Cauze care inlatura raspunderea contraventionala sau executarea sanctiunii

Cauze care inlatura raspunderea contraventionala sau executarea sanctiunii

A.     Notiuni generale privind astfel de cauze

Exista unele cazuri, cand tragerea la raspundere contraventionala si aplicarea sanctiunii nu se pot efectua. Astfel, se poate intampla sa apara situatii care impiedica aplicarea sanctiunii sau ca aceasta sa nu fie necesara. Se poate intampla ca tragerea la raspundere contraventionala sa fie impiedicata de aparitia unui act de clementa sau de trecerea unui timp indelungat de la savarsirea faptei. Cum astfel de imprejurari, care constituie tot atatea piedici in calea tragerii la raspundere contraventionala si a aplicarii sanctiunii se ivesc in realitate, legislatia tine seama de ele si le cuprinde in reglementarile sale, dandu-le caracterul unor cauze legale de inlaturare a raspunderii contraventionale.

Aceste cauze sunt diferite, atat prin modul lor de interventie, cat si prin efectele lor juridice. Unele din aceste cauze intervin in virtutea legii, altele in urma interventiei organelor puterii de stat. Unele cauze produc efecte juridice mai largi, altele efecte juridice mai restranse.

B. Fapta nu se mai considera contraventie ori i se reduce sanctiunea

Daca printr-un ou act normativ fapta nu mai este socotita contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ, iar sanctiunea aplicata si neexecutata pana la aceasta data nu se mai executa. Se subliniaza astfel aplicarea principiului activitatii legii in materia dreptului contraventional, principiu potrivit caruia legea se aplica numai faptelor savarsite in timpul cat aceasta se afla in vigoare.

Principiul a fost consfintit si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 228/2007, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor mai sus citate sunt neconstitutionale in masura in care prin sintagma 'nu se mai sanctioneaza' prevazuta in text se intelege doar aplicarea sanctiunii contraventionale, nu si executarea acesteia.

Faptele contraventionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a legii care le prevede nu intra sub incidenta acesteia, neputand retroactiva decat legea contraventionala mai favorabila.

Astfel, daca o contraventie a fost savarsita sub imperiul unui anume act normativ, iar pana la judecarea faptuitorului sau pana la executarea sanctiunii aplicate a fost elaborat altul in aceiasi materie, se ajunge, prin succesiunea legilor in timp, fie la retroactivitatea legii noi, fie la ultraactivitatea legii vechi, aplicandu-se in acest caz prevederile legii contraventionale mai blande1.

Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara, se va aplica aceasta sanctiune, aceasta fiind situatia de retroactivitate a legii noi, mai favorabile, iar in cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia.  Acest din urma caz constituie aplicatia ultraactivitatii legii vechi, prin aceea ca in cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata potrivit dispozitiilor din legea veche, adica potrivit actului normativ in vigoare la data savarsirii ei.

C. Prescriptia

Ordonanta nr.2/2001 reglementeaza doua forme ale prescriptiei contraventionale : in art. 13 prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale, iar in art. 14 prescriptia executarii sanctiunii.

In ceea ce priveste prima forma a prescriptiei, ordonanta prevede ca aplicarea sanctiunii amenzii pentru contraventii se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat pricina s-a aflat in fata organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut inlauntrul termenului de 6 luni. Prescriptia opereaza totusi, daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii faptei. Acest termen a fost stabilit de lege drept limita maxima, intrucat aplicarea sanctiunii contraventionale cu mare intarziere ar diminua, pana la anihilare, scopul educativ al sanctiunii urmarit de legiuitor2.

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

In literatura juridica s-a ridicat problema prescriptiei in legatura cu contraventiile continui, adica acelea unde fapta se prelungeste in timp, fara intrerupere sau cu scurte intreruperi. Sunt avute in vedere acele norme juridice care creeaza anumite obligatii cu caracter permanent (ex. intretinerea curateniei in anumite locuri, obligativitatea de a avea efectuata verificarea tehnica a autovehicolului etc.)

In acest sens, se sustine ca prescriptia curge de la data savarsi contraventiei, care se poate stabili  tot timpul cat exista obligatia a carei nerespectare este sanctionata. Daca este fixat un termen pentru executarea unei anumite obligatii, contraventia se considera savarsirii prin neexecutarea acesteia in termenul stabilit. Prescriptia curge de la data expirarii termenului caruia trebuia executata obligatia si se implineste prin trecerea a 6 luni . Ordonanta nr.2/2001 a lamurit problema, dispunand ca in cazul contraventiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatarii faptei.

Dispozitiile privind prescriptia aplicarii sanctiunii nu impiedica urmarirea despagubirilor si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri.

In art.14 este reglementata prescriptia executarii sanctiunii amenzii contraventionale care intervine daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

D. Ordinul autoritatii ierarhice

In literatura juridica s-a afirmat, fara a se preciza explicit natura juridica, faptul ca ordinul autoritatii ierarhice ar inlatura raspunderea contraventionala. S-a precizat ca una din obligatiile administratorilor, ale salariatilor si subordonatilor in general, este de a aduce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor, deciziile consiliului de administratie, ordinele sefilor ierarhici. Desigur, daca ordinul este vadit ilegal, fie numai sub aspectul continutului sau, fie mai ales atunci cand ordinul, legal in continut, este dat de un organ necompetent si in alta forma decat cea prevazuta de lege, cel care l-a executat nu va putea fi aparat de raspundere. Va raspunde insa si cel care a dat ordinul ilegal.

De aceea, consideram ca va fi exonerat de raspundere doar cel constrans sau aflat in eroare, dar in aceasta situatie vor opera alte cauze, care inlatura nu doar raspunderea, ci chiar caracterul contraventional al faptei.

La fel se pune problema si in legatura cu situatia cand exista acordul institutiei pentru ca functionarul sau angajatul sa comita o fapta contraventionala.