Organizarea si functionarea guvernelor

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA GUVERNELOR

1. Consideratii generale

Caracter usor diferentiat, parlamentar al statelor comunitare determina o serie de particularitati ale fiecarui guvernmai semnificative fiind cele ce privesc formarea, longevitatea, structura si functionarea acestora.

Stabilitatea guvernamentala cu repercursiuni in planul actiunii administrative (programul de guvernare) este conditionata de numerosi factori, printre care se evidentiaza sistemul partidelor politice si obiceiurole care se practica la alcatuirea guvernelor.

Instabilitatea guvernamentala nu presupune schimbarea tuturor sau a majoritatii detinatorilor de portofolii ministeriale, odata cu schimbarea guvernelor. Aceasta, dupa parerea noastra, ar dovedi un real exercitiu democratic deoarece titularii portofoliilor ministeriale sunt numiti dupa criterii de competenta si nu dupa culoarea politica.

Practica a dovedit ca longevitatea ministeriala poate exista cu o instabilitate guvernamentala cronica (ex. Frantei sub cea de-a III si a IV-a Republica sau a Italiei din domeniile 7-8 ale sec. XX). Aceasta realitate impune prudenta in aprecierea efectelor instabilitatii guvernamentale asupra administratiei.

In ce priveste formarea si functionarea guvernelor sunt de remarcat trei aspecte care prezinta interes:

1. gradul de libertate privind modificarea structurii guvernamentale, cu efecte asupra stabilitatii administratiei si capacitatii sale de adaptare;

2. pozitia sefului guvernului care poate fi primus inter pares sau adevaratul conducator al politicii guvernamentale;

3. modul de functionare a echipei guvernamentale care conditioneaza modalitatile de coordonare interministeriala si rezultatele actiunii guvernului.

Prezinta interes trecerea in revista astructura si functionarea guvernelor celor mai importante tari din Uniunea Europeana.

2. Organizarea si functionarea guvernului in: Germania =

Formarea Guvernului federal depinde de alegerea Cancelarului.

Cu cateva luni inaintea alegerilor pentru Dieta federala, partidele sau coalitiile de partide isi desemneaza candidatul la functia de cancelar. Dupa alegerea Dietei aceasta alege Cancelarul la propunerea Presedintelui federatiei.

Formarea Guvernului dupa alegerea Cancelarului, face obiectul negocierilor intre partide, care stabilesc atat programul politic cat si

compozitia Guvernului.

Membrii se numesc si se revoca de catre de catre Dieta la propunerea Cancelarului.

Nu exista incompatibilitate intre functia guvernamentala si calitatea de parlamentar, membrii Guvernului fiind de regula si membrii Dietei federale. Functia guvernamentala este insa incompatibila cu cea de membru in Guvernele sau Parlamentele landurilor, ceea ce implica si incompatibilitatea cu functia de membru al Consiliului federal.

Guvernele germane se mentin de regula, pentru un intreg mandat de 4 ani, astfel incat Germania este, de departe, tara cu cea mai mare stabilitate guvernamentala in U.E.

Legea fundamentala prevede un mecanism perfectionat de angajare a raspunderii guvernamentale, si anume -motiunea de cenzura constructiva.

Acest mecanism permite Dietei eliberarea din functie a Cancelarului concomitent cu alegerea cu alegerea unui nou cancelar.

La randul sau, cancelarul are posibilitatea sa determine dezvoltarea Dietei de catre Presedintele federatiei, prin solicitarea unui vot de incredere.

Ambele procedee intervin ca urmare a modificarii coalitiilor politice si au drept scop asigurarea unei majoritati parlamentare favorabile Cancelarului.

Constitutia federala precizeaza ca Guvernul federal este compus din Cancelarul federal si ministri federali, precizand totodata, si competentele sefului guvernului, competente care se exercita prin emiterea de directive.

In baza acestor competente, Cancelarul determina liniile directoare ale programului de guvernare, insa fiecare ministru beneficiaza de autonomie in conducerea ministerului sau. Divergentele dintre ministere se transeaza in Guvern.

Cancelarul coordoneaza actiunea guvernamentala conform unui Regulament interior care se adopta de Guvern si se aproba de Presedintele federatiei. Cancelarul reprezinta Guvernul in fata Presedintelui, a Parlamentului si societatii civile.

S-a format obiceiul unui vice-cancelar dintre personalitatile proeminente al partidului liberal, daca acesta face parte din coalitie, avand rolul de a-l suplini pe cancelar in caz de absenta.

De regula, seful Guvernului nu conduce nici un minister chiar Cancelaria federala avand propriul sau ministru.

Din 1967 se pot numi si secetari de stat parlamentaridin randul membrilor Dietei federale, care au rang de adjuncti de ministri dar nu participa la sedintele Guvernului.

Trebuie mentionat ca potrivit traditiei germane, titlul de secretar de stat, fara alta precizare desemneaza pe cel mai inalt functionar administrativ din ministerul din care face parte.

Numarul ministrilor federali variaza foarte putin de la un guvern la altul, intrucat este fixat prin Regulamentul intern, care se modifica fosrte rar.

Sediul Guvernului a fost stabilit in 1949 (anul proclamarii R.F.G.) la Bonn iar prin votul din 20 iunie 1991Dieta a hotarat transferarea sa la Berlin.

Cancelarul si ministri federali se intrunesc saptamanal in sesiunea Cabinetului sub presedentia Cancelarului,iar deciziile se iau, de regula prin consens la propunerea sefului guvernului, existand insa si procedura votarii.

3. Organizarea si functionarea guvernului in Italia

Seful guvernului italian, denumit Presedintele Consiliului de Ministri este numit de Presedintele Republicii, al carui rol in denumirea sefului de guvern este deosebit de important in conditiile divizarii interne a partidelor politice si pentru faptul ca negocierile in vederea stabilirii coalitiei guvernamentale au loc dupa alegeri.

Dupa consultari cu presedintii camerilor si ai grupurilor parlamentare, Presedintele desemneaza o personalitate, insarcinata pentru inceput cu o misiune exploratorie, care se transforma intr-o misiune de pre-formare a Guvernului. Indata ce se intrevad suficiente sanse de succes, Presedintele numeste un responsabil cu formarea Guvernului, care trebuie sa-si asume functia de Presedinte al consiliului de Ministri si sa propuna lista cu membrii Guvernului sau.

Inainte de a incepe sa functioneze, Guvernul nou format trebuie sa obtina votul de incredere al celor 2 camere ale Parlamentului.

Datorita fragilitatii coalitiilor politice sunt frecvente cazurile cand noul Guvern nu obtine votul de investitura - fie din partea ambelor camere, fie din partea uneia singure fapt care determina reluarea intregului proces de formare a Guvernului.

Intre functia parlamentara si cea guvernamentala nu exista in incompatibilitate, membrii guvernelor italiene fiind in totalitate senatori sau deputati.

Mandatul Guvernului se sfarseste odata cu demisia Presedintelui C.M. inaintata Presedintelui Republicii, care o poate refuza.

In schimb, demisia este obligatorie in cazul pierderii increderii uneia dintre Camere. In viata politica italiana, cele mai multe guverne demisioneaza din cauza crizelor interne ale partidelor politice, fara a mai astepta votul de neincredere al Camerilor.

Sistemul politic italian, extrem de divizat, inclusiv in interiorul partidelor, precumsi absenta unor reguli constitutionale care sa permita Presedintelui C.M. tragerea la raspundere a partenerilor responsabili de ruptura politica, fac instabilitatea guvernamentala italiana, proverbiala.

Aceasta poate totusi coexista cu o anumita longevitate ministeriala cum este cazul portofoliului de ministru de externe.

Durata procesului de schimbare, de circa 7 saptamani, a inceput sa se mareasca dupa 1970, ptand ajunge chiar la cateva luni.

Potrivit Constitutiei italiene, Guvernul se compune din Presedinte si din ministri.De asemenea, prevede ca organizarea preseditiei Consiliului de Ministri, numarul, atributiile si organizarea ministerelor se stabilesc prin lege.

In realitate, dosr numarul si atributiile ministerelor se stabilesc prin lege.

In practica guvernamentala italiana se intalnesc numerosi ministri fara portofoliu care fac parte din Guvern. Acestia nu conduc ministere ci indeplinesc anumite misiuni, bine determinate. Exista si subsecretari de stat care, sunt adjuncti de ministri si au rolul de a-i ajuta la conducerea ministerului respectiv, fara insa a face parte din Consiliul de Ministri.

Sedintele Consiliului au loc periodic sub conducerea presedintelui la sediul acestuia. Deciziile se iau fie prin consens, fie prin vot.

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

4. Organizarea si functionarea guvernului in Marea Britanie

Din punct de vedere formal – juridic atat Cabinetul cat si Guvernul si Primul –ministru se numesc de Coroana. Totusi, ca urmare a unei conventii constitutionale formata in sec. XIX, obliga regina sa numeasca in functia de prim-ministru pe seful partidului majoritar in Camera Comunelor.

Exista posibilitatea ca Regina sa poata influienta totusi desemnarea Primului-ministru, atunci cand nici, un partid nu detine majoritatea (cum a fost cazul epocii tri-partide interbelice) sau cand partidul majoritar nu are un sef (cazul succesiunii lui charchill). Cu aceste exceptii, se considera ca Primul –ministru este ales prin sufragiu universal indirect, intrucat in mod normal, fiecare partid abordeaza alegerile cu un sef desemnat pentru a fi Prim- ministru in caz de victorie electorala.

Alegerea celorlalti membri ai Cabinetului si ai Guvernului se face de catre primul-ministru din randul partidului sau, toti membrii guvernului sunt si membri ai Camerei Comunelor sau, intr-un numar restrans, ai Camerei Lorzilor. Conventiile Constitutionale obliga pe primul-ministru sa fie membru al Camerei Comunelor.

In afara cazurilor cexceptionale: demisia, decesul sau motiunea de cenzura contra Guvernului, durata acestuia este egala cu cea a legislaturii. Durata legislaturii este la dispozitia primului- ministru dar mandatul Camerei Comunelor nu poate depasi 5 ani.

Primul-ministru poate oricand sa ceara dizolvarea Prlamentului, punand capat legislaturii, pentru a profita de o conjunctura pe care o considera favorabila din punct de vedere electoral. Asa se face ca durata medie a legislaturilor este de 4 ani.

Primul-ministru poate modifica oricand componenta guvernului sau, in mod obisnuit remanierile facandu-se anual, dupa vacanta de var.

Structura Guvernului face obiectul mai multor conventii constitutionale. Organizarea sa este prerogativa reala, chiar daca, in acest domeniu conventiile constitutionale sunt mai putin riguroase decat celelalte cutume constitutionale.

Termenul de guvern in Anglia are trei acceptiuni, respectiv:

• majoritate guvernamentala
• administratia de stat
• ansamblul cuprins din cca. 100 de persoane, care sunt ministri sau secretari de stat

In aceasta ultima acceptiune Guvernul cuprinde:

ministri departamentali (cei care conduc un minister) care poarta denumirea

de Secretari de stat pentru ministerele cele mai vechi, si ministri in cazul ministerelor mai recente.Ministri departamentali sunt de regula si membri ai Cabinetului. ei isi conduc ministerele cu ajutorul ministrilor de stat care le sunt adjuncti, si cu ajutorul subsecretarilor de stat parlamentari, care asigura legatura cu Camerele Parlamentului;

ministri non-deparlamentari (fara portofoliu) care ocupa in mod traditional anumite functii, adesea onorifice;

v    membrii grupului de parlamentari insarcinati cu organizarea votului in Parlament;

v    consilierii juridici ai Guvernului

Ministri care fac parte din Cabinet, ministri de stat, consilierii juridici si principalii parlamentari insarcinati cu organizarea votului in Parlament, sunt de cu apelativul ministri seniori iar ceilalti cu apelativul ministri juniori. Numirea tuturor ministrilor este decisa de Primul –ministru care stabileste, de asemenea, si componenta Cabinetulu, adevaratul organ de decizie guvernamentala, si care cuprinde ministri cei mai importanti. Anumiti membrii ai Guvernului intra din oficiu in componenta Cabinetului: Lordul Cancelar, ministrul de finante, subsecretarii de stat de la aparare, interne, afaceri externe .

Libertatea de alegere a Primului-ministru, in ce privesc membrii Guvernului,si ai Cabinetului, inclusiv remanierea acestora, nu este limitata decat de propriul partid. Primul-ministru poate sa-si rezerve si conducerea unui minister (ex. Chrchill – ministerul de razboi; M.Thatcher – Ministerul FFunctiei Publice ).

Cabinetul se intruneste din initiativa primului-ministru care stabileste si ordinea de zi. Deciziile se iau prin consens, care se obtine datorita ascendentului primului-ministru asupra celorlalti ministri.

5. Organizarea si functionarea guvernului in Franta

Potrivit Constitutiei celei de-a V-a Republici seful guvernului francez- Primul-ministru, este desemnat si numit de Presedintele Republicii fara nici o restrictie, fiind conditionata doar de existenta sau inexistenta unei majoritati favorabile acestuia in Adunarea Nationala.

Angajarea raspunderii guvernului, cu ocazia constituirii sale in fata Adunarii Nationale are caracter facultativ intrucat, din punct de vedere constitutional, investirea sa este efectiva odata cu numirea de catre Presedintele Republicii.

Singura posibilitate la indemana opozitiei parlamntare este motiunea de cenzura care necesita majoritatea absoluta. Rezulta ca un Prim – ministru poate guverna atata timp cat majoritatea absoluta din adunarea Nationala nu este impotriva sa.

Numirea membrilor guvernului se face de catre Presedintele Republicii, la propunerea primului-ministru, ceea ce presupune un acord intre ceilalti factori de putere pentru nominalizarea portofoliilor ministeriale

In Franta functia guvernamentala este incompatibila cu cea parlamentara.

In cazul unui parlamentar coiptat in Guvern, locul sau in Parlament este luat de un supleant ceea ce inseamna ca odata ce a ales functia guvernamentala,

revenirea in parlament nu este posibila decat cu ocazia unor noi alegeri.

Durata de viata a guvernelor depinde in primul rand, de vointa Presedintelui Republicii.

Desi in textul constitutiei nu este prevazuta responsabilitatea Guvernului fata de seful statului, practica franceza este ca Primul-ministru sa prezinte demisia guvernului sau imediat ce Presedintele i-o cere.

Daca impotriva Primului –ministru a fost adoptata o motiune de cenzura sau daca Parlamentul i-a respins un vot de incredere, el este obligat sa prezinte demisia Guvernului sau. Presedintele Republicii poat refuza aceasta demisie, dar numai pe timpul necesar organizarii de noi alegeri. In acest interval de timp Guvernul nu poate adopta decizii decat pentru rezolvarea problemelor curente.

Desi constitutia nu o impune, cutuma republicana cere ca Guvernul in exercitiu sa demisioneze imediat ce alegerile pentru Adunarea Nationala s-au terminat.

Mecanismele constitutionale cu caracter prezidentialist precum si evolutia sistemului de partide politice au permis o stabilitate guvernamentala neintalnita in timpul celui de-a III –a si a IV-a Republici. Frecventele remanieri guvernamentale, facute fie la initiativa Primului-ministru fie de catre Presedinte, determina o instabilitate accentuata a anumitor portofolii ministeriale, asa incat stabilitatea guvernarii este destul de dificil de apreciat, in ansamblul ei.

Constitutia prevede ca primul-ministru conduce actiunea Guvernului si ca actele sale trebuie contrasemnate de catre ministri care urmeaza sa le aduca la indeplinir, dupa caz. Aceasta superioritate ierarhica fata de membrii guvernului este subliniata si de procdurile de arbitraj international. In realitate, superioritatea Primului-ministru este intarita sau contracarata de relatiile sale cu Presedintele Republicii dar si de relatiile dintre acesta si membrii Guvernului.

guvernul este format din ministri si secretari de stat, care nu participa la sedintele Consiliului decat in cazul dezbaterii unor probleme ce tin de competenta lor.

S-a stabilit ca obicei numirea unor ministri delegati aflati ca si secretarii de stat in subordinea unui ministru, dar care au dreptul sa participe la sedintele Consiliului de Ministri.

In practica guvernamentala franceza se utilizeaza si titlul de ministru de stat, care are dosr caracter onorific si se acorda unora dintre ministri la aprecierea primului-ministru sau a Presedintelui Republicii.

Suplinirea primului-ministru in caz de absenta se face de catre unul din ministri, dupa o ordine protocolara stabilita cu ocazia formarii Guvernului sau a unei remanieri ministeriale, de Primul-ministru impreuna cu Presedintele. Conform traditiei imediat dupa primul-ministru urmeaza ministrul justitiei, dar nimic nu impiedica derogarea de la aceasta traditie.

Numarul ministerelor si atributiile fiecarui membru al Guvernului variaza frecvent chiar si cu ocazia remanierilor ministeriale. Stabilirea acestora intra in competenta guvernului si intrucat sunt decizii luate in Consiliul de Ministri prezidat de Presedintele Republicii, este necesar acordul si semnatura acestuia.

Potrivit traditiei, Consiliul de Ministri se reuneste saptamanal, miercuri

dimineata, sub presedintia Presedintelui Republicii, care stabileste ordinea de zi impreuna cu Secretarul General al Guvernului, la resedinta presedintiei si nu la sediul Primului-ministr. Toate deciziile care se iau in Consiliu trebuie sa poarte semnatura presedintelui, ceea ce implica acordul sau.

Deciziile se iau prin consens, la propunerea Presedintelui care, poate decide singur in cazuri de gravitate exceptionala, dupa ce a recut avizul membrilor Consiliului.

In mod cu totul exceptional, Guvernul se poate reuni in Consiliul Cabinetului, fara participarea Presedintelui, sub conducerea Primului –ministru.

6. Aspecte privind organizarea si functionarea Guvernului in Romania, comparativ cu tarile Uniunii Europene

Conform Constitutiei din 1991, investitia Guvernului in Romania presupune un complex de activitati anterioare momentului, respectiv:

• desemnarea unui candidat pentru functia de Prim-ministru;
• alcatuirea listei membrilor guvernului si intocmirea programului de guvernare;
• dezbaterea in Parlament a programului de guvernare si a listei Guvernului;

votul de incredere;

• numirea Guvernului.

Desemnarea candidatului pentru functia de Prim-ministru se face de Presedintele tarii in urma consultarii cu reprezentantii partidului care detine majoritatea absoluta in Parlament ( in raport cu numarul total al deputatilor si senatorilor) se face cu reprezentantii tuturor partidelor prezente in Parlament.

Alcatuirea listei Guvernului si intocmirea programului de guvernare sunt in sarcina candidatului la functia de Prim-ministru. Acesta nu are o libertate deplina fiind obligat sa tina seama atat de programele partidelor pe care se va sprijini pentru obtinerea votului de incredere, cat si de negocierile cu acestea in privinta candidatilor ministeriabili.

Votul de incredere are in vedere concordanta dintre program si persoanele apte sa-l puna in practica. In Romania, nu exista incompatibilitate intre mandatul parlamentar si functia ministeriala.

Candidatul la functia de Prim-ministru trebuie sa solicite Parlamentului votul de incredere in termen de 10 zile de la data la care a fost desemnat. Dezbaterea programului de guvernare si a listei guvernului se face in sedinta comuna a celor doua camere ale Parlamentului in termen de 15 zile de la depuner. Votul de incredere este secret si necesita majoritatea absoluta.

Neacordarea votului dupa doua tentative esuate si dupa expirarea unui termen de 60 de zile, da dreptul Presedintelui sa dizolve Parlamentul, de altfel, unica modalitate de dizolvare a Parlamentului prevazuta in Constitutia Romaniei.

Numirea Guvernului se face prin decret prezidential in urma votului de incredere acordat de Parlament.

Numirea Guvernului se face prin decret prezidential in urma votului de incredere acordat de Parlament. Durata mandatului este de 4 ani, dar poate inceta, si inainte de termen, prin adoptarea unei motiuni de cenzura sau daca Primul-ministru isi pierde calitatea de membru al Guvernului se face prin decret prezidential in urma votului de incredere acordat de Parlament.

Durata mandatului este de 4 ani, dar poate inceta, si inainte de termen, prin adoptarea unei motiuni de cenzura sau daca Primul-ministru isi pierde calitatea de membru al Guvernului (demisie, pierderea drepturilor electorale, interventia unei stari de incompatibilitate, imposibilitatea exercitarii atributiilor mai mult de 45 de zile).

Avand in vedere timpul relativ scurt care a trecut de cand s-a instituit noul sistem constitutional, este greu de apreciat stabilitatea guvernamentala in Romania. Totusi, putem remarca faptul ca nici unul din cele 6 guverne care s-au succedat nu si-a incheiat mandatul inainte de termen ca urmare a adoptarii unei motiuni de cenzura (desi ele au fost cerute), ceea ce demonstreaza ca in Romania nu s-a destramat nici o calitate guvernamentala. Rezolvarea neintelegerilor la care au ajuns cooalitiile guvernamentale s-a realizat prin revocarea primilor ministri V. Ciorbea si Radu Vasile.

Comparand formarea guvernului Romaniei cu formarea guvernelor statelor din Uniunea Europeana constatam ca si Romania se incadreaza in regimul, mai mult sau mai putin parlamentar al acestor state.

In ce priveste modul de numire al sefului guvernului (facem abstractie de denumirile diverse folosite in statele analizate), situatia se prezinta astfel:

in 5 tari, investirea Guvernului se face de Parlament, dupa numirea Primului-ministru de catre seful statului (Belgia, Danemarca, Grecia, Italia, si Portugalia). Optiunea este limitata;

in alte 5 state: Austria, Franta, Luxemburg, Marea Britanie si Olanda, Primul-ministru si Guvernul se numesc de seful statului, fara a fi necesar votul de incredere al Parlamentului. Libertatea de optiune a sefului statului variaza de la o tara la alta (ex. in Franta libertatea este apreciabila, in Marea Britanie este practic inexistenta);

in alte 5 tari: Finlanda, Germania, Irlandaa, Spania si Suedia exista proceduri particulare de investitura.

In Finlanda Primul-ministru este ales de Parlament si numit de Presedinte. In Irlanda Primul- ministru este numit de Presedintele Republicii la propunerea Camerei Deputatilor, dupa care acesta solicita votul de incredere pentru lista membrilor guvernului.

In Spania, caandidatul la functia de Prim-ministru desemnat prin acordul dintre Rege si presedintele Congresului Deputatilor, devine Prim-ministru dupa obtinerea votului de incredere al Congresului Deputatilor. Ceilalti membri ai

guvernului sunt numiti de rege la propunerea Primului-ministru.

In Suedia, presedintele Parlamentului, dupa consultarea partilor prezente in Parlament, prezinta plenului candidatul la functia de prim-ministru care este ales daca intruneste majoritatea voturilor parlamentarilor. Dupa alegere prezinta Parlamentului lista membrilor guvernului. Guvernul se intruneste in sedinta speciala, in prezenta sefului statului (regele) si Presedintelui Parlamentului, care inmaneaza Primului-ministru actul de investitura.

Comparand situaatia tarilor din UE cu situatia Romaniei, vom observa ca investitura guvernului nostru este asemanatoare cu cea din primul grup de tari comunitare. Este vorba de asemanare si nu de identitate intrucat Presedintele Romaniei numeste Primul-ministru abia dupa ce acesta a primit votul de incredere al Parlamentului, si nu inainte, ca in tarile respective.

Originalitatea regimului constitutional roman consta in abilitatea Presedintelui de dizolvare a Parlamentului in cazul in care acesta nu acorda votul de incredere, dupa parcurgerea unei anumite proceduri.

In ce priveste responsabilitatea guvernului, in toate tarile studiate, acesta raspunde in fata Parlamentului (situatie aplicabila si Romaniei) care il poate inlatura printr-o motiune de cenzura. Specifica Romaniei este insa imposibilitatea de a dizolva Parlamentul pentru rezolvarea crizelor politice, asa cum se procedeaza in tarile UE (Franta Danemarca).

In ce priveste compatibilitatea functiei guvernamentale cu cea parlamenmtara, situatia se prezinta astfel:

tari in care calitatea de membru al guvernului este conditionata de calitatea de parlamentar: Marea Britanie, Irlanda;

tari in care calitatea de membru al guvernului este incompatibila cu cea de parlamentar: Austria, Franta, Luxemburg, Portugalia, Suedia;

tari in care cele doua calitati nu sunt incompatibile: Finlanda, Belgia, Danemarca, Olanda, Italia si Spania.

Sub acest aspect, Romania se alatura acestui ultim grup de state comunitare. In ce priveste structura Guvernului, Constitutia cuprinde o singura reglementare ce face trimitere la lege organica: Guvernul este alcatuit din mrim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica. Aceasta lege (L 90/2001) a aparut in aprilie 2001, pana atunci fiind in vigoare Legea 37/1990, anterioara Constitutiei.

Conform vechii legi, Guvernul era alcatuit din Prim-ministru, ministri si Secretari de Stat. Inexistenta unor reglementari clare a facut ca opiniile cu privire la structura Guvernului sa difere, in functie de pozitia Primului-ministru si /sau a coalitiei guvernamentale.

Dupa unele opinii (prof. I. Vida) Legea 37/1990 a fost abrogata partial de Constitutia din 1991 in sensul ca secretarii de stat nu pot face parte din guvern, nefiind prevazuti in Constitutie. in realitate situatia a fost alta, conform celor prezentate mai sus.

In ce priveste functia de ministru de stat, acelasi autor o considera conforma Constitutiei, deoarece titulatura de ministru utilizata in textul constitutional, are caracter generic, fiind posibile orice circumstantieri. Astfel, se poate utiliza atat denumirea de ministru de stat, cat si cea de ministru fara portofoliu (ceea ce de altfel se intampla in realitate – ex. minsitru pentru relatii cu Parlamentul, ministru delegat la Ministerul Integrarii europene), existenta acestor functii fiind dictata de imperative politice, si nu juridice.

Trebuie precizat ca functia de ministru de stat are caracter onorific, reprezentand o evidentiere a ministerelor pe care primul-ministru le considera mai importante.

Potrivit Legii 90/2001, Guvernul se intruneste in sedinte saptamanal si ori de cate ori este nevoie, la sediul Guvernului. Cu toate ca guvernul este o autoritate colegiala, legea organica ii confera primuli-ministru o pozitie de adevarat sef al Guvernului.

De asemenea, mai multe prevederi constitutionale confera primului-ministru o autoritate de sine statatoare.

Daca primul-ministru isi pierde calitatea de membru al Guvernului sau este in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, Presedintele va desemna un alt membru al guvernului ca prim-ministru interimar pana la formarea noului guvern. Legata de aceasta eventualitate exista un aspect de interes practic, pe care nici Constitutia si nici legea organica nu le reglementeaza : inlocuirea primului-ministru in caz de absenta. Solutia simpla si logica ar fi desemnarea unui inlocuitor dintre ministri de catre primul-ministru.

Analizand tarile comunitare comparativ cu Romania sub aspectul structurii guvernului, vom remarca urmatoarele:

sunt tari in care Constitutia prevede exact cine sunt membrii Guvernului: Germania, Grecia, Irlanda, Italia si Olanda;

tari in care Constitutia reglementeaza in mod general structura Guvernului, lasand pe seama altor acte normative stabilirea precisa a membrilor acestuia: Belgia, Franta, Luxemburg, Spania

tari cu situatie aparte: Danemarca, unde structura guvernului nu are o reglementare constitutionala si Marea Britanie, care nu are o constitutie scrisa,

In ce priveste Romania, aceasta are o situatie similatra tarilor din cel de-al doilea grup.

In ce priveste componenta Guvernului, peste tot exista Prim-ministru si ministri. Cat priveste ministrifara portofolii acestia se regasesc in multe guverne europene, asa incat nu constituie o exceptie in Guvernul roman.

In toate tarile rolul si puterea primului-ministru variaza de la caz la caz. Unii prim-ministri raspund numai in fata Parlamentelor, altii au o raspundere in plus si fata de seful statului, ceea ce le limiteaza puterea.

In Romania primul-ministru raspunde doar in fata Parlamentului ceea ce ii confera pozitia de figura centrala a politicii nationale.

Modificarea relativ frecventa a numarului de ministre si a titulaturii acestora se intalneste in multe tari comunitare, ceea ce reflecta adaptarea la dinamica realitatii sau o incercare de ridicare a eficientei serviciilor publice, ori sunt rezultatul unor erori sau a unor presiuni partizane.

In fine modul de functionare- sedinte saptamanale cu hotarari adoptate prin consens sau de primul-ministru este comun tarilor din UE in care figura politica centrala este – Marea Britanie, Germania, Romania.

Concluzia este ca structura si modul de functionare a Guvernului roman se inscriu in standardele europene, iar modificarile aduse Constitutiei prin Referendumul din 18-19 octombrie 2003 au oferit modalitati de crestere a stabilitatii guvernamnetale, continuitatii, coerentei si eficacitatii actiunii guvernamentale.