii prescolari pentruca fiind lipsiti de o experienta cognitiva si actionala bogata, nu pot produce valori reale.

Contrar acestor pareri se considera din ce in ce mai mult ca activitatea de investigare si de descoperire a cunostintelor sunt ele insele activitati creatoare, deoarece presupun restructurarea si reorientarea experientei proprii - atat cat exista la prescolari- si un efort de gandire personala si independenta. Napoleon, sustine in acest sens ca "toti copiii sunt creativi pana in momentul in care adultii prin sistemul lor de instructie, prin activitatea si discipina impusa le innabusesc originalitatea"; Guilford, evidentiaza faptul ca la copii se manifesta o puternica gandire creatoare iar Torrace, atrage atentia asupra importantei relaxarii si a "mediului receptor" in care copiii se pot manifesta creativ (daca sunt apreciati, incurajati si sustinuti motivational si afectiv, daca le este stimulat efortul si contributia personala, daca sunt formati prin invatare si modelare creativa).

La varsta prescolara este propice activismul participativ al copiilor, ca si fantezia, exprimarea libera, productiile originale, imaginatia bogata exprimata prin expresii plastice, modelaj, constructii, desen.

Explozia informationala si tehnica a creat noi modele, care se regasesc si in creatiile originale ale copiilor prescolari (motivele si simbolurile din desenele animate, realitatea virtuala descoperita cu ajutorul calculatorului etc.).

Imaginatia si gandirea creatoare a prescolarului sunt foarte active, jucand si un rol adaptativ (mai ales "imaginatia de implicatie"-care-i permite sa se transpuna nu numai in "lumea" plasmuita dar si in personajele si in eroii imaginati prin care-si transmite gandurile, atitudinile, acceptarea sau respingerea si propriile sentimente.

La jocurile de creatie, copiii au posibilitatea sa se manifeste creativ si imaginar, de exemplu la jocurile de creatie " De-a familia" fiecare isi stabileste rolul, se comporta si se exprima original manifestand ganduri si expresii originale.

Limbajul are largi posibilitati de a sprijini imaginatia prin continutul sau sistematic iar dezvoltarea vorbirii si a conduitei verbale constituie factori hotaratori in organizarea comportamentelor copilului prescolar, inclusiv a creativitatii sale, cu atat mai mult cu cat la aceasta varsta exista o nevoie acuta pentru cuvinte noi, pentru comunicare, pentru fantezii verbale. La prescolar, expresivitatea vorbirii se amplifica, competenta verbala este tot mai operanta, simbolistica jocului suprapusa peste cea a vietii se exteriorizeaza prin limbaj tot mai mult.

In prescolaritate, elaborarea strategiilor didactice diferentiate si creative se impune cu necesitate in primul rand in dezvoltarea vorbirii, deoarece limbajul reprezinta nu numai procesul care se dezvolta spectaculos ci si instrumentul prin care se asimileaza experienta personala si care influenteaza si este influentat de toate procesele psihice si in mod special de componenta afectiv-motivationala.

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

Functia primara a limbajului, atat la adulti cat si la copii, este comunicarea, contactul social. Prin interactiunea zilnica cu alti utilizatori de limbaj, copiii invata sa foloseasca limbajul pentru a compune mesaje, a exprima sentimente sau pentru a atinge anumite scopuri, pentru a functiona in cadrul societatii. Limbajul este o unealta culturala care permite membrilor unui grup sa isi mentina identitatea si sa comunice intre ei.

Prin limbaj se realizeaza comunicarea copilului prescolar cu toti factorii sociali umani care participa la modelarea si informarea lui, adica la transmiterea si receptarea informatiilor, impresiilor, trairilor afective, judecatilor de valoare, comenzilor etc.

Modalitatile de comunicare sunt multiple si variate, de la comunicarea verbala si pana la cea nonverbala prin gestica, mimica, pantomomica sau la comunicarea practic-operatoare, prin actiuni si obiecte.

Realizarea limbajului (a vorbirii) presupune functionarea corecta a mecanizmelor anatomo-fiziologice, si anume: componenta verbo-auditiva si verbo-kinestezica, analizatorul vizual si cel tactil, componenta manual-kinestezica, elemente motorii ale mainii, organele specifice vorbirii si scrierii (laringele si buzele). De asemenea, o conditie a bunei functionari este capacitatea copilului prescolar de a exercita autocontrolul exprimarii proprii, mai slab in privinta regulilor gramaticale, dar suficient pentru a dirija vorbirea sub raport lexical si semantic. Pe masura ce activitatile prescolarului se complica si se diversifica, baza lor ramanand jocul, vorbirea devine tot mai clara si mai corecta, exprimarea castigand coerenta, fluenta si independenta, fondul lexical imbogatindu-se, iar latura gramaticala perfectionandu-se progresiv. Educatoarea are ocazia ca prin diferite jocuri precum "Jocul silabelor" sau "Cu ce sunet incepe cuvantul", desfasurate impreuna cu copiii, sa urmareasca pronuntarea corecta a sunetelor a grupurilor de sunete,  a cuvintelor precum si acordarea subiectului cu predicatul.

Limbajul verbal joaca rolul de instrument principal al gandirii si al formelor infralogice( metafora, topica, ritmul).

Drept urmare, in prescolaritate se impune o multitudine de obiective operationale cu referire la dezvoltarea vorbirii, dintre care se pot mentiona:

stimularea proceselor gandirii si a operatiilor ei;

stimularea fortei cognitive a limbajului;

imbogatirea permanenta a vocabularului;

formarea si fixarea deprinderilor de exprimare orala corecta din punct de vedere gramatical si semantic;

stimularea vorbirii corecte, fluente, expresive.

Toate aceste obiective se pot realiza printr-o multitudine de metode si tehnici didactice, pe fondul activitatilor specifice varstei prescolare si prin conversatia euristica permanenta cu copiii.

Dintre numeroasele tehnici si procedee care se pot aplica la cativitatile de educare a limbajului, enumeram:    

fluenta ideationala (de exemplu denumirea obiectelor unei incaperi);

flexibilitatea gandirii si spontaneitatea exprimarii (de exemplu        utilizarile neobisnuite ale unui obiect);

fluenta expresionala(de exemplu formularea de propozitii din cuvinte date);

fluenta asociationala (de exemplu sinonimia);

originalitatea  (de exemplu titluri pentru o povestire, modificarea inceputului, sfarsitului unei povestirietc);

Fiecare din sarcinile (tehnicile) creative poate face obiectul unei activitati pe parcursul unei secvente educationale (de exemplu o saptamana), in care obiectul major este dezvoltarea creativitatii pe plan verbal, deoarece, spune G. Nicolae "invatarea creativa are loc atunci cand noua experienta se capata si se exerseaza in cadruri problematice divergente".

Bibliografie:

Programa activitatilor instructiv educative in gradinita de copii

Revista invatamantului prescolar. Educatia in anul 2001 Nr 1-2/2001