Analiza sistemului de protectie a persoanelor cu handicap - masuri de asistenta sociala

Scurt istoric

Asistenta sociala este componenta non-contributiva a sistemului de protectie sociala si reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane, mai ales a persoanelor cu handicap.

Obiectivul principal il constituie protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente pentru participarea activa la viata sociala. Asistenta sociala dezvoltata rapid dupa 1990 a avut mai degraba un caracter fragmentat, constituit mai ales in jurul unor situatii de criza, fara prioritati clar stabilite.

In prima perioada dupa 1990, sistemul de asistenta sociala urmarea asigurarea unei protectii minimale legislatia adoptata in aceasta perioada avand in vedere dezvoltarea unui sistem de beneficii pentru depasirea perioadei de tranzitie catre o economie de piata.

De asemenea, incercarea de descentralizare rapida care a avut loc mai ales dupa 1997 a generat incoerenta organizationala, costuri sociale ridicate, si a scazut capacitatea de supervizare si control, in acelasi timp functionand mai multe institutii de coordonare pe domenii sectoriale cum sunt copiii in dificultate, persoanele varstnice, persoanele cu handicap etc. In cele ce urmeaza sunt prezentate principalele aspecte ce tin de organizarea sistemului national de asistenta sociala.

Cadrul institutional

Anul 2001 a constituit pasul decisiv in crearea coerentei legislative si institutionale fiind adoptata Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala, act normativ care deschide calea reformei si dezvoltarii sistemului national de asistenta sociala.

Principalele directii ale acestui nou sistem sunt:

1) O noua abordare a constructiei institutionale dupa principiul „palniei”:

La nivel central, politica de asistenta sociala coordonata de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si realizata de mai multe institutii guvernamentale cu rol sau cu unele atributii in domeniu (Ministerul Sanatatii, Ministerul Justitiei, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Educatiei si Cercetarii si alte institutii centrale).

Coordonarea concertata a domeniului asistentei sociale s-a realizat odata cu trecerea in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, a Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie si a Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, incepand cu anul 2003.

Din anul 2005 functioneaza Colegiul pentru coordonarea asistentei sociale. Colegiul este coordonat de ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei si este format din secretarul de stat al Departamentului de Asistenta Sociala si Politici Familiale din cadrul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoane cu Handicap, presedintele Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei si presedintele Agentiei Nationale pentru Egalitatea de Sanse intre femei si barbati.

Colegiul asigura caracterul unitar al politicii generale in domeniul asistentei sociale, cat si in ceea ce priveste politicile sectoriale.

La nivel local (judet si localitate) sistemul de asistenta sociala este integrat si unitar, prin coordonarea activitatilor desfasurate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei prin directiile sale teritoriale si serviciul public de asistenta sociala din subordinea consiliilor judetene si locale, infiintat in baza Hotararii Guvernului nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a serviciului public de asistenta sociala si Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

2) Descentralizarea asistentei sociale la nivel de autoritate locala:

Autoritatile locale primesc responsabilitati accentuate in stabilirea drepturilor de asistenta sociala, cat si in furnizarea suportului financiar si in servicii. In acelasi timp se consolideaza rolul consiliilor judetene in dezvoltarea activitatii de asistenta sociala la nivel judetean si in organizarea si sustinerea activitatilor de asistenta sociala la nivel local.

Activitatea de protectie a drepturilor copilului si a persoanelor cu handicap sunt apanajul directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului din subordinea consiliilor judetene.

3) Organizarea sistemului national de servicii de asistenta sociala: se intemeiaza pe urmatoarele principii fundamentale: centrarea pe familie si comunitate, organizarea comunitara, parteneriatul, complementaritatea si diversificarea activitatilor pe masura cresterii resurselor.

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

Masuri de asistenta sociala

Din punct de vedere al masurilor de asistenta sociala acestea se impart in prestatii de asistenta sociala (alocatii familiale, ajutoare si indemnizatii) si servicii sociale.

A. Prestatiile de asistenta sociala reprezinta transferuri financiare care pot fi acordate pe o perioada determinata si cuprind: alocatii familiale, ajutoare sociale, indemnizatii.

Alocatiile familiale se acorda familiilor cu copii si au in vedere, in principal, nasterea, educatia si intretinerea copiilor si se materializeaza in:

• alocatia de stat pentru copii, prevazuta de Legea nr. 61/1993;
• alocatia familiala complementara, prevazuta de OUG nr. 105/2003;
• alocatia de sustinere pentru familia monoparentala, prevazuta de OUG nr. 105/2003;
• alocatia pentru nou-nascuti, prevazuta de Legea nr. 416/2001;
• alocatia lunara de plasament, prevazuta de OUG nr. 26/1997 si Legea nr. 272/2004;
• indemnizatia pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 (respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap);
• stimulent lunar pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 (respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap).

Ajutoarele sunt prestatii acordate in bani si in natura persoanelor sau familiilor ale caror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime si se materializeaza in:

• ajutorul social acordat in baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat;
• ajutorul pentru incalzirea locuintei acordat in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru incalzirea locuintei, precum si a unor facilitati populatiei pentru plata energiei termice, cu modificarile si completarile ulterioare;
• ajutorul banesc pentru achizitionarea unei centrale termice individuale sau a unui arzator automatizat, in baza OUG nr.91/2005 privind instituirea Programului de acordare a unor ajutoare banesti populatiei cu venituri reduse care utilizeaza pentru incalzirea locuintei gaze naturale;
• Ajutorul rambursabil pentru refugiati.

Indemnizatiile se acorda persoanelor pentru favorizarea incluziunii sociale si asigurarii unei vieti autonome si pot fi:

• alocatia sociala pentru adultii nevazatori cu handicap grav sau accentuat;
• indemnizatia pentru insotitorul adultului nevazator cu handicap grav;
• indemnizatia pentru adultii nevazatori cu handicap grav salariati;
• indemnizatia cuvenita adultilor cu handicap grav sau accentuat altii decat nevazatorii;
• indemnizatia lunara de hrana pentru copii si adulti infectati/bolnavi HIV/SIDA.

Finantarea prestatiilor de asistenta sociala se realizeaza, in principal, din bugetul de stat si din bugetele locale, conform legilor speciale care reglementeaza acordarea acestor prestatii.

B. Serviciile sociale reprezinta ansamblul complex de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunitatilor in vederea prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau dependenta pentru cresterea calitatii vietii si promovarea coeziunii sociale.

Serviciile sociale, alaturi de prestatiile sociale, precum si de alte sisteme de securitate sociala, intervin pentru solutionarea unor probleme potential generatoare de excluziune sociala.

Serviciile sociale sunt asigurate de catre autoritatile administratiei publice locale, precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private.

Furnizarea serviciilor sociale se bazeaza pe principii, cum sunt: solidaritatea sociala, centrarea pe familie si comunitate, abordarea globala, organizarea comunitara, parteneriatul, complementaritatea si lucrul in echipa.

Ca mari tipuri de servicii, acestea sunt:

v     servicii cu caracter primar care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situatii de dificultate sau vulnerabilitate care pot duce la marginalizarea sau excluziunea sociala;

v     servicii specializate care au drept scop mentinerea, refacerea sau dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie sociala.

Finantarea serviciilor sociale se realizeaza, in principal, din bugetele locale, bugetul de stat, contributiile beneficiarilor, sponsorizari si donatii.

Organizarea si functionarea sistemului national de asistenta sociala sunt guvernate de Legea-cadru nr. 705/2001 si legi speciale in ceea ce priveste protectia copilului, a persoanelor varstnice, persoanele cu handicap, familiilor cu copii, etc. Legea-cadru confera Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, functia generala de elaborare si coordonare a politicii sociale in general si a asistentei sociale in particular. Astfel Ministerul Muncii, impreuna cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap, precum si alte institutii din subordine elaboreaza politica in domeniu, administreaza si coordoneaza sistemul national de asistenta sociala, promoveaza drepturile familiei, copilului, persoanelor cu handicap si ale oricarei persoane aflate in nevoie si sustine financiar si tehnic programele de asistenta sociala.

Totusi, existenta mai multor legi, unele modificand direct sau indirect aplicarea altora, nu confera sistemului de asistenta sociala directii coerente. In plus, acest stil de reglementare nu da posibilitatea unei evaluari a sustenabilitatii masurilor promovate si nici a efectelor asupra intregului sistem.

Ar fi deci necesara realizarea reformei institutionale in domeniul asistentei sociale si politicilor familiale. Se propun infiintarea urmatoarelor institutii:

a. Inspectia Sociala, infiintata cu 1.01.2007, dar functionala doar din iulie 2007, si  structurile sale deconcentrate la nivel judetean, va asigura inspectia tuturor furnizorilor de prestatii si servicii sociale; aceasta are scop verificarea realizarii serviciilor sociale si acordarii prestatiilor de asistenta sociala si priveste toate institutiile publice si private, la nivel national si local, responsabile cu furnizarea prestatiilor si serviciilor sociale precum si cele care au activitati in domeniul protectiei sociale;

b. Agentia Nationala pentru Prestatii Sociale, va asigura gestionarea si administrarea unitara a prestatiilor  familiale; ea va asigura un sistem unitar de plata si de gestiune a tuturor prestatiilor sociale, cum sunt si cele pentru persoanele cu handicap.

Avantajele crearii acestei noi institutii sunt:

- acordarea prestatiilor in sistem integrat o singura data pe luna;

- realizarea dosarului de familie care va asigura o mai buna cunoastere a situatiei transferurilor financiare pentru familie si membrii acesteia;

- cost redus rezultat din centralizarea tuturor etapelor procesului de plata;

- gestionarea eficienta a fondurilor alocate pentru plata prestatiilor  sociale;

- asigurarea exportabilitatii prestatiilor sociale in conformitate cu prevederile Regulamentului 1408/CEE.

Pentru functionarea acestei noi structuri institutionale se are in vedere crearea sistemului informatic integrat pentru gestionarea prestatiilor sociale. Realizarea unui astfel de sistem va conduce la o serie de imbunatatiri de fond si de forma ale sistemului de administrare a prestatiilor, sistem care va determina cresterea productivitatii, scaderea costurilor anuale de gestionare si plata a prestatiilor din domeniul asistentei sociale si va oferi decidentilor intr-o maniera rapida si moderna informatiile necesare pentru decizii si elaborarea de politici si strategii. Acest nou sistem va permite automatizarea administratiei prestatiilor, gestionate in prezent de Directiile de Munca, precum si de Directiile de asistenta sociala.

c. Observatorul Social, va avea drept scop cresterea capacitatii Ministerului Muncii si ale altor institutii ale administratiei publice centrale de a defini politici sociale adecvate si de a lua decizii care se adreseaza nevoilor familiilor si grupurilor vulnerabile din Romania, inclusiv ale persoanelor cu handicap.