Analiza economico -financiara a intreprinderilor in activitatea manageriala

ANALIZA ECONOMICO -FINANCIARA A INTREPRINDERILOR IN ACTIVITATEA MANAGERIALA

1.1. Conceptul de analiza economico-financiara si raportul sau cu diagnoza

1.2.Tipuri de analiza economico-financiara si importanta lor in activitatea manageriala

1.3. Obiectivele, functiile si rolul analizei economico-financiare

1.4. Continutul procesului de analiza economico-financiara

1.5. Notiuni utilizate in analiza economico-financiara

1.6. Locul analizei in sistemul informational si in mecanismele manageriale

1.7. Metode si tehnici ale analizei economico-financiare

1.8. Sursele informationale utilizate in analiza economico-financiara

Activitatea agentilor economici trebuie sa se desfasoare astfel incat sa fie asigurata viabilitatea si durabilitatea, ceea ce presupune utilizarea cu maximum de eficienta a resurselor materiale, umane si financiare de care acestia dispun la un moment dat.

O activitate realizata in conditii de eficienta economica da posibilitatea unitatilor economice sa-si consolideze pozitia pe piata si sa patrunda pe noi piete. Disfunctionalitatile aparute in unitatile economice cu care coopereaza pe linia aprovizionarii sau desfacerii produselor se vor reflecta mai devreme sau mai tarziu si cu o anumita intensitate si in activitatea financiara a intreprinderii analizate.

Unitatile economice trebuie privite atat ca sisteme de sine statatoare. Functionarea sistemului economic la alti parametri decat cei prevazuti prin programul de activitate sau cei inregistrati in perioadele anterioare este urmarea actiunii uneia sau mai multor cauze ce trebuie cunoscute pentru ca, prin deciziile ce se vor lua, efectele negative sa fie eliminate sau cel putin diminuate.

Fenomenele si procesele economice vor fi studiate pentru cunoasterea lor amanuntita, reliefandu-se cauzele ce au generat efecte economice nefavorabile

Analiza financiara nu trebuie rupta de analiza economica, asa cum functiunea financiar-contabila a unitatilor nu poate fi rupta de celelalte functiuni ale intreprinderii.

1.1. Conceptul de analiza economico-financiara

si raportul sau cu diagnoza

Stabilirea disfunctionalitatilor in activitatea unui agent economic si a cauzelor ce le-au generat se impune cu necesitate. Deciziile ce se iau la diferite niveluri organizatorice trebuie sa preintampine fenomenele economice cu consecinte nefavorabile, sau cel putin sa atenueze efectele lor negative. Realizarea acestui deziderat obliga la o cunoastere amanuntita a tuturor laturilor economice.

Actiunea de sesizare a laturilor negative din activitatea agentilor economici, de localizare a lor in spatiu, de delimitare in timp si de stabilire a cauzelor ce au provocat disfunctionalitati in activitatea firmelor este cunoscuta sub denumirea de diagnoza economico-financiara, organismul economic fiind asemuit cu organismul uman.

Analiza, ca metoda generala de cunoastere, presupune descompunerea intregului in parti componente si studierea fiecareia dintre ele, stabilind totodata si legaturile de interconditionare sau de subordonare dintre elementele ce alcatuiesc intregul, fiind utilizata in toate domeniile de activitate

daca pentru fenomenele din natura este posibila analiza de laborator fara a fi alte concluziile analizei, acest lucru nu este posibil in studierea fenomenelor si proceselor economico-sociale deoarece sunt supuse actiunii unui complex de factori ce nu pot fi separati pentru studierea fiecaruia independent de ceilalti, intrucat ei se interconditioneaza reciproc.

Analiza economico-financiara studiaza fenomenele si procesele la diferite niveluri organizatorice prin prisma reletiei cauza-efect, ceea ce inseamna ca orice modificare produsa intr-un fenomen economic este urmarea actiunii uneia sau mai multor cauze.

Cel ce studiaza fenomenele si procesele economice urmareste sa reliefeze disfunctionalitatea acestora, sa cuantifice aceste efecte, sa stabileasca factorii si cauzele ce le-au generat, intr-un cuvant sa faca diagnosticul activitatii. Dar, pentru a se realiza acest deziderat, se impune utilizarea unor metode si procedee de cunoastere, intre care analiza ocupa un loc central.

Se poate spune ca diagnoza este un obiectiv al activitatii manageriale, iar analiza este instrumentul folosit pentru atingerea acestui obiectiv.

Managerul trebuie sa stabileasca punctele,,bolnave" din activitatea unitatii, dar pentru localizarea defectiunilor in functionarea organismului economic el trebuie sa cunoasca in profunzime fenomenul. Pentru realizarea acestui obiectiv va apela la metodele de analiza a fenomenelor si proceselor economice.

In alegerea metodele de analiza economico-financiara trebuie sa tina seama de faptul ca unul si acelasi efect poate fi produs de cauze diferite, ca prin diverse combinatii de factori se poate ajunge la efecte diferite, iar intensitatea si complexitatea factorilor cauza determina nu numai marimea fenomenului economic, ci si calitatea lui.

1.2. Tipuri de analiza economico -financiara

si importanta lor in activitatea manageriala

In teorie, dar si in activitatea practica se intalnesc mai multe tipuri de analiza ce pot fi grupate dupa mai multe criterii:

a. Dupa concordanta intre momentul efectuarii analizei si cel de producere al fenomenului economic:

u analize previzionale;

u analize curente;

u analize retrospective (de rezultate).

Analizele previzionale preced fenomenele si procesele economice si urmaresc evaluarea anticipata a efectelor determinate de anumiti factori de productie. Ele permit fundamentarea deciziilor privind profilul intreprinderii si structura sa de productie, orientarea investitiilor de capital, adoptarea unei tehnologii de productie sau de fabicatie etc.

Analizele curente se desfasoara in timpul desfasurarii procesului sau fenomenului economic si urmaresc in ce masura rezultatele stabilite cu anticipatie sunt sau nu atinse, daca apar dereglari in procesul de productie in vederea corectarii lor pentru a preintampina sau diminua efectele negative ale anumitor factori de productie, permitand corectarea din mers a activitatii agentului economic. Aceste analize sunt impuse de faptul ca intre momentul programarii activitatii si cel al producerii fenomenului apare un decalaj de timp cand pot interveni factori ce nu au fost luati in considrare in stabilirea unei variante de decizie.

Analizele retrospective, denumite post-factum sau de rezultate, au ca scop sa stabileasca modificarile aparute in nivelul indicatorilor economici fata de baza de comparatie (nivelul programat sau planificat in primul rand), aportul diferitilor factori asupra acestor modificari, contributia managerilor de la diverse niveluri organizatorice la obtinerea anumitor rezultate economice, cauzele ce au determinat abateri in marimea fenomenelor si masurile ce se vor initia pentru perfectarea activitatii in perioadele urmatoare.

In activitatea manageriala trebuie pus accentul pe analizele previzionale deoarece ele dau posibilitatea preintampinarii unor aspecte nedorite in activitatea agentului economic, insa nivelul previzibil al actiunii unui anumit factor de productie nu poate fi stabilit decat in masura in care se cunoaste cum a actionat acest factor in perioadele anterioare, aspect reliefat doar de analiza de rezultate. Prin urmare, analiza de rezultate sta la baza analizei previzionale si rolul sau nu trebuie subestimat in activitatea manageriala.

Pe de alta parte, analiza retrospectiva da posibilitatea sa se cuantifice contributia unor factori sau al unor decizii asupra marimii unor indicatori economici.

De exemplu, in fundamentarea activitatii in perioada urmatoare, sporul de productie determinat de alocarea suplimentara a unui factor, sau diminuarea productiei datorita scaderii consumului unui factor de productie se va calcula pe baza relatiei:

in care:

DQ reprezinta modificarea productiei ca urmare a cresterii sau reducerii volumului unui factor de productie;

DF - modificarea factorului fata de anul anterior;

q _0/u - productia datorita unei unitati din factorul,,F in anul de baza;

Daca se va prognoza productia pe baza unei functii de productie de tip parabolic, atunci aportul factorului ,,F" la cresterea productiei va fi:

unde ,,b si ,,c sunt constantele stabilite in functia de corelatie pe baza datelor din perioadele anterioare.

b. Dupa orizontul de timp supus analizei:

u analize pe termen lung;

u analize pe termen scurt.

Analizele pe termen lung opereaza cu informatii pe mai multi ani si utilizeaza de obicei modele de tip statistic sau stocastic. Prin intermediul lor se poate stabili tendinta in evolutia unor fenomene economice, dar si contributia unui anumit factor asupra unui fenomen economic. In astfel de analize se porneste de la ideea ca pe viitor fenomenele si procesele economice vor avea aceeasi evolutie ca in trecut. De fapt se tine seama ca ,,istoria se repeta in noul context conjunctural si nu se poate anticipa ce se va intampla daca nu cunoastem trecutul.

Analizele pe termen scurt vizeaza perioade de timp de pana la un an de zile (semestre, trimestre, luni, decade, semidecade sau zile). Astfel de analize mai sunt cunoscute sub denumirea de analize operative si ele ajuta pe manager in activitatea curenta de conducere. In acelasi timp dau posibilitatea luarii de decizii care sa corecteze din mers activitatea agentilor economici. Analizele pe termen lung permit o mai buna fundamentare a deciziei.

c. Dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor:

u analize statice;

u analize dinamice.

Analizele statice studiaza fenomenele si procesele economice la un moment dat si evidentiaza relatiile dintre factorii si elementele ce determina o anumita pozitie a fenomenului cercetat. Prezinta dezavantajul ca nu surprind actiunea in timp a unui anumit factor, iar concluzia trasa poate fi eronata.

Analizele dinamice studiaza fenomenele si procesele economice intr-o succesiune de momente. Ele creaza o imagine mai buna despre influenta anumitor factori asupra modificarii unor indicatori economici si sunt mai edificatoare si pentru estimarea evolutiei pe viitor a fenomenelor, deci sunt mai utile in activitatea manageriala.

d. Dupa sfera de cuprindere:

u analize complete;

u analize partiale.  

Analizele complete, denumite si totale, urmaresc fenomenele si procesele economice in totalitatea lor si sunt mai cuprinzatoare. Ele dau posibilitatea sesizarii legaturilor de interconditionare reciproca dintre subsistemele componente sau dintre intreprindere ca sistem si mediul inconjurator.

Analizele partiale urmaresc anumite laturi ale fenomenelor si proceselor economice sau un anumit element component. Desi aprofundeaza latura studiata, nu dau posibilitatea cunoasterii complete a fenomenelor si pot duce la concluzii eronate, iar deciziile luate pe baza lor nu vor conduce totdeauna la rezultatele scontate.

e. Dupa laturile fenomenelor cercetate:

u analize cantitative;

u analize calitative.

Analizele cantitative cerceteaza fenomenele prin determinari cantitative utilizand metode matematice in masurarea fenomenelor economice si in cuantificarea influentei factorilor. Aceste analize au succesul asigurat in functie de modelul determinist utilizat in dimensionarea indicatorilor economici. Din aceste considerente este bine ca in stabilirea modelului sa se tina seama de obiectivul si scopul analizei.

Analizele calitative urmaresc esenta fenomenului, insusirile sale esentiale. Prin intermediul lor sunt reliefati factorii ce au aceeasi natura economica cu fenomenul studiat. De asemenea, permit separarea laturilor neesentiale printr-un proces de ,,purificare , trecandu-se de la factori calitativi mai putin puri catre factori mai puri. In astfel de analize economice se apeleaza la modele cibernetice. Prin intermediul lor sunt formulate modele ce cuprind elementele esentiale ale fenomenului cercetat.

Aceste doua tipuri de analiza se interconditioneaza reciproc, analizele cantitative fiind precedate de analizele calitative pentru intelegerea fenomenelor, dar prin intermediul modelelor utilizate permit sesizarea unor noi laturi calitative.

In conditiile in care un model cantitativ nu este elaborat pe baza analizelor calitative, el va avea un camp de aplicare mai redus sau nu este deloc util in activitatea manageriala.

f. Dupa nivelul organizatoric la care se efectueaza:

u analize microeconomice;

u analize macroeconomice;

u analize mezoeconomice;

u analize mondoeconomice.

Analizele microeconomice se efectueaza la niveluri organizatorice inferioare: intreprindere, subunitati componente ale acesteia (fabrici, sectii, ateliere, locuri de munca, magazine in cazul unitatilor comerciale, santiere in cazul unitatilor de constructii, ferme de productie in unitatile agricole etc.). Sunt mai complete deoarece au la baza un bogat sistem informational ce reliefeaza fenomenele si procesele asa cum s-au derulat ele.

Analizele macroeconomice studiaza fenomenele la niveluri organizatorice superioare (holding, ramura, economie national, zona geografica etc.). Se bazeaza pe informatii supuse actiunii de selectare, centralizare si prelucrare statistica si creeaza o imagine generala despre fenomenul cercetat. Cel ce efectueaza analiza la nivelul microeconomic ,,stie totul despre nimic , iar cel ce studiaza fenomenul la nivel macroeconomic ,,stie nimic despre totul , urmare a informatiilor utilizate.

Analizele mezoeconomice sunt cele ce urmaresc fenomenele si procesele economice la nivel de structura orgenizatorica administrati-teritoriela (judet, regiuni administrative etc.)

Analizele mondoeconomice sunt efectuate in general de organisme internationale si vizeaza economia mondiala, zone geografice ale lumii etc. Pe aceste analize trebuie sa se puna accentul in conditiile globalizarii sau dezvoltarii regionale a economiei mondiale.

g. Dupa criteriile de studiere a fenomenelor:

u analize economice;

u analize tehnico-economice;

u analize socio-economice etc.

Analizele economice urmaresc in exclusivitate aspectele economice, deci si cele financiare, si opereaza cu materiale si informatii specifice acestui domeniu. Astfel de analize vizeaza eficienta cu care sunt utilizate resursele de productie. Dar, abordarea unilaterala a aspectului economic, fara a lua in considerare aspectele tehnice, administrative, sociale, ecologice etc. poate conduce la erori in interpretarea anumitor laturi supuse analizei. De aceea apare ca o necesitate urmarirea in paralel cu latura economica si a aspectelor tehnice, sociale, ecologice, administrative etc.

h. In functie de problematica analizata, deci in raport de delimitarea obiectivului analizat, se disting:

u analiza indicatorilor cantitativi, structurali si calitativi ce caracterizeaza programul de activitate (cifra de afaceri, valoarea adaugata, structura sortimentala, calitatea produselor etc.);

u analiza factorilor de productie (pamantul, forta de munca, capitalul fix in componenta materiala, activele circulante materiale etc.);

u analiza cheltuielilor si costurilor de productie;

u analiza rentabilitatii (profitul brut sau net, rata rentabilitatii);

u analiza situatiei financiar-patrimoniale pe baza de bilant etc.

Se subliniaza ca analiza financiara nu trebuie separata de analiza economica, situatia financiara fiind rezultatul final al consumului factorilor de productie indiferent de sfera de activitate din care face parte agentul economic.

1.3. Obiectivele, functiile si

scopul analizei economico - financiare

De rezultatele economice inregistrate de un agent economic sunt interesate atat persoanele ce lucreaza in unitate sau care detin capital, cat si persoanele din afara unitatii.

Dintre persoanele fizice sau juridice interesate de mersul activitatii economice si financiare amintim:

- managerii unitatii aflati pe diferite trepte organizatorice;

- organele de control preventiv din cadrul intreprinderilor

- comisia de cenzori

- organele financiare ale statului (Garda Financiara, Curtea de Conturi etc.);

-actionarii

- organele de justitie etc.

Fiecare din aceste persoane fizice sau juridice urmareste anumite interese in functie de care sunt stabilite si obiectivele analizei.

In situatia in care analiza este efectuata sau comandata de managerul general sau echipa manageriala, poate avea drept obiective: nivelul indicatorilor de performanta stabiliti prin contractul de management, aportul diferitilor factori la atingerea unui anumit nivel al acestor indicatori, eficienta cu care sunt utilizate diferite resurse de productie, efectul anumitor decizii asupra unor indicatori economici etc.

Controlul intern preventiv urmareste oportunitatea sau inoportunitatea consumului anumitor factori de productie, gestionarea corecta a tuturor factorilor de productie etc. In general organele de control intern preventiv efectueaza analize pentru a preintampina consumul neeconomicos al resurselor de productie.

Organele financiare ale statului urmaresc respectarea legislatiei financiare in vigoare la un moment dat, stabilirea corecta a bazei de calcul si calcularea exacta a obligatiilor agentilor economici, inclusiv plata la timp a obligatiilor fata de bugetul de stat sau de bugetele locale. Ele vor analiza, printre alte probleme, costurile de productie ce isi pun amprenta pe marimea profitului si implicit pe impozitul pe profit, TVA-ul, calculul CAS-ului si a contributiei la fondul de protectie sociala, deci toate aspectele care, direct sau indirect, pot atrage dupa sine sustragerea agentilor economici de la plata obligatiilor catre stat.

Comisia de cenzori analizeaza aspecte legate de gospodarirea patrimoniului unitatii si respectarea legislatiei financiare. De asemenea urmaresc eficienta cu care sunt utilizate resursele de productie, modul de constituire si utilizare a unor fonduri etc.

Actionarii sunt interesati de aspecte privind profitul net al societatii si in primul rand de partea din profit ce constituie dividendul etc.

Organele de justitie analizeaza capacitatea de plata in cazul aparitiei unor litigii intre firme ce nu si-au onorat obligatiile de plata la termen, iar in cazul unitatilor falimentare studiaza solvabilitatea, lichiditatea si capacitatea de plata.

Creditorii sunt interesati de capacitatea de plata a unitatilor si de situatia garantiei creditelor.

Furnizorii au in atentia lor viabilitatea clientilor si capacitatea lor de plata etc.

Analiza economica indeplineste urmatoarele functii

u functia de cunoastere;

u functia de diagnoza;

u functia de reglare;

u functia de control.

Prin functia de cunoastere trebuie inteles faptul ca, studiind fenomenele si procesele economice din unitatile economice, analiza economico-financiara permite evidentierea elementelor componente ale organisme economice.

O intreprindere trebuie privita ca un sistem cu legaturi interne si externe, cu intrari si iesiri, toate acestea fiind cunoscute numai printr-o analiza amanuntia a tuturor fenomenelor si proceselor economice. Pe baza analizei economice se verifica legile si legitatile ce guverneaza economia, se descopera mecanismul de functionare a acestor legi si se pun in evidenta noi legi economice. De asemenea analiza economico-financiara conduce la imbunatatirea metodologiei de calculatie a unor indicatori economici.

Prin functia de diagnoza intelegem ca analiza economico-financiara da posibilitatea sesizarii eventualelor disfunctionalitati aparute in activitatea agentilor economici. De asemenea sunt localizate disfunctionalitatile, se face delimitarea lor in timp, sunt stabilite cauzele care le-a generat.

Functia de reglare a analizei economico-financiare se refera la faptul ca, prin masurile preconizate si prin parghiile pe care se va actiona, vor fi eliminate pe viitor deficientele din activitatea unitatilor economice, efectele economice nefavorabile se vor inlatura sau cel putin vor fi diminuate. Altfel spus, se va regla functionarea organismului economic.

Functia de control consta in faptul ca, prin intermediul metodelor de analiza economico-financiara se stabileste daca efectele inregistrate prin alocarea unor factori de productie sunt sau nu la nivelul stabilit prin programul de activitate, daca deciziile luate la anumite niveluri organizatorice si-au atins sau nu scopul. De asemenea poate fi stabilita contributia unor grupuri de salariati la atingerea unor obiective economice.

Scopul analizei activitatii economico-financiare este acela de a urmari, pe baza sistemului informational, modul de realizare a sarcinilor prevazute in programul de activitate al unitatii (plan), in vederea determinarii modificarii indicatorilor, a factorilor de actiune asupra fiecarui indicator economic. Se creeaza astfel posibilitatea cuantificarii aportului factorilor de decizie asupra rezultatelor obtinute de intreprindere.

Analiza economica urmareste depistarea si mobilizarea rezervelor de sporire a productiei, de imbunatatire a calitatii produselor, de reducere absoluta si relativa a cheltuielilor de productie prin evitarea cheltuielilor neeconomicoase si prin eliminarea cheltuielilor neproductive.

Prin rezerve de productie se inteleg diferentele dintre nivelul posibil al factorilor de productie si consumul efectiv al acestora. Aceste rezerve pot fi mobilizate in perioada imediat urmatoare sau rezerve latente care se vor utiliza numai in conditiile in care progresul tehnic creeaza posibilitatea folosirii lor in procesul de productie.

Rezervele vizeaza atat pamantul ca principal mijloc de productie, cat si forta de munca si capitalul (concretizat in mijloace fixe si circulante).

Proiect: Infiintarea filialelor si sediilor secundare ale societatii comerciale pe actiuni Lucrare: Analiza rentabilitatii

Cheltuielile neproductive sunt cele care nu au nici o legatura cu procesul de productie, cum este cazul amenzilor, penalitatilor si locatiilor CFR, in timp ce cheltuielile neeconomicoase sunt acelea de pe urma carora se obtine un efect masurat valoric, dar care este inferior efortului depus. Astfel, daca prin administrarea ingrasamintelor chimice se obtine un spor de productie ce prin valorificare nu permite recuperarea integrala a cheltuielilor determinate de procurarea, transportul, administrarea ingrasamintelor si cele pentru recoltarea, transportul, depozitarea si valorificarea sporului de productie, cheltuielile cu fertilizarea sunt neeconomicoase. De asemenea, cheltuielile care vizeaza imbunatatirea calitatii produselor, lucrarilor sau serviciilor vor fi considrate neeconomicoase daca ele nu determina o crestere de pret care sa permita un volum de venituri peste cel al cheltuielilor efectuate.

1.4. Continutul procesului de analiza

economico-financiara

Este necesar sa se faca o delimitare intre sensul desfasurarii analizei si cel al evolutiei reale a fenomenelor economice, si anume:

Desfasurarea fenomenelor economice presupune alocarea de factori (resurse) de productie, prin darea carora in consum si pe baza unei tehnologii adecvate conduce la anumite rezultate ce pot fi comensurate prin intermediul indicatorilor economici Analiza economico-financiara incepe cu studierea indicatorilor economici prin prisma relatiei cauza-efect. Acest lucru inseamna ca orice modificare aparuta este urmarea actiunii uneia sau mai multor cauze, dupa cum aparitia unei cauze va avea drept efect schimbari intr-un anumit sens si cu o anumita intensitate asupra unui fenomen economic sau asupra unei componente a acestuia.

Se poate spune ca analiza urmeaza sensul invers celui de desfasurare a fenomenelor, pornind de la rezultate catre factorii initiali ai procesului economic si care constituie cauzele finale ale determinarii modificarilor in nivelul indicatorilor.

Analiza economico-financiara, imbinata cu sinteza, implica mai multe etape de lucru:

u Prima etapa are ca drept scop delimitarea obiectului analizei. Acest lucru presupune stabilirea fenomenelor rezultate care urmeaza sa fie studiate;

u A doua etapa se ocupa de culegere si verificare a informatiilor necesare;

u Urmatoarea etapa vizeaza prelucrarea informatiilor pe baza unor metode specifice in scopul identificarii factorilor si a cauzelor care au exercitat actiune asupra fenomenului cercetat. Se cuantifica aportul fiecarui factor la modificarea fenomenului si se stabilesc cauzelor finale ce au condus la schimbari in marimea fenomenului;

u Ultima etapa de lucru se refera la intocmirea referatului de analiza ce va cuprinde concluziile desprinse in urma activitatii de analiza. Tot aici vor fi stabilite directiile de actiune si masurile ce se vor intreprinde pentru perfectarea activitatii si eliminarea aspectelor negative, sau cel putin pentru diminuarea lor.

Delimitarea obiectului analizei presupune nu numai stabilirea indicatorilor economici care vor fi studiati, ci si delimitarea in timp si localizarea lor in spatiu. Astfel, costurile de productie pot fi analizate la nivel de unitate sau pe subunitati componente, pe elemente de cheltuieli sau pe anumite perioade calendaristice, intr-un exercitiu financiar sau intr-o succesiune de exercitii financiare.

Prima etapa isi pune amprenta pe urmatoarele etape deoarece culegerea si prelucrarea informatiilor se face in functie de obiectivul analizei economice. Chiar metodele de analiza vor fi alese in functie de problematica ce trebuie abordata de analist.

Masurarea influentei factorilor reprezinta una din sarcinile analizei economice. Realizarea acestui deziderat presupune ca mai intai sa se stabileasca factorii ce conditioneaza fenomenul economic, natura relatiilor factoriale si raporturile de conditionare intre factori, in functie de care se vor alege modelele pentru fenomenele cercetate.

Etapa finala in analiza economico-financiara presupune intocmirea unui raport de analiza in care vor fi consemnate concluziile ce se desprind dupa efectuarea studiului. Se vor evidentia atat aspectele pozitive, cat si cele negative (mai ales acestea din urma) si vor fi consemnate masurile ce se vor intreprinde si parghiile pe care se va actiona pentru eliminarea deficientelor din activitatea unitatii.

1.5. Notiuni utilizate in analiza

economico-financiara

In activitatea de analiza sunt utilizate frecvent mai multe cuvinte si expresii, intre care mentionam:

u Elementele care reprezinta parti componente ale fenomenului economic supus analizei;

u Fenomenele sunt forme exterioare ale realitatii economice, adica laturile si legaturile economice care apar si se manifesta la suprafata si pot fi cunoscute in mod direct;

u Factorul rezultat sau fenomenul cercetat care este de fapt indicatorul economic ce urmeaza sa fie analizat prin intermediul metodelor specifice analizei economice;

u Factorii care reprezinta acele forte motrice care provoaca un fenomen;

u Factorii cauza care sunt acei factori care isi pun amprenta, direct sau indirect, pe marimea indicatorului analizat;

u Cauzele ce determina un fenomen care sunt conditiile ce provoaca aparitia unui fenomen, fie cel cercetat, fie un factor ce actioneaza asupra fenomenului studiat;

u Cauzele finale sunt ultimii factori, ultimele cauze descoperite in timpul procesului de analiza, avandu-se in vedere limitele sferei de cuprindere a problemei cercetate. De subliniat ca ceea ce reprezinta cauze finale pentru un fenomen economic analizat, sunt de fapt factori initiali ai procesului economic, denumite si cauze primare

u Legaturile factorial-cauzale sunt forme de conexiune sau dependenta prin intermediul carora, interactiunea fenomenelor sau unor parti ale lor, genereaza transformarea fenomenului.

In cadrul notiunilor enuntate mai sus, un loc aparte il ocupa factorii, intrucat studiul lor explica modificarile intervenite in marimea fenomenelor (rezultatelor). Din aceste considerente, una din sarcinile analizei o constituie cunoasterea factorilor, a naturii lor, a legaturilor prin intermediul carora participa la formarea fenomenelor si la aparitia modificarilor fata de baza de comparatie. Se creeaza astfel posibilitatea ca, prin deciziile manageriale, sa se restranga (eventual sa se elimine) efectele negative si sa se amplifice actiunea pozitiva a factorilor, pentru ca in final sa se inregistreze imbunatatirea situatiei economico-financiare a agentilor economici.    

Pentru o mai buna intelegere a procesului de analiza economica este necesara intocmirea unei scheme prin intermediul careia se evidentiaza pozitia structurala si modul de actionare a factorilor asupra unor fenomene (direct sau indirect).

Factorii care actioneaza asupra unui fenomen economic nu trebuie priviti izolat, ci in inter conditionare reciproca. Intre ei se formeaza un complex de legaturi cauzale care isi pun amprenta pe marimea fenomenelor analizate. De aceea, pentru o buna intelegere a fenomenelor economice si a modului in care putem aduce corectia dorita in evolutia lor viitoare, clasificarea factorilor prezinta deosebita importanta.

Factorii care determina un fenomen economic pot fi grupati dupa mai multe criterii, fiecare grupare avand importanta sa pentru activitatea manageriala.

a. Dupa natura lor factorii se grupeaza in:

u factori tehnici si tehnologici;

u factori economici cu doua subgrupe: resursele de productie si factorii organizatorici;

u factori sociali;

u factori biologici;

u factori naturali etc.

Factorii naturali de obicei actioneaza independent de vointa omului, actiunea lor putand fi dirijata si corectata. Factorii politici tin de politica economica a statului in diferite perioade de dezvoltare economica. Ei nu pot fi modificati de agentii economici, dar prin activitatea lor, agentii pot determina organele statului sa adopte o anumita politica economica. Factorii biologici sunt intalniti la procesele si fenomenele in producerea carora participa organismele vii: plante si animale.

Pentru cresterea performantelor economice, managerii trebuie sa actioneze in primul rand asupra factorilor de natura organizatorica intrucat formele imbunatatite de organizare a productiei si a muncii, in conditiile unei anumite baze tehnice si a unui cadru organizatoric, nu necesita consum suplimentar de resurse, (in afara consumului de inteligenta). Apoi vor actiona asupra factorilor tehnici si tehnologici, prin alegerea celor mai performante tehnologii sau prin perfectionarea celor existente. Trebuie avut in vedere ca resursele de productie au un caracter mai mult sau mai putin limitat si prin urmare sa se actioneze de asa natura, incat, la un anumit consum de resurse, sa se obtina efecte maxime sau pentru atingerea unor obiective economice sa se consume cat mai putine resurse de productie.

b. Dupa caracterul lor in cadrul relatiilor cauzale

u factori cantitativi;

u factori de structura;

u factori calitativi.

Factorii cantitativi sunt purtatorii materiali ai celor calitativi, fiind conditie indispensabila pentru actiunea celor calitativi. Acesti factori arata extinderea fenomenului cercetat.

Factorii calitativi sunt aceia care prezinta acelasi continut economic cu fenomenul analizat, deosebindu-se de acesta prin gradul de extensie. De obicei se exprima in acelasi unitate de masura cu fenomenul supus analizei.          

Factorii de structura apar atunci cand fenomenul analizat constituie o marime agregata. Ei reflecta raportul care exista intre factorii cantitativi sau dintre elementele lor constitutive.

Cunoasterea incadrarii factorilor intr-una din cele trei grupe prezinta importanta indeosebi pentru modelele deterministe in care intre factori exista relatii de produs sau de raport. Utilizarea metodelor de cuantificare a influentei factorilor presupune ordonarea lor in functie de conditionarea reciproca, mai intai factorii cantitativi, apoi cei structurali si in final cei calitativi.

Unu si acelasi factor poate fi cantitativ sau calitativ, dupa indicatorul in determinarea caruia intra intr-un anumit model. Astfel, daca se au in vedere urmatoarele relatii deterministe:

          si

in care:

W reprezinta productivitatea muncii exprimata in unitati naturale (tone, bucati, m² etc.);

Q - volumul productiei exprimat in unitati naturale;

N - numarul mediu de personal;

Ch - costurile totale aferente unui anumit produs;

c - costul pe unitatea de produs.

In prima relatie, volumul productiei (Q) are aceeasi semnificatie economica cu fenomenul studiat (W) fiind deci factor calitativ, iar in a doua relatie, volumul productiei arata gradul de extindere a fenomenului, fiind factor cantitativ.

c. Dupa modul de actionare asupra fenomenului studiat

u factori cu actiune directa;

u factori cu actiune indirecta.

Factorii cu actiune directa sunt aceia care exercita actiune nemijlocita asupra fenomenelor cercetate, iar cei cu actiune indirecta sunt aceia care isi pun amprenta asupra fenomenelor economice prin intermediul factorilor de ordin superior (factorii de ordinul doi actioneaza prin intermediul celor de ordinul intai, cei de ordinul trei actioneaza prin intermediul factorilor de ordinul doi etc.).

In activitatea decizionala trebuie avut in vedere ca intre nivelul preconizat si cel efectiv obtinut, diferenta este minima in cazul factorilor cu actiune directa, putandu-se accentua in cazul factorilor indirecti, cu atat mai mult, cu cat ne indepartam de fenomenul cercetat. Desi se pune accent pe factorii cu actiune directa, nu trebuie subestimat nici efectul indirect al factorilor de ordin inferior.

d. Dupa natura efortului depus

u factori dependenti de efortul propriu al unitatii;

u factori independenti de efortul propriu.

Daca factorii care actioneaza asupra unui fenomen economic isi au originea in eforturile colectivului agentului economic, ei sunt considerati ca dependenti de efortul propriu, in caz contrar sunt factori independenti de efortul propriu. De exemplu, cresterea preturilor de valorificare pe seama unei calitati imbunatatite reflecta efortul colectivului din cadrul unei unitati economice, iar daca aceasta crestere este urmarea conjuncturii pietei, nu mai depinde de efortul propriu.

Cunoasterea incadrarii unui factor intr-una din cele doua grupe da posibilitatea cuantificarii efortului fiecarui membru al colectivului unitatii la realizarea unui anumit indicator economic.

Nu trebuie facuta confuzie intre dependenta sau independenta de activitatea intreprinderii si dependenta sau independenta de efortul propriu. Astfel, schimbarea structurii sortimentale datorita cererii, desi dependenta de activitatea agentului economic, nu se datoreaza efortului propriu.

e. Dupa izvorul actiunii factorilor

u factori interni, denumiti endogeni;

u factori externi, denumiti exogeni.

Factorii care isi au originea in interiorul activitatii agentului economic pot fi dirijati de managerii unitatii, pe cand factorii externi, fiind situati in mediul extern, pot fi influentati in foarte mica masura de conducerea unitatii. De exemplu, modificarea preturilor la materiile cu care se aprovizioneaza sunt fixate de piata, echipa manageriala putand reduce pretul de aprovizionare la materii si materiale prin alegerea celui mai apropiat furnizor.

f. Dupa posibilitatile de aprovizionare

u factori certi sau previzibili;

u factori imprevizibili.

Factorii previzibili sunt acei factori care actioneaza in cadrul unor procese economice controlate. Nu genereaza riscuri si prin urmare managerul unitatii pune accentul pe ei, pe cand factorii imprevizibili, denumiti si intamplatori, actioneaza necontrolat si sunt urmarea unor forte din afara care nu pot fi controlate sau unor abateri de la desfasurarea normala a proceselor economice.

Factorii imprevizibili includ factorii naturali, convulsiile sociale, piata, cursul valutar etc.

Accentuarea progresului tehnic reduce sfera si intensitatea actiunii factorilor naturali, iar crearea unor organisme economice diminueaza influentele nefavorabile ale pietelor interne si externe.

g. Dupa gradul de sintetizare

u factori simpli;

u factori complecsi.

Factorii simpli sunt cei care din punct de vedere al analizei nu mai pot fi dezmembrati, constituind cauzele finale.

Factorii complecsi sunt determinati la randul lor de alti factori, ei insisi putand fi fenomenul analizat. In timpul analizei pot fi descompusi in alti factori. Analistul trebuie sa stie daca poate sau nu mai poate sa aprofundeze studierea unui anumit fenomen economic.

h. Dupa variatia in raport de fenomenul analizat

u factori constanti;

u factori variabili.

Factorii constanti sau ficsi raman nemodificati la variatiunea fenomenului economic, pe cand factorii variabili au marimea dependenta de cea a fenomenului studiat, ei fiind cei care explica schimbari in marimea unui fenomen.

i. Dupa posibilitatea verificarii actiunii

u factori controlabili;

u factori necontrolabili.

Prima grupa cuprinde factorii care pot fi pusi sub actiunea de control a echipei manageriale, iar in a doua grupa sunt incadrati acei factori a caror actiune nu poate fi controlata.

De obicei factorii naturali si cei conjuncturali sunt factori necontrolabili si ei actioneaza imprevizibil.

j. Dupa stadiile circuitului economic

u factori ce actioneaza in sfera aprovizionarii;

u factori ce actioneaza in sfera productiei;

u factori ce actioneaza in sfera distributiei si desfaceri.

De subliniat ca efectul factorilor dintr-o anumita etapa a circuitului economic, in mod indirect se va regasi si in celelalte etape ale circuitului economic.

Factorii din sfera productiei sunt in primul rand controlati de managerii unitatii si deci trebuie actionat asupra lor. Deciziile vor fi luate in conditii de certitudine, iar in cazul facturilor imprevizibili se va apela la decizii in conditii de risc si incertitudine.

k. Dupa felul legaturii dintre factori

u factori cu marime determinata a influentei;

u factori cu marime variabila a influentei.

Cuantificarea actiunii factorilor impune utilizarea unor modele adecvate pentru fiecare din aceste grupe. Pentru prima grupa se apeleaza la modelele de tip stocastic, iar pentru factorii din grupa a doua vor fi utilizate modele deterministe.

l. Dupa sensul actiunii factorilor

ufactori cu actiune pozitiva;

u factori cu actiune negativa;

u factori indiferenti sau cu influenta zero.

In activitatea manageriala sunt necesare masuri de eliminare a factorilor cu influenta negativa sau cel putin de atenuare a actiunii acestora si sporirea volumului factorilor cu actiune pozitiva. Pentru factorii cu influenta zero manerul va lua o pozitie de indiferenta.

1.6. Locul analizei in sistemul informational si in

mecanismele manageriale

Sistemul informational al agentilor economici este organizat in conformitate cu legislatia in vigoare (Legea contabilitatii), tinand seama de functiunile intreprinderii, atributiile si mecanismele manageriale.

Conducerea oricarei unitati, indiferent de forma de proprietate, implica analiza economica drept componenta de baza cu ajutorul careia se evalueaza functiunea ei in sistemul economic.

Functiunile intreprinderii (cercetare-dezvoltare, productie, comerciala, financiar-contabila si de personal) si atributele manageriale (prognoza-programare, organizare, comanda, coordonare si control) presupun un sistem informational bine structurat si organizat. In cadrul sistemului informational al agentilor economici analiza ocupa locul central interpunandu-se intre functiunile intreprinderii si atributele manageriale.

Parte componenta a sistemului informational in general si a sistemului informational economic in special, analiza, prin obiectivele sale isi pune amprenta pe modul de organizare a sistemului informational, luandu-se in considerare modul de organizare a activitatii fiecarui agent economic, functiunile intreprinderii si atributele manageriale. In fond, analiza ca parte integranta a sistemului informational economic, se interpune intre functiunile intreprinderii si atributele manageriale.

Realizarea atributelor manageriale presupune informatii cu privire la evolutia pe viitor a activitatii unitatii economice, la modul de organizare a activitatii acesteia si la desfasurarea fluxului tehnologic, la comenzile pietei pentru anumite produse, la consumurile de resurse materiale, financiare si umane ce determina costurile de productie si prin intermediul lor rezultatele financiare etc.

Prin urmare, realizarea fiecarei functiuni a intreprinderii presupune exercitarea tuturor atributelor manageriale, fiecare din aceste atribute impunand un sistem sau sub sistem informational si un anumit tip de analiza economica.

In procesul de conducere, analiza economico-financiara indeplineste urmatoarele functii: informationala; de evaluare economica; de fundamentare a deciziilor; de realizare a cerintelor de gestionare a resurselor de productie; de stabilire a legaturilor cu mediul exterior (banci ce acorda imprumuturi, creditori, furnizori, bursa de valori, bugetul de stat etc.)

1.7. Metode si tehnici ale analizei

economico-financiare

Diagnosticarea activitatii unui agent economic presupune ca analiza sa raspunda la unui set de intrebari, cum ar fi:

u care sunt rezultatele obtinute comparativ cu o anumita baza (nivelul programat, rezultatele obtinute in anul sau anii anteriori, alti agenti economici cu acelasi profil si cu o structura de productie asemanatoare, rezultatele inregistrate de unitati de cercetare etc.);

u care sunt explicatiile pentru abaterile intervenite;

u ce factorii si-au pus amprenta pe fenomenul cercetat si care a fost aportul fiecarui factor la modificarea fenomenului;

u ce trebuie facut pentru perfectarea activitatii;

u care decizii se vor lua pentru eliminarea aspectelor nedorite;

u care sunt parghiile ce vor fi utilizate pentru ca deciziile manageriale sa-si atinga scopul.

Pentru ca analiza economico-financiara sa faca diagnosticarea activitatii economice, ea trebuie sa realizeze o radiografie si sa permita aprecierea starii diferitelor fenomene. Numai in acest fel ea va fi utila managerului in adoptarea unei anumite strategii.

Raspunsul la setul de intrebari poate fi dat in situatia in care analiza foloseste o serie de metode si tehnici in functie de modul de studiere a fenomenelor.

Metodologia de analiza economico-financiara se refera la ansamblul de metode si procedee folosite pentru cercetarea realitatii. Ea are la baza legile dezvoltarii naturii si societatii. In studierea fenomenelor si proceselor economice analiza apeleaza la mai multe metode care pot fi grupate in:

- metode specifice analizei economice;

- metode specifice altor discipline economice, dar pe care le foloseste si analiza economico-financiara.

Metodele specifice analizei economice sunt:

metoda abstractizarii combinata cu logica;

metoda divizarii sau descompunerii;

metoda comparatiei;

metoda modelarii fenomenului economic;

metodele de masurare a influentei factorilor;

Dintre metodele specifice altor discipline economice, dar la care apeleaza si analiza economico-financiara, enumeram:

metodele calculului operational;

metode de alegere a variantelor de decizie;

metoda ABC;

metoda scorurilor;

metodele utilizate in alocarea optima a resurselor de productie etc.

Metoda abstractizarii combinata cu logica

Fenomenele si procesele economice sunt supuse unui complex de factori care se interconditioneaza, dar care nu pot fi separati pentru a fi cuantificati, studiati etc.

Pentru studierea fenomenelor economice se face apel la abstractizare, imaginare, pentru a stabili factorii care conditioneaza fenomenul economic. Se determina in acelasi timp relatiile de interconditionare dintre factorii cauza si fenomenul rezultativ.

Pentru realizarea acestui deziderat este necesar sa se cunoasca legile si legitatile ce guverneaza fenomenele economice pentru a sesiza mai bine si mai rapid sistemul de legaturi cauzale.

Facand apel la logica se pot identifica factorii ce determina un fenomen sau proces economic, se pot stabili conditionarile dintre factori, se pot elabora modele ce pun in evidenta legatura dintre fenomenul cercetat si factorii cauza, se poate intelege mecanismul de producere a fenomenului. In acest mod, pe baza relatiilor cauza-efect, si intelegand producerea si modificarea fenomenelor, se creeaza posibilitatea cuantificarii influentei factorilor.

Intelegerea mecanismului de producere a fenomenelor economice da posibilitatea elaborarii unor modele deterministe prin intermediul carora sa cuantificam aportul diferitilor factori la producerea unui fenomen, actiune de utilitate maxima in activitatea manageriala.

Se poate afirma fara retinere ca cel ce nu intelege desfasurarea fenomenelor economice si nu se bazeaza pe o logica profunda, nu poate efectua o analiza capabila sa conduca la concluzii utile managerilor.

Metoda abstractizarii grefata pe o logica profunda permite o selectare a factorilor esentiali de cei neesentiali si ordonarea lor dupa intensitatea si sensul actiunii. Se creeaza conditiile pentru o mai buna intelegere a mecanismului de producere a fenomenelor si o mai buna interpretare a modificarilor intervenite, modificari apreciate pe baza relatiei cauza-efect.

Metoda comparatiei

Comparatia este o forma a gandirii logice in examinarea fenomenelor. Ea ocupa un loc central in activitatea da analiza, prin intermediul sau evidentiindu-se asemanarile si deosebirile dintre fenomenele cercetate.

Rezultatele obtinute de un agent economic sunt examinate in raport de o anumita baza de comparatie, fata de care se stabili modificarile in nivelul indicatorilor economici. Prin intermediul comparatiei pot fi reliefate si cauzele ce au generat respectivele modificari in fenomenul cercetat.

Scopul analizei economice impune alegerea bazei de comparatie care poate fi: nivelul programat, nivelul inregistrat in anul anterior, media multianuala, nivelul inregistrat in firmele concurente, rezultatele inregistrate in unitatile de cercetare etc.

Deoarece fiecare agent economic isi desfasoara activitatea pe baza unui program (plan), nivelul programat al indicatorilor constituie de obicei principala baza de comparatie, pe manager interesandu-l in primul rand atingerea performantelor economice trecute in contractul de management.

Pentru a evidentia performanta economica in raport de concurentii de pe piata, va utiliza drept baza de comparatie rezultatele inregistrate de o firma concurenta sau intr-o unitate de cercetare.

Deoarece de la o perioada la alta se urmareste sporirea eficientei cu care sunt utilizate diferite resurse de productie, baza de comparatie o constituie nivelul indicatorilor atins in perioada anterioara.

De mentionat ca folosirea concomitenta a mai multor baze de comparatie permite o apreciere mai completa a fenomenelor cercetate.

Se disting urmatoarele tipuri de comparatii: in timp, in spatiu, mixte si cu caracter special.

Comparatia in timp are drept scop evidentierea actiunii factorilor in momente diferite (cel al intocmirii programului de activitate, anul anterior etc.)

Deoarece activitatea unor agenti economici, cum ar fi cei din agricultura, este supusa actiunii factorilor naturali ce se modifica mult de la un an la altul, pentru diminuarea erorilor in interpretarea modificarilor survenite in fenomenul studiat, se va face apel la o medie multianuala, eventual se va folosi media mobila.

Comparatia in spatiu permite localizarea teritoriala a actiunii factorilor. Se pot face comparatii intre rezultatele inregistrate in subunitatile componente (fabrici, sectii, magazine ale unitatilor comerciale, sucursale sau filiale ale unor banci, ferme componente ale unei exploatatii agricole etc.) sau intre diferite unitati econome.

Comparatiile mixte urmaresc un fenomen economic concomitent in timp si spatiu, imbinand in mod armonios avantajele celor doua tipuri de analiza prezentate anterior.

Comparatiile cu caracter special sunt cele in care nu intervine nici timpul si nici spatiul. Ele se fac in scopul stabilirii efectelor economice ale diverselor forme de organizare a productiei si a muncii, intre nivelul de eficienta pe obiective de investitii sau pe variante de investitii la acelasi obiectiv, intre tehnologii de productie sau se fabricatie etc. De obicei aceste analize sunt previzionale.

Metoda divizarii

Aprofundarea cercetarii economice impune descompunerea fenomenelor si proceselor. Divizarea permite identificarea si separarea elementelor esentiale de cele neesentiale si aprofundarea studiului pana la stabilirea cauzelor finale care au determinat fenomenul cercetat.

Divizarea ca metoda de analiza economico-financiara este impusa si in acelasi timp este mijlocita de faptul ca fenomenele nu se produc identic in timp si spatiu. Prin intermediul divizarii pot fi evidentiate atat legaturile intersistemice, cat si legaturile dintre subsistemele componente ale unui sistem.

Exista urmatoarele forme de divizare: in timp, in spatiu, dupa elementele componente si mixta, care la randul sau poate fi in timp si spatiu, in timp si dupa elementele componente, in spatiu si dupa elementele componente si in timp, spatiu si dupa elementele componente.

Divizarea in timp surprinde stari din anumite momente ale proceselor studiate. Prin intermediul sau pot fi analizate aspecte legate de uniformitate si ritmicitate in activitatea agentului economic, sau pot fi urmarite procesele economice pe faze ale circuitului economic sau de productie.

Divizarea in spatiu pune in evidenta aportul fiecarei verigi organizatorice la atingerea unui anumit nivel al indicatorilor economici. Pentru agentii economici din constructii, agricultura, silvicultura, comert etc. divizarea este impusa si de faptul ca acestia isi desfasoara activitatea pe un spatiu larg.

Divizarea pe elemente componente permite cunoasterea fiecarui element al procesului studiat, a legaturilor dintre aceste elemente si a aportului fiecarui element component asupra intregului fenomen. Ea ajuta la stabilirea unor directii de actiune pentru consolidarea financiara si pentru asigurarea viabilitatii agentilor pe piata concurentiala.

Divizarile mixte, in primul rand cele in timp, spatiu si dupa elementele componente, sunt cele mai utile in procesul de analiza economica deoarece permit studierea fenomenului sub toate aspectele sale.

Metode de masurare a influentei factorilor

Stabilirea marimii actiunii factorilor asupra unui fenomen cercetat constituie un obiectiv major al analizei economico-financiare. Realizarea acestui deziderat necesita metode specifice, care pot fi grupate in functie de modul de urmarire a unui fenomen sau proces economic.

Daca se analizeaza un indicator in raport cu o baza de comparatie, atunci intre fenomenul analizat (factor rezultativ) si factorii ce il influenteaza (factori cauza) exista legaturi de tip determinist, adica acel tip de legaturi in care factorii luati in considerare determina in mod univoc fenomenul cercetat. In forma cea mai generala aceste legaturi se exprima prin relatia:

R = f (a, b, c, n )

In situatia in care un indicator economic este urmarit in dinamica pe o perioada de mai multi ani sau in mai multe variante tehnologice de alocare a unor resurse de productie, apar legaturi regresionale unde variabilele nu mai determina in mod univoc fenomenul rezultativ, intervenind si actiunea unor factori neidentificati sau in afara celor studiati. Relatia generala care exprima acest tip de legaturi este:

R = f ( a, b, c,.n ) + E

Marimea E din factorul rezultativ este determinata de unu sau mai multi factori aleatori a caror actiune intervine indiferent de numarul factorilor cauza luati in studiu.

Metodele de determinare a influentei factorilor asupra unui fenomen economic in cazul relatiilor de tip determinist depind de natura relatiilor aritmetice dintre factorii cauza, relatii care pot fi de produs, de raport, de suma sau de diferenta.

Considerand un fenomen (R) functie de doi factori cauza (a, b), intre care exista relatie de tip determinist, schematic nivelul fenomenului cercetat si marimea actiunii factorilor sunt redate in fig. 1.2.

In aceasta figura aria Oa₀Mb₀ reprezinta nivelul indicatorului rezultativ pentru baza de comparatie, aria Oa₁Nb₁ constituie nivelul indicatorului rezultativ in perioada supusa analizei, iar zona a₀M b₀b₁Na₁ reprezinta modificarea indicatorului rezultativ in perioada analizata fata de baza de comparatie, care se explica prin schimbarile intervenite in cei doi factori cauza, ,,a si b . Efectul factorului ,,a este reflectat de aria a₀M M¹a₁ si se stabileste pe baza relatiei:

Fig. 1.2 Nivelul si influenta factorilor

Zona  reflecta actiunea factorului ,,b si se stabileste pe baza relatiei:

Zona  evidentiaza actiunea comuna a celor doi factori cauza si se calculeaza pe baza relatiei:

In cazul in care se mareste numarul factorilor cauza la trei in loc de doi, se poate vorbi de influenta factorului ,,a , a factorului ,,b , a factorului ,,c , influenta comuna a factorilor ,,a si b , a factorilor ,,a si c , a factorilor ,,b si c si influenta celor trei factori ,,a, b, c

Se pune insa problema separarii cotei parti din actiunea comuna pentru fiecare factor cauza. In acest scop se poate face separarea in marimi egale pentru fiecare din factori, se face repartizarea efectului comun proportional cu efectul direct, sau repartizarea va fi in functie de marimea coeficientilor de corelatie etc.

Situatia s-ar complica odata cu sporirea numarului de factori. Pentru eliminarea acestui neajuns, in cazul relatiilor deterministe de produs sau de raport intre factorii cauza se utilizeaza metoda substitutiei inlantuita a factorilor.

1.7.4.1. Metoda substituirii inlantuite a factorilor

Aceasta metoda se bazeaza pe urmatoarele principii:

ufactorii se ordoneaza in functie de conditionarea reciproca, incepand cu factorii cantitativi, continuand cu cei de structura si terminand cu cei calitativi;

u substituirea factorilor se face succesiv;

u un factor substituit ramane definitiv substituit.

De subliniat faptul ca metoda substituirii in lant a factorilor pune accentul pe factorii calitativi ce actioneaza asupra fenomenelor si proceselor economice. Conform acestei metode, abaterea marimii indicatorului de la baza de comparatie este egala cu suma algebrica a actiunii tuturor factorilor cauza dintr-un anumit model determinist.

A. Folosirea substituirii inlantuite in cazul relatiilor

deterministe de produs intre factorii cauza

Se considera un fenomen rezultativ R determinat de trei factori cauza ,,a, b, c intre care exista relatei deprodus:

Notand cu R₀ marimea indicatorului in baza de comparatie si cu R₁ nivelul in perioada analizata, se poate scrie:

In studierea fenomenelor economice se porneste de la stabilirea modificarilor absolute (DR) si a celor procentuale (DR%):

      

Aceste modificari se explica prin schimbari in marimea factorilor cauza a caror influenta se stabileste, tinand seama de principiile substituirii inlantuite, pe baza relatiilor:

influenta factorului ,,a :

influenta factorului ,,b

influenta factorului ,,c

Verificare:

DR = D^a_R D^b_R D^c_R

DR% = D^a_R% D^b_R% D^c_R%

In situatia in care factorii cauza sunt exprimati in marimi relative (indici), pentru cuantificarea actiunii factorilor se pleaca de la relatia de calcul a indicelui rezultativ (IR):

In cazul relatiei de trei factori ,,a, b, c

Modificarea procentuala a fenomenului rezultativ se calculeaza ca diferenta intre indicele acestui fenomen si 100:

DR% = IR - 100.

Actiunea celor trei factori se determina pe baza relatiilor:

influenta factorului ,,a

D^a_R% = I_a - 100;

influenta factorului ,,b

influenta factorului ,,c

B. Folosirea substituirii inlantuite in cadrul relatiilor

deterministe de raport intre factorii cauza

In relatiile deterministe de raport intervin doar doi factori, dintre care unu este cantitativ si celalalt calitativ. Deoarece substituirea trebuie sa inceapa cu factorul cantitativ, in functie de pozitia acestuia se vor intalni doua cazuri:

u cand factorul cantitativ este la numarator;

u cand factorul cantitativ este la numitor.

Considerand un fenomen rezultativ R functie de doi factori ,,a si ,,b intre care exista relatie aritmetica de raport, se poate scrie:

R = f ( a,b)

Nivelul in baza de comparatie (R₀) si nivelul in perioada analizata (R₁) vor fi:

           

Modificarile absoluta si procentuala a fenomenului rezultativ vor fi urmatoarele:

modificarea absoluta (DR

DR = R₁ - R₀

modificarea procentual (DR%):

Relatiile de calcul pentru stabilirea influentei factorilor sunt:

a)     In cazul in care factorul cantitativ este la numarator

Daca factorii cauza sunt exprimati sub forma de indici, se va porni de la relatia de calcul a indicelui rezultativ IR:

Modificarea procentuala pe seama celor doi factori cauza se va stabili pe baza relatiilor:

influenta factorului ,,a

D^a_R% = Ia - 100;

influenta factorului ,,b

b) In cazul in care factorul cantitativ se afla la numitor

Daca factorii cauza sunt exprimati sub forma de indici, atunci pentru stabilirea actiunii lor asupra modificarii procentuale a fenomenului rezultativ se vor utiliza relatiile:

influenta factorului ,,b

influenta factorului ,,a

Metoda balantiera

Daca intre factorii cauza exista relatii aritmetice de suma sau diferenta, pentru cuantificarea actiunii lor asupra fenomenului rezultativ se utilizeaza metoda balantiera cunoscuta si sub denumirea de metoda intrarii-iesiri (input-output ).

Considerand un fenomen rezultativ R functie de urmatorii factori cauza ,,a, b c intre care exista relatii de suma sau diferenta, se poate scrie urmatorul model determinist:

Nivelul fenomenului studiat in baza de comparatie si in perioada analizata va fi:

Influenta celor trei factori asupra modificarii absolute si procentuale a fenomenului rezultativ se calculeaza pe baza relatiilor:

influenta factorului ,,a

influenta factorului ,,b

influenta factorului ,,c

Prin urmare, in cazul relatiilor de suma sau diferenta, conform metodei balantiere, actiunea unui factor cauza asupra fenomenului rezultativ este data de modificarea respectivului factor fata de baza de comparatie, luandu-se in considerare sensul de actiune.

In marea majoritate a cazurilor modelele deterministe cuprind atat relatii de produs sau raport, cat si relatii de suma sau diferenta, iar in cuantificarea actiunii factorilor se vor utiliza relatii obtinute prin combinarea substituirii inlantuite cu metoda balantiera.     

Metoda soldului

Este cunoscuta si sub denumirea de metoda valorii ramase. Se utilizeaza atunci cand se cunoaste abaterea fata de baza de comparatie a fenomenului rezultativ si marimea actiunii tuturor factorilor, mai putin cel studiat. Se bazeaza pe egalitatea ce trebuie sa existe intre modificarea fenomenului rezultativ si suma algebrica a actiunii tuturor factorilor.

In acest caz influenta unui factor ,,n asupra unui indicator economic se stabileste ca diferenta intre modificarea indicatorului fata de termenul de referinta si suma algebrica a celorlalti factori:

Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca ultimul factor analizat preia toate erorile inregistrate la ceilalti factori.

1.7.5. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor are la baza o functie construita pe baza unui numar mare de indicatori, fiecaruia dintre acestia acordanduise o pondere de importanta. Metoda este utilizata in evaluarea riscului de faliment, pe baza metodelor stiintifice.

Functia de scor 'Z' are forma:

Z = ax₁ + bx₂ +.+ zx_n

in care:

x₁ , x₂ .. x_n reprezinta indicatorii utilizati in calcul;

a, b z - coeficientii ponderarii de importanta ce se acorda fiecarui indicator economic, cu conditia ca a + b + . + z = 1.

Metoda A. B. C. (Pareto)

Are la baza observatiile practice asupra fenomenelor economice potrivit carora cca 80 % din rezultatele obtinute sunt determinate de un numar redus de variabile (factori cauza).

Prin analiza selectiva a componentelor unui fenomen, s-a ajuns la concluzia ca, in general, se poate vorbi de trei subgrupe cu caracteristici specifice:

- o subgrupa in care sunt cuprinse foarte putine elemente componente, dar care realizeaza cea mai mare parte din fenomenul analizat;

-o alta subgrupa ce concentreaza un numar mediu de componente si care realizeaza mai putin de 50 % din fenomene;

o a treia subgrupa ce contine foarte multe elemente componente, dar care au o contributie minora la realizarea fenomenului cercetat.

Coordonatele curbei teoretice A. B. C, stabilite in urma unor studii, sunt:

- 10-15 % din componente detin cca 60-70% din fenomenul studiat (zona A);

-2o-30 % din componente detin cca o treime din fenomenul economic studiat (zona B);

-65-70% din componente detin in jur de 10-15% din fenomenul cercetat (zona C).

Fiecare din cele trei situatii inregistrate la o anumita firma prezinta atat avantaje, cat si dezavantaje. Optiunea pentru una din cele trei situatii sau pentru alta intermediara depinde de conditiile concrete in care isi desfasoara activitatea unitatea economica, sau de factorii conjuncturali. Toate aceste aspecte se vor avea in vedere atunci cand se cuantifica efectele pozitive si cele negative care vor fi puse in balanta inainte de a se lua o anumita decizie.

Metode utilizate in cazul relatiilor de tip stocastic

Daca se studiaza fenomenul economic pe o perioada de mai multi ani sau pe variante de alocare a factorilor de productie, atunci intervin modelele stocastice (statistice) in studierea acestor fenomene, iar analiza apeleaza la metode statistico-matematice printre care amintim: metoda corelatiei, metoda cercetarilor operationale etc.

Metoda corelatiei da posibilitatea stabilirii atat a intensitatii, cat si a marimii influentei factorilor. Aplicarea acestei metode la cerintele analizei economico-financiare presupune parcurgerea urmatoarelor etape de lucru:

u Analiza calitativa ce are drept scop stabilirea continutului economic al indicatorului analizat si a factorilor sai de influenta;

u Stabilirea legaturilor de cauzalitate si a formei lor matematice, ceea ce presupune alegerea tipului de ecuatie ce poate fi: liniara, hiperbolica, parabolica, exponentiala, logaritmica, semilogaritmica, putere etc.

u Stabilirea intensitatii legaturii dintre fenomenul analizat si factorii de influenta, prin intermediul careia se pot separa factorii esentiali de cei neesentiali. In cest scop se calculeaza coeficientul de corelatie.

u Evidentierea influentei factorilor asupra fenomenului analizat cu ajutorul coeficientului de determinatie, simplu sau multiplu.        

u Se stabileste marimea influentei factorilor prin inlocuirea valorii factorilor cauza in functia de corelatie calculata.

1.8. Sursele informationale utilizate

in analiza economico-financiara

Calitatea informatiilor isi pune amprenta asupra deciziilor luate de conducerea unitatilor economice. Informatiile utilizate in munca de analiza se extrag din urmatoarele surse:

u planul (programul) de productie si bugetul de venituri si cheltuieli;

u evidenta economica;

u alte surse informationale.

Deciziile isi ating scopul atunci cand informatiile culese indeplinesc urmatoarele conditii: sunt complete, reale, operative si asigura un decalaj de timp suficient intre momentul informarii si cel de luare a hotararilor in vederea corectarii activitatii de productie in scopul consolidarii economico-financiare a unitatilor economice.

Programul de productie si bugetul de venituri si cheltuieli este o sursa informationala principala deoarece compararea marimii efective a indicatorilor cu nivelul stabilit prin programul de activitate reprezinta criteriul de baza in aprecierea activitatii agentilor economici intr-un exercitiu financiar.

Pentru imbunatatirea muncii de conducere este necesar sa se intervina cu masuri eficiente chiar in timpul desfasurarii procesului de productie preintampinandu-se aspectele negative. In acest scop se face apel la planurile operative intocmite la diverse niveluri de conducere.

Planul unitatilor economice la diverse niveluri organizatorice reflecta proportiile la nivelul intreprinderilor si subunitatilor componente.

Se impune o verificare a indicatorilor prevazuti in programul de activitate al agentilor economici. In acest sens se verifica daca marimea indicatorilor reflecta conditiile existente in momentul elaborarii sale si daca la intocmirea programului s-au avut in vedere rezervele la toti factorii de productie.

Evidenta economica, prin cele trei forme ale sale (contabila, statistica si tehnic-operativa) furnizeaza informatii ce reflecta, prin intermediul indicatorilor, procesele si operatiile ce se petrec in unitatile economice. In forma sintetica, datele ce oglindesc procesele de productie sunt prezentate in darileblant si anexele la bilantul contabil.

Evidenta contabila oglindeste in expresie baneasca (uneori si in marimi naturale) miscarea si transformarea bunurilor materiale, circulatia acestora si rezultatele financiare obtinute in unitatile economice in urma desfasurarii proceselor de productie.

Se face apel atat la evidenta contabila sintetica, cat si la evidenta analitica. Contabilitatea sintetica permite o privire de ansamblu asupra realizarii sarcinilor de plan la un anumit indicator, iar contabilitatea analitica furnizeaza informatii ce permit aprofundarea fenomenelor si proceselor pana la stabilirea cauzelor finale ce determina abateri ale fenomenului cercetat.

Evidenta statistica permite un larg camp de investigare a fenomenelor economice. Informatiile statistice sunt utilizate in analiza unor indicatori ce nu se exprima valoric sau in calculul carora se face apel la indicatorii exprimati in unitati de masura naturale. Astfel, pe baza evidentei statistice se urmaresc si se analizeaza aspecte legate de folosirea fondului funciar, folosirea extensiva si intensiva a mijloacelor fixe, productivitatea muncii etc.

Sfera de utilizare a informatiilor statistice se mareste pe masura apropierii de varful piramidei sistemului informational, urmare a faptului ca la centralizarea datelor se face mult apel la metodele statistice de prelucrare a informatiilor economice.

Evidenta tehnic-operativa surprinde importante aspecte din activitatea agentilor economici cum ar fi: utilizarea resurselor de productie, indeplinirea normelor de munca, calitatea produselor, numarul scriptic de personal, circulatia si fluctuatia fortei de munca, respectarea normelor de consum etc.

Alte surse informationale se refera la procesele verbale intocmite de organele de control si revizie, procesele verbale intocmite cu ocazia adunarilor generale ale actionarilor, adresele si comunicarile primite de la agentul economic, materiale publicate in reviste de specialitate etc. De multe ori aceste surse informationale furnizeaza elemente ce nu se regasesc in nici una din celelalte surse informationale.

* *

- Care este trasatura caracteristica a obiectului analizei activitatii economic-financiare.

- Similitudinea dintre diagnosticul unei firme si diagnosticul medical.

- De ce analiza la nivel organizatoric inerior este mai utila persoanelor de decizie.

- De ce pune accentul pe factorii organizatorici, pe cei internim, pe cei controlabili, pe cei cu actiune direca, pe cei dependenti de efortul propriu si pe cei regenerabili.

- Ce importanta prezinta respectarea principiilor substituirii inlantuite a factorilor.

- De ce principalele baze de comparatie sunt nivelul programat al indicatorilor si cel inregistrat in anul anterior.