METODE DE LUCRU IN ASISTENTA SOCIALA

Modele de lucru folosite in asistenta sociala/tehnici de lucru

Metodologia investigatiilor de asistenta sociala : interviul si ancheta sociala

Modele de lucru folosite in asistenta sociala/tehnici de lucru

Metodologia  sau ansamblul metodelor de lucru se defineste ca o ramura a logici care studiaza principiile si demersurile investigatiei stiintifice, precum si metodele sale.

In domeniul socio-umanului, metodologia este definita ca o analiza sistematica a metodelor si tehnicilor pe baza carora se realizeaza o cercetare teoretica sau aplicativa.

Asistenta sociala are o metodologie specifica, astfel identificam urmatoarele elemente:

a)     teoriile de referinta (respectiv marile modele);

b)     metodele si tehnicile de cunoastere si interventie;

c)      procedeele de evaluare a realitati empirice si de reconstructie teoretica  acesteia, precum si de evaluare a gradului de eficienta a demersului asistential.

Concepte-cheie

Metoda = in sensul utilizat in stiinte si in filosofie, este un mod de cercetare, o maniera de cunoastere sau de transformare a realitatii; este o maniera de a face un lucru urmand anumite principii si parcurgand niste etape intr-o anumita ordine, imprimand actiunii coerenta si continuitate.

Tehnica = ansamblu de prescriptii metodologice (reguli, procedee) pentru o actiune eficienta in planul praxisului sau al reflectiilor teoretice. Tehnicile sunt formele concrete pe care le imbraca metodele, fiind posibil ca una si aceeasi metoda sa se realizeze cu ajutorul unor tehnici diferite.

Procedeul = modul de utilizare a instrumentelor de investigare stiintifica.

Instrumentul = un mijloc material utilizat de cercetator pentru cunoasterea stiintifica a fenomenelor sociale (de exemplu: foaia de observatie, ghidul de interviu, aparatura tehnica).

Strategia = arta de a pune in relatie un ansamblu de factori - resurse umane, materiale, institutionale - si organizarea lor in vederea atingerii scopului propus. Strategia presupune combinarea unor metode si tehnici de investigare si interventie sociala, ghidate de un set de presupozitii adecvate obiectivelor stabilite. Strategia a devenit un termen de referinta in terminologia actuala a asistentei sociale si se concretizeaza in initierea unor proiecte de interventie in sensul schimbarii.

MODELUL MEDICAL CASEWORK

Modelul medical a evoluat in timp, gratie modernizarii perspectivelor psihosociologice de analiza a problemelor umane si sociale, devenind tot mai mult o marca metodologica  a asistentei sociale. Denumirile sub care il regasim in prezent sunt acelea de casework, serviciu social individualizat sau metoda interventiei psihosociale. In esenta, modelul conserva orientarea initiala catre persoana asistatului sau/si catre microgrupul de apartenenta (in special cel familial, dar si cel professional religios, educational) Din acest motiv se prefera utilizarea sintagmei “interventie sociala personalizata” (mai curand decat “individuala”), sintagma care semnifica in acelasi timp existenta unei relatii asistent-asistat de la persoana la persoana, ca si includerea in relatia de ajutorare a persoanelor din promixitatea clientului (care nu mai este un “individ”, o entitate abstracta caracterizata, in traditia filosofiei moderne, in primul rand printr-o autonomie si o solitutidine originara si abia in plan second prin relatii de intredependenta).

Modelul (sau metoda – cum prefera sa o numeasca unii asistenti sociali) se proclama psihosocial(a), in sensul ca analizele de situatie problematica, diagnosticele  si interventiile propriu-zise vizeaza elemente de viata psihica si psihosociala ale clientului; de asemenea, metoda interventiei psihosociale utilizeaza instrumentele din arsenalul psihologic si sociologic pentru a-l ajuta pe client in plan personal si in planul functionarii sociale.

Denumirile diferite utilizate in literatura canadiana (serviciu social individualizat sau interventie personalizata) si in cea Americana si europeana (interventie psihosociala) trimit la doua nuante ale unuia si aceluiasi model: “serviciul individualizat este orientat, inainte de toate, catre adaptarea persoanelor la situatia lor si catre rezolvarea problemelor rezultate din interactiunea persoana-situatie, in timp ce evoluand, interventia psihosociala este preocupata mai curand de problemele legate de bunastarea personala si de functionarea sociala a clientilor”.

Rezumand “obiectul” si finalitatea interventiei psihosociale, vom spune ca este vorba despre persoana (adica individual ca fiinta sociala) aflata in dificultate, pe care o sprijinim pentru a-si rezolva problemele si pentru a-i favoriza functionarea sociala.

Atat “obiectul”, cat si finalitatea presupun utilizarea unor mijloace care privilegiaza relatia dinamica intre asistent, asistat si problema cu care acesta din urma se confrunta.

Cum se realizeaza insa in mod concret sprijinul psihologic individualizat ?

Se poate considera ca exista cinci faze ale procesului de ajutorare.

Faza de intalnire: poate fi “provocata“ de catre asistentul social care identifica o persoana aflata intr-o situatie problematica sau poate sa urmeze unei cereri din partea persoanei in cauza, care solicita ajutor ;este o etapa de cunoastere reciproca, profund marcata de elemente emotionale, si in cadrul careia se construieste fundamental relatiei de incredere; pentru clientii care recurg la asistenta sociala in urma unui mandate tutelar sau penal, faza de intalnire este in acelasi timp si etapa de luare in grija.

Faza studiului psihosocial vizeaza cunoasterea acelor elemente din viata clientului care ii sunt necesare asistentului social pentru a-l putea ajuta: situatia familiala,materiala si de habitat; activitatea profesionala si pregatirea scolara: factorii bio-psihosociali (sanatate, experiente traite, atitudini, aspiratii, roluri jucate, apartenenta de grup etc.) ;elemente semnificative ale istoriei individuale; relatiile interpersonale fundamentale si secundare, factorii de presiune si cauzele lor probabile; experientele problematice anterioare si modul lor de solutionare ;resursele si limitele (constrangerile) clientului; identificarea problemei actuale si evaluarea preliminara a cauzei ei.

Faza de diagnostic psihosocial sau de evaluare a situatiei clientului. Prin diagnostic trebuie sa se poata raspunde la urmatoarele tipuri de intrebari: cum percepe clientul (si cum percep cei din proximitatea sa) situatia problematica?, care sunt conditiile de mediu care au dat nastere problemei?, care sunt elementele personale care au determinat aparitia problemei clientului?, care sunt scopurile si asteptarile clientului in ceea ce priveste solutionarea?, ce forte faciliteaza si ce forte franeaza rezolvarea problemei?. Diagnosticul psihosocial este o evaluare (dintr-o dubla perspectiva : a personalitatii individului si a mediului sau social) a problemei cu care se confrunta clientul si o proiectie realista a mijloacelor de a o rezolva.

Elaborarea planului de interventie, adica stabilirea obiectivelor, a mijloacelor de realizare si a etapelor de parcurs.

Faza de realizare a planului sau interventia psihosociala propriu-zisa

In fiecare dintre cele 5 faze, autoarea mentionata indica utilizarea unor tehnici de comunicare (interviu) si de sprijin pe care le grupeaza in trei categorii: tehnici de sustinere si dezvoltare a atuurilor cleintului; tehnici de ghidare si orientare; tehnici de clarificare .

Referat: Iubirea ca armonie si conflictualitate - dragostea Lucrare: Dreptul la locuire si copii strazii

Metodologia investigatiilor de asistenta sociala

In relatia care se stabileste intre asistentul social si sistemul client, INTERVIUL este deopotriva un mijloc cotidian de comunicare si o metoda de cunoastere si interventie. El poate fi definit ca o relatie asimetrica de comunicare, in cadrul careia asistentul social formuleaza intrebarile, iar clientul ofera informatiile solicitate, necesare constructiei proiectului de interventie. Asistenta sociala face apel in special la interviul non- directiv sau nedirijat. Aceasta pleaca de la premise ca subiectul interogat este in masura sa ofere un discurs coerent cu privire la problemele si experientele traite . Postulatul pe care se sprijina maniera non- directive de intervievare este acela ca elementele de ordin afectiv, exprimate liber de catre subiect, sunt mai profunde si mai semnificative decat informatiile pe care clientul ni le comunica intr-un context de autocenzura si rationalizare. Non- directivitatea nu este numai o problema de tehnica (de maniera) de intervievare, ci si o problema de atitudine generala fata de interlocutor.

Interviul non-directiv va fi acompaniat, in interventia sociala, de o suma de aplicatii de genul tehnicilor de sustinere si dezvoltare a atuurilor clientului, prezentate in cadrul modelului medical.

In conditiile reconsiderarii dimensiunii calitative a socialului, asistam la un reviriment al tehnicii povestirii autobiografice, deopotriva in cercetarea si in interventia sociala. Aceasta tehnica poarta mai multe denumiri ca : povestire a vietii, istorie individuala, istorie sociala a individului, sintagmele respective desemnand realitati sensibil diferite.

Povestirea vietii este definite ca un process de cercetare globala in care individual interogat se situeaza ca subiect uman gandind si actionand, organizandu-si experientele traite intr-un discurs coerent ce poarta pecetea subiectivitatii. raporturile familiale, munca, relatiile afective.

In asistenta sociala sunt utilizate trei tipuri de povestiri ale vietii: povestirea biografica, teoretica si editata. O povestire este biografica atunci cand cauta sa reconstituie istoria completa a unei vietii, dand seama de ansamblul experientelor subiectului, de evenimentele esentiale din existenta sa, pe cat posibil in ordine cronologica. Povestirea tematica se limiteaza la o perioada sau la un eveniment din viata clientului (de exemplu copilaria, constituirea sau destramarea familiei, activitatea profesionala.) O povestire este editata (modificata, reorganizata) atunci cand in discursul subiectului sunt inserate comentarii si explicatii realizate de catre o alta persoana (cercetatorul asistentul social , reprezentantul unei autoritati publice, un alt agent educational). Fie ca se porneste de la o povestire biografica integrala sau de la una tematica, povestirea editata se apropie de forma si continut de ceea ce in sociologie se numeste istorie sociala a individului.

Pentru o evaluare corecta a nevoilor si resurselor, asistentul social trebuie sa inteleaga modul in care elementele contextului social, familial si individual afecteaza:

situatia persoanei asistate;

vointa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru

imbunatatirea conditiilor de viata (cine solicita ajutorul asistentului social? - persoana care are nevoie de ajutor sau o persoana din anturajul acesteia; modul in care persoana asistata sustine actiunea de colectare a datelor si de pregatire a documentelor necesare asistentei etc.);

cadrul familial (relatiile dintre membrii familiei; compozitia familiei si relatia

cu rudele; identitatea etnica, religioasa si valorile asociate; situatiile in care membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale si modul in care au fost folosite resursele; distributia rolurilor si a puterii in familie etc.) ;

gradul de integrare a persoanei asistate in comunitate (sentimentul de

apartenenta la alte grupuri; responsabilitatile asumate in cadrul comunitatii; modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a raspunde nevoilor personale sau familiale etc.);

aspectele de natura emotionala (tendinta de a se retrage si de a se izola de

ceilalti; inclinatia spre stari cum ar fi tristetea, furie, teama, rusinea etc.);

aspectele de natura intelectuala (idei si cunostinte folosite pentru intelegerea

propriei persoane, a problemelor si a celorlalti; abilitatea de a interpreta propria experienta; modalitatea de folosire a informatiilor si cunostintelor pentru a lua decizii etc.);

locul de munca (relatia cu colegii, perceptia asupra muncii etc.);

aspectele economice (achizitionarea resurselor si capacitatea de a administra si

aloca banii necesari platii bunurilor si serviciilor etc.);

aspectele fiziologice (starea de sanatate, nutritia);

aspectele juridice (drepturile si responsabilitatile care ii revin in calitate de

cetatean etc.).

In baza acestei intelegeri, asistentul social va putea stabili care sunt elementele situatiei asupra carora se va focaliza pe parcursul interventiei, fie ca resurse pe care sa le utilizeze, fie ca aspecte care trebuie imbunatatite. Pentru claritatea actiunilor care ar trebui realizate sau a celor care ar trebui avute in vedere in planul de interventie, asistentul social intocmeste lista cu nevoi, in ordinea prioritatii acestora.

Lista cu nevoi este importanta mai ales atunci cand persoanele asistate sunt dependente de asistenta combinata a serviciilor de asistenta sociala si medicala sau cand interventia se bazeaza pe lucrul in echipa multidisciplinara; in aceste situatii, lista care include nevoile persoanei asistate ajuta la clarificarea responsabilitatilor specialistilor implicati si la continuitatea actiunilor, evitandu-se suprapunerea serviciilor sau a actiunilor specialistilor.

In evaluarea nevoilor asistentul social trebuie sa inteleaga faptul ca, dincolo de trebuintele materiale si sociale primare, spectrul nevoilor umane difera de la o persoana la alta; asistentul social nu trebuie sa ia propriile sale nevoi drept etalon pentru considerarea nevoilor persoanei asistate.

Exista situatii de criza in care asistentul social trebuie sa actioneze urgent. Intr-o astfel de situatie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectarii datelor; el trebuie sa actioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu functioneaza in situatia data si ce la ar trebui facut. Dupa o prima interventie in situatie de urgenta asistentul social trebuie sa colecteze datele necesare pentru verificarea validitatii primei ipoteze si pentru identificarea resurselor disponibile. Greseala in practica poate aparea atunci cand asistentul social nu isi schimba prima ipoteza chiar si atunci cand apar informatii noi si continua sa actioneze in baza primei ipoteze formulate.

Ancheta sociala reprezinta o parte importanta a demersului realizat de asistentul social si este o parte componenta a dosarului social.

Ancheta sociala reprezinta proba legala pentru instantele judecatoresti iar raspunderea asupra continutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat sau au semnat ancheta sociala ( se efectueaza in mod obligatoriu de 2 persoane).

In munca de asistenta sociala, obtinerea unor rezultate concrete este esentiala, dar nu trebuie sa neglijam redactarile in scris a celor constatate cu ocazia investigatiei noastre.

Redactarea in scris, mergand paralel cu actiunea, este necesara din mai multe motive:

1. In primul rand, asistenta sociala are un caracter public, fiind efectuata de catre functionari ai statului, sau de catre organizatii neguvernamentale, cheltuielile fiind suportate din bugetul statului sau, respectiv al organizatiei neguvernamentale. Ca atare aceste actiuni sunt supuse controlului atat din punct de vedere financiar cat si din punct de vedere tehnic. Asistentul social isi desfasoara activitatea sub indrumarea si controlul unor manageri de programe sociale.

Dupa ce studiaza problema ce i s-a dat in sarcina si ajunge la anumite concluzii asistentul social supune planul lui de actiune aprobarii organelor superioare si numai in masura in care primeste  aprobarile si fondurile necesare, procedeaza la punerea lui in executie.

2. Deseori  o actiune inceputa de un asistent social trebuie continuata de altul. Cel care preia cazul trebuie sa cunoasca, din mers, toate cazurile aflate in lucru, prin studiul documentelor scrise intocmite de cel care a plecat.

3. Asistentul social are el insusi nevoie de redactari scrise, deoarece nimeni nu se poate bizui pe memoria sa, oricat de bine dotat ar fi din acest punct de vedere. Acesta lucreaza cu multiple cazuri, unele de lunga durata si este fireasca uitarea unor amanunte,unor informatii.

Este cunoscut faptul ca a face o vizita intr-o familie fara o cunoastere deplina a tuturor amanuntelor cazului, inseamna a comite o grava eroare profesionala, datorita faptului ca cel asistat isi pierde increderea in cel care afirma ca vrea sa-l ajute dar se dovedeste ca nu cunoaste cazul sau nu-i da suficienta importanta de vreme ce uita ce i s-a spus in vizitele anterioare.

Redactarea in scris a observatiilor facute constituie si o modalitate de autocritica necesara in aceasta munca. Prin redactare se sistematizeaza cunostintele, se verifica valoarea lor, se stabilesc lipsurile, se judeca eficacitatea rezultatelor obtinute, deci se analizeaza autocritic actiunea pe care astfel si-o poate corecta pe parcurs, imbunatatind-o mereu.

In redactarea anchetei sociale, asistentul social trebuie sa fie limpede, succint si in acelasi timp convingator. Aprobarea pentru finalitatea actiunii, fiind data de o persoana care nu are timp de pierdut, care are raspunderea financiara si administrativa a activitatii serviciului sau, ancheta ce i se prezinta trebuie sa faca dovada ca aprobarea solicitata este legala, justificata si utila.

Capitolul I - DATE   DE IDENTIFICARE

La prima vizita se procedeaza la identificarea persoanei, prin solicitarea buletinului de identitate, se noteaza numele, prenumele, data si locul nasterii, numele parintilor, daca sunt sau nu in viata, o schema a familiei ( genograma), componenta familiei.

Aceste date se noteaza pentru toate persoanele care locuiesc impreuna cu asistatul nostru. De asemenea, sunt solicitate date despre scolarizare, profesionalizare, locuri de munca ocupate cat si cel actual.

Capitolul II - SITUATIA  SOCIO ECONOMICA A FAMILIEI

Climatul familial, relatiile dintre membrii familiei, relatii dintre soti, relatiile dintre copii si parinti, cine se ocupa de educatia lor, relatiile familiei cu comunitatea.

Se solicita date despre orice venit intra in bugetul acestei familii:salarii, pensii (se trece numarul cuponului de pensie) burse, venituri din inchirieri, venituri realizate din munci ocazionale, prestari servicii etc. Se face o analiza a bugetului familiei, stabilirea soldului intre venituri si cheltuieli..

Locuinta, conditii igienico sanitare, utilitati, facilitati daca se  afla in proprietate, chirie, subchirie, dotata cu mobilier suficient sau insuficient, bine intretinuta, curata, igienica sau dimpotriva murdara, neigienica. Numarul de camere, raportate la numarul de persoane, este incapatoare, satisface desfasurarea zilnica a vietii de familie. Incalzitul se realizeaza cu soba de tuci, teracota sau incalzire centrala, iluminatul electric sau nu,pardoseala este din parchet, podele, nepardosita, ciment. Depinde de problema investigata pentru completarea fiecarui capitol cu noi repere de anchetat. Astfel la investigatia in familie a conditiilor de invatare in cazul unui copil cu esec scolar. La capitolul locuinta vom arata insuficienta spatiului rezervat copilului, inexistenta unui spatiu rezervat activitatii scolare a copilului, lipsa de amenajare a spatiului, lipsa unui birou sau masa de lucru, a unui raft de carti, dulap pentru ghiozdan si rechizite. Lipsa conditiilor: caldura, lumina, aerisire, etc.

Capitolul III –DESCRIEREA PROBLEMEI

Prezentarea problemei, in urma investigatiei sociale efectuate se culeg date privind starea de sanatate a fiecarui membru de familie, incepand cu problematica cazului pentru care am efectuat deplasarea si se arata daca asistatul, prezinta o boala sau diferite acuze medicale. Intotdeauna vom solicita bilete de iesire din spital, decizii medicale de incadrare in grad de invaliditate, retete, carnet de sanatate. La redactarea anchetei sociale se tine seama de diagnostice inscrise in acte oficiale. Daca ele nu exista este bine sa indrumam cazul la medicul de familie pentru obtinerea unor documente de specialitate. Aici si numai aici vom descrie in ancheta sociala datele privind starea de sanatate, boli, infirmitati etc.Identificarea nevoilor familiei

Capitolul IV -PLANUL INDIVIDUAL DE INTERVENTIE ( Recomandarile asistentului social)

Se concluzioneaza asupra problemei investigate si se fac propuneri de solutionare a cauzelor care au dus la aparitia carentei in familie sau se propun, pana la solutionarea acestora, mijloace paleative de asistenta sociala cum sunt: ajutorul banesc, cantina sociala, VMG, internari in unitati medico-sociale.

Se face referire in momentul unei propuneri la suportul legislativ in vigoare. Ancheta sociala este semnata, fiind trecut numele si prenumele asistentului social. La inceputul anchetei sociale se trece antetul institutiei,si numarul si data efectuarii anchetei.

ANCHETA SOCIALA

Asistent social

Sef serviciu..

I.          Date de identificare

a)       Numele/prenumele/CNP-ul .

Data nasterii

Locul nasterii.

Domiciliul.

Religie.

Etnie.

b) Parinti

Mama Nume/prenume Domiciliul. Profesia Locul de munca.. Religie. Etnie.

Tata Nume/prenume.. Domiciliul.. Profesia

Locul de munca. Religie. Etnie.

Componenta familiei (frati, surori, alte persoane care locuiesc impreuna cu copilul)

II. Situatia socio-economica a familiei (se vor descrie)

I.         Climatul familial, relatiile dintre membrii familiei:

II.       Relatiile familiei cu comunitatea:

III.      Situatia economica a familiei (venituri):

IV.     Locuinta: conditii igienico sanitare, utilitati, facilitati speciale etc.

III Descrierea problemei

I. Prezentarea faptelor si evenimentelor in contextul in care se desfasoara, starea de sanatate:

II. Identificarea nevoilor copilului si familiei:

IV.Planul individual de interventie (din punct de vedere social):

I.         Recomandarile asistentului social:

..Data:

Semnatura asistentului social..

Semnatura sefului de serviciu..