Transportul marfurilor - yonele feroviare, auto, portuare, aerian

Transportul marfurilor reprezinta o componenta esentiala a procesului de productie si presupune deplasarea componentelor si a produselor atat in incinta fabricii, cat si de la o unitate la alta. Sistemul de transport reprezinta unul din elementele de baza pentru o crestere economica fundamentala. Transportul creaza valoare si un anumit grad de utilitate (de loc si de timp).

Costul transporturilor poate atinge 40 % din costurile totale de productie. Practic, nu exista nici o activitate de productie material; care sa nu fie legata si conditionata, intr-un fel sau altul, de transport.

Rapiditatea cu care se diversifica productia de bunuri materiale determina modificari structurale in schimburile interne si internationale.

Transporturile contribuie la:

stimularea specializarii regionale prin faptul ca transportul permite ca zonele sa se poata specializa in productia pe care o fac cel mai bine; amplasarea activitatilor productive prin considerarea costului operatiilor de transport;

stabilirea costurilor productiei prin considerarea cheltuielilor cu transportul.

Zonele feroviare cuprind urmatoarele subtipuri: complex, mixt si specializat. In Romania, in structura teritoriala a oraselor mari, predomina zonele feroviare mixte, axate pe transportul de marfuri si calatori. Zonele feroviare specializate in transportul si depozitarea numai a marfurilor sunt mai putin frecvente, deoarece majoritatea statiilor sunt de tip mixt.

Zonele de transport auto sunt, de regula, asociate zonelor feroviare.

Zonele portuare pot fi: complexe (mari, medii si mici) si simple. In cazul zonelor complexe exista dotari specifice, depozite de mare capacitate, retea feroviara si rutiera. Zonele portuare simple nu beneficiaza de aceasta ultima facilitate.

Zonele de transport aerian sunt situate, de regula, in afara oraselor si dispun de cai de acces si mijloace de transport care fac legatura cu acestea.

Zonele de transport-depozitare de maxima complexitate se dezvolta, de obicei, in zonele libere. [107].

Principalele tipuri de transport sunt:

feroviar (locomotive, vagoane);

rutier (auto propulsate sau remorcate);

naval (cargouri, remorchere);

aerian (avioane cargo sau mixte);

neconventionale (prin conducte, prin sisteme de retele de transport de inalta si joasa tensiune, dar si transport informatic).

combinate (cale auto-feroviara, auto-naval etc).

Alegerea modului de transport se face cu ajutorul indicelui agregat ce diferentiaza sistemele de transport si care se poate calcula tinand cont de anumite criterii de apreciere cum ar fi cele specificate in tabelul 4

Tabel 4 - Analiza comparativa a mijloacelor de transport

Clasa-ment		Criterii de apreciere a mijlocului de transport
		1.Cost	2.Timp	3.Fiabi-litate	4.Capa-citate	5.Acce- sibilitate	6.Sigu-ranta	7.Urma-rire
Bun Rau		Naval	Aerian	Aerian	Naval	Rutier	Con-ducte	Aerian
		Con-ducte	Rutier	Con- ducte	Fero- viar	Fero- viar	Aerian	Rutier
		Fero- viar	Fero- viar	Naval	Con-ducte	Aerian	Fero-viar	Con-ducte
		Rutier	Con-ducte Referat: Cultivarea ciupercilor plan de afaceri - descriere generala a afacerii si costurile Proiect: Analiza rezultatului brut al exploatarii	Fero- viar	Rutier	Naval	Rutier	Feroviar
		Aerian	Naval	Rutier	Aerian	Con- ducte	Naval	Naval

Valoarea indicelui agregat plaseaza transportul aerian si prin conducte, in acest caz, pe primele locuri, fapt ce poate fi infirmat de anumite conditii restrictive generale sau particulare specifice fiecarui tip de transport. Din acest motiv este necesara cunoasterea detaliata a avantajelor si dezavantajelor utilizarii oricarui tip de transport.

1 Transportul feroviar

In 1896 s-a incheiat la Berna Conventia internationala pentru transportul marfurilor (Convention Relativ Aux Transports Internationaux Feroviaires /Convention Internationale des Marchandise - COTIF/CIM Alte forme de cooperare intre caile ferate se refera la utilizarea in comun a unor vagoane sau tipuri de vagoane, precum si transportul anumitor marfuri care necesita conditii speciale de transport.

INTERFRIGO (societate de exploatare in comun a vagoanelor pentru transportul marfurilor perisabile) ;

INTERCONTAINER (societate de transport pe calea ferata a marfurilor containerizate).

1.2.Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului feroviar

Ca si in cazul marfurilor, calitatea serviciilor de transport este evidentiata prin caracteristici de calitate (tehnice, organizatorice, tehnico-organizatorice, economice, psiho-sociale) [110]

Fiecare mod de transport prezinta avantaje si dezavantaje specifice

Avantajele se refera la:

efectuarea transportului de masa, in orice anotimp, continuu, ziua si noaptea;

efectuarea transporturilor pe distante mari;

conservarea calitatii si cantitatii marfurilor prin existenta diferitelor tipuri de vagoane specifice transportului pe fiecare grupa de marfuri;

asigurarea transportului paletizat si containerizat;

utilizarea de 'nave maritime - feri' pe care se incarca direct vagonul pentru eliminarea transbordarii marfii;

formarea trenurilor 'mars - rute' cu vagoane platforma (pentru eliminarea transportului rutier de noapte) pentru incarcarea camioanelor de mare tonaj.

Ca dezavantaje amintim urmatoarele:

nu se poate asigura in orice situatie transportul direct de la furnizor la beneficiar, necesitand combinarea cu transportul auto si transbordarea marfurilor pe par;

durata transportului este mai mare decat in cazul transportului auto;

necesita investitii mari, personal cu calificare diversa si complexa;

protectie mai redusa a marfurilor la socuri (in triaje).

2.Transportul rutier

Revolutia industriala si dezvoltarea masiva a comertului a dus la imbunatatirea starii drumurilor [112] si la realizarea mijloacelor de transport performante.

In comparatie cu majoritatea tarilor europene Romania are un nivel scazut de modernizare a drumurilor publice, chiar daca transporturile rutiere au capatat un mare avant dupa 1989 [113].

2.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului rutier

Avantaje:

incarcarea marfurilor se face direct de la locul de expeditie (magazie, locul productiei) iar descarcarea la punctul de destinatie, fara manipulari suplimentare;

pregatirea autovehicolelor este rapida, existand posibilitatea   schimbarii rapide a directiei de deplasare si a volumului de marfa transportate;

viteze mari de deplasare;

cheltuieli de transport acceptabile;

protectie superioara a marfurilor fata de socuri si intemperii.

Dezavantaje:

exploatarea autovehicolelor genereaza cheltuieli mai mari, ca urmare a consumului de combustibili superiori;

necesitatea existentei unui sofer si a echipei de servire (pentru fiecare autovehicol in parte);

poluarea mediului inconjurator este mai mare in cazul utilizarii autovehicolelor comparativ cu celelalte mijloace de transport;

uneori nu este indicat pentru distante foarte lungi;

nu se pot transporta unele marfuri grele sau voluminoase.

Avantajele transporturilor rutiere sunt insa mai mari decat dezavantajele enumerate, ceea ce face ca ponderea acestora sa fie insemnata. Dinamismul transportului rutier este datorat unor cauze conjugate: sistem modern de distribuire promta, perfectionarea autovehicolelor, consum redus de combustibil etc [114].

Exista reglementari care se refera la substantele, obiectele si materialele periculoase admise la transportul rutier (lista oficiala) si fise de siguranta ce dau indicatii privind riscurile pentru sanatate, masurile de urgenta care trebuie luate, masurile de ordin general, precum si de prim ajutor. Functie de gradul de periculozitate, incarcarea in comun a marfurilor poate fi permisa, interzisa sau pot exista conditii speciale de vecinatate [115].

Prin Ordinul 1105/6.08.2002 s-a realizat incadrarea vehicolelor rutiere care efectueaza transporturi internationale in categoria de poluare si siguranta circulatiei functie de reglementarilor europene.

3. Transportul naval

Situarea Romaniei la tarmul Marii Negre si de-a lungul Dunarii au creat perspective activitatii pe apa.

Transporturile maritime si fluviale sunt modalitati mult mai ieftine fata de cele feroviare, aeriene sau auto, ca urmare a cheltuielilor pentru investitii mult mai reduse, in vederea dezvoltarii infrastructurii.

Productia de bunuri si servicii este amenintata de o serie de fenomene naturale (cutremure, inundatii, alunecari de teren, grindina, seceta) dar si de activitatea premeditata sau inconstienta a oamenilor (incendii, furturi, greve, conflicte militare). In vederea compensarii financiare a pierderilor cauzate de producerea unui anumit risc, se fac asigurari ale marfurilor de catre beneficiari sau transportatori [116, 117].

3.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului naval

Avantaje:

dezvoltarea industriilor ce folosesc materii prime transportate ieftin pe calea apei (industria siderurgica, metalurgica, energetica, sticla, materiale pentru constructii);

capacitate de incarcare foarte mare;

asigura tarife reduse;

crearea de baraje de acumulare pentru hidrocentrale;

dezvoltarea irigatiilor.

Dezavantaje:

nu este economic pentru zonele mai indepartate de bazinul fluvial, datorita transbordarilor costisitoare;

poate deveni impracticabil in perioadele de seceta sau inghet;

este mai lent.

4. Transportul aerian

Prin intemeierea 'Companiei franco-romana de navigatie aeriana' (1920) s-au efectuat, incepand cu 1922 (ruta Paris - Strassburg - Praga - Viena - Budapesta - Bucuresti - Constantinopol) primele zboruri intercontinentale regulate din istoria transporturilor de pasageri. Traficul aerian la nivelul anului 1938 era de numai 0,1 % din totalul transporturilor publice.In 1946 a fost infiintata Intreprinderea de transporturi aeriene romano - sovietica TARS (Transporturi Aeriene Romano - Sovietice), iar in 1954 TAROM (Transporturile Aeriene Romane) urmata de compania LAR (Liniile Aeriene Romane) in 1975, ce au avut un rol important in transporturile de marfa si pasageri.

4.2. Avantajele si dezavantajele utilizarii transportului aerian

Avantaje:

rapiditatea este o caracteristica esentiala a transportului aerian (transportul medicamentelor in caz de epidemii, a alimentelor in regiunile cu populatii infometate, interventii in caz de necesitate);

adaptabilitatea la diferite genuri de transport fara a necesita modificari majore ale avioanelor;

transportul cu helicoptere ofera o accesibilitate maxima.

Dezavantaje:

conditiile meteorologice pot afecta starea tehnica a aparatelor de zbor, conditiile de navigatie aeriana si organizarea serviciilor la sol;

regularitatea elor aeriene, pe anumite trasee mai putin frecventate, lasa de dorit;

costurile sunt ridicate ca urmare a costului aparatelor de zbor;

capacitate de transport mica;

consumuri mari de combustibili superiori.

Transportul aerian de marfuri reprezinta cea mai dinamica modalitate de transport, existand astazi linii aeriene specializate care se evidentiaza prin operativitate, rapiditate, pret de cost atractiv.

Conform Conventiei de la Varsovia scrisoarea de transport aerian (Air Waybill) este dovada incheierii contractului de transport, a primirii marfii si a conditiilor in care se executa transportul.

.5 Avantajele si dezavantajele transportului prin conducte

Avantaje:

cost redus al transportului

continuitatea furnizarii serviciului, functionarea nefiind influentata de conditiile meteorologice;

Dezavantaje:

accesibilitate limitata de existenta conductei;

necesita investitii mari;

blocheaza o cantitate mare de marfa pe lungimea conductei;

viteza redusa de deplasare a bunurilor;

numar limitat de produse transportate.

6. Surse generatoare de litigii in timpul

transportului

Prezentarea detaliata a tipurilor de transport, cu avantajele si dezavantajele lor ne contureaza toate posibilitatile de degradare ale produselor. Daca pe parul transportului marfurile se deterioreaza sau se constata lipsuri cantitative din cauza conditiilor improprii, carausul este obligat sa suporte consecintele legale, fiind raspunzator pentru realizarea transportului, in bune conditii, la destinatar.

Constatarea degradarii sau a pierderilor din timpul transportului sunt motive pentru efectuarea expertizei de catre proprietari, asiguratorii incarcaturii, intreprinderea de transport sau de catre beneficiari.

Documentele de constatare a situatiei marfii in momentul predarii catre beneficiar sunt obligatorii si angajeaza raspunderea materiala a organizatiei care a efectuat transportul in urmatoarele situatii:

neconcordanta intre cantitatile reale si cea prevazuta in documentele de livrare;

cazul in care marfa este deteriorata total sau partial.

Expertul are sarcina de a reconstitui conditiile reale existente in mijlocul de transport pana in momentul in care s-a produs degradarea. Se are in vedere reconstituirea cu exactitate a traseului, caracteristicile spatiilor mobile de depozitare, influenta factorilor externi si ale mediului inconjurator pentru fiecare segment de traseu, dar si estimarea prejudiciului rezultat prin degradare.

Aceste expertize au un grad de dificultate mult mai mare deoarece presupun cunoasterea amanuntita a proprietatilor labile ale produselor, dar si a sistemelor de ambalare, marcare, precum si modalitatile de incarcare sau de fixare in mijloacele de transport. De asemenea, trebuie bine cunoscute particularitatile transportului in functie de mijloacele utilizate si normele de prevenire a incendiilor. Trebuie aplicate o serie de criterii pentru asigurarea integritatii marfurilor [118], si anume:

criteriul merceologic privind vecinatatea produselor (trebuie sa se tina seama de restrictiile privind vecinatatea produselor care retin sau cedeaza usor mirosurile sau a celor higroscopice).

Unele categorii de produse nu pot fi transportate impreuna din cauza periculozitatii acestora.

alegerea spatiilor adecvate de amplasare - marfurile cu puncte de topire coborate nu vor fi plasate langa surse de caldura;

rezistenta ambalajelor si a marfurilor si natura acestora - se va realiza stivuirea functie de tipul ambalajului, mijlocul de transport utilizat, necesitatile de ventilatie.

Stivuirea marfurilor ambalate se face functie de tipul ambalajului si al mijlocului de transport.

Stivuirea sacilor se face: sac pe sac, cand este necesara ventilarea energica, pe jumatate de sac sau in sistem tesut cand se confera stabilitate deosebita stivei.

Butoaiele se stivuiesc cu vrana in sus, atat pe orizontala cat si pe verticala in asa fel incat sa se asigure stabilitatea maxima.

Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta intre randuri (4-5 cm), transversal (un rand se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), in forma de sah.

Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar in conditiile respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vanzatorului trebuie verificate atent in cazul expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor.

In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si in special a precipitatiilor.

Transportul feroviar, in cazul in care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul transportului cu vagoane obisnuite, solicitarile mecanice sunt intense fiind dublate de actiunea factorilor climatici care pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, in cazul transportului aerian, solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense.

Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative mai insemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate, durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate produce, de asemenea, deteriorari insemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de litigii.

Expertul trebuie sa urmareasca conditiile in care s-a desfasurat transportul pe toata durata acestuia si sa estimeze prejudiciul rezultat.

Metodologia expertizei cantitativ - calitative a marfurilor degradate in timpul transportului

Procedura de desfasurare a expertizei consta in verificarea documentelor de transport urmata de examinarea mijloacelor de transport (gradul de curatenie, dotarea acestora privind mentinerea unor conditii de temperatura constante si de ventilatie adecvata, prezenta materialelor de protectie). In plus, se va examina cu deosebita atentie ambalajul.

Raportul de expertiza trebuie sa contina toate informatiile privind degradarea ca urmare a procesului de transport, cauzele si natura acestora.Avariile trebuie descrise prin indicarea efectelor inregistrate: diluarea produselor, impurificarea acestora, mucegairea, putrezirea.Lipsurile cantitative trebuie inscrise in RE pe articole, nu global. RE va contine si locul si data desigilarii ambalajelor cantitatea verificata de expert, urmele de violare, marcarea ambalajelor, mijloacele de stabilire a cantitatii si aparatura folosita (fiind indicate tipul aparatului, caracteristicile tehnice si anul fabricatiei).

Surse generatoare de litigii in timpul

transportului

Prezentarea detaliata a tipurilor de transport, cu avantajele si dezavantajele lor ne contureaza toate posibilitatile de degradare ale produselor. Daca pe parul transportului marfurile se deterioreaza sau se constata lipsuri cantitative din cauza conditiilor improprii, carausul este obligat sa suporte consecintele legale, fiind raspunzator pentru realizarea transportului, in bune conditii, la destinatar.

Constatarea degradarii sau a pierderilor din timpul transportului sunt motive pentru efectuarea expertizei de catre proprietari, asiguratorii incarcaturii, intreprinderea de transport sau de catre beneficiari.

Documentele de constatare a situatiei marfii in momentul predarii catre beneficiar sunt obligatorii si angajeaza raspunderea materiala a organizatiei care a efectuat transportul in urmatoarele situatii:

neconcordanta intre cantitatile reale si cea prevazuta in documentele de livrare;

cazul in care marfa este deteriorata total sau partial.

Expertul are sarcina de a reconstitui conditiile reale existente in mijlocul de transport pana in momentul in care s-a produs degradarea. Se are in vedere reconstituirea cu exactitate a traseului, caracteristicile spatiilor mobile de depozitare, influenta factorilor externi si ale mediului inconjurator pentru fiecare segment de traseu, dar si estimarea prejudiciului rezultat prin degradare.

Aceste expertize au un grad de dificultate mult mai mare deoarece presupun cunoasterea amanuntita a proprietatilor labile ale produselor, dar si a sistemelor de ambalare, marcare, precum si modalitatile de incarcare sau de fixare in mijloacele de transport. De asemenea, trebuie bine cunoscute particularitatile transportului in functie de mijloacele utilizate si normele de prevenire a incendiilor. Trebuie aplicate o serie de criterii pentru asigurarea integritatii marfurilor [118], si anume:

criteriul merceologic privind vecinatatea produselor (trebuie sa se tina seama de restrictiile privind vecinatatea produselor care retin sau cedeaza usor mirosurile sau a celor higroscopice).

Unele categorii de produse nu pot fi transportate impreuna din cauza periculozitatii acestora.

alegerea spatiilor adecvate de amplasare - marfurile cu puncte de topire coborate nu vor fi plasate langa surse de caldura;

rezistenta ambalajelor si a marfurilor si natura acestora - se va realiza stivuirea functie de tipul ambalajului, mijlocul de transport utilizat, necesitatile de ventilatie.

Stivuirea marfurilor ambalate se face functie de tipul ambalajului si al mijlocului de transport.

Stivuirea sacilor se face: sac pe sac, cand este necesara ventilarea energica, pe jumatate de sac sau in sistem tesut cand se confera stabilitate deosebita stivei.

Butoaiele se stivuiesc cu vrana in sus, atat pe orizontala cat si pe verticala in asa fel incat sa se asigure stabilitatea maxima.

Lazile pot fi stivuite vertical cu oarecare distanta intre randuri (4-5 cm), transversal (un rand se aseaza de-a lungul mijlocului de transport, urmatorul de-a latul), in forma de sah.

Transportul conduce, din nefericire, la cele mai multe litigii, chiar in conditiile respectarii regimului optim de pastrare si depozitare. Regulile INCOTERMS care definesc responsabilitatile cumparatorului si pe cele ale vanzatorului trebuie verificate atent in cazul expertizelor, pentru a constata respectarea obligatiilor.

In transportul rutier de marfuri, factorii de risc ai degradarii sunt limitati de perioada de transport redusa, dar se impun masuri de protectie contra prafului, razelor solare si in special a precipitatiilor.

Transportul feroviar, in cazul in care utilizeaza vagoane specializate (frigorifice, cu ventilatie), prezinta un risc micsorat privind degradarea. In cazul transportului cu vagoane obisnuite, solicitarile mecanice intense sunt dublate de actiunea factorilor climatici care pot aduce grave prejudicii marfurilor. In mod similar, in cazul transportului aerian, solicitarile mecanice si climatice sunt foarte intense.

Transportul pe apa prezinta riscul maxim - marfurile pot suferi modificari calitative mai insemnate datorita factorilor climatici, gamei diversificate a produselor transportate, durata prelungita a voiajului. Infestarea, actiunea insectelor asupra marfurilor poate produce, de asemenea, deteriorari insemnate. Fenomenele de condens, autoaprinderea si coroziunea pot conduce la modificari ale caracteristicilor de calitate si constitui surse de litigii.

Expertul trebuie sa urmareasca conditiile in care s-a desfasurat transportul pe toata durata acestuia si sa estimeze prejudiciul rezultat.

Metodologia expertizei cantitativ - calitative a marfurilor degradate in timpul transportului

Procedura de desfasurare a expertizei consta in verificarea documentelor de transport urmata de examinarea mijloacelor de transport (gradul de curatenie, dotarea acestora privind mentinerea unor conditii de temperatura constante si de ventilatie adecvata, prezenta materialelor de protectie). In plus, se va examina cu deosebita atentie ambalajul.

Raportul de expertiza trebuie sa contina toate informatiile privind degradarea ca urmare a procesului de transport, cauzele si natura acestora.Avariile trebuie descrise prin indicarea efectelor inregistrate: diluarea produselor, impurificarea acestora, mucegairea, putrezirea.Lipsurile cantitative trebuie inscrise in RE pe articole, nu global. RE va contine si locul si data desigilarii ambalajelor cantitatea verificata de expert, urmele de violare, marcarea ambalajelor, mijloacele de stabilire a cantitatii si aparatura folosita (fiind indicate tipul aparatului, caracteristicile tehnice si anul fabricatiei).

Dorel Onaca autor - profesionisti scafandri

Protectia climatica

Zone macroclimatice ale globului pamantesc

Exemple de expertiza

I.Transport maritim, diverse materiale

O nava incarca diferite marfuri (glucoza, hartie igienica, paturi, bumbac, amidon de cartofi, furfurol, acid fosforic, echipament industrial si lapte praf din China si se indreapta spre Constanta.

In doua porturi capitanul reclama un incendiu intr-unul din hambare (note de protest pe mare). Societatea de asigurari cere efectuarea expertizei pentru a se constata avaria marfurilor transportate.

Constatari

- cauzele posibile ale incendiului: marfa periculoasa-acidul fosforic si furfurol.

- urme evidente de incendiu (scanduri carbonizate, urme de funingine);

-umezirea tuturor ambalajelor marfurilor (apa de mare a umezit chiar si produsele ambulate in folie de polietilena constatandu-se cresterea in greutate cu 200%, 300% ;

- capitanul declara ca vasul a avut de trecut printr-o zona cu vreme violenta, gradul de inclinarea fost mare si apa a de mare a patruns pe punte si prin acoperisul hambarelor (a se vedea protestul de mare)

- nava a fost supusa unor solicitari mecanice puternice pentru o perioada mai mare de 24 de ore, situatie in care s-a produs dislocarea stivelor din hambare.

Concluzii

hartia igienica este total degradata din cauza umiditatii (100 %);

paturile (1000 bucati) au suferit degradari datorita apei de mare. 800 dintre acestea pot fi recuperate.

Laptele praf prezinta ambalajul deteriorate, cu sedimente si bacterii si nu mai poate fi utilizat in consum de catre copii ci ca produs furajer;

Deteriorarea ambalajului produsului X s-a datorat autopresarii din stiva, nu numai vremii nefavorabile;

Modul de incarcare a fost defectuos: balotii de bumbac, textilele au fost incarcate in magaziile inferioare ceea ce a facilitat impregnarea cu ulei de nuca de cocos s din butoaie ca urmare a spargerii acestora.

La descarcare (care s-a prelungit mult), amenajarea locului de depozitare a necesitat un numar sporit de muncitori, iar normele portuare si contractile nu au putut fin indeplinite.

Estimarea prejudiciului nu poate fi efectuata pe loc, in timpul descarcarii, ci va fi stabilita cu exactitate la beneficiari, de catre specialisti in prezenta Societatii de asigurare. Se considera prejudiciu pe langa marfurile avariate si cheltuielile datorate incetinirii ritmului de descarcare (sub norma) din cauza poluarii si avarierii marfurilor, plata manoperei de sortare a bumbacului bun de cel avariat, stagnarile produse filaturilor, cheltuielile de transport, manipulari suplimentare pentru selectionarea balotilor, magazinaj, reexpedieri, daune provocate firmei      . . .. prin neonorarea contractului cu filaturile, la nivelul cantitatii si calitatii contractate din China.

II.Transport maritime, loturi de tevi de otel

Tevile provenite din import prezinta suprafete corodate si striatiuni vizibile si sesisabile la pipait. Se urmareste stabilirea tipului de coroziune, factorii care au generat efectul descris si daca coroziunea a fost determinata de apa de mare, pe durata transportului.

Pentru a se raspunde la intrebarea daca tevile au venit in contact cu apa de mare s-a re la identificarea componentilor existenti in apa marina: ioni de sodium, ioni de sulfat, ioni de magneziu, de calciu. Se va urmari concentratia acestora pe ambalajul textile.

Costatari

o ionii cercetati se afla cantitativ, in aceeasi ordine ca si in apa de mare.

o Nu s-a constatat prezenta unsorilor pentru evitarea corodarii ci numai la capetele tevilor erau prezente textile (sub forma de saci) imbibate cu bitum.

Concluzii

- tevile au fost in contact cu apa de mare, coroziune fiind de natura electrochimica;

- corodarea nu s-a datorat precipitatiilor din perioada de depozitare in aer liber;

- ambalajul a pastrat ionii considerati datorita imbibarii cu apa de mare