Actele cu caracter politic ale parlamentului, presedintelui romaniei si guvernului in raporturile constitutionale dintre aceste autoritati publice

ACTELE CU CARACTER POLITIC ALE PARLAMENTULUI, PRESEDINTELUI ROMANIEI SI GUVERNULUI IN RAPORTURILE CONSTITUTIONALE DINTRE ACESTE AUTORITATI PUBLICE

Legiuitorul se fereste sa dea o calificare acestor acte, mentionandu-le pur si simplu ca atare, deci acte, nu acte administrative. Actele respective sunt facute in baza unei competente stabilita de lege, de organele parlamentare, Presedintele Romaniei in raportul lor cu Guvernul. Prin aceste acte sunt puse in miscare atributii care revin puterii legiuitoare, institutiei prezidentiale in raport cu Guvernul si respectiv atributii ale Guvernului in raport cu mentionatele subiecte de drept. Prin natura lor raporturile respective care fac obiectul acestor acte au caracter politic si nu sunt acte administrative de autoritate. Daca insa in ba/a acestor acte sunt emise de catre autoritatile administrative acte administrative prin care se pretinde vatamarea unor drepturi recunoscute de lege persoanelor fizice sau juridice din interdictia prevazuta de contenciosul administrativ, rezulta ca actele administrative nu pot face obiectul in contencios administrativ si judecatorul nu le poate controla nici pe calea exceptiei de ilegalitate in vederea acordarii de daune pentru pagubele suferite. Analizand aceasta categorie de acte, se poate observa ca exceptarea de la controlul judecatoresc a acestor acte nici nu era necesara.

Actul administrativ trebuie sa fie emis de un organ al Administratiei Publice, in acest sens este discutabil faptul ca nici Parlamentul nici Presedintele Romaniei, nici organele de conducere din cadrul Parlamentului si nici statul nu sunt organe ale Administratiei Publice. De aici se desprinde concluzia ca organele la care ne-am referit nu pot emite acte administrative.

Instituirea acestor exceptii a fost determinata printre altele, de noua organizare statala, politica si social-economica actuala care consacra separatia puterilor in stat si pluralismul politic, trecerea de la o economie de piata bazata in principal pe cerere si oferta, motiv de exemplu pentru renuntarea la categoriile actelor de planificare exceptate de la controlul judiciar in temeiul Legii 1/1967, in prezent abrogata.

Se impune precizarea ca, daca respectivele autoritati emit acte in afara acestor raporturi si ele intrunesc cerintele legale de control judiciar, atunci vor fi susceptibile de cenzura judecatoreasca in conditiile prezentei legi.

A.      ACTELE PRIVIND RAPORTURILE DINTRE PARLAMENT SI PRESEDINTELE ROMANIEI

Acest fine de neprimire rezulta printr-o interpretare ad-literam, ca sunt avute in vedere doua categorii de raporturi:

1). Parlament-Guvern;

2). Presedintele Romaniei-Guvern;

iar in fiecare raport- atat actele unui subiect, cat si actele celuilalt subiect. Daca s-ar fi urmarit numai actele Parlamentului, textul ar fi avut o redactare in genul 'actele Parlamentului in raporturile sale cu Guvernul'.

Se constata ca nu intra in sfera acestei exceptii' actele care privesc raporturile dintre Parlament si Presedintele Romaniei' care prin excelenta sunt acte politice, fie ca sunt acte ale Parlamentului⁶⁴ , fie ca sunt ale Presedintelui Romaniei⁶⁵. Desigur ca aceasta interpretare nu poate fi acceptata pentru ca ar reiesi ca tocmai ' actele de guvernamant' cele mai importante sa nu fie exceptate. Este de inteles ca alte acte ale Presedintelui Romaniei, care vizeaza statutul unor functionari sau alte aspecte legate de Administratia Publica pot fi atacate in contencios administrativ.

Si acest text trebuie sa-1 consideram modificat implict prin Constitutie, in realitate fiind vorba de trei raporturi: 1) Parlament-Presedintele Romaniei; 2) Parlament-Guvern; 3) Presedintele Romaniei-Guvern.

Acest fine de neprimire il vom denumi ' actele cu caracter politic' , pentru ca in esenta aceasta categorie a fost avuta in vedere si de legiuitorul din 1990, apoi este vorba numai de actele celor trei autoritati publice prin care acestea se controleaza si se contracareaza, potrivit regulilor statornicite de Constitutie, in principiu, orice act al Guvernului are caracter politic, dar sub incidenta art.2 lit.a din Legea 29/1990 asa cum acest text trebuie inteles in urma intrarii in vigoare a Constitutiei, se afla numai actele ce tin de natura raporturilor exclusiv politice dintre Guvern si Parlament, pe de o parte si Guvern si Presedintele Romaniei pe de alta parte.

Dreptul administrativ, din punct de vedere teoretic cat si practic expune printre actele administrative si actele administrative de autoritate adoptate atat de Parlament, cat si de Presedintele Romaniei. Astfel, dupa cum rezulta din prevederile de la punctul l Anexa la Legea 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si la unele masuri pentru realizarea locuintelor, Parlamentul aproba Planul National de amenajare a teritoriului. Actele administrative de autoritate emise de Presedintele Romaniei sunt decretele emise in realizarea atributiilor prevazute de art. 92 alin.2, dreptul de a declara cu aprobarea Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala a armatei in cazuri exceptionale art. 92 alin. 3, in caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, ia masuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintarziat la cunostinta Parlamentului, printr-un mesaj; art. 93 alin.l dreptul de a institui, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenta, in intreaga tara ori in unele localitati, art.94 lit.a confera decoratii si titluri de onoare; lit.b acorda gradele de maresal, de general si de amiral; lit.c) numeste in functii publice , in conditiile prevazute de lege; lit.d) acorda gratierea individuala.

Vom expune in cele ce urmeaza un comentariu atat asupra art.2 din Legea 29/1990 cat si o discutie in ceea ce priveste actele de guvernamant. Astfel ca, in art. 2 lita din Legea 29/1990 se prevede ca nu pot fi atacate injustitie - in fata instantelor de contencios administrativ -actele administrative referitoare la siguranta interna si externa a statului ca si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale la care Romania este parte; masurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public cum ar fi: actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de aceeasi gravitate.

Desi legea nu le califica drept acte de guvernamant, cum a facut-o legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 care la alin.2 al art.2 prevedea ca, in actele de guvernamant toate masurile luate pentru ocrotirea unui

interes general privitor la si in continuare sunt redate, aproape aceleasi acte

pe care le-am mentionatpotrivit textului art.2 lit.a din Legea 29/1990 consideram ca si aceste acte sunt exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ.

Legiuitorul din 1925 a facut mai mult decat a facut cel din 1990 care enumera numai actele administrative de guvernamant, el precizeaza ca din aceasta categorie fac parte toate actele administrative care cuprind masuri luate pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii.

Analizand obiectul actelor administrative, mentionate in art.2, lit.a din legea 29/1990 putem trage concluzia ca, aceste acte se adopta sau se emit pentru ocrotirea intereselor generale ale societatii, chiar daca prin adoptarea sau emiterea lor se aduc atingere unor drepturi sau interese ale anumitor categorii de particulari. De aceea, cercetarea lor prezinta nu numai un interes teoretic, ci mai cu seama unul practic, pentru ca, puterea executiva prin adoptarea unor acte administrative de aceasta natura, poate incalca drepturile particularilor, persoane fizice sau juridice) si in cazuri nejustificate, in timp ce particularii apreciaza ca adoptarea sau emiterea unor astfel de acte trebuie sa se faca in cat mai putine cazuri. Contradictia dintre interesele puterii executive si particulari, in legatura cu actele de guvernamant, este determinata de faptul ca aceste acte administrative sunt exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele judecatoresti de contencios administrativ ca si a celorlalte instante judecatoresti, iar pentru pagubele cauzate particularilor nu poate fi angajata raspundrea puterii executive.

Referat: Parlamentul European - puterea legislativa si bugetara Proiect: Substratul filosofic al democratiei grecesti

Desigur ca, in principal, actele dintre aceste organe de varf ale puterii statale sunt acte cu caracter politic si este insa posibil ca pe baza acestor acte sau chiar independent de acestea sa se emita si acte administrative prin care o persoana fizica sau juridica sa se considere vatamata in drepturile sale recunoscute de lege. Aceste persoane nu se vor putea adresa instantei de judecata, deci, cu actiune pe calea contenciosului administrativ.

B.      ACTELE PRIVIND RAPORTURILE DINTRE PARLAMENT SI GUVERN

in ceea ce priveste actele Parlamentului in raporturile sale cu Guvernul retinem in principiu ca acestea nu pot fi acte administrative pentru ca lucrurile nu sunt atat de simple in ceea ce priveste actele Guvernului in raporturile sale cu Parlamentul, in sensul larg al termenului (sensul de activitate parlamentara).

De exemplu, in art.110 din Constitutie se prevede ca: ' Guvernul si celelalte organe ale Administratiei Publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatiilor, de Senat sau de Comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora'.

intre aceste documente pot fi si hotarari ale Guvernului date cu exces de putere, prin care se incalca drepturi sau interese legitime ale persoanelor.

Vom lua in dezbatere o speta privitoare la contestatia asupra Guvernului si vom analiza natura juridica a actului prin care Guvernul a solutionat contestatia. Prin recursul formulat, o persoana fizica, secretar al unui Consiliu Local, a cerut instantei competente, anularea ordinului prefectului prin care a fost eliberat din functia pe care o detinea, inaintea sesizarii instantei de recurs, recurentul a formulat contestatie la Guvern, care i-a comunicat ca ordinul prefectului de eliberare din functie este temeinic si legal, in recursul declarat s-a invocat de catre contestator, ca in mod nejustificat i s-a respins contestatia de catre Guvern. Fata de aceasta sustinere, a fost introdus in cauza in calitate de intimat, Guvernul Romaniei care a invocat exceptia de necompetenta a Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ. Asupra exceptiei de necompetenta invocata, instanta suprema a retinut ca actul Guvernului prin care s-a respins contestatia recurentului nu este un act administrativ-jurisdictional, cum in mod eronat a considerat petentul. Comunicarea retinuta in adresa respectiva constituie, in realitate, un act administrativ de autoritate emis in exercitarea atributiilor de control ierarhic de catre Guvern, ca autoritate administrativa, careia ii este subordonat prefectul.

Potrivit prevederilor art.48 din Legea nr. 69/1991, numirea si eliberarea din functie a secretarului de catre Consiliul Local este data in competenta prefectului, situatie in care un asemenea ordin prin care e numit sau eliberat din functie secretarul Consiliului Local fiind un act administrativ de autoritate individual, supus controlului Guvernului, in calitattea sa de organ cu atributii de control ierarhic si nicidecum in cadrul unei proceduri administrativ-jurisdictionale.

Constatand ca, fata de obiectul cauzei, anularea unui ordin emis de un prefect, potrivit prevederilor art.3 pct.l din Legea 5971993 - competenta solutionarii in fond a cauzei apartine Curtii de Apel, situatie in care s-a declinat competenta solutionarii cauzei,Curtii de Apel in a carei raza de activitate isi are domiciliul reclamantul ( Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 29/1994).

Asadar, actele de guvernamant sunt masuri de natura politica luate de Guvern chiar in contra legilor, in caz de pericol pentru a salvgarda interese superioare de stat, caracteristica acestor acte fiind aceea ca:

a)      prin natura lor au un caracter politic;

b)   nu sunt supuse nici unui control jurisdictional, nici din punct de
vedere al oportunitatii actelor si nici din cel al legalitatii lor.

in cele ce urmeza vom analiza o hotarare adoptata de Parlament contestata de un partid politic care a cerut anularea acestei hotarari in ce priveste spatiul de emisie. Astfel, reclamantul, un partid politic, a cerut, instantei de contencios administrativ, anularea unei hotarari adoptate de Parlamentul Romaniei privind utilizarea spatiului de emisie, intr-o campanie electorala, proportional cu numarul de liste si candidati propusi in circumscriptiile electorale. Solutionand cauza, instanta a respins actiunea retinand ca anularea unei hotarari a Parlamentului nu intra sub incidenta prevederilor Legii 29/1990, atfel de acte fiind exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ. Prin recursul declarat, reclamantul a criticat solutia pronuntata ca fiind nelegala si netemeinica pentru ca asemenea hotarari nu pot fi incadrate in exceptiile prevazute de art. 2 din Legea 29/1990. Judecand recursul, instanta suprema a retinut ca, potrivit art. 58 din Constitutie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, iar conform art. 64, Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni. Avand in vedere aceste dispozitii ca si cele ale art.74 alin.2 se constata ca hotararea atacata, apartine categoriei actelor juridice specifice activitatii de legiferare a intimatei parate si nu celor administrative, cum in mod gresit a retinut reclamantul (in sensul ca hotararea in discutie ar fi o ' indicatie administrativa',' un act administrativ'.)

Fata de acestea, recursul a fost respins.( Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 332/1992.

Comentand aceasta speta nu putem sustine o asemenea solutie, pentru ca o hotarare a uneia din cele doua Camere sau chiar a Parlamentului nu poate fi asimilata unei legi. Acest lucru il dovedeste art. 64 din Constitutie, in care se prevede ca cele doua Camere adopta: legi, hotarari si motiuni. Daca hotararile ar fi asimilate legilor, cum apreciaza instanta suprema, atunci de ce ar fi trebuit sa se prevada in Constitutie, in mod distinct cele doua categorii de acte juridice, pe care le adopta cele doua Camere sau Parlamentul (in cazul in care cele doua Camere sunt intrunite in sedinta comuna).

Este o lipsa a Legii 29/1990 ca, in art. 2 lita) nu a exceptat si hotararile adoptate de cele doua Camere sau chiar de Parlament. Aceasta nu inseamna ca asemenea acte sa fie sustrase oricarui control, pentru ca daca legile sunt supuse controlului, sub aspectul constitutionalitatii lor, Curtii Constitutionale, s-ar putea avea in vedere ca si hotararile adoptate de catre cele doua Camere sau chiar de Parlament sa fie controlate de Curtea Constitutionala.

Ca atare nu orice act al Guvernului ' care priveste raporturile dintre Parlament si Guvern' este si ' act de guvernamant', unele sunt clar acte administrative fara ' incarcatura politica', care pot fi atacate in contencios administrativ. Desigur, nu se pot ridica semne de intrebare cu privire la raporturile si declaratiile prezentate Parlamentului de Primul-Ministru, potrivit art. 106 din Constitutie evident cu privire la proiectele de legi initiate de Guvern, ori cu privire la programele politice dezbatute de Parlament in conditiile art. 110 sau respectiv art. 113 din Constitutie. Acestea sunt acte de guvernamant dupa caz, in sensul cel mai strict al termenului care intra sub incidenta art. 2 lit.a din Legea 29/1990, evident si orice alt act de acest gen, pe care Guvernul il prezinta Parlamentului.

C.      ACTELE PRIVIND RAPORTUL DINTRE PRESEDINTELE

ROMANIEI SI GUVERN

Referitor la actele Guvernului in ' raporturile cu Presedintele Romaniei', fata de dispozitiile Constitutiei., acestea imbraca forma propunerilor⁶⁶, a negocierilor unor tratate internationale⁶⁷ sau a actelor juridice specifice prevazute de art. 107 din Constitutie (hotarari si ordonante)⁶⁸.

Prin eliminare, vor intra in sfera exceptiei la care ne referim numai propunerile, negocierile, punctele de vedere, nu si hotararile, carora li se vor aplica dreptul comun al contenciosului administrativ, desigur, daca nu intra in sfera altui fine de neprimire, respectiv ordonantele, carora li se vor aplica regulile contenciosului constitutional.

Totusi, vom dezbate o speta cu privire la ordonantele de urgenta pentru a observa daca acestea se inscriu pe linia actelor exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ sau din contra vor putea fi atacate in instanta ca putand produce vatamari sau atingeri persoanelor fizice si juridice odata cu aplicarea acestora.

Asadar, reclamantul, un partid politic, a solicitat instantei de contencios administrativ sa se constate neconstitutionalitatea Ordonantei de Urgenta nr. 36/1997 emisa de paratul- Guvernul Romaniei.

Solutionand cererea, instanta a respins actiunea reclamantului, cu motivarea ca Ordonantele de Urgenta sunt emise in baza delegarii legislative conferite prin art. 114 alin. 4 din Constitutie, iar potrivit art. 2 lit. a) din Legea 29/1990 asemenea acte sunt exceptate de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ. Pe de alta parte, se mai sustine in motivarea sentintei, nu se poate sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, pentru ca, in cauza nu sunt intrunite cerintele art. 23 alin. 2 din Legea 47/1992 - dupa modificarea Legii 47/1992 prin Legea

impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, considerand-o nelegala si netemeinica pentru ca exceptia de neconstitutionalitate este reglementata in art. 114 lit.c; fata de dispozitiile art. 150 alin. l din Constitutie art.2 lita) din Legea 29/1990 a fost abrogat, el contravenind prevederilor constitutionale; Legea 47/1992 reglementeaza modul in care se solutioneaza exceptia de neconstitutionalitate in Capitolul III, Sectiunea I, pct.3; instanta de fond a incalcat flagrant prevederile art. 114 lit.c) si art. 145 alin. l din Constitutie ca si cele ale art. 23 alin.l- 6 ; art.24 alin. l -5 si art. 25 alin. 1-4 din Legea

Raportat la textele sus-mentionate, recurentul a sustinut ca instanta avea obligatia sa-si exprime opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate si sa sesizeze Curtea Constitutionala iar prin sentinta recurata nu s-a procedat in acest mod, incalcandu-se Constitutia si legislatia in materie.

Judecand recursul, instanta suprema a retinut ca obiectul cert si indiscutabil al litigiului este cererea de a se constata neconstirutionalitatea O.U.G. nr. 36/1997 emisa de Guvernul Romaniei. Or, acest tip de act normativ, desi este emis de catre o autoritate administrativa, potrivit art. 107 alin. 3 si art. 114 din Constitutie are forta juridica egala cu cea a unei legi stricto sensu, desigur in conditiile expres prevazute in textele constitutionale mentionate, emiterea ordonantelor de catre Guvern - atat in cazul in care exista o lege de abilitare, cat si in cazul O.U.G. - constituind o delegare legislativa. De aceea, este in principiu ca, in materie de ordonante guvernamentale, se pun probleme de constitutionalitate, iar nu de legalitate, interesand prin urmare daca ele sunt emise potrivit Constitutiei si nu daca pot sa modifice sau sa abroge o lege.

S-a retinut in mod corect prin sentinta recurata ca instantele de contencios administrativ nu au competenta materiala de a se pronunta asupra constitutionalitatii O.U.G. nr. 36/1997, chiar daca aplicabilitatea art.2 lit.a din Legea 29/1990 poate fi pusa in discutie - cum de altfel s-a si procedat in recursul scris - deoarece, potrivit art.l din Legea 29/1990, se poate examina doar in ce masura printr-un act administrativ se incalca un drept recunoscut de lege, iar nu daca un act cu putere de lege s-a emis potrivit Constitutiei. De asemenea, instanta de fond a procedat corect retinand ca in cauza nu se pune problema invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate in conditiile art. 114 lit.c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea 47/1992. Prin textele citate se au in vedere situatii in care exista o cauza - civila, penala, comerciala sau de contencios administrativ - pe rolul instantelor judecatoresti, iar pe cale incidenta se invoca faptul ca o dispozitie dintr-o lege sau dintr-o ordonanta, pe care se intemeiaza dreptul partilor in acel proces, ar fi constitutionalitatea. Or, in prezentul proces, neconstitutionalitatea nu se invoca pe cale de exceptie, deci ca un incident procedural ci pe cale directa si constituie obiectul actiunii. Rezulta, prin urmare, ca recurentul nu se afla in ipoteza reglementata de texele invocate, asa incat nici criticile formulate prin recursul scris pe acest aspect nu pot fi primite.

Pe de alta parte, retinandu-se justificat faptul ca instanta de contencios administrativ nu este competenta sa solutioneze cauza, iar necompetenta este de ordine publica, potrivit art. 159 pct.l din Codul de procedura civila trebuia sa se procedeze conform art. 158 alin. 3 din acelasi cod. in consecinta, se impune trimiterea dosarului la organul cu activitate jurisdictionala, care, in principiu, este competent sa solutioneze asemenea tipuri de cereri, respectiv Curtea Constitutionala, ca unica autoritate publica ce poate exercita controlul constitutionalitatii legilor si ordonantelor Guvernului.

Fata de cele aratate, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 312 din C. pr. Civ. recursul a fost admis, iar cauza a fost trimisa spre solutionare Curtii Constitutionale. (Curtea Suprema de Justitie, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 369/1998.)

Comentand aceasta speta, vom vedea ca nu putem fi de acord cu solutia Curtii Supreme de Justitie, pentru ca ea a fost data cu nesocotirea prevederilor legale ce reglementeaza solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a legilor, ridicata in fata instantei judecatoresti.

Potrivit prevederilor art.23 alin. l din Legea 47/1992, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei. Cu alte cuvinte, in situatia in care, pe rolul unei instante judecatoresti se afla se afla spre solutionare o cauza civila, comerciala, penala ori de contencios administrativ una din parti sau instanta, din oficiu, poate invoca exceptia de neconstitutionalitate a unei legi sau ordonante a Guvernului ori a unei dispozitii din acestea care, daca s-ar aplica cauzei, s-ar pronunta o sentinta cu nesocotirea principiului constitutionalitatii legilor sau a ordonantelor Guvernului. Or, in speta, obiectul cererii in contencios administrativ il constituie tocmai constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante de urgenta a Guvernului, situatie in care corect instanta de contencios de fond a retinut ca nu sunt intrunite conditiile cerute de lege pentru a suspenda judecarea cauzei si trimiterea spre competenta solutionare, Curtii Constitutionale a exceptiei de neconstitutionalitate care a format obiectul actiunii in contencios.

De asemenea nu se poate retine nici o critica formulata de instanta suprema cu privire la faptul ca instanta de contencios de fond, nu a respectat prevederile art. 158 alin. 3 din C. pr. Civ. potrivit carora, daca o instanta sesizata se declara necompetenta, va trinite cauza instantei competente.

Revenind la actele care privesc raporturile dintre Presedintele Romaniei si Guvern vom retine ca ' actele' Presedintelui Romaniei care privesc raporturile sale cu Guvernul, ca regula sunt acte cu caracter politic, care intra sub incidenta art.2, lit.a) din Legea 29/1990 in semnificatia care, logic, trebuie data acestui text potrivit literei si spiritului Constitutiei⁶⁹. Se poate, insa, ajunge, in evolutia legislatiei, si la acte de pura Administratie Publica. Potrivit art. 94 lit.c) din Constitutie, Presedintele 'numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege'. Nimic nu opreste ca o lege viitoare sa prevada ca pentru anumite functii numirea sa fie ' conditionata' de propunerea Guvernului. Apoi principiul din dreptul contemporan dupa care ' autoritatea care numeste este si autoritate disciplinara pentru functionarii publici, daca legea nu prevede altfel', determina, in mod indiscutabil, ca ' actele ' Presedintelui, emise intr-o relatie cu Guvernul, sa fie atacate in fata instantelor de contencios administrativ.

O alta decizie a Curtii Supreme de Justitie, Decizia nr. 178 8/1997 se refera la normele prin care se adauga la o ordonanta a Guvernului si ce consecinte rezulta din acestea. Reclamantul, Societate Comerciala a cerut instantei de contencios administrativ sa anuleze alin.2 al art.2 din normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Guvern nr. 23/1995 privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete produse din tutun si bauturi alcoolice, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 213/1996 pentru ca prevederea acestui alineat incalca dispozitiile Ordonantei de Guvern 23/1995. in fapt sustine reclamantul, printr-un proces-verbal incheiat la 18 iunie 1996 de organele Garzii Financiare s-a dispus confiscarea marfii (tigarilor netimbrate) si obligarea la plata unei amenzi.

Solutionand cauza, instanta a admis actiunea astfel cum a fost formulata, impotriva acestei sentinte, consideram nelegala si netemeinica, Ministerul Finantelor a declarat recurs, prin care, in esenta, a sustinut ca organul competent sa anuleze unele prevederi in aplicarea Ordonantei Guvernului nr.23/1995 este Curtea Constitutionala si nu o instanta de contencios administrativ pentru ca aceasta ordonanta a devenit lege prin aprobarea sa de catre Parlamentul Romaniei, prin Legea 132 /l 995. Referitor la normele metodologice, recurentul a sustinut ca acestea sunt legale si strict necesare aplicarii prevederilor Ordonantei Guvernului 23/1995 si ca prin aceste norme nu se aduce atingere dreptului de proprietate, ci se fixeaza cadrul legal de ocrotire a acestuia.

Solutionand recursul, instanta suprema a retinut ca, potrivit Ordonantei Guvernului 23/1995, comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor la care se refera ordonanta se va face numai daca sunt marcate si ca sistemul de marcare se va introduce incepand cu data de l martie 1996. Pe de alta parte, a mai retinut instanta suprema obligatiile Ministerului Finantelor de elaborare a normelor metodologice privind tiparirea, depozitarea, gestionarea si distribuirea semnelor de marcare ca si evidenta si formularistica necesara.

Facand o analiza atenta, insa, a prevederilor Ordonantei Guvernului 23/1995 ca si a alin. 2 al art.2 din sus-mentionatele norme, se constata ca acestea din urma nu se regasesc in continutul ordonantei. Asa fiind, in mod corect instanta de contencios administrativ de fond a considerat ca prin alin.2 al art.2 din Norme, Ministerul Finantelor a instituit o obligatie neprevazuta de lege care a depasit si termenul inauntrul caruia, potrivit art.15 din Ordonanta Guvernului nr.23/1995, trebuie emise normele. Fata de aceste considerente, recursul a fost respins.