Finanțarea interna

1 Utilitatea si structura autofinantarii

Finantarea interna sau autofinantarea constituie pentru toate intreprinderile cel mai vechi mijloc de finantare, prin care se asigura:

reinnoirea potentialului productiv, prin intermediul investitiilor de inlocuire si modernizare in vederea mentinerii nivelului patrimoniului;

cresterea economica, prin intermediul investitiilor de dezvoltare si strategice in scopul cresterii valorii patrimoniului.

Sub aspect structural, finantarea interna se realizeaza pe seama amortizarii si profiturilor nedistribuite. Refacerea capitalului investit in scopul mentinerii nivelului patrimoniului utilizeaza amortizarea ca resursa interna de finantare. Cresterea capitalului investit in scopul cresterii patrimoniului utilizeaza profiturile nedistribuite ca resursa interna de finantare.

2 Mentinerea nivelului patrimoniului pe seama finantarii

interne

Considerarea amortizarii acumulate, ajustarilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor imobilizate si altor elemente cu caracter nemonetar, ca resurse interne de care dispune intreprinderea pentru a-si finanta reinnoirea potentialului de productie, corespunde abordarii practicienilor. Logica financiara, bazata pe teoria surplusurilor, considera ca amortizarea si ajustarile de valoare pentru deprecierea activelor imobilizate constituie elemente nemonetare care influenteaza rezultatul net (surplusul monetar) al intreprinderii. Aceste elemente nemonetare corecteaza rezultatul impozabil, influentand indirect impozitul pe profit, participarea salariatilor la profit, dividendele (care sunt elemente monetare). Amortizarea si ajustarile nu genereaza schimburi de moneda, constituind operatiuni interne prin care se corecteaza evaluarea patrimoniului la inchiderea exercitiului financiar contabil.

Pierderea de valoare a capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, datorata utilizarii sau detinerii de catre intreprindere, pierdere recuperata prin includerea in costurile de exploatare, constituie amortizarea acumulata, care ramane la dispozitia intreprinderii. Daca deprecierea fizica este generata de utilizare, in schimb deprecierea morala este generata de progresul tehnic.

Regimurile de amortizare aprobate pentru calculul amortizarii economice sunt:

Regimul de amortizare liniara

Amortizarea liniara anuala se recupereaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate sub forma unor anuitati fixe. Cota de amortizare liniara (C_L) se determina pe baza duratei normale de utilizare (DNU):

(3.1)

Amortizarea liniara anuala A_L se calculeaza prin aplicarea cotei de amortizare liniare la valoarea de intrare a mijlocului fix (Vi)

(3.2)

Regimul de amortizare degresiva

Acesta se aplica in doua variante:

l Varianta AD1 fara influenta uzurii morale care se aplica mijloacelor fixe intrate in functiune inainte de 31.12.1993 si celor cu o durata normala de utilizare reglementata actualmente pana la 5 ani inclusiv; 

l Varianta AD2 cu influenta uzurii morale se aplica in cazul mijloacelor fixe intrate in functiune dupa 31.12.1993 si care au o durata normala de utilizare mai mare de 5 ani.

Pentru calculul amortizarii degresive se utilizeaza urmatorii coeficienti de multiplicare, stabiliti in functie de durata normala de utilizare a mijlocului fix:

Pe baza duratei normale de utilizare (DNU) si a coeficientilor de multiplicare (k), se determina cota de amortizare degresiva (C_D):

sau (3.3)

Atunci cand apar modificari ale duratelor de utilizare (de exemplu in 1993 si 1998), in locul duratei normale de utilizare (DNU), se foloseste durata de utilizare ramasa (DUR). Aceasta are in vedere durata de serviciu consumata (DSC) si durata de serviciu normata (DSN) si se determina dupa urmatorul algoritm de calcul:

           (3.4)

Amortizarea degresiva anuala, fara influenta uzurii morale, AD1, se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate conform urmatoarelor reguli:

in primul an de functionare se aplica asupra valorii de intrare a mijlocului fix (Vi) sau asupra valorii ramase actualizate a mijlocului fix (Vra) cota de amortizare degresiva (C_D). Amortizarea obtinuta se include in cheltuieli si se scade din valoarea de intrare (sau din valoarea ramasa actualizata, dupa caz), obtinandu-se valoarea ramasa de recuperat (VR);

in anii urmatori se aplica asupra valorii ramase de recuperat (la sfarsitul fiecarui an) Vri aceeasi cota de amortizare degresiva (CD), pana in anul de functionare in care, amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decat amortizarea anuala determinata prin raportul dintre valoarea ramasa de recuperat VR si numarul de ani de utilizare ramasi (Nr);

Proiect: Analiza productiei exrcitiului Proiect: CALIVITA INTENATIONAL - obiectivele firmei Calivita International

din acel an de functionare si pana la expirarea duratei normale de utilizare, se trece la amortizarea liniara (A_L). Aceasta se obtine prin raportarea valorii ramase de recuperat (VR) la numarul anilor ramasi (Nr).

Deci:

A₁ = V_i x C_D,                   VR₁ = V_i - A₁ (3.5)

A₂ = VR₁ x C_D,    VR₂ = VR₁ - A₂ (3.6)

A_i = VR_i-1 x C_D,    VR_i = VR_i-1 - A_i (3.7)

Se verifica la sfarsitul fiecarui an (anul 2,3, . i) daca:

   (3.8)

Raspuns negativ: se continua aplicarea cotei de amortizare degresiva la valoarea ramasa de recuperat.

Raspuns afirmativ: se trece la amortizarea liniara. Considerand ca afirmatia este adevarata in anul 4 de functionare, atunci:

sau generalizand: (3.9)

Amortizarea degresiva anuala cu influenta uzurii morale (AD2), se realizeaza prin includerea in cheltuielile de exploatare a cheltuielilor cu amortizarea, calculate pe baza urmatoarelor elemente:

durata normala de utilizare (DNU) a mijlocului fix,

cota  de amortizare degresiva, ;

durata de utilizare recalculata (3.10)

durata de utilizare in cadrul careia se realizeaza amortizarea integrala

DUI=DNU-DU_rec (3.11)

durata de utilizare in regim de amortizare degresiv:

DUD = DUI - DUrec (3.12)

durata de utilizare in regim de amortizare liniar:

DUL = DUI - DUD (3.13)

Amortizarea anuala se calculeaza pentru:

durata de utilizare in regim de amortizare degresiv conform principiului degresiv. In consecinta, cota medie de amortizare degresiva, (), se aplica in primul an asupra valorii de intrare, iar in anii urmatori asupra valorii ramase de recuperat (VR₁ . VR_i);

durata de utilizare in regim de amortizare liniar conform principiului liniar. Amortizarea anuala este aceeasi pentru toti acesti ani si se obtine raportand valoarea ramasa de recuperat (VRi) la numarul anilor de utilizare in regim liniar (Nul).

Amortizarea anuala: ;                   (3.14)

Acest regim de amortizare permite recuperarea valorii de intrare a mijloacelor fixe intr-o perioada de timp mai mica decat durata normala de utilizare (DNU). Diferenta in ani: reprezinta influenta uzurii morale. Daca societatea comerciala opteaza pentru varianta AD2, dar achizitioneaza mijloace fixe cu o durata normala de utilizare de pana la 5 ani inclusiv, pentru acestea aplica varianta AD1.

Intreprinderea care utilizeaza regimul de amortizare degresiv cu influenta uzurii morale (AD2):

u nu sunt obligate sa scoata din functiune mijloacele fixe inaintea expirarii duratei normale de utilizare prevazute de lege. Acestea nu vor mai calcula amortizarea anuala pentru perioada de timp care corespunde uzurii morale;

u pot scoate din functiune mijloacele fixe inainte de expirarea duratei normale de utilizare, cu conditia ca acestea sa fie amortizate integral. Astfel, se combate efectul uzurii morale, spre deosebire de varianta AD1 care nu ofera aceasta posibilitate.

Regimul de amortizare accelerata

Amortizarea accelerata anuala (A_A) se realizeaza prin includerea, in cheltuielile de exploatare, a cheltuielilor cu amortizarea, reprezentand:

in primul an, 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix;

in anii urmatori, amortizarea anuala se calculeaza conform principiului liniar, raportand valoarea ramasa de recuperat (VR) la numarul de ani de utilizare ramasi (Nr).

Deci:

A₁ = Vi x 50% VR₁ = Vi - A₁ (3.15)

A₂ = Ai = An este (3.16)

Reglementarile actuale prevad expres ca amortizarea capitalurilor imobilizate in mijloacele fixe din grupa "Constructii" se realizeaza in regim liniar, indiferent de regimul de amortizare utilizat (liniar, degresiv, accelerat) de catre intreprindere. Competenta de aprobare a utilizarii regimului de amortizare liniar si a celui degresiv revine Consiliului de administratie al intreprinderii. Utilizarea regimului de amortizare accelerat se propune de Consiliul de administratie al intreprinderii si se aproba de organele teritoriale ale Ministerului Finantelor.

Amortizarea acumulata nu ramane neutilizata, desii intreprinderea nu decide cumpararea de active corporale si necorporale. Aceasta permite finantarea activitatii curente de exploatare.

3 Cresterea patrimoniului pe seama finantarii interne

Ca urmare a operatiunilor cu exteriorul, a schimburilor dintre intreprindere si celelalte entitati din economie, se produc, in mod permanent, fluxuri reale care genereaza fluxuri monetare. Aceste operatiuni externe participa in mod direct la formarea profiturilor, intrucat sunt generate de schimburi monetare, de realizare, in timp ce operatiunile interne (calculul amortizarii si ajustarilor de valoare a imobilizarilor), care nu sunt generate de fluxuri monetare, influenteaza in mod indirect asupra profiturilor.

Imaginea financiara a soldului operatiunilor externe ale intreprinderii este reprezentata de soldul elementelor monetare ale contului de "profit si pierdere". Acesta constituie surplusul monetar rezultat prin utilizarea capitalurilor in cadrul activitatilor de exploatare si de investitii, respectiv al factorilor de productie.

O parte din soldul elementelor monetare din acest cont este reprezentata de profiturile nedistribuite. Acestea se gasesc reprezentate in mai multe posturi din bilant: rezerve legale, alte rezerve, rezerve din reevaluare, prime de capital, rezultatul reportat (ultimul pana in momentul distributiei). Profiturile nedistribuite reprezinta suma maxima ramasa la dispozitia intreprinderii pentru cresterea patrimoniului pe seama finantarii interne. Acestea pot fi ulterior incorporate in capitalul social. Pentru a reflecta calculul surplusului monetar, care constituie resursa interna de finantare (profiturile nedistribuite), se impune a pleca de la acumularea bruta, generata de operatiile de exploatare sau excedentul brut de exploatare (EBE). Acesta constituie soldul tuturor operatiilor de exploatare cu caracter monetar sau surplusul monetar global.

	= CAPACITATEA DE AUTOFINANTARE

	= PROFITUL  NEDISTRIBUIT surplusul monetar destinat autofinantarii) Rezerve legale (ct. 1061) Rezerve din reevaluare (ct. 105) Alte rezerve ( ct. 1068): statutare, din profitul net, facilitati fiscale, etc Prime de capital (ct. 104) Rezultatul reportat (ct. 107)