Piata serviciilor si utilitatilor publice (SUP)

Piata serviciilor si utilitatilor publice (SUP)

-Intr-o economie de piata este normal ca activitatea oricarei organizatii care ofera servicii publice sa fie determinata, in mod hotarator, de piata, atat in ceea ce priveste resursele necesare, cat si rezultatele, respectiv, serviciile oferite. Piata serviciilor este cadrul in care se manifesta cererea de servicii din partea clientilor/cetatenilor sau persoanelor juridice dar si oferta de servicii furnizate de diferite organizatii publice si/sau private. In acest context, identificarea si analiza cererii de servicii publice pe piata este o necesitate pentru managerii din organizatiile prestatoare de servicii.

-Factorii care influenteaza cererea de servicii sunt urmatorii:

- pretul serviciului oferit;

- pretul serviciilor de substitutie, daca acestea exista;

- schimbarile in preferintele clientilor/cetatenilor;

- segmentul de populatie servit de catre organizatie;

- capacitatea organizatiei de a investi pentru calitatea si/sau de a diversifica serviciul ;

- previziunile managerilor in legatura cu preturile serviciilor publice;

- pozitia organizatiei prestatoare de servicii pe piata.

-Principalii factori care influenteaza oferta pe piata serviciilor sunt urmatorii:

- pretul serviciului public;

- preturile resurselor necesare realizarii serviciului;

- gradul de inzestrare tehnica al organizatiei specializata in producerea serviciilor

- preturile altor servicii care ar putea fi realizate de organizatie;

- previziunile managerilor in legatura cu politica preturilor;

- numarul fumizorilor de servicii publice.

-Cererea de servicii publice este o componenta a pietei serviciilor care nu trebuie identificata cu nevoia sociala. Daca nevoia sociala defineste ansamblul necesitatilor de consum de servicii dar si de bunuri ale cetatenilor/populatiei, cererea de servicii are o arie mai restransa cuprinzand numai acea parte a nevoii sociale satisfacuta de organizatiile publice si/sau private prin intermediul unui proces de vanzare-cumparare. Prin urmare, o anumita parte a nevoii sociale trebuie acoperita de alte organizatii apartinand sistemului administrativ dintr-o tara. In acest caz, referirea se face la serviciile publice care functioneaza in afara relatiilor de piata, deoarece satisfacerea lor depinde in mare masura de resursele financiare alocate de administratie, de calitatea pregatirii functionarilor publici permanenti si alesi, de preocuparea acestora pentru a identifica si satisface interesul public prin serviciile publice furnizate.

-Daca organizatiile prestatoare de servicii din prima categorie pot satisface atat unele interese publice cat si interesele private, cele din cea de a doua categorie, care functioneaza in afara pietei serviciilor, se reduc la satisfacerea intereselor publice generale. Pana acum cativa ani cele doua categorii de organizatii erau abordate separat, intre ele existand legaturi slabe si, prin urmare, diferente majore de abordare a managementului serviciilor publice. In ultimii ani s-a demonstrat ca multe din conceptele utilizate de organizatiile publice si/sau private pot fi aplicate, in forme specifice, si in organizatiile administrative specializate in satisfacerea interesului public general.

-Prin urmare, nu toti utilizatorii serviciilor publice sunt clienti in sensul obisnuit al cuvantului, deoarece exista o multitudine de relatii intre organizatiile publice si cei pe care acestea ii servesc. Dar managerii multor organizatii prestatoare de servicii publice folosesc acest concept pentru a determina abordarea relatiei cu cetatenii unei tari ca pe o relatie piata-client-furnizor servicii.

-Pentru cunoasterea pietei, managerii, functionarii publici si politicienii folosesc diferite tehnici de cercetare a pietei, cum ar fi: consultarea cetatenilor/clientilor, observarea directa, interviul etc.

-In sectorul public, clientii isi exprima frecvent optiunile lor in legatura cu ce pot cumpara si de la cine, ei platesc taxe care insumate formeaza veniturile institutiilor furnizoare de servicii publice. Taxele de contribuabil la veniturile publice le confera cetatenilor drepturi in calitate de clienti.

-Varietatea larga a SP face ca fiecare dintre aceste servicii publice sa necesite anumite moduri de gandire pentru dezvoltarea si mentinerea unei relatii bune intre furnizor si client, in special atunci cand acesta din urma este si coproducator, respectiv, participant activ in procesul de realizare a serviciului public.

-Pietele serviciilor pot fi impartite in functie de cateva criterii:

- amplasarea geografica;

- elementele demografice;

- comportamentul economic / stilul de viata care caracterizeaza clientii.

Nevoia de servicii publice

-Stimulentul esential al aparitiei si amplificarii serviciilor il constituie nevoia sociala (dorinta, cerinta). Nevoia sociala reprezinta ansamblul dorintelor a caror satisfacere este considerata de membrii unei colectivitati ca fiind indispensabila pentru asigurarea conditiilor de viata in conformitate cu nivelul de dezvoltare si statutul grupului.

-Nevoile sociale sunt nevoi de grup si variaza in functie de nivelul de dezvoltare a societatii, de sfera si structura trebuintelor, de progresul stiintei si tehnicii etc.

-Pentru a intelege modul in care nevoile sociale determina aparitia de servicii se impune clasificarea acestora dupa anumite criterii, intre care retinem:

-Din punct de vedere al ariei de cuprindere:

1. Nevoi individuale care se manifesta ca cerinte directe ale fiecarui membru al colectivitatii;

2. Nevoi generale care reprezinta un ansamblu de cerinte individuale, manifestate nu direct de fiecare membru al colectivitatii ci, indirect, ca cerinte ale intregii colectivitati.

-Nevoia sociala de servicii se manifesta nu numai sub forma nevoilor individuale ci si sub forma nevoilor generale. Nevoile generale de consum sunt satisfacute prin intermediul unor servicii publice (invatamant, sanatate, protectia mediului etc.) care sunt subventionate de la bugetul de stat sau de la bugetele colectivitatilor locale precum si prin intermediul. unor servicii private a caror contravaloare este achitata de beneficiarii acestora.

-Nevoile generale ale aparatului de productie genereaza, de asemenea, aparitia unor servicii de cercetare, analize economice, de informatica, de leasing etc. menite sa contribuie la cresterea eficientei activitatii diferitilor agenti economici si, pe aceasta baza, la satisfacerea nevoilor individuale ale rnembrilor societatii.

-In concluzie, cresterea si diversificarea nevoilor sociale se manifesta ca o cerere de servicii.

Cererea de servicii publice

-Purtatorii cererii de servicii sunt utilizatorii serviciilor de utilitati publice. Au calitatea de utilizator beneficiarii individuali sau colectivi, directi ori indirecti, ai serviciilor de utilitati publice:

ANALIZA: Importanta guvernarii corporative ANALIZA: Regulamentul, directiva decizia; Recomandari, avize - izvoare secundare de drept

a) utilizatorii casnici - persoane fizice sau asociatii de proprietari/locatari;

b) agentii economici;

c) institutiile publice.

-Date fiind caracteristicile serviciilor de utilitati publice, relatia dintre utilizatorii –beneficiari si prestatori se reglementeaza prinr-o suita de drepturi si obligatii.

-Cele mai importante drepturi pe care le au utilizatorii sunt:

- utilizarea, libera si nediscriminatorie, a serviciilor de utilitati publice, in conditiile contractului de furnizare/ prestare;

- solicitarea si primirea, in conditiile legii si ale contractelor de furnizare/prestare, de despagubiri sau compensatii pentru daunele provocate lor de catre operatori prin nerespectarea obligatiilor contractuale asumate ori prin furnizarea/prestarea unor servicii

inferioare, cantitativ si calitativ, parametrilor tehnici stabiliti prin contract sau prin cadrul normativ;

- renuntarea, in conditiile legii, la serviciile contractate ;

- primirea, de la furnizor, si utilizarea de informatii privind serviciile de utilitati ;

- sesizarea deficientelor, asocierea in organizatii pentru apararea intereselor  si consultarea in legatura cu serviciile publice de utilitati ;

- primirea de ajutoare, in conditiile legii, pentru utilizarea acestor servicii.

Obligatiile de baza ale utilizatorilor –beneficiari fata de  prestatori sunt :

- respectara normelor de exploatare a sistemelor de utilitati publice ;

- acceptarea unor inconveniente temporare legate de interventii in retelele de servicii ;

- plata contravalorii seviciilor de utilitati ;

- facilitarea accesului si interventiei personalului si echipamentelor specifice sistemelor de servicii in situatii impuse de incendii, avarii etc.

- respectarea normelor de igiena si sanatate publica impuse de cadrul normativ.

Oferta de servicii publice

A. Servicii colective noncomerciale

-Serviciile publice furnizate / prestate de entitati ale administratiei publice nu au caracter comercial (sunt noncomerciale). Ratiunea existentei acestei categorii de SP este o functie a statului, pe care o numim functie paternala, care consta in:

a) - furnizarea catre colectivitate a unor servicii la un pret inferior costului lor de productie, fie producandu-le ele insele, prin intermediul serviciilor publice (intreprinderi), fie incredintand productia lor sectorului privat subventionat;

b) - finantarea acestei productii prin intermediul prelevarilor obligatorii asupra menajelor si asupra intreprinderilor.

-Serviciile colective furnizate de stat raspund unui triplu obiectiv:

1) - satisfacerea (inlaturarea) lacunelor pietei;

2) - de a permite economiei sa beneficieze de factorii externi pozitivi care sunt atasati  serviciilor (infrastructurile, cercetarea fundamentala, protectia mediului etc.);

3) - de a face serviciile accesibile tuturor cetatenilor, chiar si celor mai saraci: ele sunt oferite gratuit sau la un pret inferior costului de productie (educatia, sanatatea etc.).

-Oferta de servicii colective noncomerciale poate fi grupata in doua mari categorii: -Servicii colective furnizate de stat in calitatea lui de 'jandarm'.

-Celelalte servicii colective noncomerciale.

-Statul «jandarm' reprezinta functia pe care statul o are inca de la originile sale. Aceasta functie consta in:

- asigurarea securitatii persoanelor si bunurilor in interiorul tarii, cu ajutorul Politiei si Justitiei;

- apararea teritoriului national impotriva oricarei agresiuni externe, cu ajutorul diplomatiei (Afaceri Externe) si Apararii Nationale (armata).

-Celelalte servicii colective noncomerciale sunt oferite de stat, inclusiv de autoritatile sau colectivitatile locale, in doua moduri:

a) - Statul asigura el insusi productia; este cazul ansamblului serviciilor publice de invatamant, medicale (spitale publice), culturale (muzee, biblioteci, case de cultura, etc.), de cercetare, de echipare si de intretinere a retelei rutiere, de iluminat public etc.

b) - Statul nu asigura decat finantarea si deleaga productia sectorului privat.

-Invatamantul si sanatatea sunt domeniile unde coexista institutiile publice cu cele private; pentru acestea din urma (scoli private, clinici, etc.), statul isi poate asuma o parte din finantare (in special cheltuielile de functionare). Statul isi pastreaza insa prerogativa de a acredita aceste institutii si un drept de control asupra gestiunii lor, deoarece este vorba despre activitati subventionate si de mare importanta sociala.

-O a doua ratiune a SP este data de functia de redistribuire (una din functiile importante ale statului) care a aparut din necesitatea de a asigura fiecaruia o cat mai buna protectie sociala posibila. In acest caz, statul a pus in functiune, in mod treptat, un sistem de redistribuire, constituit initial ca un sistem de asigurari mutuale impotriva principalelor riscuri ale vietii: boala, accidente de munca etc. Solidaritatea s-a extins apoi la numeroase alte categorii: pensionari, someri, alte persoane inactive, fara resurse, familii care au mai multi copii in grija etc.

-Functia de redistribuire presupune doua momente principale:

a) prelevarea de cotizatii sociale asupra veniturilor: cotizatiile sunt platite de catre cei care se asigura;

b) redistribuirea acestor cotizatii sub forma de prestatii sociale: pensii, cheltuieli medicale, alocatii familiale etc. pentru cei aflati in situatii defavorizate.

-In  Romania, in perioada curenta a devenit larg cunoscuta formula ajutorului celor cu venituri reduse pentru cheltuielile de intretinere din timpul sezonului rece.

B. Sectorul nonguvernamental – prestator de servicii publice

Acest sector cuprinde totalitatea organizatiilor neguvernamentale („persoane juridice de drept public sau privat, de interes obstesc, nepolitice, fara scop lucrativ, recunoscute potrivit legii ca avand personalitate juridica si care nu sunt investite cu exercitiul autoritatii de stat si nici nu fac parte din sistemul administratiei publice“).

-Aceste organizatii nonguvernamentale (asociatii, fundatii, ligi, societati) sunt, de fapt, structuri care, fiind independente de administratie, nu urmaresc nici accesul la puterea politica la nivel local sau national si nici obtinerea de profit (resurse financiare necesare activitatii lor, avand alte surse decat activitatea economica, specifica agentilor economici).

-Oferta de SP a acestor prestatori se refera la activitati in domeniile: cultural, artistic, educativ, de invatamant, stiintific, umanitar, religios, sportiv, al protectiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenta si servicii sociale, de protectia mediului, al dezvoltarii economice, sociale si comunitare, de reprezentare a asociatiilor profesionale, precum si de intretinere, restaurare, conservare si punerea in valoare a monumentelor si siturilor istorice.

C. Agentii economici prestatori de servicii publice

Persoanele fizice sau juridice care dispun, controleaza sau utilizeaza factori de productie si participa la viata economica a unei tari sunt cunoscute sub denumirea de agenti economici.

Contabilitatea nationala distinge sase categorii de agenti economici: menajele (gospodariile), societatile nonfinanciare, administratiile publice, administratiile private, societatile financiare si intreprinderile de asigurari. La acestea se adauga sectorul exterior („restul lumii“) care acopera functii si resurse eterogene.

l. Menajele (gospodariile) sunt entitati care cuprind una sau mai multe persoane care ocupa aceeasi resedinta principala. Functia principala a menajelor consta in consumul final al bunurilor si al serviciilor. Menajele pot de asemenea sa produca bunuri si servicii, atunci cand ele au calitatea de intreprinzatori individuali.

2. Societatile nonfinanciare sunt unitati a caror functie principala este productia de bunuri si de servicii comerciale (de piata). Resursele lor principale provin in cea mai mare parte din vanzarea productiei lor pe piata.

-In functie de natura relatiilor de proprietate distingem:

a) Societatile private, care se caracterizeaza prin faptul ca tot capitalul lor apartine unor

persoane private. Din punct de vedere al statutului juridic, societatile private pot fi:

societati cu raspundere limitata, societati pe actiuni, societati in comandita simpla,

societati in comanda pe actiuni, societati in nume colectiv, societati cooperatiste.

b) Societatile si regiile autonome din sectorul public au fie statut de regie autonoma, fie  sunt societati mixte (cu capital mixt).

-Regiile autonome sunt intreprinderi publice mari, care produc bunuri si servicii

comerciale (de piata) si pentru care administratia nu este singurul lor client.

3. Administratiile publice sunt entitati ale caror resurse vin in principal din prelevarile obligatorii (impozite si cotizatii sociale). Au doua functii principale:

a) productia de servicii noncomerciale destinate colectivitatii;

b) redistribuirea.

-Administratiile publice grupeaza trei sub-sectoare:

a) administratiile publice centrale: statul si anumite organisme atasate acestuia;

b) colectivitatile locale (comune, judete), precum si diverse administratii locale (comunitati urbane, birouri de ajutor social, camere de comert si industrie etc.);

c) organismele de securitate sociala, a caror functie esentiala este redistribuirea: ele percep cotizatiile sociale si le redistribuie apoi menajelor sub forma de prestatii sociale.

4. Administratiile private (organizatii neguvernamentale, nonprofit) : sindicatele, asociatiile, ligile, fundatiile etc. Administratiile private au ca functie principala producerea de servicii noncomerciale rezervate unor grupuri specifice de menaje, sau vanzarea de servicii comerciale, dar „fara scop lucrativ, adica fara profit“. Majoritatea resurselor lor provin din contributiile voluntare ale membrilor administratiilor private respective.

5. Institutiile financiare au ca functie principala finantarea economiei, concretizata in trei activitati principale: colectarea, transformarea si repartizarea disponibilitatilor financiare:

· intermedierea financiara intre agentii economici care doresc sa isi plaseze economiile si cei care doresc sa imprumute fonduri;

· transformarea economiilor plasate pe termen scurt in credite pe termen mediu sau lung;

· circulatia si crearea de mijloace de plata.

Resursele institutiilor financiare provin in principal din economiile colectate sau din

contractate pe pietele de capital, precum si din moneda pe care ele o creeaza.

6. Societatile de asigurare au ca functie asigurarea, adica garantarea unor plati

(indemnizatii) in cazul realizarii unor riscuri la care sunt expusi cei care se asigura.

Resursele acestor societati provin din primele prevazute in contractele subscrise de catre cei care se asigura, din cotizatii voluntare (in cazul mutualelor), precum si din dohanzile aduse de catre (fondurile plasate).

7. 'Restul lumii'.

'Restul lumii' cuprinde ansamblul agentilor nonrezidenti care fac operatii de orice natura, ca si agentii rezidenti, pe teritoriul economic national.