Stadiile stresului (dupa Selye) - stresul la locul de munca

Reactia de alarma

Este primul raspuns al organismului, acest proces insemnand “mobilizarea generala” a fortelor de aparare ale organismului. In faza acuta a reactiei de alarma rezistenta generala a organismului scade sub nivelul mediu. Raspunsul complet insa nu se reduce la reactia de alarma caci, in cazul in care agentul nociv continua sa actioneze se produce starea de adaptare sau rezistenta. Cu alte cuvinte nici un organism nu se poate afla in starea de alarma permanenta. Aceasta reactie initiala este urmata in mod necesar de un stadiu de rezistenta.

Stadiul de rezistenta

Acest al doilea stadiu se deosebeste de primul prin reactiile chimice si fiziologice care se produc. Dupa ce organismul s-a adaptat, in stadiul de rezistenta, capacitatea de rezistenta a organismului creste peste cea medie.

3 Stadiul de epuizare       

Daca persoana este expusa mai mult timp actiunii unui agent nociv, adaptarea obtinuta dispare. Astfel se ajunge in al treilea stadiu ale carui simptome seamana cu caracteristicile stadiului de alarma. In stadiul de epuizare rezistenta este mai mica decat cea medie.

Stresul determina blocarea alarmei la nivel cerebral, care raspunde de pregatirea corpului pentru actiuni defensive. Sistemul nervos este trezit si hormonii sunt eliberati pentru a ascuti simturile, a accelera pulsul, a creste frecventa respiratiei, a tensiona muschii. Acest raspuns este important pentru ca ajuta in apararea impotriva anumitor situatii. Raspunsul este “preprogramat biologic”. Toata lumea raspunde aproximativ in acelasi mod, indiferent daca situatia stresanta este prezenta la locul de munca, in familie, in viata de zi cu zi. Viata scurta sau lipsa de frecventa a episoadelor de stres nu pun probleme serioase. Dar cand situatiile stresante nu se rezolva, corpul este mentinut intr-o stare constanta de activare care creste rata de solicitare a sistemului biologic. In cele din urma, apare oboseala sau distrugerea abilitatii organismului de a se repara si de a se apara. Ca rezultat, riscul de boala este iminent.

3. Stresul la locul de munca

S-au evidentiat multiple forme ale stresului. Ca exemplu: stresul in perioada copilariei, stresul la adolescenti, la persoanele virstnice, stresul marital, familial, financiar etc.

In conditiile vietii actuale una dintre cele mai importante fatete ale stresului este stresul la locul de munca.

Stresul la locul de munca poate fi definit ca fiind rezultatul cel mai daunator, fizic si psihic, ce se produce cand cerintele postului nu se potrivesc cu resursele, capacitatile si nevoile angajatului.

Conform unor puncte de vedere diferentele intre caracteristicile individuale, ca personalitatea si stilul de rezolvare a problemelor, sunt cele mai importante in prezicerea caror conditii de munca vor deveni factori de stres, cu alte cuvinte problema apare datorita faptului ca ceea ce este stresant pentru o persoana poate sa nu fie o problema pentru alta persoana. Personalitatea poate avea o influenta importanta asupra senzatiei de stres. Ea afecteaza atat gradul de perceptie al potentialilor agenti ca fiind stresanti in fapt, cat si tipul de reactii care apar.

Factori de stres

Potentialii factori de stres din viata de organizatie pot afecta aproape pe oricine in orice organizatie in timp ce altii par sa afecteze numai pe cei care joaca anumite roluri.

Factori de stres la nivel executiv si managerial.

Document online: FORME SI METODE TERORISTE - forme ale terorismului anti-statal Lucrare: Combaterea saraciei la nivel comunitar

Supraincarcarea rolului - are loc atunci cand cineva trebuie sa se achite de prea multe indatoriri, intr-un timp prea scurt. Supraincarcarea rolului provoaca stres, ii impiedica pe cei afectati sa se bucure de placerile vietii, care pot reduce stresul.

Responsabilitatea mare – responsabilitatea fata de oameni si de lucruri, influenta asupra viitorului altora, au potentialul de a induce stres.

Factori de stres la nivel operational

Conditii improprii de munca – conditiile de munca neplacute sau chiar periculoase sunt factori importanti de stres.

Proiectarea necorespunzatoare a postului – poate provoca stres la oricare din nivelele organizationale. Supraincarcarea rolului sau posturile prea simple si neinteresante vor actiona ca agenti de stres. Monotonia si plictiseala se pot dovedi extrem de frustrante pentru cei care se simt capabili sa isi asume obligatii mai complexe.

Dupa modelul lui R. Karasek asupra solicitatilor si controlului in cadrul postului, posturile in care exista solicitari mari dar nu dau decat posibilitati reduse de control asupra deciziilor profesionale sunt in mod special predispuse sa produca stres si reactii negative la stres. Solicitarile mari pot aduce cu ele un ritm de lucru neuniform, supraincarcarea, timpul foarte limitat, sau responsabilitatea pentru mari pierderi materiale posibile. Lipsa de control se refera la aria limitata de decizie si autoritate.

Factori generali de stres

Exista factori de stres care probabil sunt resimtiti uniform de orice actor social.

Conflictele interpersonale – sunt un factor puternic, in special pentru cei cu tendinte accentuate de a-l evita. Intreaga gama de conflicte, de la ciocnirile de personalitati pana la certurile intergrupuri are mari sanse de a provoca stres, cand conduce la atacuri reale sau doar percepute, asupra integritatii sau bunei pareri despre sine.

Conflictul serviviu-familie – stresul izvoraste din conflictul de roluri intre a fi membrul al unei familii si a fi membrul unei organizatii.

Nesiguranta postului – un post sigur este un obiectiv important pentru aproape oricine si cand acesta este amenintat, poate aparea stresul.

Ambiguitatea rolului – exista acolo unde obiectivele postului sau modul de a accede la ele sunt neclare. Lipsa unei directive se poate dovedi stresanta, in special pentru cei care tolereaza greu o astfel de ambiguitate.

Alaturi de acesti factori generali mai pot fi intalniti si alti factori de stres: lipsa locului de munca, un loc de munca bun poate fi stresant atunci cand angajatul este permanent nesatisfacut, nu are perspectiva de avansare sau de schimbare semnificativa, nu are siguranta prezentei pe postul potrivit si, in acelasi timp, nu stie ce altceva ar putea face. Echipa sau organizatia pot fi stresante atunci cand cerintele sunt conflictuale, obiectivele neclare, sau resursele neadecvate, daca au loc schimbari fara consultare sau planificare adecvate, sau daca exista un conflict intre satisfacerea nevoilor si asteptari. Alte cauze de stres pot fi conditiile proaste de munca (zgomot, iluminare, mizerie, umiditate, caldura/frig excesiv, ergonomie), un slab management al timpului, finantare nesigura, lipsa procedurilor de suport si supervizare. Locul de munca poate fi stresant daca angajatul are prea mult sau prea putin de facut, daca slujba este prea grea sau prea usoara, daca angajatul trebuie sa ia decizii fara a beneficia de informare sau autoritate adecvate, daca primeste termene asupra carora nu are nici un control sau daca are responsabilitatea vietii altora. Stresul poate fi generat de relatiile cu superiorii, subordonatii, colegii, consiliul de administratie, beneficiari, membrii sau persoane din alte organizatii.

O importanta categorie de factori mai sunt si cei autoindusi. Acestia sunt specifici persoanelor care nu se trateaza adecvat pe ele insele. Ei se pot datora neglijarii fizice, care pe langa potentialul stresant propriu, poate determina capacitatea de a rezista altor factori stresanti, sau abandonarii perioadelor de relaxare.

Ca factori de stres externi, care scapa controlului putem aminti: schimbarile legislative, deciziile finantatorilor, traficul, transportul in comun.