Actele tice referitoare la politica externa a romaniei

ACTELE DIPLOMATICE REFERITOARE LA POLITICA EXTERNA A ROMANIEI

Acest fine de neprimire reprezinta o reiterare a unuia similar ca formulare din Legea contenciosului administrativ din 1925 -executarea si interpretarea tratatelor si conventiilor diplomatice cu statele straine, fiind o categorie a actelor de guvernamant nominalizata de acest act normativ.

Doctrina franceza din perioada interbelica includea aceasta categorie intr-o categorie mai mare a actelor de guvernamant - actele diplomatice⁷⁵, care se refereau atat la incheierea denuntarea, interpretarea si executarea tratatelor internationale, cat si la protectia diplomatica a cetatenilor unui stat in strainatate⁷⁶.

Pentru a intelege mai bine actele de guvernamant trebuie sa pornim de la definitia data de prof. C.G. Rarincescu care socoteste ca definitia actului de guvernamant este data de legiuitor in prima parte a alin.2 al art.2 din Legea contenciosului administrativ din 1925 potrivit cu care, in actele de guvernamant se cuprind toate masurile luate pentru ocrotirea unui interes general, privitor la ordinea publica, la siguranta statului interna si externa, sau la alte cerinte de ordine superioare etc. mergand pe linia acestor reglementari, s-a definit actul de guvernamant ca o manifestare de vointa din partea puterii executive determinata de un mare pericol ce ameninta colectivitatea, care creaza in mod egal si provizoriu, pentru intreaga tara sau numai pentru o parte, o noua situatie juridica, atingand statutul juridic al persoanelor, creand pentru acestia obligatii sau posibilitati noi. Aceasta definitie trebuie sa intruneasca urmatoarele caractere:

a)          sa intervina intr-un domeniu de masuri privitoare la ordinea publica
si siguranta statului;

b)          aceasta masura sa intervina intr-un moment si intr-o imprejurare in
care ordinea publica sau siguranta statului ar fi grav amenintate de anumite
pericole grave si iminente si cand luarea unei masuri grabnice, chiar fara
respectarea drepturilor si dispozitiilor legale, e de natura a preveni si inlatura
aceste pericole;

c) se pot referi si la o cerinta de ordine superioara, cerinte care pot fi gasite in cercul categoriilor de acte enumerate in continuare de textul art. 2 lit.a) cum sunt: executarea si interpretarea tratatelor diplomatice, masurile impotriva epidemiilor, epizootiilor, inundatiilor, foametei, naturalizarea, extradarea si expulzarea.

Ceea ce a preocupat jurisprudenta si doctrina juridica romaneasca, in prima jumatate a secolului nostru, a fost determinarea actelor de guvernamant care sa reglementeze alte situatii decat cele determinate de lege, deoarece daca pentru cazurile determinate de lege trebuie sa se aprecieze daca un act de autoritate adoptat sau emis se incadreaza in prevederile legii atunci acesta este un act de guvernamant cu toate consecintele. De exemplu, o hotarare a Guvernului care contine masuri pentru combaterea unor calamitati naturale, pentru celelalte cazuri trebuie sa se aprecieze daca acele acte cuprind masuri pentru ocrotirea unui interes general sau alte cerinte de ordine superioara. Astfel, jurisprudenta a considerat ca masura luata de Directia Generala a Vamilor, de acord cu politia, cu siguranta generala a statului, cu Comandamentul Corpului de Graniceri si cu Inspectoratul Jandarmeriei rurale, de a opri pasunarea animalelor in vecinatatea frontierei, este un act de guvernamant, ca unul ce urmareste oprirea contrabandei.

O ultima chestiune este aceea a organelor care pot adopta sau emite acte de guvernamant. Potrivit opiniei prof. Negulescu, actele de guvernamant, fiind acte de legitima aparare pot fi facute si de un primar, de un prefect sau de un comandant militar, care vazand pericolul si voind sa inlature pericolul. Cu alte cuvinte, organele Administratiei Publice centrale sau locale pot adopta ori emite acte de guvernamant, indiferent ca este vorba de Guvern, de un minister ori alt organ de specialitate al Administratiei Publice centrale sau de un organ al Administratiei Publice locale.

Cu toate acestea, e de retinut ca in practica Curtii de Casatie au fost considerate acte de guvernamant de aceasta categorie: eliberarea pe baza stipulatiilor tratatelor diplomatice a unui certificat de nationalitate (1925), refuzul Ministerului de Instructie de a satisface cererea locuitorilor unei comune, intemeiata pe Pactul nationalitatilor de la Paris din 9 decembrie 1919, de a introduce limba ucraineana in scoala primara (1930); actul de interpretare a unui tratat diplomatic ( adica refuzul statului de a acorda protectie diplomatica unui roman aflat in strainatate).

De vreme ce tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern, cum se mai poate sustine ca un act administrativ emis in executarea unui tratat international nu poate fi atacat in fata instantei de contencios administrativ ?

in materia drepturilor fundamentale ale omului, un act administrativ emis in baza unui tratat care are preeminenta fata de legile interne, s-ar putea sa fie contrar legii interne iar legalitatea lui se judeca tocmai in baza tratatului si nu a legii interne.

Se presupune ca normele tratatului, care fac parte din dreptul intern, dar fiind in materia drepturilor fundamentale au prioritate fata de legile interne, adica au o forta juridica superioara, sunt in consonanta cu spiritul Constitutiei. Deci, judecatorul de contencios administrativ nu poate respinge actiunea pur si simplu ca fiind inadmisibila, invocandu-se art.2 lit.a din legea 29/1990, ci va ridica, din oficiu, exceptia de neconstitutionalitate⁷⁷, a legii invocata drept temei juridic pentru dreptul sau interesul legitim pretins a fi incalcat prin actul administrativ dedus judecatii instantelor de contencios administrativ.

Instanta de contencios administrativ are doua posibilitati:

a)sa continue judecata, constatand ca actul administrativ este legal, fiind emis in aplicarea unui tratat international, in materia drepturilor fundamentale ale omului, ipoteza in care va respinge actiunea de anularea a actului administrativ ca fiind neintemeiata ( si nu inadmisibila invocandu-se art.2 din Legea contenciosului administrativ).

b) Sa suspende judecata, urmand a da solutia pe fond dupa ce pronunta Curtea Constitutionala⁷⁸.

in concluzie, invocarea acestui fine de neprimire se justifica pentru actele administrative care aplica in mod corect actele internationale la care Romania este parte, desi pentru a constata acest lucru, judecatorul trebuie sa faca o analiza, sa compare actul administrativ cu tratatul international, adica sa judece fondul. Atunci, actiunea trebuie respinsa ca neintemeiata si nu ca inadmisibila invocandu-se exceptia din art.2 al Legii 29/1990.

in realitate, trebuie retinuta ideea actelor diplomatice care vizeaza actiuni ale Presedintelui Romaniei, ale Guvernului sau Ministerului Afacerilor Externe, pentru a realiza politica externa a Romaniei. Desigur, Presedintele Romaniei se poate implica in faza negocierilor, sprijinind acest proces, mai ales prin contactele directe pe care le poate avea cu sefi de state sau sefi de guverne. De altfel, potrivit uzantelor diplomatice, negocierea unui tratat international parcurge mai multe etape: comisii de experti, intalniri la nivel de adjuncti, de ministri, intalniri la nivel de ministri de externe, intalniri la nivel de sefi de guverne sau de state.

Mai exista si procedura de adoptarea a actelor organismelor internationale la care si Romania este parte ( fie ca are un statut de membru plin, fie ca are un statut de membru asociat) sau la lucrarile carora este invitata Romania (statut de observator) si de rolul delegatiilor parlamentare.

Activitatea diplomatica presupune si o serie de acte consemnate prin note, referate, rapoarte, ordine, instructiuni, imputerniciri, delegari, acreditari, aprobari, ratificari multe din ele fiind transmise prin curierul diplomatic care in mod cert pot fi si acte administrative, in aceasta sfera, intra si actele administrative emise de autoritatile Administratiei Publice in relatiile lor cu ambasadele si oficiile consulare ale altor state in Romania.

Vom analiza in cele ce urmeaza refuzul unei ambasade a Romaniei de a acorda protectie diplomatica unui cetatean roman. Acest refuz al ambasadei excede sfera exceptiei. Astfel, se subintelege ca in sfera acestei exceptii nu poate intra refuzul unei ambasade, al unui consulat sau al altei autoritati publice a Romaniei din strainatate de a acorda protectie diplomatica unui cetatean roman aflat in strainatate.

Autoritatea publica in cauza sau functionarul ori demnitarul care actioneaza in numele acesteia inainte de toate, incalca prevederile art. 17 din Constitutie referitoare la cetatenii romani care se bucura in strainatate de protectia statului roman, ei trebuind sa-si indeplineasca obligatiile cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. Rezulta, ca astfel de acte administrative, nu numai ca incalca legea dar ele nu sunt in conformitate nici cu reglementarile constitutionale, pentru aceasta ele fiind incadrate ca fiind neconstitutionale.

Actiunea se introduce la instantele de contencios administrativ din tara, de la domiciliul reclamantului, ea putand fi insa formulata si personal impotriva functionarului care se face vinovat de refuzul de rezolvare a cererii, cum se precizeaza in art.13 alin. l din Legea 29/1990, fie acest functionar si ambasadorul sau consulul general al Romaniei din tara respectiva.

in cele ce urmeaza, vom comenta art.13 din Legea 29/1990 pentru a intelege regimul juridic aplicabil functionarului care emite actul sau care se face vinovat de nerezolvarea cererii, in aceste sens, art.13 din Legea 29/1990 prevede ca actiunile injustitie vor putea fi formulate si personal impotriva functionarului autoritatii parate, care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii cererii, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin emiterea actului sau prin intarziere, in cazul in care actiunea se admite, raspunderea functionarului public chemat in judecata, va fi angajata prin obligarea la plata daunelor, solidar cu autoritatea administrativa in care acesta functioneaza.

in cazul in care functionarul public a fost chemat in judecata pentru plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act administrativ ilegal, potrivit prevederilor alin.2 al aceluiasi articol, persoana (functionarul public), actionata astfel in justitie, poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa semneze actul a carui legalitate - totala sau partiala - este supusa verificarii instantei de judecata, in caz de admitere a actiunii, se va admite, daca s-a facut proba ordinului scris, si cererea de chemare in garantie, situatie in care raspunderea pentru prejudiciile cauzate va reveni functionarului public ierarhic superior celui care a elaborat actul ilegal si care a dat ordin scris sa semneze actul respectiv.

Revenind la speta in cauza, daca este vorba de un cetatean roman cu domiciliul in strainatate, instanta competenta va fi Sectia de contencios administrativ a Tribunalului Municipiului Bucuresti, care potrivit regulilor procedurii civile, este competenta atunci cand este vorba de procedura cu strainatatea, iar legea contenciosului administrativ se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila (art.18).

Daca se pune problema recursului ierarhic, acesta nu poate fi decat fata de organul central de specialitate de care apartine autoritatea publica a Romaniei din strainatate afara de cazul in care acea autoritate nu este organizata in tara respectiva pe structuri ierarhice.

in orice caz, daca se pune problema numai unei actiuni in daune, nu mai trebuie facuta dovada recursului gratios sau recursului ierarhic, ca in cazul tuturor actiunilor de acest gen, indiferent de organul care a produs vatamarea si indiferent de domiciliul persoanei vatamate (in tara sau strainatate).

Procedura reclamatiei administrative prealabile nu este necesara in cazul in care cel vatamat solicita numai despagubiri, sesizarea instantei facandu-se direct in termenul de prescriptie de drept comun, care, potrivit art.12 din Legea 29/1990, curge de la data la care cel vatamat a cunoscut sau trebuie sa cunoasca intinderea pagubei⁷⁹.

impotriva actelor administrative ale autoritatii Romaniei din strainatate , pot face actiuni in contenciosul administrativ, la Tribunalul Municipiului Bucuresti, si fostii cetateni romani, daca aceste acte (exprese sau implicite) sunt contrare principiului consacrat de art.7 din Constitutie .

Fostul cetatean roman, este asimilat cu cetateanul roman aflat in strainatate, statul nu isi poate indeplini obligatia corespunzatoare acestui drept decat prin organele sale intre care si cele din strainatate ( ambasadele, consulatele, etc.)