Didactica
Autoritatea reala si falsa autoritate parentalaAutoritatea reala si falsa autoritate parentala In multe familii, se considera ca autoritatea se vadeste in efectul supunerii. Cu asemenea copii supusi, parintii sunt linistiti si, in fapt, propria lor liniste este scopul lor real. Autoritatea stabilita pe asemenea premise poate fi usor contestata. Exista mai multe tipuri de falsa autoritate, printre care: Autoritatea prin suprimare: este cel mai inspaimantator fel de autoritate. Acest fel de autoritate este, de obicei, exercitat de tata; el striga intotdeauna cand este acasa, este intotdeauna furios, produce o furtuna la orice gest, cat de firav, este cu mana pe bat sau pe curea, pedepseste orice "abatere". Aceasta teroare paterna tine intreaga familie in teama si dezvolta la copii minciuna si lasitatea, ii invata sa fie si ei cruzi, la randul lor. Autoritatea prin tinere la distanta: exista parinti care sunt cu adevarat convinsi ca, pentru a avea niste copii supusi, trebuie sa ii tina la distanta, sa vorbeasca cat mai putin cu ei si sa li se arate superiori. Tatal se retrage in biroul sau, mananca separat, are propriile sale distractii si isi transmite ordinele catre familie, prin mama. Acest lucru se intampla si cu mamele; ele isi duc propria lor viata separata de cea a copiilor lor. Autoritatea prin laudarosenie (fudulie): este o varietate a "tinerii la distanta". Tatal sau mama se lauda acasa ca el singur face si drege si nimeni nu este mai important ca el. Autoritatea prin pedanterie: parintii le dau atentie copiilor, lucreaza impreuna cu ei, dar lucreaza ca niste birocrati. Considera ca fiii si fiicele trebuie sa le accepte fiecare cuvant cu incantare, ca ceva sfant. Ordinele sunt date cu o voce rece si, o data date trebuie indeplinite ca o lege, cat mai curand. Asemenea parinti se tem de obicei ca fiii si fiicele lor isi vor da seama ca si ei sunt oameni supusi greselii si de aceea sunt si mai rigizi: "Daca am spus o data asa, asa ramane!". Preocuparea principala a parintilor se refera la ei insisi, iar viata si interesele reale ale copiilor trec neobservate. Autoritatea prin rationamente: parintii isi chinuiesc copiii cu discutii si instructiuni fara sfarsit, extrem de plicticoase pentru copil. Acesti parinti sunt convinsi ca intelepciunea pedagogica inseamna predica. Autoritatea prin dragoste: multi parinti sunt convinsi ca daca isi iubesc copiii, se vor supune, asa ca incearca sa le castige dragostea printr-un exces de mangaieri, cuvinte iubitoare, revarsari de afectiune. De cate ori copilul face o pozna, este intrebat: "Tu il iubestipe tata?". Mama se lauda cunostintelor, in fata copilului: "El iubeste teribil pe mami si pe tati! Este un copil atat de iubitor!". In aceste situatii, copiii realizeaza ca isi pot pacali parintii cand vor, totul e sa para ca sunt iubitori; acest calcul rece dezvolta nesinceritatea si egoismul. Autoritatea prin blandete: supunerea din partea copiilor este castigata prin sarutari, flatari, exces de blandete si cedare. Tatal si mama apar copilului deghizati in ingeri ai bunatatii, care permit orice; se tem de orice fel de conflict si vor pace in familie, de aceea sunt gata sa sacrifice orice pentru a o obtine. Curand, copilul va dicta in familie; non-rezistenta parentala deschide usa larg catre dorintele, cererile, capriciile copilului. Autoritate prin prietenie: foarte adesea, inainte de nasterea copiilor, parintii hotarasc sa fie prietenii copilului lor, ceea ce, in general,este foarte bine. totusi, parintii trebuie sa ramana membrii mai mari ai familiei, iar copiii - membri mai tineri. Foarte adesea, insa, copiii asi striga pe nume parintii, ii intrerup nepoliticos, obiecteaza la fiecare pas. Aceasta nu inseamna insa prietenie, caci lipseste respectul reciproc. Autoritatea prin mituire: este considerata cel mai imoral fel de autoritate. Parintii spun:"Daca esti cuminte, am sa iti cumpar asta sau aia". Este normal ca intr-o familie sa existe incurajari, recompense sau premii, dar in nici un caz copilul nu trebuie sa fie recompensat pentru cumintenie si relatii bune cu parintii.
|