Scenariul unui tehnic

Scenariul unui tehnic

Un proiect nu se deruleaza ca un simplu proces liniar si totalmente previzibil. Acestea sunt caracteristici pentru proiecte mici, deseori realizate din comoditate, pe baza de intuitie si improvizatie sub pretextul ca termenele sunt scurte si bugetul de dimensiuni reduse. Exista o serie de date, factori si informatii care ne pun in postura de a avea o cu totul alta atitudine fata de demersul unui proiect:

complexitatea si incertitudinea datelor initiale

orizontul temporal pus la dispozitie pentru realizarea proiectului

obiectivele tehnice/costurile prevazute

resursele echipei proiectului

justetea tehnologiilor de dezvoltare.

Toate aceste intrebari se regasesc notate intr-un cumul care face obiectul unei analize de fezabilitate a proiectului iar optimizarea etapelor trebuie fundamentata pe o analiza temeinica filtrand si reorganizand informatiile complete si numeroase provenite de la un mediu nu intotdeauna favorabil.

Se numeste scenariu constructia coerenta de ipoteze care pot clarifica fezabilitatea globala a proiectului. Exploatarea globala sau partiala a cailor posibile ce pot conduce de la o stare actuala A la o stare viitoare B este o operatie care pentru a avea obiectiv de optimizare a deciziei trebuie sa previna riscurile specifice ale proiectului [27].

Pilotarea proiectelor trebuie sa ia in considerare natura dinamica a acestuia. Proiectele sunt ca si celelalte lucruri in viata - ele sunt create, traiesc si apoi mor - cu alte cuvinte trec printr-un ciclu natural de viata. Acest ciclu de viata al unui proiect este un focar de polarizare in jurul caruia pot fi folosite procese manageriale si tehnici specifice pentru a aduce rezultatele proiectului la un timp corect stabilit si la o limita a bugetului cat mai optima [21].

Demersul de a te angaja intr-un proiect trebuie neaparat sa tina cont de hazard (risc). Efectul derularii proiectului se poate vedea uneori dupa cateva luni sau chiar ani, iar beneficiile sale se evidentiaza cu mult mai tarziu. Creditul investit, mijloacele mobilizate, in conditiile inabilitatilor manageriale se pot transforma in pierderi daca rezultatele asteptate nu sunt realizate. Intr-un context tehnic, economic si social in continua evolutie nici o decizie nu poate fi considerata realmente definitiva, iar schimbarile de orientare in cursul realizarii tin atat de client cat si de alti factori interni sau externi.

In aceste conditii, asimilarea derularii proiectului in globalitatea sa cu notiunile de durata de viata a unui produs clasic, creeaza posibilitatea abordarii structurale si sistemice a activitatilor desfasurate precum si evidentierea elaborarii unor documente specifice si deosebit de utile. Un proiect se inscrie intr-un proces global de sistematizarea demersurilor umane care constituie durata de viata a produsului.

Ciclul de viata al unui proiect [4] poate fi descompus in sase faze (fig. 2.1).

1.     Fezabilitatea este faza de informare in timpul careia se reunesc toate elementele care permit precizarea nevoilor si pot da o imagine asupra oportunitatii lansarii unei noi realizari: se definesc functiunile asteptate, se evalueaza criteriile de performanta dorite si se identifica constrangerile din mediu. Produsul se afla in stare functionala definit printr-un caiet de sarcini functional (CSF).

2.     Definirea: in aceasta faza se evalueaza, se alege, se valideaza exigentele tehnice, normele, siguranta in functionare, metodele de dezvoltare, procesul si tehnicile de realizare. In finalul fazei se realizeaza o stare specificata definita prin specificatiile tehnice ale nevoilor (STN).

3.     Dezvoltarea. Aceasta faza regrupeaza toate etapele de studiu, de punere la punct si de validare, care permit obtinerea unei descrieri complete nu doar a produsului si reproductibilitatii lui ci si cele necesare pentru productie, servicii, tot ce este necesar in fazele de utilizare si retragere din functiune. Produsul este intr-o stare definita care face obiectul unui dosar de definire (DD).

Figura 2.1 - Fazele duratei de viata a proiectului

4.     Productia. Aceasta faza conduce la punerea la dispozitie a unui numar de produse ce raspund criteriilor functionale initiale, produsul este acum in stare reala, starea de functionare este certificata printr-un caiet de schite si un certificat de conformitate

5.     Utilizarea. In aceasta faza, care corespunde starii active a produsului cand starea functionala este atinsa si mentinuta adaptand-o la noile nevoi sau la noi constrangeri. Starea interoperationala este premergatoare retragerii fie datorita uzurii naturale, fie evolutiei contextului de utilizare.

6.     Retragerea din serviciu: regrupeaza toate operatiile de oprire, stocare, dezafectare, de distrugere, deseori neglijata dar ea trebuie derulata dupa metode prevazute in faza de fezabilitate.

Principalele componente ale proiectului, tinand cont de fazele de mai sus sunt definite in tabelul 2.1.