Management bancar - impactul marimilor capitalului - posibilitatile bancilor de crestere a capitalului

Curs

Resursele bancare.Managementul pasivelor

I Resursele proprii- capitalul bancar

1. Reglementarile bancare privind capitalul bancar

a) capitalul necesar pentru constituirea bancilor

b) impactul marimilor capitalului impus

c) respectarea gradului de adecvare a capitalului (Cooke)

2. Posibilitatile bancilor de crestere a capitalului

a) generarea interna de capital prin prelevari de profit

b) achizitia de capital prin emisiune de obligatiuni/actiuni

II Resursele atrase ale bancii

1. categorii de resurse atrase

III Costul resurselor bancare

a) costul marginal al resurselor independente

b) costul marginal al resurselor totale

Resursele bancilor sunt constituite din resurse proprii si resurse atrase. Din punct de vedere al gradului stabilit, resursele proprii cuprind:

Resurse stabile = pot fi clasate pe termen lung, sunt constituite din : capitalul subscris cash, fonduri de rezerva, primele legate de capitalul subscris varsat

Resurse temporare = pe termen foarte scurt si scurt, sunt constituite din : rezerva generala pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plata, impozitul constituit pana devine exigibil

Resurse atrase = constituind partea cea mai activa, pe seama lor banca isi poate indeplini functia de investitie, resursele proprii avand o parte neinsemnata.

I Resursele proprii- capitalul bancar

Capitalul bancar joaca un rol important incepand cu constituirea bancii si continuand cu perioada de functionare pana la lichidare. Datorita acestui rol , capitalul a devenit punctul esential al managementului bancar.Din punct de vedere teoretic, capitalul bancar indeplineste functiile :

Protejeaza deponentii in eventualitatea lichidarii bancii

Absoarbe pierderile pentru a mentine increderea astfel ca in conditiile de stres bancar sa-si poata continua activitatea

Serveste ca o limita impusa (Cooke) pentru expansiunea nejustificata a activelor

Prima functie e deja depasita, ca urmare a functiei de garant a depozitelor.

A doua functie : multe active ce par a fi slabe, pot fi eliminate de managementul bancar competent.Fondul de risc si provizioanele permit bancii sa-si continue activitatea pana ce nivelul castigurilor e restabilit.Nu marimea capitalului scapa bancile de faliment, acesta fiind consecinta unui management bancar defectuos, materializat in pierderi mari , de imprumuturi mari si lichiditati insuficiente.Se poate afirma ca nivelul capitalului bancar nu e legat cauzal de falimentul bancilor.

A treia functie e rezonabila, fiind determinata pentru necesarul crearii conditiilor pentru derularea activitatii (echipamentele).Nu deponentii trebuie sa fie aceia care sa furnizeze fonduri pentru deschiderea unei banci.Problema care se pune pentru managementul bancar e aceia ca deschiderea unei banci trebuie sa fie justificata prin luarea in calcul a posibilitatilor locale concrete atat in ceea ce priveste colectarea creditelor precum si de concurenta ofertei celorlalte banci care functioneaza in zona.

A patra functie- limitarea activelor bancare (de celelalte), se poate limita cresterea unei banci, se poate imbunatati calitatea activelor, se poate contola posibilitatile bancii si se poate conduce la cresterea rentabilitatii activelor.

Practic, adecvarea capitalului e folosita pentru prevenirea expansiunii nejustificate.Functia esentiala a managementului bancar este aceia de a asigura publicul asupra stabilitatii bancii.Mentinerea marimii adecvate a capitalului si achizitia sa sunt subiecte care trebuie rezolvate de managementul bancar.

In nevoia satisfacerii nevoii de capital, managementul bancar trebuie sa ia in considerare :

Reglemetarile bancare privind capitalul bancar

Posibilitatile bancare de crestere a capitalului.

1. Reglementarile bancare privind capitalul bancar

Autoritatile bancare impun bancii sa respecte norme privind capitalul necesar (social) pentru constituirea si functionarea bancii, precum si respectarea gradului de adecvare a capitalului.

a) capitalul necesar pentru constituirea bancilor

Legile bancare prevad sume minime necesare pentru autorizarea bancilor.In ultimii ani BNR a imus bancilor un nivel minim de capital social de 50 miliarde lei vechi.Premisele care au stat la baza acestei decizii au fost alinierea la standardele europene precum si evitarea inmultirii bancilor slabe cu o baza de capital insuficienta care ar putea pune in pericol stabilitatea.Motivatia pentru care un stoc mare de capital ajuta la asigurarea bancilor reprezinta acele fonduri numai detinatorii de capital ar fi cei care pierd.

Avand in vedere rolul major pe care il au bancile in economie , prin activitatea lor pot influenta activitatea economica a natiunii, decizia cu privire la majorarea capitalului social ar trebui precedata de o evaluare a calitatii portofoliului de credite.Modul de constituire a capitalului social a fost reglementata atat prin Legea 33/1991 privind activitatea bancara(58/98)asa-zisa legea bancilor , dar si prin norme emise de BNR.

Astfel, capitalul social al unor banci trebuie varsat in forma baneasca in moneda subscrierii.Persoanele care au intentia sa achizitioneze mai mult de 5% din capitalul social al bancii trebuie sa obtina aprobare de la BNR.

b)

Independent de reglementarile impuse cu privire la marimea capitalului social al bancilor, managementul bancar isi dimensioneaza capitalul propriu luand in considerare :

achizitii de cladiri, echipamente pentru desfasurarea activitatii

absorbirea pierderilor neanticipate pentru a mentine banca deschisa in conditii de stres , ceea ce din punct de vedere al autoritatilor presupune asigurarea solvabilitatii bancii.

Rolul capitalului ca tampon contra pierderilor este evident atunci cand e pus mai degraba in contextul cash-flow-ului decat a intregului capital impus de autoritati. De exemplu, consideram o banca ai carui clienti nu-si ramburseaza creditul, nerambursarea in termen vor reduce intrarile de cash operativ pentru banca. Iesirile de cash sunt neafectate, banca poate ramane solvabila atat timp cat capitalul solvabil in cash asigura iesirile de cash (cheltuielile cu dobanzile) si platile ordonate de clienti. Situatia ii permite bancii sa contracteze noi imprumuturi pentru a inlocui intrarile de cash si sa castige timp pentru recuperarea activelor slabe. Rolul capitalului propriu este sa tina banca deschisa pentru continuitatea activitatii astfel incat profiturile sa fie absorbite in timp, iar publicul sa nu-si piarda increderea in banca, ceea ce este foarte important, constituind un ajutor la cresterea pretului actiunii bancii si deci la obtinerea de capital suplimentar. Hempel si Coleman in lucrarea -Bank Management - text in cases- definesc increderea ca fiind capitalul necesar creditorilor, debitorilor, legiuitorilor, actionarilor, publicului pentru a ramane increzatori in banca-.

Lucrare: Definitia si fizica culorilor - valuarea prin culoare Referat: Proiect la gestiunea financiara a intreprinderii

Se stie ca cele trei surse principale pentru banca sunt: 

utilizarea activelor

efectul de levier (gradul de indatorare al bancii)

marja dobanzii, fiind afectata de managementul bancar.

Primele doua surse depind de marimea bancii. Castigul obtinut de banca drept urmare a utilizarii activelor se datoreaza efectului de levier, care depinde de gradul de indatorare al bancii (resurse imprumutate / capital propriu ).

Notam cu P = profitul obtinut ca urmare a valorificarii activelor bancii

A = activul bancii constituit din capital propriu si resurse atrase (capital imprumutat Ci)

P va fi diferenta dintre dobanzile incasate de banca ) daferente activelor valorificate si cele platite de banca pentru resursele imprumutate d, deci rezulta:

P = (Cp + Ci) · d- Ci · d

Rata rentabilitatii R =

Rentabilitatea capitalului propriu al bancii creste direct proportional cu gradul de indatorare al bancii.

Banca va trebui sa aiba mai multe datorii, ceea ce implica mai putine active finantate, si deci un multiplicator al datoriei in mare.

Atragerea si mentinerea actionarilor in banca impune ca banca sa aiba un procentaj mic al capitalului propriu raportat la active. Din punct de vedere al actionariatului, capitalul propriu al bancii trebuie sa fie cat mai mic pentru a asigura o rentabilitate mare a capitalului propriu.

c)

Cooke a fost elaborat de comitetul de la Basel cu scopul de a crea un primat concurential intre banci apartinand tarilor cu practici diferite. A devenit operativa din 1994.

Stabilirea unui raport (marja de siguranta) intre fondurile proprii ale unei banci si calitatea activitatii sale pentru ca in cazul in care unii clienti nu-si ramburseaza un credit, banca sa fie capabila sa plateasca deponentii. Elementele luate in calcul sunt : fondurile proprii si activele ponderate in functie de riscul care trebuie sa fie mai mare sau egal decat 8

Fondurile proprii se obtin prin insumarea elementelor:

capitalul propriu de rangul I e constituit din capital subscris varsat, primele legate de capitalul varsat, fondul de rezerva, profitul nerepartizat, fondurile imobilizate corporale si fondul de dezvoltare)

capitalul propriu de rangul II ( se ia in calcul in proportie de 100% din capitalul de rangul I), este constituit din rezervele generale pentru riscul de credit, fonduri proprii rezultate din reevaluarea imobilizarilor corporale si din sumele legal inregistrate in contul "Alte rezerve".

Activele ponderate sunt elementele de activ din bilant si din activul extrabilantier ajustate cu un coeficient de pondere de risc care variaza in functie de riscul de credit asociat fiecarui activ. Modul de calcul al fondurilor proprii pe categoria de activ din bilant sunt reglementate prin norme emise de BNR.

*Punctele slabe ale normei Cooke

Cercetarea recenta pe plan international privind legatura dintre capitalul bancar si riscul esuarii duce la concluzii diferite . Unii analisti atribuie esecul unui management bancar prost si sustin ca bancilor care sunt bine conduse trebuie sa li se permita sa opereze cu un indice de capital ,ele nu expun o tendinta mai mare din solvabilitate comparativ cu indicii de capital mai mari.

Alti cercetatori atribuie esecurile problemelor de lichiditati.

Contradictiile referitoare la legatura de capital sunt rezultatul unei intelegeri gresite a valorii contabile a capitalului fata de valoarea de piata exprimata prin pretul actiunii  care depinde de marimea dividendelor platite de banca, deci daca rentabilitatea capitalului propriu e mare banca se bucura de incredere si poate colecta fonduri, poate mari capitalul prin atragerea de noi actionari.

Valoarea de piata a capitalului e independenta de valoarea contabila, indiferent daca e mare sau mica. Daca valoarea de piata e mica, banca va iesi din atentia publicului chiar daca valoarea contabila e mare.

Norma Cooke ia in calcul numai riscul de credit al bancii, iar banca poate sa-si asigure un risc mare al ratei dobanzii .

Capitalul formal tine cont de compozitia activelor si posesorii lor, dar nu ia in calcul . .rata dobanzii. Riscul de lichiditate pe care si-l asuma banca o expune unor probleme similare. Norma Cooke reduce riscul limita in valoarea noilor active.

Suplimentarea de active atrage dupa sine pentru a indeplini conditiile impuse de Cooke. Viabilitatea sistemului bancar nu depinde doar de acesti indicatori.

2. Posibilitatile bancilor de crestere a capitalului

Cresterea capitalului bancii prin :

generarea capitalului

achizitia de capital prin emisiune de actiuni.

In adoptarea unei variante de crestere a capitalului, managementul bancar trebuie sa ia in considerare pozitia ei in cadrul sistemului bancar. In ceea ce priveste modul de utilizare a capitalului trebuie avute in vedere sumele cash pe care banca trebuie sa le detina, rezervele obligatorii pe care trebuie sa si le constituie, fondul de garantare a depozitelor si alte fonduri impuse.

a) daca profitul nerepartizat e suficient pentru cresterea capitalului bancii , aceasta reprezinta cea mai buna forma de crestere a capitalului. Profitul nerepartizat nu e o sursa de repartizat la discretie, costul acestuia poate determina valoarea mai mica ale dividendelor primite azi fata de cele din viitor si poate un pret mai mic pe actiune. Prin legea 58/ 1998 BNR impune bancilor o serie de cerinte privind generarea interna de capital: bancile sunt obligate sa repartizeze 20% din profitul brut pentru constituirea unui fond de rezerva pana cand fondul egaleaza capitalul social, apoi maxim 10% pana cand fondul a ajuns de doua ori mai mare decat capitalul social. Dupa atingerea acestui nivel alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net. Banca trebuie sa repartizeze din profitul brut sume pentru constituirea rezervelor generale pentru riscul de credit in limita a 2 procente din creditele acordate.

Bancile nu pot efectua repartizarea de profit pentru dividende decat in urma repart bancii nu inregistrarii nivelului minim de solvabilitate 8%(Cooke).

b) achizitia capitalului prin emisiune e rezultatul deciziei proprietarilor, fiind un mod de a creste capitalul, dar care atrage micsorarea dividendelor pe care acestia le pot obtine. Bancile mari pot apela cu usurinta la emisiuni de noi actiuni, bancile mici se bazeaza pe capitalul generat intern, iar activitatea lor este constransa la castigul obtinut.

II Resursele atrase ale bancii

Bancile care tind la o dezvoltare rapida prin cresterea depozitelor bancii, trebuie sa ia in considerare factorii de crestere a depozitelor , care pot fi controlati( efectul de promovare,efectul de dobanda) si care nu pot fi controlati, de natura economica. Pentru atragerea de depozite bancile au inceput sa faca apel la serviciile de marketing si prin bonificarea unor dobanzi, dar si prin oferta agresiva de certificate, depozite, economii.

1. Categorii de resurse atrase

In functie de caracteristici, se . . in:

a) resurse - depozit = resursele pe care banca le poate avea in portofoliul ei:

conturi de disponibil ale agentilor economici si trezoreriei statului, reprezinta cea mai ieftina resursa pentru banca. Se incadreaza in categoria pasivelor cu volatilitate ridicata, banca putand dispune temporar in limita unui sold mediu permanent( clientii).

depozite de economii la vedere = ale persoanelor fizice si juridice cu maturitate la 1 an de zile. Sunt bonificate de banca la dobanda pietei.

certificate de depozit = pentru a concura fondurile mutuale, au maturitate mica de 90 de zile si dobanda fixa.

depozitele publice de economii la vedere ale institutiilor financiare, au volatilitate mare, pot fi fructificate pe piata bancara pe termen scurt.

depozitele corespunzatoare ale altor banci , au volatilitate mare, sunt utilizate cu precautie.

sumele in tranzit intre unitatile bancare, pot fi fructificate pe termen scurt.

b) resursele nondepozit resursele pe care banca le poate procura in situatii dificile(lipsa de lichiditati), ele sunt :

creditul structural

creditul special

creditul lombard/ overdraft.

Creditul structural este o forma de finantare prin care banca atrage succesiv sume in plafon.

Creditul de licitatie este o forma de refinantare pe perioada de 15 zile si este garantat cu titluri de stat acceptate de BNR.

Creditul special este acordat de BNR societatii in caz de falimentare.

Creditul lombard este forma de finantare ce se acorda peste noapte societatilor bancare pentru achitarea platilor zilnice. Nivelul creditului lombard e determinat de nivelul . . . . Se acorda in limita unui plafon de 75a5 din nivelul fondurilor proprii.

2 sunt scumpe, se folosesc numai in criza de lichiditati.

3 vanzarea bonurilor de trezorerie sau a altor hartii de valoare pe care banca le are in portofoliul ei.

Determinarea costurilor diferitelor tipuri de resurse care pot constitui fonduri pentru banca impune luarea in considerare a influentei  fiecarei resurse asupra riscurilor:

de lichiditate

al ratei dobanzii

de creditare

de insolvabilitate.*

Riscul de lichiditate  este determinat cand detinatorii sa-si retraga fondurile din banca.Banca bonifica resursele in functie de probabilitatea retragerii lor , astfel pentru conturile de disponibilitati banca plateste mai putin.

Riscul ratei dobanzii - toate tipurile de depozit sunt reevaluate zilnic.

Risc de creditare : costul ridicat al fondurilor achizitionate au un efect benefic asupra celor care au imprumutat banca, dar banca pentru a-si asigura o marja de profit acceptabila isi asuma un risc de creditare mare.

*Resursele bancii au un impact direct asupra solvabilitatii si nivelului de indatorare al bancii . Asigurarea depozitelor diminueaza efectul riscului de solvabilitate.

Managementul bancar trebuie sa tina cont  la alegerea resurselor atrase de :

costul resursei

cheltuielile suplimentare privind asigurarea resursei

contributia resursei la mentinerea lichiditatii bancii

sensibilitatea resurselor la fluctuatiile ratei dobanzii

III Costul resurselor bancare

Evaluarea costului resurselor ii permite bancii sa compare diferitele resurse si sa se asigure ca activele au un pret ridicat care ii permit sa-si acopere costurile si sa ofere actionarilor un castig cat mai mare. Toate bancile folosesc un cost intern care serveste ca rata de baza la stabilirea pretului activelor.

Aceste evaluari permit bancii sa ajusteze ori de cate ori se impune rata activelor pentru a-si proteja profitul. Metodele aplicate in banca pentru determinarea costului resurselor au la baza metoda costului marginal al resurselor, care masoara costul platit de banca pentru a cumpara o rata suplimentara pentru a le investi. Masoara nivelul minim al ratei de recuperare a capitalului actionarilor.

Cele doua costuri marginale . . .ale resurselor bancare care pot fi atrase  fie ca resurse independente, fie ca resurse totale.

Resursele independente(depozite, imprumuturi de refinantare BNR, conturi de disponibilitati) au costuri marginale distincte care variaza in functie de rata dobanzii de pe piata. Prin combinarea acestor costuri rezulta un singur cost marginal ponderat care se poate aplica tuturor resurselor noi pe care banca le poate achizitiona , conform:

C=

p= ponderea fiecarui cost

c= costul fiecarei reurse

m = numarul resurselor

Costurile marginale sunt utile bancii in luarea deciziei privind stabilirea pretului activelor. Cunoscand costul marginal, banca isi stabileste dobanzile la active, astfel incat sa-i ramana un profit. Costul marginal al resurselor independente (C) se poate determina astfel:

C=

Toate elementele numaratorului sunt costuri estimate , unele din ele pot fi mai bine apreciate(costul asigurarii, costul de promovare).

Cheltuielile privind ratele dobanzilor depind de nivelul ratei dobanzii de pe piata, costurile de operare sunt determinate de volumul operatiunilor de procesare.

Din ultima relatie apare urmatoarea problema: prognozarea ratei dobanzii este o sarcina grea datorita volatilitatii; este necesar ca orizontul de timp sa fie mic.

b) metoda ia in considerare in mod implicit toate costurile aferente fiecarei resurse .Toate activele sunt finantate dintr-o comasare de resurse , rezultand resursa totala.

Metoda implica parcurgerea :

estimarea valorii activelor care urmeaza sa fie finantate

determinarea costului marginal al fiecarei resurse conform relatiei anterioare C

estimarea ratei de recuperare a investitiei a actionarilor in banca pe care managementul bancar o atinge.

C=

r= ponderea fiecarei resurse in resursa totala

c= costul marginal al fiecarei resurse

m = numarul resurselor inclusiv capitalul propriu.