Eco-economia - cerinta a viitorului durabil

Eco-economia - cerinta a viitorului durabil

Astazi avem nevoie de o schimbare a imaginii noastre asupra lumii, in modul nostru de gandire asupra relatiilor dintre Planeta si Economie.

O economie suportabila de catre mediu - o eco-economie - impune stabilirea cadrului de formare a politicii economice pe baza principiilor ecologiei si ca economistii si ecologii sa lucreze impreuna pentru a modela noua economie. Lucrand impreuna, economistii si ecologistii pot proiecta si construi o eco - economie care sa poata sustine progresul.

O eco - economie este o economie care satisface cerintele noastre, fara a distruge perspectivele generatiilor viitoare de a-si realiza cerintele lor. Pentru ca o economie  sa sustina progresul, ea trebuie sa satisfaca principiile fundamentale ale ecologiei. Daca nu le satisface, atunci economia va inregistra pierderi si in cele din urma va intra in colaps.

Faptul ca astazi, economia se afla in conflict cu sistemele naturale ale Pamantului o dovedesc: extinderea deserturilor, cresterea temperaturii, topirea ghetarilor, cresterea cantitatii de CO₂, etc.. Aceste tendinte, care marcheaza o relatie din ce in ce mai incordata intre economie si ecosistemele planetei, reprezinta o capcana economica in crestere. La un moment dat, aceasta poate depasi fortele mondiale de progres, conducand la un declin economic.

Aceste tendinte vizibil crescatoare arata ca daca modul de operare a subsistemului, economia, nu este compatibil cu comportamentul sistemului care il cuprinde - ecosistemul planetar - ambele vor avea de suferit. Cu cat economia creste mai mult in raport cu limitele de suportabilitate ale ecosistemelor cu atat mai distructiva devine aceasta incompatibilitate.

Economia globala de azi a fost formulata de fortele de piata si nu de principiile ecologice. Din nefericire, datorita insuccesului in reflectarea costurilor totale ale bunurilor si serviciilor, piata furnizeaza informatii care ii conduc eronat pe factorii economici decizionali de la toate nivelurile. Acest aspect a creat o economie distorsionata care este in disonanta cu ecosistemele planetei - o economie care isi distruge propriile sisteme suport naturale.

Piata nu recunoaste conceptele ecologice de productie suportabila si nici nu respecta echilibrul naturii. De exemplu, piata nu acorda atentie  dezechilibrului in crestere continua intre emisia de carbon si capacitatea naturii de a fixa carbonul, si, cu atat mai putin, rolului pe care il joaca arderea combustibililor fosili in crearea dezechilibrului.

Pentru majoritatea economistilor, o crestere a nivelului atmosferic al bioxidului de carbon ( CO₂) este de mica importanta. Pentru un ecologist, o asemenea crestere - generata de utilizarea combustibililor fosili - constituie un semnal pentru tranzitia catre alte surse de energie, in scopul de a evita cresterea temperaturii, topirea ghetii si ridicarea nivelului marii.

Pentru a descrie ecosistemele in termeni economici, de exemplu, un sistem natural cum ar fi zona piscicola, functioneaza ca un mijloc fix. Acest mijloc fix va continua sa produca profit atata timp cat este intretinut. Daca mijlocul fix este neglijat, profitul scade. Daca mijlocul fix este uzat, profitul dispare. Tot asa se petrec lucrurile si cu sistemele naturale. Daca intr-o zona piscicola se extrage peste productia naturala durabila a zonei, bancurile de peste incep sa se diminueze. In cele din urma stocurile sunt epuizate si zona piscicola intra in colaps. In acelasi timp dispare si venitul produs de acest mijloc fix.

La intrarea in secolul al XXI-lea, economia noastra distruge treptat sistemele sale suport, consumandu-si mijloacele fixe ale capitalului natural. Cererile economiei in dezvoltare asa cum este ea structurata, depasesc productia naturala durabila a ecosistemelor. Intr-o lume in care cererile economiei forteaza limitele sistemelor naturale, a te baza pe semnalele distorsionate ale pietei pentru a ghida deciziile asupra investitiilor este o cale sigura catre dezastru.

Refacerea echilibrului naturii este o provocare uriasa. Pentru energie, reechilibrarea depinde de trecerea de la o economie bazata pe carbon la o economie bazata pe hidrogen.

O economie care este in consonanta cu ecosistemul planetar, va contrasta profund cu economia de astazi poluanta, distructiva si, in final, auto-distructiva - o economie risipitoare bazata pe combustibilii fosili si centrata pe automobile.

BIBLIOGRAFIE:

BEZIRIS, A., TEODOR, M., RICAN, G. - Teorie si tehnica transportului maritim, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979;

Portul Constanta intre traditie, actualitate si perspective, Editura Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime S.A. Constanta, 2007;