Instituirea comunitatilor europene - originea si aparitia uniunii europene

SECTIUNEA 1.

1. Preliminarii. Cooperarea postbelica a statelor din Europa de Vest. Consiliul Europei

Exista o lunga istorie a proiectelor de organizare pasnica a continentului nostru. Ele au aparut inca de la sfarsitul Evului Mediu, dar, in general, au fost primite cu indiferenta de oamenii politici. Dupa al doilea razboi mondial, sub presiunea marilor dificultati economice si a situatiei internationale incordate, marcate de pericolul expansiunii sovietice, cooperarea europeana se dezvolta pe trei planuri:

a) economic, prin desfasurarea planului Marshall si crearea Organizatiei Europene de Cooperare Economica (OECE);

b) diplomatic si militar, prin Pactul de la Bruxelles si NATO;

c) politic si parlamentar, prin Consiliul Europei.

Consiliul Europei a fost infiintat prin Tratatul din 5 mai 1949, semnat la Londra de zece state: Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda si Suedia. Aceasta organizatie nu apartine ordinii juridice comunitare, dar insistam asupra ei din cauza deselor si gravelor confuzii cu instituțiile din Uniunea Europeana, cum sunt Consiliul Uniunii Europene si Consiliul European.

Avand sediul la Strasbourg, scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune cat mai stransa intre membrii sai. Orice stat ce recunoaste principiul suprematiei dreptului si respecta drepturile si libertatile fundamentale poate fi invitat sa devina membru.

Institutia este de tip interguvernamental. Altfel spus, aceasta este o organizatie internationala clasica, ce nu implica transferuri de competente si de suveranitate din partea statelor. Singura exceptie de la ideea interguvernamentala s-a facut in materia drepturilor omului, unde, in baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului, incheiata in 1950, s-a creat un sistem de protectie cu caracter supranational.

Competenta Consiliului Europei se intinde asupra tuturor marilor probleme ale societatii europene, cu exceptia celor de aparare. Organizatia, care numara astazi 46 de membri, apare ca un vast forum dedicat discutiilor si redactarii de conventii, vocatia sa primordiala fiind sa promoveze democratia in Europa.

Organul  de  decizie  este Comitetul de Ministri, alcatuit din ministrii de externe ai tarilor membre. Ia decizii cu majoritate de doua treimi, dar adopta cu unanimitate cele mai importante acte – recomandarile adresate statelor membre1. Organul  deliberativ, cu rol consultativ, este Adunarea Parlamentara, formata din membri ai parlamentelor nationale.

Daca facem o evaluare a organizatiei, constatam ca aceasta nu a constituit baza integrarii europene, nu a fost o treapta spre Statele Unite ale Europei, asa cum se dorea in epoca. Pe termen lung insa, a avut o contributie valoroasa la intarirea spiritului democratic, la cladirea unui sentiment comun european.

2. Constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO)

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

La 9  mai 19502, ministrul de externe Robert Schuman a prezentat declaratia pregatita de Jean Monnet si echipa sa, care continea propunerea ca Franta, Germania, precum si orice stat european interesat sa-si puna in comun intreaga productie de carbune si otel, plasand-o sub o autoritate comuna, puternica si independenta, ale carei decizii sa lege statele membre. Se  urmarea  crearea  unor  solidaritați  de  fapt,  care  sa deschida calea  unor  noi  colaborari,  cu  scopul  mai  indepartat  ca  rețeaua  de  legaturi  create  sa duca la  uniunea  politica. Aceasta idee reflecta conceptia functionalista a lui Jean Monnet, pe care o vom explica mai jos.

Tratatul de instituire a CECO este semnat la Paris de Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda la 18 aprilie 1951 si intra in vigoare la 25 iulie 1952.

Tratatul este temporar, fiind incheiat pe 50 de ani, din cauza caracterului sau experimental. La 23 iulie 2002, Tratatul de la Paris a iesit din vigoare, iar sectorul carbunelui si otelului a intrat sub regimul Tratatului CE.

Obiectivul TCECO:

Tratatul isi propune sa creeze o piata comuna pentru produsele din industria carbunelui si otelului. Potrivit art. 4 TCECO, sunt incompatibile cu piata comuna si, in consecinta, abolite si interzise:

a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent la import si export, precum si restrictiile cantitative in circulatia produselor;

b) masurile  si  practicile  discriminatorii intre producatori, intre cumparatori si intre consumatori, mai ales in privinta preturilor si a conditiilor de livrare sau a tarifelor si a conditiilor de transport, precum si masurile care intervin in libera alegere de catre cumparator a furnizorului;

c) subsidiile si ajutoarele acordate de stat ori taxele  speciale impuse de state, sub orice forma;

d) practicile  restrictive care tind spre impartirea si exploatarea pietei.

S-a stabilit ca realizarea pietei comune sa fie progresiva, pentru a permite adaptarea economiilor nationale la noua forma de organizare.

Structura institutionala a CECO:

Institutiile noii organizatii sunt: Inalta Autoritate, Consiliul Special de Ministri, Adunarea Comuna si Curtea de Justitie.

Inalta Autoritate este formata din 9 persoane, numite de comun acord de statele membre, pe baza competentei lor (mai exact, 8 persoane numite de state, iar a noua, cooptata de primii membri, pentru intarirea caracterului supranational). Are competente largi, iar deciziile sale sunt obligatorii si au aplicabilitate directa pe teritoriul statelor (se aplica nu doar statelor, ci si agentilor economici). Primul presedinte este Jean Monnet.

Consiliul Special de Ministri este o institutie interguvernamentala ce reprezinta statele membre, cu misiunea de a coordona actiunea statelor cu cea a Comunitatii. In anumite cazuri, hotarand cu majoritate calificata, Consiliul de Ministri aproba, printr-un aviz conform, masurile luate de Inalta Autoritate.

Adunarea Comuna este initial compusa din parlamentari propusi de legislativele statelor membre si exercita controlul democratic asupra Inaltei Autoritati. In acest sens, are puterea de a demite Inalta Autoritate, printr-o motiune de cenzura.

Curtea de Justitie vegheaza la respectarea prevederilor TCECO, solutionand litigiile prilejuite de aplicarea sa dintre Inalta Autoritate, state, intreprinderi.

Alaturi de institutii, a mai fost creat si Comitetul Consultativ de pe langa Inalta Autoritate. Membrii acestui organ (comercianti, industriasi, consumatori, sindicalisti) sunt desemnati de Consiliul Special de Ministri.