Consiliere educationala si vocationala - consilierea scolara, vocationala, profesionala, psihopedagocica, de cariera

PERSPECTIVE TEORETICE

Consilierea inseamna multe lucruri.Ea este o tehnica de informare si evaluare.Este un mijloc de a modifica comportamentul.Este o experienta de comunicare.Dar mai mult decat atat,este o cautare in comun a sensului in viata omului,cu dezvoltarea dragostei ca element esential concomitent cu cautarea si consecintele ei.Pentru mine,restul este lipsit de importanta daca nu exista actiunea de cautare a sensului vietii.Intr-adevar,aceasta cautare este insasi viata,iar consilierea este numai o intensificare speciala a aceste cautari."

Nevoia de consiliere(engl. guidance,advice)a crescut datorita complexitatii vietii.Aparitia ei este legata de orientarea si selectia profesionala, activitate conturata la inceputul secolului XX in SUA.In deceniul al cincilea consilierea este recunoscuta ca profesie in randul activitatilor psihologice.Cam in aceeasi perioada se constata aparitia mai multor teorii si principii care fundamenteaza activitatea de consiliere.Ea este realizata de catre persoane abilitate si are in vedere sfatuirea ,gasirea de alternative, sprijinirea in identificarea scopurilor, furnizarea de informatii privind particularitatile elevilor ca subiecti ai actiunii educative.

Consilierea educationala reprezinta un ansamblu de actiuni ce vin in sprijinul copiilor, al adolescentilor, al parintilor si al altor educatori, explicand motivele delincventei, ale abaterilor comportamentale, ale deficientelor relationale din familie si ale problemelor de invatare si cautand impreuna cu acestia rezolvari comune.

Consilierea educationala are o sfera mai larga cuprinzand:

1. Consilierea scolara, care se realizeaza pentru elevii cu probleme scolare(absenteism, esec scolar, tulburari comporamentale si de conduita) si se desfasoara in scoala prin colaborarea profesorului diriginte cu cadrele didactice si cu profesorul psihopedagog.

2. Consilierea vocationala, ce are in centru probleme legate de inclinatii,interese,aspiratii,pasiuni, desfasurandu-se in gimnaziu, liceu,facultate si chiar la locul de munca al unui individ.

3. Consilierea profesionala se centreaza pe alegerea optima a profesiei,pe valorificarea maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare,realizandu-se in liceu,facultate,locul de munca

4. Consilierea psihopedagocica vizeaza problematica fenomenelor psihologice(anxietate, fobie, absesie); se realizeaza in scoala,in familie, cabinetul psihologic,centre medicale

5. Consilierea de cariera se centreaza pe alegerea si realizarea traseului optim de cariera al subiectului educational;se desfasoara in liceu, facultate, loc de munca, cabinete specializate, cu ajutorul consilierilor de cariera.

Consilierul scolar,indeosebi cel specializat, are mai multe competente care se circumscriu activitatii sale de educator, consultant in probleme de educatie si instruire, mediator de conflicte si psiholog al elevilor, cadrelor didactice si parintilor.Atributiile si responsabilitatile profesionale ale consilierului scolar au fost stabilite de Asociatia Consilierilor Scolari din America. Prin urmare un consilier trebuie sa defineasca obiectivele, sa identifice nevoile, sa acorde asistenta in formularea planurilor si in continuarea programului, sa realizeze activitati de consiliere individuala si de grup, concentrandu-se asupra dezvoltarii consiintei de sine, a competentelor de comunicare precum si in structurarea unui sistem propriu de valori. El trebuie sa asiste elevii si parintii in efortul de orientare scolara si profesionala a alevilor, trebuie sa trimita elevii la alti specialisti atunci cand situatia o impune, sa se implice in alegerea obiectivelor de studiu viitoare, in transferarea elevului de la alta scoala, in procesul de integrare sociala si profesionala si ,de asemenea, sa acorde consultanta de specialitate conducerii scolii.

Prin urmare,datorita rolurilor si functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca un consilier educational,putem sa determinam trei compartimente ce delimiteaza consilierea educationala:

1. Consilierea elevilor in probleme legate de: autocunoastere, imaginea de sine, adaptare si integrare sociala, reusita scolara, crize de dezvoltare, situatii de criza, rezolvarea si depasirea unui conflict, insusirea de tehnici de invatare eficiente, orientare a carierei.

2. Consultatii cu profesorii in probleme legate de: cunoasterea elevilor, intelegerea problemelor elevilor, sprijin in dezvoltarea lor, asigurarea echilibrului intre cerintele scolare si posibilitatile elevilor, in identificarea cauzelor inadaptarii scolare, optimizarea relatiei scoala-elev.

3. Consultatii cu parintii in probleme legate de : cunoastere a copiilor lor, intelegerea nevoilor si a comportamentului lor, identificarea factorilor de risc in integrarea familiala, scolara, sociala, ameliorarea relatiei cu propriii copii, sprijinirea scolii in educatia copilului.

Din aceste motive,consilierul scolar trebuie sa dezvolte o serie de atitudini necesare in procesul de consiliere educationala,dintre care amintim:empatia(ce consta in capacitatea de a percepe cadrul intern de referinta al altuia cu toate componentele sale emotionale "ca si cum" ai fi cealalta persoana,dar fara a pierde conditia de "ca si cum") , capacitatea de acceptare neconditionata a unei persoane,chiar daca nu esti de acord cu valorile sale(filosofia consilierii pleaca de la aceasta abordare pozitiva a fiintei umane, care poate sa-si imbunatateasca aspectele sale mai putin dezvoltate, iar consilierul trebuie sa-I ajute pe oameni sa-si contracareze gandirea negativa prin modalitati de la le pozitiva), congruenta(abilitatea prin care consilierul exprima comportamental gandurile si emotiile sale), colaborarea(abilitatea consilierului de a implica intotdeauna persoana sau grupul de persoane-clasa de elevi-in deciziile de dezvoltare personala a acestora).

Consilierea este un proces in care un profesionist stabileste o relatie bazata pe incredere cu o persoana care are nevoie de sprijin.Relatia de consiliere implica confidentialitate, egalitate, caldura, non-judecare, respect pentru client si responsabilitate pentru realizarea obiectivelor fixate.Dupa cum putem observa,problemele de etica au importanta deosebita in relatia de consiliere si exista anumite standarde comune in aceasta privinta,ce formeaza codul etic al consilierului:

1. Respectul pentru client sta la baza activitatii de consiliere.Punctul de vedere central in constituie integritatea persoanei si libertatea acesteia de a alege si de a lua decizii.

2. Independenta. Consilierul este neutru si independent.El are in vedere numai interesele clientului si nu alte interese.

3. Deschiderea.                                                                                              PERSPECTIVE TEORETICE MAJORE IN PSIHOLOGIA VOCATIONALA

- familiarizarea cu principalele paradigme ale psihologiei vocationale

- stabilirea relatiei dintre perspectiva teoretica si interventia de cariera

Rolul teoriei in psihologia vocationala este de a explica si a permite interpretarea datelor vocationale si a comportamentului vocational. Teoria poate sa raspunda la trei intrebari comune:

1. Ce factori personali si de mediu intervin in deciziile de cariera, implicare si performanta in cariera si ce factori determina indeciziile, deciziile nesatisfacatoare si lipsa de performanta.

2. Ce factori personali si de mediu duc la stabilitate sau schimbare in tipul si nivelul de munca pe care o persoana o presteaza.

3. Care sunt cele mai eficiente modalitati de asistenta pentru persoanele cu probleme de cariera.

Psihologia vocationala actuala este dominata de cateva abordari teoretice. Hackett, Lent si Greenhaus (1991) propun o clasificare a acestor abordari in: abordari ale corespondentei persoana-mediu, teorii dinamice (ale dezvoltarii carierei) si teorii social-cognitive. Acestora li se adauga teoriile sociologice, ca reactie la tratarea psihologizanta a alegerii carierei. In prezent insa o serie de eforturi se concentreaza spre unificarea teoriilor, descoperirea punctelor de convergenta si explicarea relatiei dintre teorie si practica in domeniul psihologiei vocationale.

A. Teorii ale corespondentei individ - mediu

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

I. Teoria lui Parson

Frank Parson a fost cel care a elaborat prima teoriei a alegerii vocationale, fiind considerat pionierul cercetarii stintifice din acest domeniu. (Parson, 1909 apud Hartung & Blustein, 2002). Intreaga sa activitate a avut la baza trei asumptii:

- oamenii difera intre ei

- ocupatiile difera intre ele

- alegerea vocationala presupune cautarea unei corespondente intre caracteristicile individuale si caracteristicile mediului

Poate ca, in contextul efervescentei teoretice din zilele noastre, modelul lui Parson (1909 apud Hartung & Blustein, 2002) poate parea simplist. Cu toate acestea, el a stat la baza elaborarii unor teorii solide bazate pe ipoteza corespondentei, teoria lui Holland fiind un exemplu elocvent in acest sens. Testele psihometrice, precum si inventarele de aptitudini si interese, au fost elaborate cu scopul realizarii unor predictii pe baza corespondentei persoana -; ocupatii.

II Teoria lui Holland

Tipologia persoana-mediu de munca si teoria alegerii carierei a lui Holland (1959) este una din teoriile cel mai frecvent studiate. Conceptele ce deriva din aceasta teorie au fost practic asimilate in vocabularul, metodele si practicile de asistenta a carierei. Vitalitatea teoriei este demonstrata de numarul mare de studii realizate in cadrul acestei abordari si de publicarea celei de-a sasea editii a teoriei. Holland (1997) isi descrie teoria ca fiind una structurala si interactiva. Este o teorie structurala pentru ca incearca sa organizeze informatia vasta despre oameni si ocupatii si este interactiva intrucat considera comportamentul uman si cariera ca fiind rezultatul interactiunii permanente dintre oameni si mediu.

Teoria lui Holland sugereaza ca:

1. Persoanele si mediile de munca pot fi categorizate in 6 tipuri (realist, investigativ, artistic, social, entreprenorial si conventional; RIASEC).

2. Persoanele tind sa caute medii de munca ce le vor permite implementarea caracteristicilor personalitatii lor vocationale.

3. Comportamentul (optiunea vocationala, stabilitatea vocationala, optiunea educationala si performanta scolara, competenta profesionala, comportamentul social si susceptibilitatea la influenta) este rezultatul interactiunii dintre tipurile de personalitate si mediu.

Acestor idei de baza li se adauga o serie de ipoteze pe care Holland le-a lansat legat de: consistenta, diferentierea si identitatea profilelor personale, respectiv legat de structura si congruenta dintre tipurile de personalitate si mediile de munca.

1. Tipurile de personalitate

Conceptul de tip pe care il utilizeaza Holland este analog cu cel propus de Adler (1939), Jung (1933) sau mai tarziu de Gordon (1975) sau Welsh (1975). Originea tipologiei propusa de Holland insa este diferita, fiind inspirata in special de literatura vocationala. De asemenea structura tipologiei, simetrica si paralela, este oarecum particulara. Simetria este data de forma hexagonala a tipurilor, iar paralelismul de tratarea tipurilor in relatie cu mediile de munca.

a. Dezvoltarea tipurilor

Tipurile sunt produsul interactiunii dintre factorii culturali si personali ce caracterizeaza o anumita persoana. Grupul, ereditatea, parintii, clasa sociala, cultura si mediul fizic in care traieste o persoana furnizeaza o anumita experienta pe baza careia persoana invata mai intai sa prefere unele activitati altora. Aceste preferinte devin cu timpul interese ce duc la formarea unor anumite competente, iar in final, aceste interese si competente creeaza o dispozitie personala particulara care determina modalitatea de gandire, perceptie si manifestare comportamentala. Respectiv, persoanele de tip social vor cauta mai degraba activitati sociale, cum ar fi: predarea sau asistenta sociala, se vor percepe ca fiind persoane sociabile si prietenoase si ca avand mai multe competente sociale (ex. a ajuta persoanele in probleme personale) decat spre exemplu realiste (ex. a utiliza diverse masini si utilaje). De asemenea este de asteptat ca aceste persoane sa valorizeze activitatile sau sarcinile sociale: a aduce servicii comunitatii, a-i ajuta pe altii, etc.

Sensul dezvoltarii este intotdeauna de la activitati spre dispozitii. Preferinta pentru anumite activitati in copilarie este determinata pe de o parte de factori genetici, iar pe de alta parte de experientele timpurii ale copiilor. Chiar daca atitudinea parintilor coreleaza in mai mica masura cu interesele copiilor (Roe, 1956, Roe & Siegelman, 1964), tipul parental creeaza un anumit gen de oportunitati si de asemenea impune anumite limitari ale experientelor. Astfel, parintii Realisti se vor angaja in activitati tipic Realiste, in interiorul casei ca si inafara ei, utilizeaza anumite materiale si unelte specifice intereselor Realiste, isi aleg prieteni si chiar vecini Realisti, etc. De asemenea acesti parinti vor ignora, evita sau chiar rejeta activitati non-Realiste, cum ar fi cele sociale.

Cu timpul aceste preferinte devin interese bine definite pe baza carora copiii obtin atat satisfactii personale cat si recompense din partea celorlalti. Diferentierea si cristalizarea in timp a acestor interese duc la dezvoltarea anumitor competente si la formarea unui sistem asociat de valori. Aceasta inlantuire de evenimente conduce la definirea anumitor dispozitii si dezvoltarea unui tip de personalitate predispusa spre formarea unor abilitati si exercitarea unor atitudini si comportamente caracteristice. Dezvoltarea tipurilor propusa de Holland este consistenta si cu teoria vocationala a lui Krumboltz (teoria invatarii sociale, 1979).

b. Caracteristicile tipurilor

Holland a incercat o descriere empirica a tipurilor, tocmai pentru a face testabila validitatea acestora. Ceea ce urmeaza este o redare prescurtata a caracteristicilor fiecarui tip. Pentru o descriere detaliata a acestora consultati bibliografia data.

. Tipul realist (R) se caracterizeaza prin tendinta de a se indrepta spre acele activitati care presupun manipularea obiectelor si instrumentelor. Poseda aptitudini manuale, mecanice sau tehnice si este satisfacut de acele medii profesionale care necesita un nivel optim de dezvoltare a acestor aptitudini.

. Tipul investigativ (I) se distinge prin apetit deosebit pentru cercetare, investigare sub diverse forme si in cele mai diferite domenii (biologic, fizic, social, cultural etc.). Are de obicei abilitati matematice si stiintifice si prefera sa lucreze singur pentru rezolvarea de probleme.

. Tipul artistic (A) manifesta atractie spre activitatile mai putin structurate, care presupun o rezolvare creativa si ofera posibilitatea de autoexpresie. Persoanele artistice sunt inzestrate cu abilitati artistice si imaginatie.

. Tipul social (S) este interesat de activitati care implica relationare interpersonala. Prefera astfel sa ajute oamenii sa-si rezolve problemele sau sa-i invete diverse lucruri, decat sa realizeze activitati care necesita manipularea unor unelte sau masini.

. Tipul intreprinzator (E) prefera sa lucreze in echipa, insa in primul rand cu scopul de a conduce, a dirija, a ocupa locul de lider. Evita activitatile stiintifice sau domeniile care implica o munca foarte dificila, preferandu-le pe acelea care ii pun in valoare abilitatile oratorice si manageriale.

. Persoana de tip conventional (C) se indreapta spre acele activitati care se caracterizeaza prin manipularea sistematica si ordonata a unor obiecte intr-un cadru bine organizat si definit. Are abilitati secretariale si matematice ceea ce il face potrivit pentru activitati administrative. Tipul conventional reuseste sa se adapteze cu dificultate la situatiile cu grad ridicat de ambiguitate si care nu au descrise cerinte clare.

Tabel 1. Caracteristicile tipurilor

TIPURI INTERESE ACTIVITATI ABILITATI VALORI

Realist

(R) Masini, unelte, aer liber Operare cu echipamente, folosirea uneltelor, constructie, reparatie Ingeniozitate tehnica, dexteritate, coordonare fizica Traditie, realism, simt practic

Investigativ

(I) Stiinta, teorii, idei, date Munca de laborator, rezolvare de probleme abstracte, cercetare Matematica, scris, analiza Independenta, curiozitate, invatare

Artistic

(A) Auto-exprimare, aprecierea artei Compozitie muzicala, scris, arta vizuala Creativitate, talent muzical, expresivitate artistica Frumusete, originalitate, independenta, imaginatie

Social

(S) Oameni, munca in echipa, servicii comunitare, bunastarea oamenilor Predare, consiliere, suport social Comunicare, abilitati verbale, ascultare, intelegere, orientare Cooperare, generozitate, servicii in favoarea celorlalti

Intreprinzator

(E) Afaceri, politica, conducere, influenta Vanzare, management, negociere Abilitati verbale, abilitatea de a-i motiva si directiona pe ceilalti Asumarea riscului, statut, competitie

Conventional

(C) Organizare, date, finante Organizare, operare pe computer, aplicarea unor proceduri Matematica, analiza datelor, inregistrarea informatiilor, atentie pentru detalii Acuratete, stabilitate, eficienta

c. Identificarea tipului de personalitate

Fiecare tip are un repertoriu caracteristic de atitudini si deprinderi de a face fata problemelor si sarcinilor din mediu. Prin compararea atitudinii unei anumite persoane cu cele caracteristice celor 6 tipuri propuse de Holland putem determina gradul de similaritate dintre persoana si fiecare dintre aceste tipuri. Cu cat o persoana prezinta similaritati mai mari cu un anumit tip, cu atat mai probabil este ca ea sa prezinte trasaturile si comportamentele asociate acelui tip.

Exista un tip dominant, cel pentru care persoana dovedeste gradul cel mai inalt de similaritate si tipuri secundare. Patternul de personalitate vocationala a persoanei este dat de profilul de similaritate cu fiecare dintre aceste tipuri. Spre exemplu, o persoana poate sa prezinte gradul cel mai mare de similaritate cu tipul social si al doilea, in ordinea similaritatii, cu tipul intreprinzator. Aceste doua tipuri vor deveni primele in patternul de personalitate al persoanei si apoi, in ordine descrescatoare, celelalte tipuri. Prin focalizarea pe patternul de personalitate si nu pe un anumit tip singular de personalitate se evita problemele de interpretare care ar fi aparut din aceasta conceptualizare simplista a personalitatii vocationale. Se obtin astfel 720 de patternuri diferite de personalitate sau repertorii de comportamente.

Pentru estimarea profilului unei persoane sau a patternului de personalitate se pot utiliza una din urmatoarele metode: scorurile la inventarele de interese sau de personalitate (metode cantitative), optiunile educationale si de cariera realizate, istoria locurilor de munca sau a aspiratiilor de munca (metode calitative) sau combinatii ale acestor date.

Evaluarea calitativa presupune utilizarea datelor interviului in compararea preferintelor educationale si vocationale ale persoanei cu ocupatii considerate a fi reprezentative pentru cele 6 tipuri. Spre exemplu, daca o persoana doreste sa devina medic, sa fie angajat ca medic sau se orienteaza spre facultatea de medicina poate fi clasificata ca fiind tipul Investigativ, pentru ca ocupatia de doctor este tipica pentru tipul Investigativ.

Scalele cel mai frecvent utilizate pentru identificarea profilului de personalitate sunt: Inventarul de Preferinte Vocationale (VPI, Holland, 1985), Self-Directed Search (SDS, Holland, Powell & Fritzsche, 1994) si Inventarul de Interese Strong (SII, Harmon, Hansen, Borgen & Hammer, 1994).

. Inventarul de Preferinte Vocationale (Vocational Preference Inventory; VPI, Holland, 1985) presupune alegerea de catre subiect a ocupatiilor de interes dintr-o lista de 84 titluri ocupationale. Cu cat scorul persoanei pentru una din cele 6 scale este mai mare, cu atat asemanarea cu tipul respectiv este mai mare. Scorul cel mai mare reprezinta tipul de personalitate, in timp ce profilul scorurilor ( de la cel mai mare la cel mai mic) reprezinta patternul de personalitate.

. Self-Directed Search (SDS, Holland, Fritzsche & Powell, 1994)este o metoda ce deriva direct din teoria lui Holland. SDS utilizeaza o varietate de continuturi: activitati, competente, ocupatii si o autoevaluare pentru a evalua asemanarea cu cele 6 tipuri de personalitate.

d. Caracteristici ale profilului de personalitate

1. Consistenta reprezinta gradul de relationare dintre tipurile de personalitate care alcatuiesc patternul de personalitate al unei persoane sau dintre mediile de munca selectate. Anumite tipuri sunt mai strans relationate decat altele. Patternul este consistent daca elementele relationate au caracteristici comune. Spre exemplu, tipul Realist si tipul Investigativ au multe caracteristici comune (orientare preferentiala spre lucruri, lipsa de sociabilitate, un stil rezervat), in timp ce un pattern ca Artistic-Conventional este inconsistent pentru ca implica opozitii de genul conformitate si originalitate, control si expresivitate, business si arta.

Modelul hexagonal al lui Holland presupune ca tipurile care se afla in imediata apropiere au gradul de similaritate cel mai mare. Studiile corelationale au pus in evidenta similaritati mari intre tipuri apropiate in schema hexagonala, fata de similaritatile dintre tipuri departate. Spre exemplu, intre tipul Realist si tipul Intreprinzator exista o corelatie mare (r = .46), in timp ce intre tipul Realist si tipul Social corelatia este mica (r = .21); tipul Conventional are un grad de similaritate mare cu tipul Realist si tipul Intreprinzator (r = .36, respectiv r = .68), mai mic cu tipul Investigativ si Social (r = .38 respectiv r = .16) si cel mai mic cu tipul Artistic (r = .11).

Consistenta tipurilor ce alcatuiesc patternul de personalitate afecteaza preferinta vocationala (Holland, 1997). Spre exemplu, o persoana de tip RI (Realist -Investigativ) este mult mai predictibila decat o persoana RS (Realist -; Social). 2. Diferentierea reprezinta masura in care tipurile ce alcatuiesc un pattern, respectiv mediile de munca relationate sunt bine definite (diferentiate). Anumite tipuri sau medii de munca sunt mai clar definite decat altele. Spre exemplu, o persoana poate sa aiba un grad de similaritate crescut cu un anumit tip (ex. Realist) si foarte putin cu alte tipuri (ex. Artistic, Social), iar un mediu poate sa fie dominat de un anumit tip (ex. Social). In aceste cazuri, coeficientul de diferentiere este mare. Exista insa cazuri in care persoana prezinta aproximativ acelasi grad de similaritate cu mai multe tipuri, fara ca diferenta dintre ele sa fie mare. In acest caz coeficientul de diferentiere este mic.

Expresia numerica a diferentierii este diferenta absoluta dintre cea mai mare valoare VPI sau SDS a unui tip si valoarea cea mai mica. La o reprezentare grafica a codurilor obtinute la cele 6 tipuri, diferentierea este evidenta prin forma graficului. Un pattern nediferentiat are o forma relativ plata, in timp ce unul diferentiat prezinta varfuri bine conturate.

Conceptul a fost introdus de Holland pentru a aproxima ceea ce clinicienii numesc un profil bine definit. Diferentierea este expresia distributiei scorurilor in patternul de personalitate al subiectului (vezi. Fig 2)                            3. Identitatea reprezinta o estimare a claritatii si stabilitatii in timp a identitatii unei persoane. Identitatea unei persoane este definita ca imaginea clara si stabila pe care o persoana o are despre propriile scopuri, interese si talente. Identitatea in acest caz se refera la scorul pe care subiectul il obtine la Scala de Identitate a testului My Vocational Situation (Holland, Daiger & Power, 1980). Este util ca aceste 3 caracteristici sa se interpreteze ca fiind evaluari ale predictibilitatii comportamentului persoanei. O persoana cu interese concurente va avea un profil plat, inconsistent si un scor de identitate scazut. Prin urmare predictia comportamentului vocational pe baza acestor date este foarte limitata. Aceste caractersitici modifica sau conditioneaza predictiile realizate pe baza profilului de personalitate. 4. Congruenta exprima gradul de similaritate dintre tipul de personalitate si mediul de munca. Conform teoriei lui Holland, tipuri diferite necesita medii diferite de munca. Spre exemplu, tipul Realist se dezvolta cel mai bine in medii Realiste, care satisfac necesitatile unui tip Realist. Incongruenta apare atunci cand un mediu de munca ofera oportunitati si satisface necesitati diferite de preferintele si abilitatile persoanei (ex. un tip Realist intr-un mediu Social). Congruenta reprezinta aspectul cel mai frecvent studiat din cadrul teoriei lui Holland (ipoteza congruentei). Congruenta sau similaritatea dintre persoana si mediul de munca este, conform ipotezei congruentei, un bun predictor al alegerii vocationale, a stabilitatii si performantei. Exista insa controverse in ceea ce priveste aceasta ipoteza. Un review al studiilor legate de congruenta (Spokane, 1985) precizeaza corelatii de pana la r = .25 intre congruenta si rezultatele academice si de cariera. Oleski si Subich au gasit relatii semnificative intre congruenta si satisfactia profesionala curenta (r = .33) intr-un lot de subiecti aflati in faza de schimbare a carierei, in timp ce alti autori nu au gasit corelatii semnificatibve intre aceste variabile in loturi de persoane angajate (Upperman & Church, 1995). In aceste studii corelatiile oscilau intre r = .06 si r = . 12. De asemenea Young, Tokar si Subich (1998) au stabilit corelatii intre diverse masuratori ale congruentei si doua tipuri de masuratori ale satisfactiei profesionale ce nu depaseau valoarea de r = .09. Assouline si Meir (1987) a raportat o medie a marimii efectului de r = .06 pentru performanta, de r = .15 pentru stabilitate si de r = .21 pentru satisfactie profesionala. O alta metaanaliza mai recenta replica aceste rezultate (Tranberg, Slane and Ekeberg, 1993) si raporteaza o medie a marimii efectului de r = . 17 intre congruenta si satisfactia profesionala. Acesti autori identifica de asemenea un numar de variabile moderatoare pentru relatia dintre congruenta si satisfactie, printre care: tipul de satisfactie investigat, calitatea studiului empiric, modalitatea de evaluare a congruentei. Camp si Chartrand (1992) au utilizat 13 modalitati diferite de evaluare a congruentei, iar corelatiile dintre acestea si o serie de variabile academice si de cariera s-au situat intre r = -.09 si r = .44, ceea ce confirma de asemenea ca modalitatea de evaluare a congruentei este o variabila moderatoare importanta in aceasta relatie. Prin urmare cercetatorii care urmaresc studiul congruentei ar trebui sa tina seama de aceste precautii.

Ipoteza lui Holland ca persoanele tind sa aleaga medii de munca si activitati libere care se potrivesc tipologiei personale a fost confirmata prin o serie de studii (Hansen, Sackett, 1993, Miller, 1991, Oleski & Subich, 1996). Hansen & Sackett (1993) au demonstrat ca mai mult de 70% dintre studenti prezinta un grad mare de suprapunere intre profilul intereselor si specializarea universitara aleasa. Insa tendinta de orientare spre domenii congruente cu profilul intereselor nu este intotdeauna posibil. Intre paleta de joburi disponibile pe piata actuala a muncii si patternurile normative de interese in populatia angajata exista o discordanta (Downes & Kroeck, 1996). Prin urmare nu putem alege intotdeauna ceea ce ne dorim.

De asemenea cercetarile sustin si importanta constructelor de consistenta si diferentiere, mai ales in conditiile in care in calculul acestora se iau mai multi descriptori ai profilului (Sackett & Hansen, 1995, Strahan & Severinghaus, 1992). Mai mult gradul de diferentiere coreleaza cu anumite caracteristici de personalitate (De Fruyt & Mervielde, 1997; G.D. Gottfredson & Jones, 1993; Holland, Johnson & Asama, 1994).

Tracey & Rounds (1996) considera ca o structura sferica a intereselor vocationale ar fi mai viabila. Ei introduc a treia dimensiune, respectiv prestigiul ocupational, care poate servi ca o componenta importanta in descrierea persoanei si a mediului de munca. Prestigiul ocupatiei pare sa fie una din variabilele de care se tine seama in formularea unei optiuni profesionale, iar cercetatorii sunt interesati de distributia acestei caracteristici intra si inter domeniile ocupationale prezentate de Holland. Ramane de vazut in ce masura acest concept va fi incorporat in evaluarea congruentei si in ce masura acesta afecteaza relatia dintre congruenta si rezultatele asteptate.

Bibliografie: -www.plato.stanford.edu