Dirigintele si dirigentia

DIRIGINTELE SI DIRIGENTIA

Dirigintele este profesorul abilitat cu conducerea unei clase, unde si preda un obiect de invatamant. El este desemnat in aceasta functie de conducerea scolii si raspunde de buna desfasurare a procesului instructiv - educativ din clasa respectiva. Dirigintele este educatorul direct al clasei de elevi, consilier personal al elevilor si parintilor, mediator intre elevi si echipa de profesori care predau la clasa, intre elevi si directorul scolii.

In scoala romaneasca contemporana, functia de diriginte se focalizeaza pe trei mari categorii de atributii: coordonarea colectivului de elevi, cooperarea cu echipa de profesori care predau la clasa si colaborarea cu familia.

a). Coordonarea colectivului de elevi se concretizeaza pe urmatoarele sarcini:

organizarea elevilor in cadrul grupului - clasa: preluarea evidentei efectivului de elevi al clasei la inceputul anului scolar, atribuirea de sarcini fiecarui elev, descoperirea interesului specific ale elevilor si valorificarea lor in tematica propusa de diriginte, valorificarea dialogului deschis si sincer cu elevii in cadrul diverselor programe educative, realizarea unui parteneriat cu familiile elevilor si cu comunitatea locala;

indrumarea colectivului si a activitatii acestuia: implicarea constanta a dirigintelui in evenimente obisnuite sau inedite ale clasei, indrumarea fiecarui elev, cunoasterea riguroasa a elevilor prin aplicarea metodelor si tehnicilor de cunoastere si autocunoastere.

b). Cooperarea dirigintelui cu echipa de profesori care predau la clasa, vizeaza: armonizarea cerintelor educationale ale cadrelor didactice, cunoasterea psihopedagogica a elevilor si parintilor, evaluarea progresului scolar si a comportamentului fiecarui elev, medierea situatiilor conflictuale ivite intre elevi si profesorii clasei, sprijinirea acestora in organizarea activitatilor extracurriculare.

c). Colaborarea dirigintelui cu familiile elevilor se poate realiza sub multiple forme: reuniuni de informare a parintilor cu privire la documentele privind reforma curriculara, consultarea parintilor in stabilirea curriculum-ului la decizia scolii, in alcatuirea schemelor orare ale clasei si a programei scolare a elevilor, organizarea de lectii deschise, ateliere de lucru practice cu parintii, corespondenta cu parintii, vizite la domiciliu, lectorate cu parintii, reuniuni comune cu elevii si parintii, etc.

In relatiile cu familia se recomanda ca dirigintele sa dea dovada de principialitate, demnitate personala, respect si tact pedagogic. Intalnirile periodice cu parintii elevilor reprezinta un principal mijloc de comunicare cu acestia.

Relatiile dintre profesori - diriginte si familiile elevilor nu este lipsita de bariere sau dificultati. Acestea sunt generate de mentalitati, atitudini, comportamente neadecvate, de interesul limitat al unora dintre parinti fata de evolutia si educatia copilului, de proliferarea familiilor dezorganizate sau incadrate in segmente sociale defavorizate.

Managementul conflictelor

Este bine sa amintim ca nu exista tehnici infailibile de management si control al clasei. Managementul si controlul clasei vizeaza nu numai problemele minore care pot aparea intr-o clasa ci si problemele serioase de comportament si disciplina. Pentru rezolvarea acestora am putea aminti:

Interventia directa. Potrivit acesteia, profesorul poate cere imperativ incetarea comportamentului perturbator. O astfel de interventie trebuie sa fie scurta, directa si la obiect si ar putea cuprinde: numele elevului, identificarea comportamentului indezirabil, sugerarea comportamentului alternativ. Este bine ca la inceputul anului scolar, in primele ore sau in prima ora de dirigentie sa stabilim un set de reguli cu elevii, ca ei sa stie exact ce anume dorim noi de la ei, atunci ei stiu exact ce se asteapta din partea lor.

Admonestarea elevilor care creeaza probleme de disciplina - aceasta modalitate a fost cercetata cu precadere de catre: K. Kaufman, R. Drabman si altii, iar studiul lor a vizat efectul admonestarii cu voce tare in fata clasei sau al admonestarii intre patru ochi a elevilor cu comportament indezirabil. Din cinci clase cu probleme serioase si frecvente de disciplina au fost selectati cate doi elevi. In prima faza a experimentului aproape toate admonestarile au fost facute cu voce tare in fata clasei iar in faza a doua, profesorii au utilizat doar admonestarea intre patru ochi. Utilizandu-se admonestarea intre patru ochi, s-a putut observa ca problemele de disciplina s-au redus semnificativ. Intradevar, este bine sa se incerce discutarea problemei intre patru ochi cu elevul deoarece in acest fel nu mai are in spate clasa, prietenii, pe care sa incerce sa-i impresioneze, sa incerce sa starneasca rasul. Putem, astfel sa ne dam seama mai usor de motivele care l-au dus la deranjarea orei si el va fi mult mai dispus sa se schimbe. Am putut observa ca se pot rezolva problemele care apar, conflictele, daca petrecem timp cu elevii, iar ca diriginti putem sa facem acest lucru mult mai usor, astfel vom ajunge sa-i cunoastem, sa le intelegem comportamentul si-i vom face mai vulnerabili la admonestare.

Tehnica interviului - aceasta tehnica este o strategie utila in cazul unor forme mai serioase de comportament indezirabil si poate fi folosit atunci cand sunt implicati unul sau mai multi elevi. Interviul investigativ ar trebui sa vizeze numai elevul/ elevii implicati in incident si acolo unde este posibil, sa se desfasoare dupa ce s-au mai linistit putin lucrurile. Se incearca astfel reducerea la minimum a efectelor si a posibilitatilor de extindere a incidentului. Daca sunt implicati mai multi elevi, ar trebui sa i se permita fiecaruia sa-si prezinte propria versiune asupra a ceea ce s-a intamplat, profesorul trebuind sa intervina doar pentru clarificarea faptelor si pentru a discerne intre fapte si opinii; ar trebui apoi solutionate discrepantele dintre diferitele versiuni, pentru a obtine una finala, acceptabila si acceptata de catre toti elevii implicati.

Un management eficient al situatiilor scolare presupune prezenta regulilor, asa dupa cum am amintit mai sus. Kenneth Moore scria: "Elevii au nevoie si vor reguli. Ei vor sa stie ce se asteapta de la ei si de ce. Profesorii care incearca sa evite fixarea unor reguli si a unor structuri vor descoperi adesea ca rezultatul este haosul, mai ales cand se ocupa de copii mici.

Regulile care guverneaza situatia normala dintr-o clasa trebuie sa satisfaca urmatoarele criterii: relevanta, proprietatea de a fi semnificative, pozitivitatea. Pentru a fi relevante, regulile trebuie sa evite extremele: sa nu fie atat de generale incat sa nu se potriveasca nici unei situatii reale dar nici atat de specifice incat fiecare lectie noua sa reclame alte reguli.

Eseu: PROIECT DIDACTIC GRUPA: mijlocie Elemente de activitate casnica, covrigei mari si mici Proiect: Importanta jocului didactic in integrarea copiilor cu ces

Instituirea unui sistem de reguli necesita timp, deoarece multe dintre ele devin evidente pentru elevi in urma producerii unor incidente. In astfel de situatii, profesorul trebuie sa dovedeasca autoritatea de a impune si de a intari regula respectiva. Nu trebuie fixate reguli care nu pot fi impuse sau care nu pot fi respectate, deoarece aceasta are implicatii negative atat in ceea ce priveste autoritatea profesorului, cat si, mult mai grav, in ceea ce priveste ideea de ordine si coerenta.

Negocierea regulilor presupune in mod explicit si negocierea unor pedepse pentru incalcarea lor; nu este recomandabil ca eventualele pedepse pentru nerespectarea unor reguli sa fie hotarate dupa producerea incidentului. In acelasi timp, Kenneth Moore subliniaza ca este mult mai eficienta o ierarhizare a pedepselor, in functie de gravitate si de circumstante.

Combinarea autoritatii si a puterii profesorului asigura posibilitatea controlului unei clase si mentinerea disciplinei. Incalcarea flagranta a sistemului de reguli impune recurgerea la pedepse. Limitarea unor privilegii este privita de catre elevi ca o pedeapsa suficient de aspra pentru a-i determina sa adopte un comportament dezirabil; in acest sens se poate aminti: renuntarea pentru un timp determinat la anumite procedee didactice pe care elevii le-au indragit (experiente de laborator, utilizarea aparaturii audio-video, renuntarea la excursia proiectata sau amanarea ei etc.), interzicerea pauzelor recreationale, a timpului de joaca, interzicerea posibilitatii de a sta la locul preferat in sala de clasa.

Anumite tipuri de pedepse nu sunt recomandabile din cauza posibilelor efecte negative:

activitatea scolara n-ar trebui folosita drept pedeapsa pentru a nu crea asocierea afectiva (cu efecte negative) intre scoala si pedeapsa. Daca unui elev i s-a interzis sa mearga in pauza, acest tip de pedeapsa n-ar trebui asociat si cu obligativitatea realizarii unor teme scolare suplimentare;

n-ar trebui aplicate pedepse colective pentru vini individuale, deoarece facand in acest fel, profesorul va trezi resentimente din partea elevilor nevinovati;

mijloacele psihologice de pedeapsa ( de genul: critica severa a persoanei, ridiculizarea elevului, sarcasmul etc.) nu sunt recomandabile;

nu sunt recomandabile nici acele sanctiuni care fac apel la procedee dureroase: bataia, zgaltaitul, etc;

nu este recomandabila trimiterea unui elev aflat in culpa la director decat in cazuri deosebite, deoarece acest lucru slabeste considerabil autoritatea profesorului;

trebuie evitata izgonirea elevului din sala de clasa; daca este necesara izolarea, ar fi bine ca aceasta sa fie pusa in practica in sala de clasa.

Louis Cohen si Lawrence Manion au realizat o trecere in revista a pedepselor uzuale intarite de traditia scolara care sunt recomandabile in situatii conflictuale:

a tine un elev pentru o discutie de cateva minute, dupa ce restul clasei a plecat, astfel incat sa piarda un autobuz (nu este cazul elevilor navetisti) sau sa fie asteptat de prieteni;

a tine un elev la scoala dupa program, pentru a indeplini o sarcina anume, dar care sa nu aiba legatura cu lectiile;

a tine un elev la scoala dupa program, pentru a termina tema sau o anumita sarcina de lucru pe care in mod deliberat nu a terminat-o in timpul orei de clasa;

retragerea unor privilegii de genul: accesul in sala computerelor dupa program, accesul in spatiul de joaca al scolii, accesul la programele extraclasa;

izolarea de restul clasei, insotita de obligatia de a indeplini o sarcina;

daca au fost stricate bunuri apartinand scolii, i se poate cere elevului ( daca actiunea este adecvata din punct de vedere educativ) sa repare ceea ce a stricat sau sa indeplineasca alte sarcini de genul: a face ordine in sala de clasa, a strange hartiile din curtea scolii sau de pe terenul de sport, etc;

ca raspuns la utilizarea unui limbaj inacceptabil, i se poate cere elevului sa scrie cuvantul cuvintele incriminatoriu/i de un anumit numar de ori.

In legatura cu pedepsele ca instrument de control al clasei, trebuie amintit ca este foarte important si momentul administrarii lor. In genere, se admite ca trebuie sa se recurga la pedepse doar in cazul unor comportamente perturbatoare repetate, si nu in cazul unor incidente izolate, singulare, minore. Pedeapsa trebuie sa survina atunci cand, in ciuda unor interventii repetate din partea profesorului, copilul persista in greseala. Pedeapsa nu trebuie administrata unui elev care, in ciuda incalcarii unor reguli, pare ca face eforturi sa se schimbe in bine; un prim pas in recuperarea lui il constituie tocmai nerecurgerea la pedeapsa, daca situatia creata nu este exploziva.

Aplicarea pedepsei trebuie insotita de o discutie lamuritoare cu elevul, in cadrul careia trebuie sa se refere la natura greselii, sa ofere temeiul in virtutea caruia comportamentul lui a fost gresit, sa explice influenta comportamnetului sau gresit asupra celorlalti. O astfel de discutie va oferi elevului criterii in functie de care va putea sa-si faca propriile evaluari.

Intr-o colectivitate umana trebuie sa acceptam conflictele ca fiind absolut normale, iar rezolvarea lor trebuie sa fie un proces de grup, deoarece orice grup uman cuprinde membri cu personalitati diferite, cu motivatii diferite si cu un potential de munca si creatie care variaza in limite foarte largi.

Scoala pregateste viitorul adult astfel incat sa poata preintampina conflictele cu care se confrunta si sa le evite atunci cand e cazul, sau cel putin a le rezolva in cel mai bun mod, astfel incat atat el, cat si cei implicati sa nu fie stopati in acest proces de schimbare si de evolutie si, deci, de dezvoltare personala.

Conflictul este o parte fireasca a vietii de zi cu zi, o realitate a vietii cotidiene, inerenta relatiilor umane; conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative; abordat printr-o gandire pozitiva, conflictul poate avea rezultate creative, poate fi o forta pozitiva pentru cresterea personala si schimbarea sociala; abordat printr-o gandire negativa, conflictul poate avea rezultate distructive atat din punct de vedere emotional, spiritual, cat si fizic; conflictul poate deveni o sursa de maturizare si invatare, ajuta la descoperirea propriilor valori si credinte, la sanatatea mentala si individuala; capacitatile de management al conflictului pot fi invatate; prin practica putem imbunatati comunicarea, negocierea, medierea conflictelor; modul in care definim o problema determina daca si cum o vom rezolva intr-un conflict sentimentele sunt importante, cateodata nu ajungem la motivele conflictului si nu-l putem rezolva pana cand nu luam in considerare sentimentele neconstientizate.

Activitatea de consiliere si management a conflictelor presupune modele noi de activitate din partea profesorilor, cerinte noi de abordare a divergentelor din partea tuturor celor implicati in interrelationare si, nu in ultimul rand, modele noi de comportament din partea elevilor. Sansa noastra ca si consilieri si profesori este de a-i invata pe elevii de azi sa formeze echipa performanta de maine.

Am putut observa cat de important este rolul dirigintelui in rezolvarea conflictelor care apar in timpul orelor sau a altor tipuri de conflicte care apar in interiorul clasei. De asemenea, dirigintele are un rol important si in a-i invata pe elevi sa treaca peste conflictele care apar zilnic si sa le rezolve astfel incat sa ajunga sa fie adulti responsabili.

BIBLIOGRAFIE:

1. Cretu, D., Nicu, A., Pedagogie si elemente de psihologie pentru formarea continua a cadrelor didactice, Editura Universitatii "Lucian Blaga Sibiu, 2004.
2. Kennetth Moore, Classroom Teaching Skills, New Zork, Mc. Graw - Hill, Inc, 1992.
3. Radu, I.T., Ezechil L., Didactica. Teoria instruirii, Editura Paralela 45, Pitesti, 2006.
4. Stan, E., Profesorul intre autoritate si putere, Editura Teora, Bucuresti,
5. Vladescu, I., Comunicarea, factor fundamental in managementul educational, Editura Vasiliana '98, Iasi