Actele administrativ-jurisdictionale

Actele administrativ-jurisdictionale

1. Notiunea de act administrativ-jurisdictional

Teoria a clasificat actele administrative in trei categorii: acte administrative de autoritate, acte administrative de gestiune si acte administrative cu caracter jurisdictional. Actele administrative cu caracter jurisdictional au anumite caracteristici, si anume:

- sunt acte administrative intrucat emana de la un organ de jurisdictie ce functioneaza in cadrul administratiei publice;

- sunt acte de jurisdictie intrucat prin ele se solutioneaza, dupa o anumita procedura, prevazuta de lege, un conflict juridic ivit intre un serviciu public si un particular.

Observam ca, in acest sens, se exprima si definitia data notiunii de catre Legea contenciosului administrativ: „act administrativ-jurisdictional, actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare”.

2. Controlul instantelor de contencios administrativ asupra

actelor administrativ-jurisdictionale

Revolutionand vechea filozofie a contenciosului administrativ - aceea a administratiei active, sau a administratorului-judecator - Constitutia Romaniei din 2003 marcheaza un moment de cotitura in aceasta privinta, stabilind ca: „Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

„De multe ori m-am simtit nedreptatita. S-a intamplat, se intampla frecvent, de exemplu la serviciu se intampla sa fii nedrept din cauza organizarii sociale a relatiilor. Trebuie sa muncesti foarte mult si sa fii foarte serios si trebuie multa rabdare ca ceilalti sa vada calitatea umana pe care o ai. Se intampla de foarte multe ori sa nu fii ascultat, sa primesti observatie fara posibilitatea de a remedia situatia.”

Femeile cu studii medii sunt nemultumite si de faptul ca nu se simt considerate ca parte a echipelor medicale:

„Exista acele mentalitati… lucrand ca asistent medical totul vine din partea sefilor. Se spune ca tu nu ai dreptul la o opinie, ce spui tu nu e corect, desi stii foarte bine ca asa este. Ne place aceasta meserie si avem o satisfactie cand un bolnav pleaca acasa si iti multumeste. Totul vine din partea sefilor. Putini sunt cei care lucreaza cu tine ca o echipa. Sigur ca esti nedreptatit. Fiecare suntem buni la ceva.”

Una dintre femeile intervievate a nuantat problema ierarhiei si structurii inechitabile de putere dintre femei si barbati si descrie situatia discriminarii pe criterii de afiliere sau simpatie politica, ce intervin in licitatii si incheierea contractelor: „Esti sau nu in arealul de placere al unui decident, iei contracte altii au primit contracte pe criterii politice (barbatii).

Efecte ale discriminarii asupra femeilor

Discriminarea subiectiva sau individuala reflecta evolutia si dinamica normativa a societatii. Perceperea acestui tip de discriminare s-a regasit ca problema in discursul femeilor divortate si cu studii medii si superioare. Acest tip de discriminare pune accentul pe sentimentul unei persoane ca a fost nedreptatita sau respinsa de sistem doar datorita unui criteriu. In cazul femeilor rome din comunitatea traditionala, transpar vag emotii negative asociate cu discriminarea subiectiva, ele nu sunt exprimate suficient de consistent pentru a sustine schimbarea modelelor culturale traditionale dominante.

Atata vreme cat discriminarea subiectiva nu este reflectata de un nivel semnificativ de frustrare vizibil la nivel de grup, este foarte putin probabil sa apara oportunitati de exprimare si recunoastere si, cu atat mai putin, mecanisme de schimbare sociala.

Totusi, sunt evidente efectele negative pe care le are discriminarea asupra femeilor. Indiferent daca femeia este expusa unor comportamente, practici sau atitudini discriminatorii acasa, la munca sau in strainatate, efectele transpar in stari emotionale marcate de depresie, stima de sine foarte scazuta, lipsa de aspiratii, pesimism si in recurgerea la strategii de supravietuire marcate de resemnare, refuzul adevarului, lipsa de reactie. Reprezentantii organizatiilor ofertante de servicii de consiliere si asistenta au semnalat aceste fenomene, insistand asupra incapacitatii femeilor discriminate de a rupe cercul vicios al propriei vulnerabilitati.

Resemnare: Asteptarile si regulile asociate unor statusuri si roluri traditionale sunt foarte constrangatoare si imbraca forme opresive asupra femeilor din orasele mai mici si comunitatile rurale. „Ce zice lumea?” cantareste mult mai mult decat optiunile personale, care adeseori sunt negate, sunt ignorate si, in mod distructiv, interpretate ca fiind maligne pentru propria persoana. Dependente financiar de sot sau supra-responsabilizate in intretinerea familiei, femeile nu isi recunosc problemele, le neaga si, in orice caz, nu dispun de energia de a le rezolva in favoarea propriei persoane:

,,Ele nu isi dau seama. Sau sunt atat de obosite, nu mai au rabdare, educate, sau in familie au fost invatate sa indure. Rolul tau este sa taci si sa induri pentru copii.”

Refuzul adevarului: Nefiind imputernicite sa admita problemele, astfel de femei nu indraznesc sa faca apel sau refuza ajutorul venit din partea unor organizatii de consiliere sau sprijin pentru femei aflate in dificultate:

,,Sunt putine care spun ca au probleme. Avem relatii foarte bune cu politia. E greu in orasul mic sa spuna ca e batuta. Nu are bani, unde sa mearga. Era urmarita de sotul ei. E orasul mic si nu spun, oamenii se cunosc. Foarte putine spun, nu poti sa dovedesti, trebuie certificat medical, si le e rusine, automat stiu vecinii, te vede ca esti lovita. Noi oferim consiliere, mai mult nu putem sa facem.’’

,,Femeile sunt discriminate, traficul de carne vie, mult mai mult decat violenta domestica. Ce consiliere (sa faci n.n.) cu ele, cand sunt obosite de munca si de bataie? Ajunge sa omoare personalitatea, ajung sa se considere vinovate pt. ceea ce li se intampla, mai rau, aia merita, nu gandeste ca se traieste si mai bine, ca poti sa fii fericit. Au ajuns sa nu mai aiba incredere in ele, (isi zic ca n.n.) isi merita soarta, asta e crucea, trebuie sa o duc. .. Te doare, poti sa faci altceva, ii spui intr-o ora, o saptamana, spune ca isi merita soarta…mai rau este ca vin , au fost casnice, sotii aduceau banii, ele nu aveau capacitate financiara, le mai si urmareau…Asta e vorba caracteristica in localitati mici, „ce zice lumea?”. Ar trebuie schimbate creierele.”

Starea de depresie si complexe se asociaza nu numai cu violenta domestica, suprasolicitarea sau munca in strainatate, ci si cu somajul sau pensionarea precoce:

,,Sunt doamne pe care le stiu, s-au 'doborat la pensie”, le mai dau sa faca ceva la club Daca as intrerupe clubul seniorilor pentru 3 saptamani, ar fi disperate. Se vede dupa cum se imbraca. Trec pe culorile inchise, neglijente, nu se mai simt femei, nu se mai aranjeaza.”

,,Sa tina la ele, asta e important. Ar trebui sa fie invatate din nou sa se vada pe ele, sa se simta bine.”

Dintre persoanele intervievate sau studiate in comunitate, au fost si femei care au gasit strategii de a face fata discriminarii multiple la care sunt supuse, prin imputernicire, autocunoastere si depasirea propriilor limite, control asupra propriului corp.

Purificare si imputernicire: Femeile divortate (cu studii medii sau superioare, cu domiciliu in mediu urban, orase mari) au mentionat efectele purificatoare si imputernicirea construite dupa depasirea rupturii de fostul sot. In cazul lor, propria emancipare poate constitui premisa unei schimbari care eventual va depasi cadrul strict individual.

,,Depinde foarte, foarte mult cum privesti lucrurile. M-a durut, deranjat pe moment nedreptatea, dar am privit-o ca moment de purificare. Cum se intampla, asa este cel mai bine. Asa imi este favorabil. Acea nedreptate inseamna ceva pentru mine.”

,,Chiar daca am trecut printr-un divort am reusit sa rezolv problemele…Am reusit sa rezolv problemele cu fostul meu sot.”

,,Sunt genul de persoana care incerc sa gandesc pozitiv, nu ma mai afecteaza orice chestie (dupa divort, n.n.).’’

,,Cu fruntea sus, cu multa rabdare si cu piciorul in prag, am incercat sa depasesc situatia.”

Autocunoastere si depasirea propriilor limite: Alte comentarii au evidentiat rolul formativ al trairii discriminarii, interpretarea comportamentelor discriminatorii ca probe de autocunoastere si oportunitati de dezvoltare personala:

,,Era un sistem de relatii, eram nedreptatita, dar m-a stimulat asta. Nu am stiut sa fac ceva pentru a indrepta lucrul asta. Mi s-a transmis de catre cea mai inalta persoana mai bine sa nu ma inscriu la concurs. Nici nu am putut sa ma inscriu, sa vad daca sunt desteapta sau proasta.”

,,Eu am fugit de acasa, n-am stat sa ma marite..Am strins din dinti cind faceau glume cu tigani la facultate, cu mine de fata, dar numai eu stiam ce e in sufletul meu. Nu m-am lasat pana nu mi-am luat diploma. Acum nu ma mai tem de nimeni, merg in comunitate si daca se uita urat la mine, nu-mi pasa, nu mai au ce sa-mi faca.”

,,Mi-a zis, la mine in masina nu se urca tigani. Si eu am ras, si i-am spus ca tocmai s-a urcat o tiganca. Soferul mi-a zis, cred ca glumiti, o doamna asa draguta nu poate fi tigancaeu i-am raspuns ca poate glumeste el.”

Control asupra propriului corp: In cazul femeilor rome (cu status economic mediu si peste medie) din comunitatea traditionala, singura modificare notabila tine de educatia contraceptiva si de sanatatea reproducerii. Femeile nu mai au „cati copii le da Dumnezeu”, merg la medic si iau masuri pentru controlul nasterilor.”[3]

4.Discriminarea veniturilor. Tendinte de accentuare a discriminarii veniturilor

„Prima mare discriminare care se face este in privinta venituriloi iar de data asta nu mai avem de-a face cu o discriminare minoritara, pentru ca sunt afectate majoritatea femeilor, si nu doar o mica parte a acestora, aflate in situatii exceptionale. Regula in societatea romaneasca este ca o femeie va ajunge sa castige mai putini bani decat barbatii. Si asta in ciuda legislatiei care asigurai salarii egale. Aici, datele statistice sunt extrem de revelatoare.

Pentru esantionul investigat de Barometru, diferenta de venituri este grava. Veniturile femeilor sunt, in medie, jumatate din cele ale barbatilor. In luna iunie a anului 2000, venitul mediu lunar, declarat de barbatii din populatia investigata, a fost de 1.306.852 lei, iar venitul mediu lunar declarat de femeile din populatia investi gata a fost de 694.473 lei, reprezentand 53% din venitul barbatilor.

Tabel 1.Discriminarea veniturilor

Subiect – sex Total Masculin Feminin grupuri de venit .00 Count 42 192 234 fara venit % dintre subiecti – sex 5,6% 21,1% 14,1% 1.00 Count 10 24 34 % dintre subiecti – sex 1,3% 2,6% 2,0% 2.00 Count 113 228 341 % dintre subiecti – sex 15,1% 25,0% 20,5% Venituri mici 16,4% 27,0% 3.00 Count 221 238 459 % dintre subiecti – sex 29,5% 26,1% 27,6% 4.00 Count 239 172 411 % dintre subiecti – sex 31,9% 18,9% 24,7% Venituri medii 61,4% 45% 5.00 Count 75 37 112 % dintre subiecti — sex 10,0% 4,1% 6,7% 6.00 Count 50 21 71 % dintre subiecti – sex 6,7% 2,3% 4,3% Venituri mari 16,7% 6,3% Total Count 750 912 1662 % dintre subiecti – sex 100,0% 100,0% 100,0%

Sursa: Barometrul de gen,2000

O femeie din 5 nu are nici un fel de venituri. Intra aici elevele si studentele, somerele neinregistrate sau care nu mai primesc ajutor de somaj si, mai ales, casnicele. Proportia femeilor care nu au nici un fel de venituri este de patru ori mai mare decat a barbatilor care nu primesc venituri. Ce urmeaza este la fel de dramatic. Aproape jumatate dintre femei (48%) fie nu au nici un venit, fie au venituri de pana la jumatate de milion de lei pe luna. Proportia barbatilor aflati in aceeasi situatie este fix la jumatate. Aici, marimea proportiei femeilor aflate in partea inferioara a scalei veniturilor este amplificata de micimea veniturilor. Chiar daca, de regula, in cercetari de acest fel veniturile declarate trebuie considerate cu rezerve, subiectii fiind inclinati sa declare venilmi mai mici decat cele reale, cei pana la 500.000 de lei pe luna reprezinta o suma absolut insuficienta pentru a asigura supravietuirea in actuala societate romaneasca.

Situatia nu se imbunatateste pentru cealalta jumatate statistica a grupului de femei, cele care au venituri medii si mari, beneficiind astfel de o situatie comparabila cu cea a barbatilor. Comparabila, dar inferioara. Este adevarat ca 45% dintre femei se situeaza m aceeasi grupa de venituri - medii - in care se situeaza si majoritatea barbatilor (61%), dar se situeaza diferit. Grupele 3 si 4 dn venituri cuprind veniturile care se incadreaza intre 500.001 lei pe luna si 2.000.000 de lei pe luna. Si este evident ca femeile se grupeaza in partea inferioara a scalei - cu 26% dintre femei in grupa 3 de venituri si numai 19% in grupa 4 -, in vreme ce barbatii se distribuie relativ uniform intre cele doua grupe, cate 30% in fiecare. Este, de asemenea, evident ca femeilor li se interzice practic accesul in grupa veniturilor superioare. Daca luam in considerare veniturile de peste 3 milioane de lei ca fiind cele care caracterizeaza intrarea

Schimbarea logica si de gandire la nivelul legii fundamentale a avut consecinte in continutul Legii contenciosului administrativ, astfel incat, Legea nr. 554/2004 preia, ad litteram, textul constitutional, la art. 6 alin. 1, in totala opozitie cu prevederile legii anterioare care instituia un control limitat al instantelor de contencios asupra actelor administrativ-jurisdictionale.

Astfel, art. 6 din lege instituie obligatia partii vatamate care, nemultumita fiind de un act administrativ cu caracter jurisdictional, intentioneaza sa-l atace in contencios, sa notifice organului jurisdictional administrativ faptul ca nu opteaza pentru calea de atac administrativ-jurisdictionala, sau, daca a exercitat o asemenea cale de atac, sa notifice intentia de a renunta la ea. In aceste situatii partea are la dispozitie un termen de 15 zile pentru introducerea actiunii in contencios administrativ, care curge fie de la notificare, fie de la comunicarea deciziei organului administrativ jurisdictional sesizat, ce atesta renuntarea la jurisdictia speciala administrativa.

Ipoteza care ar putea ridica unele probleme de interpretare este aceea in care partea, ce se considera vatamata, optand pentru o procedura jurisdictional-administrativa, renunta, inainte de a se emite o decizie (actul administrativ jurisdictional) la aceasta, si se adreseaza instantei de contencios administrativ cu o plangere impotriva actului administrativ propriu-zis. Problema ce se pune este de a sti daca, fiind in situatia de a nu exista un act administrativ jurisdictional, mai sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 4.