Cauzele atitudinii negative fata de invatatura

Cauzele atitudinii negative fata de invatatura

Un important obiectiv educativ al scolii si al familiei este formarea la elevi a unei atitudini pozitive, constiente fata de invatatura. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar ca elevii sa invete din convingere, din proprie initiativa, independent. Insa, in multe cazuri se observa un randament scazut la invatatura care este generat de atitudinea necorespunzatoare a elevilor fata de munca scolara. 

Atitudinea negativa fata de invatatura imbraca mai multe variante, precum:

atitudinea negativa absoluta sau totala manifestata prin dezinteres, indiferenta fata de notele slabe, pasivitate, indisciplina in timpul lectiilor etc. In acest caz, elevii sunt predispusi esecului scolar.

atitudine negativa relativa sau partiala manifestata prin pregatirea superficiala a lectiilor, fara interes si preocupare pentru calitate. Rezultatele elevilor, in acest caz, sunt mediocre sau chiar slabe.

atitudine negativa deghizata sau mascata specifica elevilor care manifesta tendinta de a obtine note mari cu orice pret pentru a satisface orgoliul parintilor.

Cauzele atitudinii negative fata de invatatura sunt multiple, printre care si acelea care se datoresc familiei din care provine elevul. Aceste cauze sunt:

lipsa de preocupare a familiei pentru cultivarea la copil a interesului pentru munca scolara. Unii parinti nu se ingrijesc de pregatirea copilului pentru scoala, fiindu-le indiferent daca copilul invata bine sau nu, daca isi pregateste lectiile potrivit cerintelor sau la intamplare, daca obtin rezultate bune sau rele, daca are o conduita adecvata sau este indisciplinat. Copilul vine la scoala cu teme nepregatite, cu o tinuta dezordonata, este indisciplinat si obtine rezultate slabe.

absenta unui regim rational si stabil de viata si activitate a copilului in familie. Copilul isi desfasoara activitatea la intamplare, isi pregateste temele la ore improprii pentru activitatea scolara, nu-si formeaza deprinderi de munca ordonata si sistematica, evitand indeplinirea sarcinilor scolare.

lipsa deprinderii de a munci. Nefiind deprins in familie sa munceasca, sa invinga greutatile, primele dificultati intalnite la scoala il descurajeaza si apare delasarea. Neinvatand lectie cu lectie, in cunostintele copilului se acumuleaza tot mai multe goluri care il impiedica sa inteleaga cunostintele ce urmeaza, aparand astfel insuccesul scolar.

absenta unui control riguros si a unei exigente corespunzatoare asupra activitatii copilului din partea parintilor. Uneori, familia in loc sa se preocupe de felul cum invata copilul, de progresele inregistrate sau de lipsurile acestuia, transfera asupra scolii, intreaga raspundere pentru neimplinirile copilului. Parintii trebuie sa controleze daca copilul si-a facut toate temele si in intregime si daca respecta regimul zilnic.

satisfacerea tuturor dorintelor - chiar si pe cele neexprimate si scutirea copilului de orice obligatie de munca in cadrul familiei. Nu este bine atunci cand copilul ajunge la concluzia ca lui i se cuvine totul, ca nu are nici un fel de obligatie, inclusiv aceea de a invata si devine capricios, incapatanat si lenes.

pasiunea pentru alte activitati.  Unii elevi neglijeaza sarcinile scolare si manifesta delasare, dezinteres fata de invatatura datorita faptului ca pasiunea pentru alte activitati (sport, emisiuni TV etc.) le ocupa si timpul destinat invataturii. Parintii trebuie sa se preocupe de buna organizare a activitatilor copilului si sa se sfatuiasca cu invatatorul (dirigintele) in legatura cu utilizarea timpului liber al acestuia.

Atitudinea elevului fata de invatatura este rezultatul influentelor educative exercitate de familie si scoala asupra lui. Parintii trebuie sa se preocupe de atitudinea copilului fata de munca scolara si daca elevul isi pregateste lectiile din proprie initiativa, in baza unor deprinderi de munca bine consolidate si a obisnuintei de a munci sistematic.