Studiu de caz - corupția in Romania

Studiu de caz - Corupția in Romania

„Corupția reprezintǎ, in cea mai simplǎ descriere a sa, abuzul de putere, cel mai adesea in scopul obținerii de caștiguri personale sau in avantajul unui grup cǎruia cineva ii este devotat. Corupția poate fi motivatǎ de lǎcomie, de dorința de pǎstrare sau de sporire a puterii sau credința intr-o presupusǎ stare de mai bine. Deși cel mai adesea cuvantul „corupție” este asociat abuzului de putere politicǎ din partea politicienilor sau funcționarilor publici, acest concept descrie, de fapt, un tipar comportamental intalnit in aproape orice sector.”[1] Aceastǎ caracterizare a corupției fǎcutǎ de un studiu sponsorizat de Banca Mondialǎ subliniazǎ foarte bine atat motivele apariției și dezvoltǎrii corupției cat și actorii implicați in acest fenomen. Este vorba aici atat despre oameni simpli care sunt cei mai afectați de pe urma acestui flagel dar care totuși ignorǎ și in cel mai rǎu caz chiar participǎ la acte de corupție, dar și despre personalitǎți importante din viața politicǎ sau funcționari publici care putem spune cǎ au oarecum, rolurile principale deoarece aceștia sunt persoanele care beneficiazǎ de pe urma actelor de corupție sǎvarșite in scopul obținerii de bunuri personale , in detrimentul societǎții. Problema corupției a dus la ingreunarea dezvoltǎri economice și instituționale la nivel de țarǎ , acest fenomen fǎcandu-și apariția indiferent de structura politicǎ , nivelul de dezvoltare a unei țǎri cu toate acestea se considerǎ cǎ , cu cat o țarǎ este mai dezvoltatǎ atat din punct de vedere social cat și economic gradul de acceptare și tolerare a corupție este mai scǎzut.

In Strategia Nationala Anticoruptie 2005 – 2007 este subliniat faptul cǎ prin corupție se ințelege: „devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal si substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor.” Actele de corupție derivǎ intocmai din nerespectarea acestor principii de imparțialitate și nedistribuirea in mod egal, echitabil și universal a bunurilor sau serviciilor publice , servicii pentru care cetǎțenii plǎtesc taxe și impozite. La nivelul administrației publice centrale principalele domenii in care se manifestǎ acte de corupție sunt privatizǎrile, achizițiile publice, acordarea de licențe și autorizații, scutiri și eșalonǎri de taxe și impozite, precum și valorificarea controalelor și contingentǎrilor, adicǎ aproximativ toate serviciile și activitǎțile care implicǎ relaționarea și legǎtura directǎ dintre funcționarii administrației centrale și beneficiarii direcți ai acestor servicii și mijloacele financiare corelate cu puterea de decizie. Legea nr. 78/2000[2] enumera urmǎtoarele categorii de acte de corupție, și anume : infracțiuni de corupție propriu-zisa : luare de mita dare de mita, primirea de foloase necuvenite, trafic de influența in ambele forme (vanzarea de influența, cumpararea de influența) și infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție dupǎ cum urmeazǎ: stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, fața de valoarea comerciala reala, a bunurilor aparținand, operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, comisa in cadrul, acțiunii de privatizare ori de executare silita, de reorganizare sau lichidare judiciara ori cu ocazia unei tranzacții comerciale, stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, fața de valoarea comerciala reala, a bunurilor aparținand autoritații publice sau instituțiilor publice, in cadrul unei acțiuni de vanzare a acestora sau de executare silita, savarșita de cei care au atribuții de conducere, de administrare, de gestionare, de executare silita, de reorganizare ori lichidare judiciara, acordarea de subventii cu incalcarea legii, neurmarirea conform legii a destinațiilor subvențiilor, utilizarea subvențiilor in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate,utilizarea in alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmeaza sa fie rambursate din fonduri publice, efectuarea de operatiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau insarcinarea pe care o indeplinește o persoana, daca sunt savarșite in scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Potrivit Programului național de prevenire a corupției[3] „ coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilitatea institutiilor statale” și asta intr-o Romanie care incǎ nu și-a revenit incǎ dupǎ ieșrea de sub regimul comunist și care se zbate din toate puterile sǎ devinǎ o economie infloritoare si o putere economicǎ concurentǎ celorlalte state membre in Uniunea Europeanǎ. Vorbind de Uniunea Europeanǎ trebuie menționat faptul cǎ datoritǎ faptului cǎ țara noastrǎ a fost aceptatǎ la negocieri și mai tarziu a aderat la aceastǎ uniune, a fǎcut ca in toate sectoarele sǎ aibǎ loc reforme pentru a putea aplica normele europene. Corupția a fost unul dintre motivele pentru care Romania nu a putut adera mai devreme, fiind incǎ o probleme de actualitate cu care aceastǎ țarǎ incǎ trebuie sǎ se confrunte. Rapoartele Comisiei Europene prezintǎ Romania ca pe o țarǎ care are foarte mult de suferit de pe urma corupției, aceasta existand la toate nivelele societǎții fiind de asemenea o problemǎ foarte gravǎ deoarece toate strategiile și toate programele implementate nu au avut nici un rezultat vizibil sau oarecum satisfacǎtor. De asemenea problemele de integritate din interiorul instituțiilor responsabile cu aplicarea programelor anticorupție sunt considerate de Comisia Europeanǎ piedici in eradicarea fenomenului corupției. Este totodatǎ criticatǎ slaba colaborare și coordonare intre instituțiile responsabile, element care duce la eficiența redusǎ a acestor incercǎri și imprecizia și neaplicarea la timp a legislației in domeniu aici existand și o recomandare venitǎ din partea Comisiei Europene in ceea ce priveǎte Romania „asigurarea aplicarii riguroase a legislatiei existente trebuie sa fie o prioritate a Guvernului Romaniei” existand o neconcordanțǎ in ceea ce privește politicile publice și strategiile elaborate pentru contracararea și eradicarea corupției și aplicarea lor efectivǎ.

Au existat la nivel de țarǎ și aspecte pozitive in ceea ce privește lupta impotriva corupției atat datoritǎ faptului cǎ cetǎțenii au inceput sǎ se implice mult mai mult și sǎ sesizeze orice acte de corupție, de asemenea a fost cerut accesul liber la informațiile de interes public, precum și publicarea declarațiilor detaliate de avere. Printre programele de informare și conștientizare a publicului in legǎturǎ cu rǎspandirea corupției cele care s-au bucurat de succes sunt programele „Nu da șpagǎ”(vezi anexa ) și „„Coalitia pentru un parlament curat”.

La nivelul UE , Romania a fǎcut foarte puține progrese (vezi anexa) aflandu-se de abia pe locul 11, in fața Bulgariei dar in spatele unor țǎri ca Polonia sau Grecia. De asemenea potrivit unui studiu efectuat de Transparency International la nivelul Europei și Asiei Centrale, Romania ocupǎ in anul 2007 in urma calculǎrii indicelui de percepție a corupției locul 69 din 180 de țǎri avand un indice de 3,7 , ajungand in anul 2008 la 3,8. : „Conform Indicelui de Percepție a Corupției lansat de Transparency International astazi, 23 septembrie 2008, Romania obtine 3,8 puncte din 10, punctaj cu o zecime superior celui din anul precedent. Astfel Romania urcǎ in clasamentul statelor membre ale Uniunii Europene, ocupand anul acesta penultima poziție, si lasand locul codaș Bulgariei, care inregistreaza o scǎdere de 0,5 puncte fațǎ de 2007.”[4]dar aceastǎ micǎ urcare nu este de naturǎ decat sǎ indulceascǎ puțin gustul amar pe care il lasǎ faptul cǎ media de creștere a celorlalte state membre este de 6,62 iar Romania a reușit in 10 ani sǎ creascǎ de la 3,4 la 3,8.

Autoritǎți cu atribuții in combaterea corupției sunt Direcția Generalǎ Anticorupție, Comitetul National de Prevenire a Criminalitatii, Direcția Naționalǎ Anticorupție, Consiliul Național de Prevenire a Criminalitǎții și Parchetul Național Anticorupție care au funcții in lupta contra corupției. Direcția Generalǎ Anticorupție[5] a fost infiintata in baza Legii nr.161/2005 si este structura specializata a Ministerului Administratiei si Internelor pentru prevenirea si combaterea coruptiei in randul personalului ministerului. Principala misiune[6] a acestui serviciu este combaterea corupției mari și medii, ca parte a strategiei Romaniei de consolidare a unei societați democratice și cultivare a valorilor europene. Centrul de Asistenta Anticoruptie inființat in 2003 acordǎ asistentǎ persoanelor implicate și martorilor la acte de corupție fiind un proiect al Transparency International. La nivelul Ministerului de Interne a fost inființatǎ Directia Politiei Economico - Financiare, in cadrul cǎreia funcționeazǎ un serviciu de combatere a corupției avand ca atribuții identificarea persoanelor care sunt predispuse spre fapte de corupție, identificarea celor care nu iși pot justifica averea, organizarea și prinderea in flagrant a persoanelor care sǎvarșesc acte de acest gen.

Existǎ cazuri celebre de corupție in Romania printre care cazul Rafo și cazul permiselor de conducere din Pitești.[7] In cazul permiselor de la Pitești, Curtea de Apel Pitesti a dispus arestarea preventivǎ pentru 30 de zile a unuia dintre polițistii trimisi in judecatǎ, joi, de DNA pentru fapte de corupție.Tanase Sabin Gheorghe, agent de politie la IPJ Arges, a fost trimis in judecata de procurorii anticorupție pentru cinci infracțiuni de trafic de influenta, o infractiune de luare de mita si o infractiune de abuz in serviciu in vederea obtinerii unui avantaj patrimonial. In legaturǎ cu arestarea preventivǎ a celuilalt politist trimis in judecatǎ joi, Ghita Gabriel Marius, Curtea de Apel Pitesti urmeazǎ sǎ se pronunțe ulterior. Acesta este ofițer de poliție judiciarǎ la IPJ Argeș, cu grad de subcomisar, si este acuzat de patru infracțiuni de trafic de influentǎ, o infractiune de abuz in serviciu, in vederea obtinerii unui avantaj patrimonial, o infractiune de luare de mita si o infractiune de fals intelectual in legatura directa cu infractiunea de trafic de influentǎ. In acelasi dosar au mai fost trimisi in judecata: Florian Radu, un alt politist argesean, pentru doua infractiuni de trafic de influenta, Ionel Petrisor Sarpe, subofiter in Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta Arges, pentru cumparare de influenta, Valerica Pandelea, pentru complicitate la infractiunea de abuz in serviciu in vederea obtinerii unui avantaj patrimonial si o infractiune de dare de mita, Mihaela Delia Ilie, avocat, Marin Berbece, Steluta Tanase, George Alexandru Tanase, acuzati de cumparare de influenta, Maria Miu, pentru complicitate la infractiunea de trafic de influenta si Catalin Viorel Oarza, pentru cumparare de influenta si uz de fals in legatura directa cu infractiunea de cumparare de influenta.

Conform rechizitoriului, in perioada iulie-septembrie 2006, Marius Gabriel Ghita si Sabin Gheorghe Tanase au pretins si primit aproximativ 900 de euro de la o persoana, lasand sa se creada ca au influenta asupra unor ofiteri examinatori de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculari Vehicule (SPCRPCIV) Arges, pentru ca aceasta sa obtina permisul de conducere fara sa se prezinte efectiv la examen. In noiembrie 2006, Marius Gabriel Ghita, sprijinit de Maria Miu, a pretins si primit suma de 400 de euro de la Steluta Tanase si George Alexandru Tanase, pentru ca acesta sa obtina permisul de conducere in conditii frauduloase. In august 2006, Marius Gabriel Ghita a pretins si primit de la Marin Berbece 3.000.000 de lei (vechi), lasandu-l sa creada ca poate influenta niste angajati de la Serviciul Medico-Legal Arges, in vederea obtinerii unui certificat medico-legal care sa ateste o situatie nereala. Marius Gabriel Ghita a pretins si primit efectiv 2.000.000 de lei (vechi) de la Mihaela Delia Ilie, lasand-o sa creada ca are influenta asupra unui coleg pentru ca acesta sa nu puna in executare un mandat de executare a pedepsei inchisorii. In perioada iulie-noiembrie 2006 agentii de politie Sabin Gheorghe Tanase si Florian Radu au pretins si primit in total 2.400 de euro si 600 de dolari SUA de la Catalin Viorel Oarza si Ionel Petrisor Sarpe, lasandu-i sa creada ca au influenta asupra unor functionari de la ISU Arges, in vederea promovarii examenului de incadrare ca subofiter in aceasta structura. Pentru a participa la examen, Catalin Viorel Oarza a folosit o diploma de liceu falsificata, pusa la dispozitie de unul dintre politisti. Marius Gabriel Ghita si Sabin Gheorghe Tanase au acceptat promisiunea oferirii de catre Valerica Pandelea a sumei de 100.000.000 de lei (vechi) pentru fiecare dintre ei pentru a nu-si indeplini obligatiile de serviciu. Valerica Pandelea le-a cerut celor doi politisti sa ia peste 7.000 de pachete de tigari nemarcate fiscal, urmand ca Pandelea sa le comercializeze iar banii rezultati sa fie impartiti.

In cadrul cazului prezentat mai sus justiția și-a indeplinit obligațiile și a luat mǎsurile necesare pentru pedepsirea corupției. O realitate crudǎ este insǎ este insǎ aceea cǎ actele de corupție existǎ chiar și cu acordul justiției. Pentru diminuarea actelor de corupție justiția trebuie sǎ reacționeze astfel incat la depistarea acestora sǎ ia mǎsurile necesare prompt și fǎrǎ favoritisme. O exprimare realǎ asupra corupției care vine in completarea celor enunțate mai sus este datǎ de urmǎtorul citat: „ Existǎ douǎ adevǎruri universale legate de abordarea corupției. In primul rand, corupția, indiferent cum am defini-o, nu poate fi eradicatǎ in nici o societate. Ea va rezista, deoarece este motivatǎ de douǎ aspecte esențiale ale naturii umane: necesitatea și lǎcomia.”[8]