Principiile dreptului administrativ

PRINCIPIILE DREPTULUI ADMINISTRATIV

Principiile sunt idei diriguitoare ale oricarei stiinte. Dreptul administrativ cunoaste o suma de reguli care il individualizeaza si care ii autonomizeaza existenta.

a) Cel mai important este principiul legalitatii. In temeiul acestui principiu, administratia urmeaza a se supune legii, conformandu-se acesteia si neputand actiona in afara ei. Potrivit sustinerile din doctrina, acest principiu este alcatuit din doua elemente: obligatia de conformitate cu legea si obligatia de initiativa pentru a asigura aplicarea legii .

Din obligatia de conformitate cu legea rezulta ca administratia nu poate lua masuri care sa fie contrare legii. In activitatea lor, autoritatile administratiei trebuie sa respecte normele juridice, ceea ce constituie o garantie importanta in primul rand pentru cetateni. Este cat se poate de normal ca in statul de drept actiunea administratiei sa se desfasoare dupa reguli de drept prestabilite si nu in mod arbitrar.

Legalitatea alcatuieste un ansamblu de obligatii, de facultati si de interdictii. In acest sens, se afirma ca dreptul reglementeaza trei pozitii cu expresiile: a trebui, a putea si a nu putea. Daca trebuie facut ceva este o obligatie, daca se poate face ceva este o facultate, iar daca nu se poate face ceva reprezinta o interdictie .

Potrivit obligatiei de initiativa pentru a asigura aplicarea legii, administratia trebuie sa ia masuri pentru realizarea normelor juridice. Mai concret, administratia este obligata sa vegheze ca legea sa nu ramana inaplicabila, deoarece daca administratia nu ia masurile necesare de aplicare, legea ramane litera moarta. De asemenea, administratia are obligatia de initiativa pentru executarea hotararilor judecatoresti.

Toate actele normative conditioneaza legalitatea, totusi forta lor juridica este diferita in functie de ierarhia acestora. De la varf si pana la baza juridica, normele, dupa nivelul la care se situeaza, respecta normele superioare.

In activitatea sa, administratia se supune, deci se conformeaza dreptului. Totusi, uneori exista exceptii de la principiul legalitatii in activitatea administratiei. Administratia nu este supusa dreptului atunci cand este chemata sa solutioneze probleme in urma unei abilitari din partea Parlamentului (exemplu ordonantele Guvernului in perioadele vacantei parlamentare) sau probleme determinate de circumstante exceptionale (exemplu, masurile urgente pentru evitarea sau inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public, cum sunt actele emise ca urmare a starii de necesitate sau pentru combaterea calamitatilor naturale, incendiilor de paduri, epidemiilor, epizootiilor si altor evenimente de asemenea gravitate).

Prin respectarea legii trebuie sa se inteleaga nu numai conformarea pasiva fata de lege, abtinerea de a savarsi sau de a nu savarsi ceva prin care sa se incalce dispozitiile legii . Principiul legalitatii impune o conformare activa fata de lege, obligatia de a actiona, pentru executarea legii de catre administratie, dar si de ceilalti subiecti de drept public, persoane fizice sau juridice.

Avand ca sarcina executarea legii, organele sau autoritatile administratiei publice trebuie sa stabileasca exact nu numai litera legii, ci si spiritul legii, scopul acesteia, ce anume se urmareste prin dispozitiile legii. Pe de alta parte, autoritatile administrative trebuie sa cunoasca exact nevoile sociale ce trebuie satisfacute. Numai in functie de cerintele membrilor societatii se poate stabili ce masuri sunt necesare, modalitatile concrete de executare a legii. Scopul urmarit nu poate fi atins, in cele mai multe cazuri, fara ca autoritatile administrative sa aiba posibilitatea unei aprecieri in activitatea de executare a legii, avand in vedere dinamica vietii sociale.

Aprecierea in ceea ce priveste alegerea solutiei corespunzatoare de executare a legii nu inseamna in nici un caz o abatere de la principiul legalitatii.

Prin aceasta apreciere nu se incalca legea, ci aceasta este executata in functie de conditiile de timp si de loc, in raport cu cerintele sociale concrete ce trebuie satisfacute in acel moment (ex. in caz de calamitati ori catastrofe).

Prin apreciere se realizeaza un proces de detaliere a prevederilor cuprinse in actele juridice superioare ca forta juridica. Procesul de detaliere este un proces creator, actul administrativ continand unele elemente in plus fata de actul pe care il executa, dar continutul creator al actului de executare nu poate depasi limitele si sensul actului de executat .

Pe de alta parte, putem afirma insa ca o actiune a administratiei desi se incadreaza in limitele legii, totusi nu raspunde oportunitatii, fiind fie prematura, fie tardiva. De pilda, folosirea armamentului de catre functionarii administratiei publice ne poate aparea ca fiind legala, respectandu-se legislatia in vigoare, dar momentul ales sa nu fie cel eficient.

In aceste cazuri, chiar daca nu s-a incalcat legea, s-au incalcat dispozitiile privind disciplina de serviciu.

Concretizarea dispozitiilor legii poate fi facuta in trepte, de diferite structuri ale administratiei publice. Detalierea acestor prescriptii poate fi realizata fie printr-o hotarare a guvernului, fie prin ordine si instructiuni ale ministrilor, ori prin hotarari, decizii ori dispozitii ale autoritatilor administrative judetene sau locale.

b) Un alt principiu important care deriva din Constitutie si alte acte normative este cel al democratismului. Administratia publica pentru a-si putea indeplini misiunea sociala de a sluji societatea si de a contribui la dezvoltarea acesteia, la satisfacerea cerintelor populatiei, trebuie sa se calauzeasca in permanenta de principiul democratismului. Numai in conditiile unei adevarate reale si depline democratii autoritatile administrative pot sa-si desfasoare activitatea in serviciul comunitatii.

Esenta principiului democratismului este determinata de participarea membrilor societatii la administrarea intereselor comune, ca de pilda prin organizatii sindicale, semnalarea unor deficiente in activitatea administratiei, participarea la actiunile de combatere a efectelor calamitatilor sau dezastrelor.

Democratismul inseamna o anumita autonomie a autoritatilor administrative, unele fata de altele, ceea ce nu exclude insa coordonarea eforturilor pentru realizarea obiectivelor generale ale administratiei, prin subordonarea organelor inferioare fata de cele ierarhic superioare. De aceea un aspect deosebit de important in functiunea administratiei o reprezinta raportul centralizare-descentralizare.

c) Alt principiu este cel al egalitatii subiectelor de drept in raporturile cu administratia. Egalitatea in drepturi in ceea ce priveste administratia publica se realizeaza prin aceea ca organele administrative trateaza persoanele fizice si juridice in mod egal, fara a face deosebiri discriminatorii pe diferite criterii. Totodata, in sistemul administrativ au acces la functii in mod egal toti cetatenii tarii.