Management
Prezentati avantajele si limitele tipurilor de structuri organizatorice
Prezentati
avantajele si limitele tipurilor de structuri organizatorice.
1.Structura ierarhic-lineara-este bazata pe un flux
direct de autoritate ce porneste de la seful executiv pana la subordonati.
Avantaje: se urmeaza calea ierarhica, structura de
comanda este foarte clara si usor de inteles, comunicatiile si deciziile sunt
rapide; responsabilitatile fiecarui lucrator sunt stabilite in mod precis;
disciplina se poate mentine usor; sistemul nu este costisitor.
Dezavantaje: structura devine ineficienta in cazul
unei intreprinderi mari, cu activitati diversificate; rifiditatea structurilor
de acest tip nu permite legaturi permanente intre compartimentele aflate la
acelasi nivel ierarhic; fiecare manager are intreaga responsabilitate pentru un
numar mare de activitati si este imposbil ca el sa fie expert in toate;
structura lineara nu reuseste sa asigure competente specializate vitale unei
firme moderne; managerii sunt supraincarcati cu detalii administrative si au putin
timp pe care sa-l aloce planificarii, gasirii solutiilor optime de viitor.
2.Structura functionala- presupune ca, la fiecare
nivel ierarhic, sarcinile sunt divizate pe specialisti care au o deplina
autoritate in domeniul lor asupra celorlalte nivele ierarhice.
Avantaje: se asigura o buna coordonare a
strategiilor si actiunilor in fiecare functie, iar specialistii sunt folositi
in mod eficient.
Dezavantaje: incalca principiul unicitatii
conducerii; un subordonat poate sa primeasca ordinele de la mai multi sefi,
ordine care uneori pot fi contradictorii; dilueaza responsabilitatile si apare
posibilitatea unor confuzii si conflicte.
3.Structura ierarhic-functionala(staff and line)-
reprezinta o combinare a sistemelor anterioare, pastrand avantajele si eliminand,
fie si partial, deficientele acestora. Acest tip de structura imparte
personalul intreprinderii in doua categorii: cei care gandesc si cei care
actioneaza. Acest sistem organizatoric, folosit pe scara larga in marile
intreprinderi contemporane, teoretic nu prezinta inconveniente, dar in practica
ele apar uneori mai ales pe linia unor tensiuni intre compartimentele de stat
major si cele operative.
|
-Aparent este ascultat;
-Dispretuit de colegi;
-'' Asa ii place sefului''
|
|
AUTOCRAT
|
-Prioritate zero: sarcinile curente
|
-Lipsa de interes;
-Necomunicativ;
-Reprimarea conflictelor
|
-Randament mediu
-Ineficienta;
-Conducere greoaie
|
-Dezinteres general;
-Climat de munca tensionat
-''Seful are intodeauna dreptate''
|
Prin corelarea acestor tipuri de manageri au rezultat urmatoarele
stiluri de management:
- stilul directiv
- stilul persuasiv
- stilul prticipativ
- stilul delegativ
aici introduceti fig.16.1 din materialul scanat.
Modul de a concepe si realiza procesele si relatiile manageriale,
actiunile si comportamentul utilizat cu precadere de catre manageri difera
intr-o anumita maniera, Consideram ca tipul de manager, ca si stilul managerial
al acestuia, au o determinare mai larga, ce implica luarea in considerare a
ansamblului elementelor principale care conditioneaza modul de a gandi si a
actiona al cadrului de conducere.
Prin tip de manager desemnam ansamblul de caracteristici principale
referitoare la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii ale unei
categorii de cadre de conducere, ce le confera, in esenta, aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale
proceselor si relatiilor manageriale, ale comportamentului managerial,
deosebite de ale altor manageri.
In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un
specialist la altul, in functie de criteriile specifice care au stat la baza
delimitarii lor si de combinatiile acestor criterii.
Francezul Chalvin
delimiteaza 10 tipuri de manageri: organizatorul, participativul,
intreprinzatorul, realistul, maximalistul, birocratul, demagogul, tehnocratul,
oportunistul, utopistul modernist.
Profesorul american Keith Devis, deosebeste 4 tipuri de cadre de
conducere: autocrat, custodial, sportiv, colegial.
Profesorul polonez Storosciak prezinta doua tipuri: autocrat si
democrat.
Pornind de la
abordarea scolii sociologice de management si de la celebrele teorii x, y, z,
evidentiam cateva portrete robot in care se poate incadra orice tip de manager:
1. manager
populist care se caracterizeaza prin:
lipsa
unui management strategic;
prioritate
acordata rezolvarii unor pretentii salariale;
tergiverasarea
disponibilizarii de personal, chiar daca situatia concreta a firmei o impune;
apelarea
unor imprumuturi mari pentru salarii care conduce la incalcarea corelatiilor
fundamentale dintre indicatorii economici (productivitate, salariu mediu).
2. manager
autoritar care se caracterizeaza prin:
acorda
o atentie deosebita problemelor restructurarii;
are o
bogata experienta autoritara si o personalitate solida;
da
dovada de corectitudine, severitate, exigenta, seriozitate fata de salariati;
dezinteres
pentru problemele sociale;
urmareste
maximizarea profitului;
este
dispus sa-si dea demisia daca nu poate sa-si exercite stilul managerial.
3. manager
incompetent se caracterizeaza prin:
nemultumeste
pe toata lumea;
absenta
unui strategii realiste;
lipsa
de initiativa, curaj in asumarea unor riscuri;
neadaptarea
la schimbarile de mediu ambient;
usor
coruptibil.
4. manager
participativ-reformist se caracterizeaza prin:
considera
ca poate fi facuta restructurarea din mers cu asigurarea unui parteneriat al
salariatilor, acestia fiind convinsi ca ce se intreprinde este in interesul
lor;
spirit
inovator, creator,
curaj
in asumarea riscurilor;
capacitatea
ridicata de antrenare;
disponibilitate
prin comunicare;
flexibilitate
in situatii de criza sau conflict de munca;
strategii
clare;
masuri
preventive de evitare a crizelor.
5. managerul
conciliator se caracterizeaza prin:
compromis
intre cele doua tendinte considerate comentarii;
realizeaza
performante medii in ambele situatii;
strategii
de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi pe alta,
abilitate
in situatii conflictuale.
In societatile
comerciale din tara noastra si religiile autonome deosebim in perioada actuala
trei tipuri de manageri:
manageri
de tip participativ, se
caracterizeaza printr-o solida pregatire atat in domeniul managementului, cat
si in domeniul in care se inscrie activitatea grupului condus, de unde si lipsa
de reticiente pentru abordarea in comun cu subordonatii, sefii si colegii a
problemelor aparute in general managerii de acest tip au usurinta contactelor
umane, impunandu-se prin cunostinte, tact si atasament. Pun un accent deosebit
pe asigurarea unui climat de munca destins, favorabil dezvoltarii
personalitatii subordonatilor.
manager
de tip autoritar se
caracterizeaza prin situarea pe primul plan a relatiilor ierarhice de
subordonare, utilizand pe scara redusa delegarea si consultarea subordonatilor,
uneori si pentru a masca unele lacune in pregatire. Placerea de a exercita
competentele acordate, de a comanda, combinate cu o anumita nepricepere in
abordarea la modul amical a subordonatilor ce le diminueaza initiativa si
creativitatea.
manager
de tip participativ-autoritar
se formeaza prin combinarea celorlalte doua tipuri de manageri. Din cercetarile
facute a rezultat ca in perioada de tranzitie la economia de piata, in
societatile comerciale si regiile de stat, acest tip de conducator este cel mai
frecvent.
In schimb, in intreprinderile mici si mijlocii private predomina
absolut tipul de manager autoritar. Cercetarile mai recente au delimitat si
tipul de antimanageri: abraziv, arogant, exploziv, infidel, fricos.
Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial care
reprezinta manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor personale
ale managerului in relatia cu subordonatii si colegii sai.
![]()
4.Structura bazata pe comitete- presupune ca
autoritatea si responsabilitatea sunt detinute impreuna de catre un grup si nu
de catre un singur manager. Nu este o structura separata de intreaga
organizatie, ci o parte a structurii obisnuite "staff and line". Comitetele
prezinta avantajul aprofundarii analizei problematicilor, dar tind sa fie
incete si conservatoare, deciziile fiind adesea luate prin compromis si nu prin
alegerea celei mai bune alternative.
5. Organizarea matriceala- este o structura
organizatorica in care specialisti din diferite parti ale organizatiei sunt
reuniti pentru a lucra impreuna la un anumit proiect. Principalul avantaj al
acestei structuri consta in flexibilitatea sa si in abilitatea de a concentra
resurse pentru probleme sau proiecte majore. Metoda necesita calitati deosebite
ale directorului de proiect pentru a mobiliza deosebite ale directorului de
proiect pentru a mobiliza indivizii din diverse sectoare ale organizatiei
intr-o echipa integrata si care sa actioneze performant.
 |
|
Management
|
|
|
Esee pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
