Interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent

Alaturi de interzicerea restrictiilor cantitative la import si la export (exemplul clasic fiind cel al cotelor), au fost interzise si masurile cu efect echivalent, fara ca legiuitorul comunitar sa defineasca aceasta notiune (a revenit tot Curtii de Justitie sarcina definirii acestei notiuni si de a stabili, prin jurisprudenta sa, exemple de masuri cu efect echivalent interzise sau permise de legislatia comunitara).

Daca in legislatia comunitara erau mai multe exemple de asemenea masuri cu efect echivalent, Curtea a sintetizat acest concept in cauza C 8/74 Procurorul Regal c. Benoit si Gustave Dasonville, aratand ca acestea sunt "toate reglementarilor comerciale din cadrul statelor membre care ar putea restrictiona in mod real sau potential, direct sau indirect, activitatile comerciale din cadrul Comunitatii".

In cauza, un importator belgian de whisky britanic, in libera circulatie in Franta, nu a putut sa furnizeze un certificat de origine de la autoritatile britanice, asa cum impunea legea belgiana (ca atare, in Belgia fiind in curs un proces penal impotriva acestuia).

Intrucat era foarte dificila obtinerea unui astfel de certificat in statul francez, unde whisky-ul se afla in libera circulatie, importatorii belgieni care aduceau whisky din Marea Britanie erau avantajati (certificatul respectiv fiind mult mai usor de obtinut in Marea Britanie), reglementarea belgiana fiind considerata in consecinta o masura cu efect echivalent unei restrictii cantitative.

De asemenea, s-a considerat ca impunerea prin legislatia belgiana de protectie a consumatorilor ca margarina sa fie comercializata in forma cubica este tot o masura cu efect echivalent, fata de faptul ca impunea costuri suplimentare de impachetare producatorilor straini de margarina care, in plus, nu puteau folosi anumite canale comerciale.

Un alt caz in care Curtea a retinut ca au fost folosite masuri cu efect echivalent se desprinde din jurisprudenta Cassis de Dijon, respectiv C 120/78 Rewe Zentral.

In acest caz, societatea mentionata anterior a solicitat statului german emiterea unei licente pentru importul unui lichior francez - denumit Cassis de Dijon, iar autoritatile germane au refuzat acordarea licentei, pe motiv ca acea bautura avea un continut alcoolic sub 25%, limita minima prevazuta de legea germana pentru asemenea bauturi spirtoase.

Societatea a argumentat ca legislatia germana constituie o bariera in calea liberei circulatii a marfurilor, iar in litigiul intentat ajuns in fata CEJ statul german s-a aparat, aratand ca legea germana este justificata, pe de o parte, de protectia sanatatii publice ( intrucat bauturile mai slabe cauzeaza mai usor dependenta), iar pe de alta parte de corectitudinea tranzactiilor comerciale (prin faptul ca, alcoolul fiind componenta cea mai scumpa  a bauturilor, produsele respective au, artificial, un pret mai scazut, ceea ce le ofera un avantaj competitiv.

Curtea a retinut ca, in cazul de fata, motivele invocate sunt neintemeiate, fata de faptul ca exista potentialitate mare pentru cumparatorul german de a achizitiona produse mai slab alcoolizate din alte state membre UE, iar pe alta parte exista si obiceiul diluarii produselor mai tari. In ceea ce priveste al doilea argument, Curtea a aratat ca se respecta corectitudinea tranzactiilor comerciale prin informarea corespunzatoare pe eticheta a consumatorului asupra produsului cumparat, acesta fiind liber sa aleaga intre un produs mai puternic sau mai slab alcoolizat.

Au fost reglementate si situatii de exceptie, in care sunt justificate interdictiile sau restrictiile la import, la export sau de tranzit, pentru motive:

- de morala publica, de ordine publica, de siguranta publica,

- de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor sau de conservare a plantelor,

- de protejare a unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica sau arheologica,

- de protectie a proprietatii industriale si comerciale.

Aceste prevederi exprese din Tratat, ce au fost interpretate restrictiv de catre Curte, au fost completate prin criterii jurisprudentiale (aceeasi jurisprudenta Cassis de Dijon cu valoare de principiu), care a aratat ca, in lipsa unei reglementari uniforme in legislatiile statelor membre in domeniul respectiv, o masura cu efect echivalent poate fi justificata de anumite motive cum ar fi: eficienta supravegherii fiscale, protectia sanatatii publice, corectitudinea tranzactiilor comerciale, protectia consumatorului, a patrimoniului cultural sau a mediului.

Eseu: Metoda valorii - ingineria valorii Document online: Istoria firmei Nokia - istoria companiei Nokia

Au fost exceptate de la interdictia impunerii de masuri cu efect echivalent ceea ce s-au numit "aranjamentele de vanzare", adica anumite modalitati impuse de stat, nediscriminatoriu, tuturor participantilor la comert, indiferent ca sunt autohtoni sau straini, in considerarea unor traditii specifice sau asigurarii ordinii publice.

Principiul a fost enuntat pentru prima data in cauza Keck si Mitouard (C 267-268/91); in acest caz, care privea interzicerea de legea franceza a revanzarii in pierdere, legislatia a fost considerata ca fiind o masura cu efect echivalent, pentru ca impiedica o modalitate specifica de promovare in anumite imprejurari a unor produse de catre comercianti.

S-a considerat, pe baza acestui principiu, ca interzicerea comercializarii cu amanuntul a unor produse duminica, limitarea publicitatii pentru anumite produse, inchiderea obligatorie a statiilor de benzina la anumite intervale de timp constituie aranjamente de vanzare permise.

De asemenea, in cauza C 441/04  A - Punkt Schmuckhandel, s-a considerat ca interzicerea de legislatia austriaca a vanzarilor si ordinelor de cumparare pentru anumite marfuri, printre care si bijuteriile, la domiciliul persoanelor, intemeiata pe motive de ordine publica, este permisa.

Doamna Schmidt, care organiza frecvent in Germania asa numite "petreceri de bijuterii" (intruniri intr-o casa privata unde invitatii aduceau bijuterii spre a le prezenta reciproc si a le vinde), a incercat acelasi lucru in Austria, petrecerea respectiva fiind interzisa. Scopul legislatiei fiind de a asigura protectia persoanelor, la o asemenea petrecere neputand fi asigurate conditii specifice de securitate pentru marfuri de o asemenea valoare, s-a aratat ca aceasta constituie un aranjament de vanzare permis de dreptul comunitar.

Termenul "masuri cu carcater echivalent" include legi, regulamente, prevederi administrative si alte instrumente emanand de la o autoritate publica nationala, inclusiv recomandari, care ingreuneaza importurile de marfuri provenind din celelalte state membre.

Intre cele mai importante prevederi, actiuni sau practici administrative care pot fi considerate "masuri cu carcater echivalent" sunt incluse:

restrictiile asupra productiei si investitiilor daca vor conduce la o reducere a posibilitatilor de export;

stabilirea de preturi maxime sau minime, chiar temporar;

legislatia privind originea sau denumirea marfurilor ori compozitia ambalajelor;

masuri nationale privind cumpararea;

verificari si inspectii duble;

practici administrative care dezavantajeaza importul si/sau exportul;

legislatia privind anumite marfuri (ex. produsele alcoolice, cafea);

practicile privind inventiile, marcile, indicatiile de provenienta sau denumirea de origine;

legislatia nationala agricola, piscicola si cea privind mediul si care afecteaza importul sau exportul unor marfuri.

Tratatul CE consacra unele exceptii in art. 30, in sensul ca pot exista prohibitii asupra importurilor, exporturilor sau marfurilor in tranzit, justificate pe motive de moralitate publica, ordine publica sau securitate publica, protectia sanatatii sau vietii oamenilor, animalelor si plantelor, protectia tezaurelor nationale posedand o valoare arheologica, istorica sau artistica ori protectia proprietatii comerciale si industriale (pentru ultima, derogarile sunt permise numai daca sunt justificate in scopul salvgardarii dreptului care constituie obiectul specific acestei proprietati.

Restrictiile sau prohibitiile acceptate nu vor putea constitui mijloace de discriminare arbitrara sau restrictii disimulate in comertul dintre statele membre.