SUPORT TRAINING

Obiective:

a) familiarizarea cursantilor cu semnificatiile multiple ale conceptului de dezvoltare autosustinuta a comunitatilor;

b) insusirea de catre cursanti a principiilor implicate de dezvoltarea autosustinuta si a modalitatilor practice de implementare a acestora in comunitate;

c) dezvoltarea capacitatii cursantilor de a initia proiecte viabile precum si de a identifica si sprijini initiativele relevante ale unor potentiali parteneri.

RESURSE ALE COMUNITATILOR ORIENTATE SPRE DEZVOLTARE AUTOSUSTINUTA

Cele sase principii in programul de dezvoltare autosustinuta:

Este mai bine sa se anticipeze si sa se previna problemele decat sa se incerce rezolvarea lor dupa ce au aparut;

Contabilitatea trebuie sa reflecte costurile economice si de mediu, nu doar cele ale pietei curente;

Cele mai bune decizii sunt cele bazate pe informatii precise si la zi;

Trebuie sa traim din dobanda pe care ne-o furnizeaza mediul si nu sa-i distrugem baza de capital:

Calitatea dezvoltarii sociale si economice trebuie sa aiba prioritate fata de cantitate;

Trebuie sa respectam natura si drepturile generatiilor viitoare.

Introducere

Fiecare comunitate este unica, avand propriile sale interese, probleme si nevoi si abordand programul de dezvoltare autosustinuta in mod diferit. Exista totusi principii si actiuni comune pe care majoritatea comunitatilor le vor lua in considerare. Materialul de fata sugereaza principii si actiuni care pot fi luate in considerare de orice comunitate, dar face acest lucru nu pentru a recomanda solutii ci mai degraba pentru a facilita discutii.

Sunt vizate elementele programelor de dezvoltare autosustinuta incluzand dimensiunile sociale, economice, de sanatate si de mediu. Aceste dimensiuni sunt interdependente iar progresul in oricare dintre ele poate aduce o contributie semnificativa la progresul celorlalte.

Etapele dezvoltarii comunitatii

Sunt multe moduri de a aborda dezvoltarea comunitatii. Etapele  urmatoare rezuma o abordare, fiind paralele cu structura intregului material.

Etapa 1 - Initierea contactului

Se discuta, cu alti membri ai comunitatii, modurile de a dezvolta noi abordari si concepte privitoare la problemele si nevoile comunitatii.

Etapa 2 - Profilarea comunitatii

Adunarea informatiilor privind diferite activitati, initiative, programe si servicii furnizate in comunitatea dumneavoastra.

Evaluarea nevoilor care sunt satisfacute si a celor care nu sunt satisfacute.

Etapa 3 - Dezvoltarea organizatiilor

Formarea unui comitet sau a unui grup de actiune. Acest lucru include definirea calitatii de membru, un proces de luare a deciziilor, stabilirea unui set de reguli, pregatirea personalului necesar.

Etapa 4 - Trecerea la actiune

Se determina viziunea si obiectivele grupului si se stabilesc prioritatile. Se implementeaza activitati si initiative pentru realizarea acestor obiective, incluzand dezvoltarea comunicatiilor si strategiilor de adunare a fondurilor .

Etapa 5 - Evaluarea

Masurarea succesului: au fost realizate scopurile initiale?

Masurarea progresului si reexaminarea viziunii grupului pentru a ne asigura ca se mentine directia dorita.

Examinarea modului in care se folosesc resursele si timpul.

Cele patru dimensiuni

Activitatile, in majoritatea comunitatilor, pot fi impartite in diverse categorii. In viziunea ce a stat la baza elaborarii acestui material, categoriile esentiale sunt urmatoarele:

Mediul Economicul Socialul Sanatatea

Aceasta abordare difera de un alt cadru care a devenit popular in domeniul dezvoltarii autosustinute, bazat pe trei cercuri care se intersecteaza, denumite deseori mediu, economie si societate.

Cadrul celor patru dimensiuni nu este folosit pentru a sublinia deosebirea dintre aceste activitati, ci mai degraba pentru a facilita intelegerea gamei de activitati si a stimula cautarea unor posibilitati de a sprijini obiective integrate. Conceptul de comunitati orientate spre o dezvoltare autosustinuta promoveaza integrarea obiectivelor specifice cu celelalte activitati, spre binele comunitatii, cetatenilor sai si mediului natural.

Pentru a ilustra cum poate aparea aceasta integrare, sa ne gandim la urmatoarea situatie ipotetica. Elevii dintr-o scoala a comunitatii vor sa faca ceva pentru mediu si se hotarasc sa planteze niste copaci. In acelasi timp un grup de adulti este interesat sa lucreze pentru comunitate. Comunitatea are si un adapost pentru femeile care sunt violent agresate acasa. Auzind de initiativa elevilor, grupul adultilor ii intreaba daca pot si ei sa ii ajute. In decursul discutiilor se ajunge la ideea de a face ceva atat pentru mediu cat si pentru comunitate. Rezultatul final este ca cele doua grupuri planteaza o gradina iar produsele gradinii sunt donate adapostului pentru femei. In acest mod se realizeaza, prin initiativa, o varietate de obiective.

Comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta

In ultimii ani, au avut loc multe dezbateri privind intelesul “dezvoltarii autosustinute”. Primul raport a definit-o ca dezvoltare care satisface nevoile prezentului fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a face fata propriilor nevoi. Unii sustin ca dezvoltarea autosustinuta priveste doar efectele activitatilor umane asupra mediului natural sau bio-fizic, incluzand cantitatea de resurse naturale, in timp ce altii sustin ca trebuie luata in considerare si bunastarea umana.

Dar distinctia dispare daca vedem comunitatea locala - adica un grup de oameni care locuiesc in acelasi loc si au un simt comun al identitatii si interese comune - ca un ecosistem uman local. Intr-un ecosistem, fiecare lucru este legat de celelalte, iar in ecosistemul comunitatii sanatatea individuala, sanatatea sociala si economica si sanatatea mediului sunt interdependente si la fel de esentiale. De aceea, ideea comunitatii orientate spre o dezvoltare autosustinuta le cuprinde pe toate.

Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii implica munca activa si cooperare - desi nu in detrimentul altor comunitati sau al ecosistemului mai larg - pentru a realiza:

- o baza economica care nu este doar “prietenoasa din punctul de vedere al mediului” ci care furnizeaza comunitatii, pe termen lung, resursele pentru a realiza dezvoltarea sociala si a mediului;

- o societate in care profiturile economice sunt distribuite echitabil, in care fiecare membru poate participa plenar si care promoveaza bunastarea tuturor membrilor sai si capacitatea de a-si realiza pe deplin potentialul uman;

- protectia si infrumusetarea tuturor sistemelor naturale si conservarea resurselor, folosind principiul  contabilitatii costurilor totale.

Guvernele pot ajuta o comunitate in directia dezvoltarii autosustinute, dar initiativa si efortul continuu de cooperare trebuie sa vina dinauntru, reflectand caracterul, hotararea si consensul comunitatii. Cel mai bun punct de pornire este dezvoltarea unei viziuni comune despre felul de comunitate in care vor sa traiasca membrii sai cu copiii si nepotii lor.

O viziune comuna asupra comunitatii este fundamentala, dar este doar inceputul. Trebuie sa se defineasca teluri precise, obiective specifice, prioritati, programe de lucru. Toate acestea implica o impartire a responsabilitatilor. Pe cat posibil, conducerea si coordonarea trebuie sa reflecte si sa reprezinte intreaga comunitate, dar majoritatea muncii va fi facuta de institutii, organizatii, grupuri si persoane individuale. Programele pentru dezvoltarea autosustinuta a comunitatii nu inlocuiesc diversele eforturi care se fac deja pentru bunastarea comunitatii, ci se construiesc pe acestea.

Desigur, exista obstacole si dificultati ce trebuie depasite. Interesele imediate ale unor persoane sau grupuri pot veni in conflict cu telul colectiv de lunga durata al dezvoltarii comunitatii. Uneori aceste interese pot fi absolut legitime, dar vor trebui gasite modalitati de rezolvare a conflictelor. Vor trebui impacate chiar si nevoile si obiectivele care sunt compatibile cu dezvoltarea autosustinuta, ca nevoia de locuinte si locuri de munca pe de o parte, si protectia bazei de resurse naturale, pe de alta. Este posibil ca unii sa nu poata sau sa nu vrea sa inteleaga scopul dezvoltarii autosustinute, ca altii sa sustina ca nu exista suficiente informatii sau bani pentru a urmari acest scop. Una dintre cele mai mari probleme este ca sistemul nostru de guvernamant este greu de adaptat conditiilor si nevoilor actuale si tinde sa opuna rezistenta la perceptiile noi despre “interesul public” si guvernarea democratica.

Ce este o comunitate orientata spre o dezvoltare autosustinuta?

Comunitatea are intelesuri diferite. Uneori se foloseste pentru a ne referi la un “ loc”, precum si cuvinte ca “localitate”, “asezare” sau chiar “municipalitate”. Un alt sens este un grup de oameni care au interes sau identitate comuna, fara referire la vreun loc anume: “comunitatea chinezo-romana”. Folosirea cea mai obisnuita a termenului implica, insa, ambele idei, adica un grup de oameni care locuiesc in acelasi loc si impartasesc intr-o anumita masura aceeasi identitate si aceleasi interese. Este sensul in care termenul comunitate se foloseste in materialul de fata, astfel incat el cuprinde atat un aspect uman/ social cat si unul fizic/spatial.

Chiar daca un ecologist n-ar considera acest lucru foarte precis, este util sa ne gandim la o comunitate umana ca la un “ecosistem ecouman”, ce cuprinde

- oameni;

- mediul lor natural: clima, aer, apa , fauna, flora;

mediul construit: strazi, cladiri;

- reteaua complexa de relatii functionale intre acestea.

Ca in orice ecosistem, toate partile comunitatii sau ecosistemului uman sunt legate, direct sau indirect de toate celelalte parti; este dinamic, in continua schimbare si mereu influentat, putand fi degradat sau chiar distrus de forte externe.

Fiecare ecosistem, pana la “nivelul global isi are locul intr-un ecosistem mai larg. De exemplu, un ecosistem mlastinos este parte a unui ecosistem de cumpana a apelor, care este parte dintr-un sistem bioregional etc. Comunitatile umane sunt si ele integrate in mod asemanator. Astfel, exista o scara foarte larga care poate fi usor vizualizata in multipli de zece: de la o comunitate de 10 (ca o gospodarie mare) la o comunitate de 100 (un catun sau un bloc in oras), pana la comunitati de 1.000.000 (un oras), 10.000.000 (un oras foarte mare, o provincie, o tara mica) etc. Ca si in ecosisteme, natura comunitatii se schimba si complexitatea sa creste in functie de scara. De exemplu, la scara de 1.000, o comunitate incepe sa contina sub-comunitati identificabile; la scara de 100.000 ea devine o comunitate de comunitati.

O comunitate orientata spre o dezvoltare autosustinuta este una care :

Recunoaste ca dezvoltarea are loc intre anumite limite si este limitata de capacitatea mediului;

Valorizeaza pozitiv diversitatea culturala;

Respecta alte forme de viata si sprijina diversitatea biologica;

Are valori impartasite de membrii comunitatii (promovate prin educatie);

Foloseste luarea deciziilor ecologice (de exemplu, integrarea criteriilor mediului in toate deciziile guvernamentale de afaceri sau personale);

Ia decizii si face planuri intr-o maniera echilibrata, deschisa si flexibila, care include perspective din sectoarele social, economic, de sanatate si de mediu;

Foloseste eficient eforturile si resursele locale (incurajeaza solutii la nivel local);

Utilizeaza surse de energie refolosibile;

Minimalizeaza pericolul pentru mediul natural

Initiaza activitati de reciclare a materialelor.

Astfel, ca rezultat, o comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta

Nu compromite dezvoltarea altor comunitati (perspectiva geografica);

Nu compromite prin activitatile sale dezvoltarea generatiilor viitoare (perspectiva temporala).

Este important sa intelegem ca dezvoltarea autosustinuta a comunitatii nu este un concept pasiv sau pur si simplu defensiv. Ea se refera la dezvoltarea la nivelul comunitatii. Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii inseama urmarirea activa a unor moduri de dezvoltare economica care nu dauneaza mediului si care, mai mult chiar, ofera comunitatii stabilitate economica pe termen lung, diversitate si prosperitate. Ea inseamna o cautare deliberata cu multe aspecte, un program pentru sanatate sociala si bunastare individuala, un program concertat de lunga durata nu doar de a curata mediul ci si de a conserva si spori bogatiile naturale de apa, pamant, aer, vietati ale comunitatii. Toate aceste sunt elemente esentiale ale comunitatii, deoarece fiecare le afecteaza pe celelalte. Daca una dintre ele lipseste, este afectata vitalitatea ecosistemului uman local. Mai mult chiar, o comunitate nu trebuie sa-si urmareasca propria dezvoltare in detrimentul dezvoltarii altor comunitati, incluzand comunitatea mai larga (ecosistemul) careia ii apartine.

Daca urmarim acest scop, care sunt caracteristicile esentiale ale unei comunitati orientate spre o dezvoltare autosustinuta? O formulare posibila este cea de mai jos.

O comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta are o baza economica stabila, diversificata, care nu impovareaza capacitatea sistemelor naturale, mentine cantitatea si calitatea resurselor regenerabile si face eforturi continue de a-si reduce pretentiile asupra resurselor neregenerabile. Economia sa ofera atat o gama larga de posibilitati de munca cat si un anume nivel de prosperitate echitabil impartasita, pe baza carora comunitatea lucreaza pentru a satisface nevoile fundamentale ale tuturor membrilor sai si le da prilejul de a-si realiza potentialul in cadrul unui mediu social care-i sprijina, al unui mediu fizic de locuit si al unui mediu natural vital sanatos si curat. O comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta nu-si realizeaza, nu isi mentine dezvoltarea cu pretul nedezvoltarii altor comunitati ecosisteme.

Aceasta este, bineinteles, o idee de perfectiune. Probabil nici o comunitate reala nu corespunde pe deplin descrierii, dar fiecare comunitate poate tinti catre un astfel de ideal.

DIMENSIUNI ALE DEZVOLTARII AUTOSUSTINUTE A COMUNITATII

Desi fiecare lucru este legat de celelalte si aceasta unitate esentiala nu trebuie niciodata neglijata, dezvoltarea comunitatii trebuie totusi urmarita pe cai paralele si legate, dar distincte: economice, umane/sociale si biofizice sau de mediu. Prin urmare este necesar sa aruncam o scurta privire asupra principiilor dezvoltarii autosustinute si a liniilor calauzitoare in aceste trei domenii.

Dezvoltarea economica

Desi se vorbeste si se scrie frecvent despre economie de parca ar fi cumva separata de societate in general, ea trebuie de fapt vazuta ca acea parte a sistemului social care face posibil sa fie satisfacute anumite nevoi umane (eficient si echitabil sau dimpotriva). Aceasta viziune asupra economiei este centrala pentru dezvoltarea economica a comunitatii. Aspectul economic al construirii unei comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta implica urmarirea activa a dezvoltarii economice, nu ca scop in sine, nu pentru a imbogati o comunitate, ci ca mijloc de a furniza comunitatii resursele pentru realizarea perpetuarii sociale si a mediului. Dezvoltarea economica autosustinuta inseamna construirea unei economii locale stabile dar si diversificate. Economia trebuie sa se bazeze pe intreprinderi orientate spre viitor, care pot rezista si inflori in cadrul economiilor nationale si globale in schimbare, fara a se baza pe sprijin artificial sau subventii (exceptand cazurile in care acestea sunt necesare temporar pentru a amortiza efectele schimbarilor economice, cum ar fi inchiderea uzinelor sau disponibilizarile). Programele de dezvoltare economica autosustinuta nu se concentreaza numai pe atragerea unor firme mari din afara, ci si pe diversificare, dezvoltare pe baza fortelor si resurselor locale si prin incurajarea initiativei locale. Un sector local puternic in economia comunitatii nu numai va spori stabilitatea acesteia, numarul si varietatea locurilor de munca dar va fi de asemenea fidel comunitatii si atent la nevoile sale. Aceasta implica sprijin pentru intreprinderele locale mici, care folosesc resursele si calificarea locala, sprijin pentru muncitor ca proprietar si pentru uniuni locale de cooperare si credit; in unele conditii chiar si  pentru proprietatea comunitatii sau municipalitatii asupra intreprinderilor si serviciilor. Desi dezvoltarea economica autosustinuta inseamna mai mult decat incercarea de a imbunatati functionarea unor intreprinderi care polueaza aerul sau apa, ea nu distruge mediul si nu este lacoma in pretentiile asupra resurselor. Ea nu este un risc pentru alte comunitati ca de exemplu prin subminarea economiilor lor sau prin efectele negative asupra calitatii apei si aerului lor. Ea practica o contabilitate de costuri totale incluzand stresul asupra mediului si cererile de resurse in bilanturile lor, mai degraba decat sa le ignore ca lucruri externe, ca pe problemele altcuiva. Nu se are in vedere exclusiv profitul imediat ci si telurile de perpetuare pe termen lung, recunoscand ca dezvoltarea autosustinuta este o buna politica economica.

Dezvoltarea umana si sociala

Conform definitiei, dezvoltarea sociala autosustinuta implica:

- satisfacerea nevoilor umane fundamentale de hrana, adapost, educatie, munca, venit si conditii sigure de trai si munca;

- echitate: distributia corecta a beneficiilor dezvoltarii;

- imbunatatirea sau macar pastrarea bunastarii fizice mintale si sociale;

- educatia si dezvoltarea potentialului uman al intregii populatii;

- convivialitate: oameni care traiesc impreuna in armonie;

- conducere democratica, care promoveaza participarea si implicarea cetatenilor;

- un mediu fizic in care se poate trai, care leaga forma locurilor publice de bunastarea sociala, psihica si fizica.

Conceptul de dezvoltare sociala autosustinuta este foarte asemanator cu cel al comunitatii sanatoase, care a fost definit ca o comunitate “care este intr-un proces continuu de a crea acel mediu fizic si social si de a dezvolta si imbunatati acele resurse ale comunitatii care dau putinta oamenilor sa se sprijine reciproc in realizarea tuturor functiilor vietii si a intregului lor potential”. Ideea comunitatii sanatoase s-a nascut in domeniul sanatii publice din recunoasterea faptului ca, in primul rand, sanatatea personala este mai mult decat lipsa bolii, este o stare de bine pozitiva in sensul capacitatii persoanei de a-si realiza potentialul fizic si mental; si, in al doilea rand, faptul ca realizarea sanatatii personale in acest sens cere un mediu social, economic, biofizic si construit  sanatos si care sprijina individul.

Indiferent daca in numele unei comunitati sanatoase sau in urmarirea aspectului dezvoltarii umane, o comunitate are nevoie sa ia in considerare mai mult sau mai putin aceeasi lista de probleme incluzand:

- nivelul general al prosperitatii comunitatii, cat de echitabil se face distributia; primeste fiecare membru al comunitatii suficient ca sa faca fata nevoilor fundamentale

- ofera comunitatea membrilor sai o diversitate de posibilitati de munca care sa-i satisfaca nu doar din punct de vedere financiar

- ofera comunitatea asistenta medicala buna, diversificata, accesibila tuturor? Are aer si apa curata si evacuare sigura a rezidurilor Se simt membrii sai in siguranta Se identifica si se rezolva punctele slabe in comunitate, la locul de munca, in sanatate individuala si siguranta

- au toti membrii comunitatii acces la o gama larga de servicii si facilitati educationale, recreative si culturale Se identifica si se corecteaza lacunele si punctele slabe Se iau in considerare nevoile speciale ale unor anumite grupuri si persoane

- pastreaza si dezvolta comunitatea mostenirea sa istorica, culturala si artistica? Este diversitatea culturala acceptata ca o sursa a fortei comunitatii in totalitate?

- exista un nivel inalt de coeziune a comunitatii exprimata in :

a)     o diversitate de grupuri si asociatii care reprezinta toate interesele importante, care comunica bine si coopereaza in armonie atat intre ele cit si cu institutiile administratiei publice?

b)    evenimente si sarbatori ale comunitatii cu larga participare

Prezervarea biofizica

Activitatile sunt eficiente pe termen lung atunci cand:

folosesc materiale in cicluri continue

folosesc surse de energie mereu la indemana ;

rezulta in principal din calitatile umane (creativitate, comunicare, miscare, apreciere, dezvoltare spirituala si intelectuala)

Activitatile nu sunt eficiente pe termen lung atunci cand:

cer folosirea continua a unor resurse care nu se reinnoiesc;

folosesc resursele regenerabile mai repede decat ritmul lor de regenerare;

cauzeaza degradarea cumulativa a mediului;

cer resurse in cantitati care nu sunt niciodata disponibile indiferent unde;

duc la disparitia altor forme de viata

Dinamica ecosistemului comunitatii : rezolvarea conflictelor

Nu este greu de vazut cum o comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta functioneaza intr-adevar ca un ecosistem, in care fiecare il hraneste si il intareste pe altul. O comunitate sanatoasa, unita, bine educata cu un simt puternic al identitatii si cu mandrie locala va avea probabil mai multa grija de mediul sau biofizic decat una saraca si dezbinata. Depoluarea aerului si a apei protejeaza sanatatea oamenilor si a altor specii vii. Planificarea judicioasa a dezvoltarii urbane va respecta pamantul, va conserva energia si resursele si in acelasi timp va furniza un mediu de viata bun , toate aceste obiective mergand mana in mana.

Dar analogia cu ecosistemul poate fi dusa un pas mai departe. Un ecosistem natural este dinamic, in schimbare permanenta. O specie poate inflori in detrimentul alteia. La fel, diferitele aspecte ale dezvoltarii comunitatii nu vor fi intotdeauna in armonie completa: nevoiele imediate ale societatii pot fi satisfacute doar cu un anumit pret platit de mediul biofizic. Un exemplu evident este o uzina noua, care va furniza locuri de munca cu un anumit risc de degradare a mediului si de folosire sporita a energiei. Sau un alt exemplu, o comunitate sanatoasa din punct de vedere social si economic este o comunitate in crestere si daca expansiunea sa fizica este inabusita, vor urma cu siguranta greutati economice si sociale. Totusi, este aproape imposibil ca aceasta expansiune sa aiba loc fara niste efecte adverse asupra mediului natural sau o epuizare a resurselor naturale, sau amandoua.

Cum se poate lua o decizie Cel mai bun raspuns este consensul creativ la care se ajunge prin angajarea tuturor partilor in a rezolva problema in colectiv, pas cu pas. In cazul ideal, aceasta va duce la acceptarea comuna a unei linii de actiune care sa rezolve problema in mod constructiv, pe baza telurilor impartasite de intreaga comunitate.

Dar nu intotdeauna se poate realiza solutia ideala. Uneori solutia va trebui sa fie un compromis acceptabil tuturor, dar care nu satisface in intregime pe nimeni, compromis la care se ajunge printr-un proces de rezolvare a disputelor prin negociere, mediere, ajungere la un consens. Uneori nici acest nivel de intelegere nu este posibil si decizia finala trebuie sa fie impusa de autoritatea politica competenta sau tribunal. Probabilitatea ca o problema sa trebuiasca rezolvata in asemenea mod poate fi redusa in trei moduri: prin definirea anterioara a viziunii comunitatii, a telurilor si principiilor sale; printr-o intelegere asupra faptelor si presupunerilor relevante; prin mecanisme stabilite pentru unificarea diferitelor interese.

INCEPEREA ACTIUNII: PROBLEMA CENTRALA ESTE VOINTA

Cum incepe o comunitate o actiune de dezvoltare autosustinuta

Guvernele pot furniza informatii, sprijin, sfaturi, dar nu pot crea comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta. Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii porneste de acasa: ea nu poate fi realizata prin impunerea ideilor altcuiva privind scopurile si mijloacele. Dezvoltarea autosustinuta trebuie sa sa fie condusa de comunitate si bazata pe consens, deoarece problema centrala este vointa si nu priceperea; doar un proces bazat pe comunitate poate invinge barierele politice, birocratice si psihologice fata de schimbare. Aceste procese conduse de cetateni trebuie combinate cu sprijin guvernamental de sus in jos, deoarece numai guvernele au puterea de reglementare si impozitare ce poate asigura reusita tranzitiei.

Pe scurt, munca in cadrul unei comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta trebuie sa fie o munca de echipa intre comunitate si guvern, dar initiativa si conducerea trebuie sa vina din comunitate, care isi intelege cel mai bine situatia si nevoile. In majoritatea comunitatilor, temelia exista deja in forma unor organizatii si activitati deja implicate intr-un aspect al dezvoltarii. Acestea pot include grupuri de aparare a mediului, consilii de planificare sociala, cluburi naturaliste, cultivatori si cooperative de consum, comunitati ecologice (Green), proiecte pentru o comunitate sanatoasa, programe pentru dezvoltare economica. Oricare dintre acestea, impreuna cu institutiile administratiei locale, pot produce persoana capabila sa conduca si sa actioneze ca un catalizator in trecerea de la diferite activitati cu scopuri limitate spre activitati cu un tel final comun.

Dintre sarcinile ce trebuie indeplinite, amintim:

- coordonarea procesului de dezvoltare a viziunii, telurilor si prioritatilor comunitatii;

- identificarea si clarificarea problemelor ce trebuie rezolvate;

- adunarea unei baze comune de date istorice, demografice, economice etc., previziuni si presupuneri despre comunitate;

- stabilirea unor tinte si a unor indicatori pentru a masura progresul obtinut;

- schimbul de informatii si puncte de vedere; crearea unui mediu pentru lucrul in retea;

- identificarea nevoilor, lacunelor si slabiciunilor in efortul colectiv pentru dezvoltare;

- identificarea surselor de finantare si a altor resurse dinauntrul sau din afara comunitatii;

- cooordonarea programelor si activitatilor;

- mentinerea continuitatii; asigurarea ca nu se pierd din vedere telurile dar si ca ele sunt clarificate si revizuite dupa necesitati;

- constituirea unui forum pentru rezolvarea conflictelor.

Evident, toate acestea nu se vor intampla spontan: ele trebuie facilitate, coordonate de o persoana sau un grup care ofera continuitate si se asigura ca sunt indeplinite sarcinile necesare. Acest corp de conducere se va dezvolta din grupul initial, dar pentru a fi eficient el trebuie sa devina larg reprezentativ pentru intrega comunitate, sa includa oameni care pot vorbi pentru toate grupurile si sectoarele ale caror interese vin in conflict cu actiunile de dezvoltare. Reprezentarea va include autoritatile principale, industria, afacerile, agricultura, sectorul fortei de munca, al mediului, sanatatii, educatiei si asistentei sociale. Unde este cazul, trebuie inclusi si reprezentanti ai grupurilor etnice.

Toate acestea nu sunt usor de realizat chiar intr-o comunitate mica si bine integrata si probabil vor fi foarte greu de realizat intr-o comunitate complexa. Ca orice intreprindere umana importanta, construirea unei comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta, va fi probabil imperfecta. Dar telurile nu trebuie abandonate pentru ca nu pot fi realizate imediat si complet. Chiar si cel mai modest pas, ca de exemplu imbunatatirea comunicarii intre diferitele grupuri, reprezinta un progres si poate duce la alti pasi, mai tarziu.

OBSTACOLE

Este important sa apreciem in mod realist dificultatile. Exista probleme inerente in incercarea de a uni persoane diferite, cu interese si pareri diferite si a le face sa cada de acord asupra unor teluri comune. Este intelept ca o comunitate sa recunoasca obstacolele si sa fie pregatita pentru a le intelege. Printre diversele obstacole ce pot fi intampinate, se regasesc si cele de mai jos.

Lipsa de intelegere. Ideea de dezvoltare autosustinuta este noua pentru multi oameni si relativi putini o inteleg clar. Dificultatea de a intelege principiul se combina deseori cu suspiciune si anxietate in incercarea de indepartare de modurile conventionale, familiare de a actiona.

Lipsa de informare “Nu stim suficient” sau “Nu suntem siguri” sunt prea des scuze convenabile pentru inactivitate. Lipsa unor cunostinte complete sau foarte precise nu este un motiv serios pentru esecul de actiona pe baza a ceea ce credem ca este probabil adevarat.

Lipsa banilor. In vremuri de severitate fiscala se poate des auzi nu ne putem permite un program nou dar daca un plan de actiuni implicate de dezvoltarea autosustinuta nu poate fi realizat gratis, el are mai putin de a face cu cheltuirea unor sume noi si mai mult cu regandirea modului in care se cheltuiesc deja banii. In unele cazuri, rezultatul poate fi chiar reducerea cheltuielilor.

Inertia mediului construit. Mediul fizic al unei comunitati - cladiri, strazi, infrastructura - nu se schimba usor sau repede. Dar toate aceste elemente se schimba de fapt in timp; toate sunt inlocuite sau reinnoite mai devreme sau mai tarziu. Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii nu urmareste o schimbare radicala si totala, brusca a mediului construit, care este costisitoare atat din punct de vedere financiar cat si social. Ea urmareste doar sa se asigure ca pe masura schimbarii, mediul construit este evaluat prin comparatie cu obiectivele si criteriile dezvoltarii autosustinute.

Inertia mediului politic si administrativ. Chiar daca actiunile de dezvoltare autosustinuta isi au baza in comunitate, ele nu pot fi complet independente de procesele si structurile guvernamentale. Acestea sunt complexe, deseori greoaie, cu programe si bugete anuale ce se gasesc in compartimente nelegate, ce se exclud reciproc, intr-un mod care nu este propice pentru a sprijini initiativele complexe, de lunga durata la nivel local, chiar si atunci cand asemenea initiative gasesc intelegere oficiala. Cuvantul “impietrit” a ajuns sa fie folosit pentru a desemna imaginea agentiei guvernamentale izolate, imobile, inflexibile, cu propriile sale teluri, programe si prioritati si deseori cu putina dorinta sau capacitate de a comunica cu cei din jur.

Se fac insa incercari laudabile la toate nivelurile guvernamentale de a introduce schimbarea si a sprijini dezvoltarea locala.

Perspective temporale si interese conflictuale. Urmarirea dezvoltarii autosustinute nu poate evita realitatea unor interese conflictuale ce izvorasc in mare parte din diferentele mari in scara temporala implicata. Beneficiile ce vor fi castigate de o comunitate in viitor nu reprezinta probabil o compensatie pentru pierderea unei slujbe, piete sau alegeri in prezent. Incercarea de a construi o comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta nu trebuie sa ignore sau sa minimalizeze astfel de probleme, nici sa renunte la program din cauza lor, ci sa gaseasca moduri de a le rezolva eficient.

Este important de retinut ca schimbarea in societate nu este cauzata de miscari de masa , ci, cel mai des, de eforturile unor grupuri relativ mici dar hotarate. Consultarile, cooperarea, actiunile comune intre ministere si departamentele locale reduce rigiditatea si izolarea structurilor traditionale impietrite, oferind un climat mai bun pentru sprijinirea initiativelor locale de dezvoltare.

Definire

In anul 1989, Aberley definea comunitatea orientata spre dezvoltare autosustinuta ca pe o asezare care:

are o populatie stabila si sanatoasa;

intelege ca oamenii sunt doar una din multele forme de viata care impart o regiune;

are un simt puternic al locului, istoriei si responsabilitatii globale;

este imputernicita sa indrume o economie reglementata ecologic, bazata pe conservarea resurselor naturale locale;

imparte productia care ii prisoseste si cultura cu alte comunitati si regiuni;

are o etica colectiva a conservarii culturii si resurselor naturale pentru generatiile viitoare;

nu polueaza alte regiuni;

nu-si bazeaza bunastarea pe secatuirea resurselor altor regiuni;

reduce la minimum sumele care ies din comunitate;

scoate maximum de valoare din recolte si din prelucrarea resurselor naturale prin folosirea unor tehnologii adaptate si controlate pe plan local;

urmareste telul de a asigura sanse egale pentru o buna calitate a vietii tuturor locuitorilor;

este o populatie care aspira sa afle permanent care sunt nevoile noi determinate de trecerea timpului.

Nu exista o singura definitie acceptata pentru comunitati orientate spre dezvoltare autosustinuta si, probabil, nici trebuie sa existe. Literatura de specialitate recunoaste ca orice comunitate trebuie sa defineasca dezvoltarea din perspectiva locala. Dilema este cum sa incurajezi democratia (procese locale de participare) intr-un cadru de dezvoltare autosustinuta (de exemplu, recunoasterea limitelor biofizice globale si locale, echitatea sociala inter- si intra-generationala si o economie care satisface nevoile individuale si ale comunitatii). Aceasta dilema subliniaza rolul guvernului in promovarea dezvoltarii autosustinute. Participarea guvernamentala trebuie sa accentueze planificarea si cooperarea regionala (de ex. reziduurile si transportul public), sa incurajeze initiativa si delegarea autoritatii catre autoritatile locale pentru implementarea initiativelor de dezvoltare a comunitatii. In plus, guvernul trebuie sa incurajeze si sa imputerniceasca comunitatile care au inceput deja planificarea autosustinuta si sa insiste ca si alte comunitati sa inceapa acest proces.

Asa cum au demonstrat programele din mai multe tari, planificarea pentru astfel de comunitati functioneaza cel mai bine atunci cand exista un cadru regional, national sau provincial de planificare pe baza de obiective concrete si care incurajeaza planificarea pentru dezvoltarea comunitatii.

PRINCIPII-MODEL DE DEZVOLTARE AUTOSUSTINUTA

cu exemple care ilustreaza cum pot fi interpretate de autoritatile locale

PRINCIPIUL O comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta este cea care	EXEMPLE DE APLICARE A PRINCIPIULUI
recunoaste ca dezvoltarea are loc intre anumite limite si este limitata de capacitatea mediului	Initiaza planificarea strategica, facilitata de o echipa de persoane care inteleg acest principiu. Promoveaza educatia si proiectele de constientizare bazate pe acest principiu.
2. valorizeza pozitiv diversitatea culturala;	Pregatesc o politica clar formulata bazata pe acest principiu. Realizeaza o educatie care promoveaza valoarea diversitati culturale, mai ales in ce priveste bogatia de cunostintre ce poate rezulta din deschidere si cooperare.
respecta alte forme de viata si sprijina diversitatea biologica	Asigura cunoastera principiului si aplicarea in politica si practica organizatiei. Efectueaza o educatie larga in ce priveste habitatele naturale. Stabileste si sprijina criteriile de evaluare a mediului si procesele de luare de decizie. Remediaza habitatele afectate.
are valori impartasite de membrii comunitatii (promovate prin educatie);	Incurajeaza toate nivelurile de decizie sa recunoasca importanta realizarii unor astfel de comunitati. Incurajeaza reorientarea legilor si bugetelor pentru a sprijini schimbarea de la status quo spre un viitor autosustinut. Sa obtina acordul ca mass media sa nu propage imagini si o cultura a violentei, ci sa fie folosite intr-un mod mai semnificativ pentru a promova cultura comunitatii in toata complexitatea si fascinatia sa.
foloseste luarea deciziilor ecologice (de exemplu, integrarea criteriilor mediului in toate deciziile de afaceri, de stat sau private); Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta	Foloseste o declaratie referitoare la viziunea sau misiunea dezvoltarii autosustinute. Stabileste un personal pentru monitorizarea mediului. Incorporeaza principiile dezvoltarii autosustinute in declaratii relevante de tactica si in manuale. Ajuta la finantarea initiativelor locale multi- sectoriale, pentru a oferi o functie consultativa si de supraveghere.
ia decizii si face planuri intr-o maniera echilibrata, deschisa si flexibila care include perspective din sectoarele social, economic, de sanatate si de mediu	Organizeaza intalniri ale comunitatii sau primariei. Invita grupuri de cetateni la intruniri cu consiliul si comitetele sale pentru discutarea problemelor. Foloseste plebiscite pentru a hotari problemele ce privesc intreaga comunitate.
7. foloseste eficient eforturile si resursele comunitare (incurajeaza solutii la nivel local);	Dezvolta tactici ce promoveaza acest principiu. Intreprinde un inventar al resurselor. Elaboreaza hotarari care vin in sprijinul identificarii si utilizarii eficiente a acestor resurse.
utilizeaza surse de energie refolosibile	Efectueaza o educatie larga si campanii de constientizare in aceasta directie. Dezvolta pietele locale de surse alternative de energie . Dezvolta tactici, proceduri si practici care reflecta acest principiu (sisteme inchise pentru apa, recuperarea caldurii etc.).
minimizeaza pericolul pentru mediul natural	Dezvolta planuri oficiale si planuri principale care intruchipeaza acest principiu. Aplica acest principiu de cate ori este posibil. Adopta legi, tactici si practici care impiedica stricaciunile mediului si legi care pedepsesc  pe cei care le incalca. Formeaza organizatii ecologice de cartier sau zona.
initiaza activitati de reciclare a materialelor	Elaboreaza hotarari, regulamente si tactici in sprijinirea acestui principiu si asigura aplicarea lor.
Nu compromite dezvoltarea altor comunitati (perspectiva geografica);	Accentueaza importanta alfabetizarii si educatiei de baza si a eliminarii saraciei (pentru a sprijini cresterea populatiei care este in scadere). Promoveaza descentralizarea.
nu compromite prin activitatile sale dezvoltarea generatiilor viitoare (perspectiva temporala).	Pregateste declaratii privitoare la misiunea etica. Intreprinde campanii educative privind efectele activitatilor curente. Realizeaza planificari pe termen lung Include copiii si tinerii in corpurile decizionale. Incurajeaza mass media sa intreprinda reportaje de investigare asupra mediului. Monitorizeaza feed back-ul, dintr-o gama larga de surse. Organizeaza intalniri anuale sau bianuale in fiecare comunitate, pentru a evalua progresul sau lipsa sa in realizarea acestui principiu.

PROFILUL COMUNITATII

Pentru a determina masurile ce trebuie avute in vedere pentru viitor, trebuie sa stim in ce stadiu se gaseste comunitatea in prezent. In particular, este necesar sa privim dincolo de granitele traditionale, care separa problemele de mediu, sanatate, economice si sociale. De exemplu, specialistii in mediu se pot concentra doar asupra problemelor privitoare la reziduuri, fara sa examineze cauzele sociale, economice si medicale. Actiunea de realizare a profilului comunitatii ofera prilejul de examina toate aspectele unei comunitati si permite organizarea altor ocazii de a examina problemele intr-o maniera eficienta. Acest profil permite organizatiei sa se indrepte, in procesul de planificare, in directiile care vor aduce cel mai mare beneficiu comunitatii.

Aveti grija sa va asigurati ca munca de profilare aduna informatiile necesare initiativelor. Aceasta poate fi prima activitate pe care o intreprinde un grup cand lucreaza la o initiativa noua. Acordati timp suficient modului in care veti inregistra si pastra informatiile adunate. Ganditi-va sa cooptati biblioteca locala sau personalul ei. Persoanele care au urmat sau urmeaza cursuri la universitate vor avea si ele experienta buna in domeniile de cercetare si in domeniile si tehnicile de documentare. Asigurati-va ca folositi bine resursele comunitare.

Cum ne cunoastem comunitatea?

Principalul obiectiv al acestei activitati este de a gasi moduri noi si diferite de a lucra impreuna. Ea trebuie sa va ajute sa identificati nevoile comunitatii si modul in care institutia d-voastra poate ajuta pentru a satisface aceste nevoi, prin telurile si obiectivele sale.

Persoanele care locuiesc intr-un oras sunt constiente de problemele majore si de succesele comunitatilor lor. S-ar putea ca la inceput sa actionati din cauza unei probleme pe care vreti sa o remediati, sau a unui punct forte in cadrul comunitati pe care vreti sa-l promovati. Dar conceptul dezvoltarii autosustinute inseamna sa vezi dincolo de parerile acceptate ale statului. Prin investigarea elementelor economice, sociale, de mediu si sanatate ale comunitatii, devine posibila o evaluare mai integratoare si completa a situatiei din zona sau orasul dumneavoastra.

Un prim pas in alcatuirea profilului poate fi adunarea tuturor membrilor organizatiei pentru a raspunde la intrebari legate de bunastarea economica, sociala, de mediu si sanatate a comunitatii. O posibilitate este aranjarea unei sesiuni de o zi sambata sau de 2, 3 sesiuni consecutive seara, in care intrebarile pot fi adresate individual si apoi impreuna ca grup. Ideea este de a obtine un rezumat al punctelor tari si slabe ale comunitatii in fiecare domeniu. Acest rezumat va oferi informatii utile cand se vor hotari prioritatile si actiunile ce urmeaza a fi intreprinse. Intrebarile ce vor fi enumerate mai departe reprezinta doar un punct de pornire. Folositi activitatea de brain storming privitor la alte chestiuni ce pot fi relevante pentru comunitatea d-voastra si hotarati care sunt cele mai potrivite intrebari pentru conditiile concrete.

Metode pentru efectuarea profilului comunitatii

Adunarea de informatii pentru efectuarea profilului comunitatii va ajuta diversele institutii si organizatii sa recunoasca punctele tari si slabe ale aspectelor de mediu, sanatate, sociale si economice ale comunitatii. Astfel, aceste informati ofera o cheie pentru actiuni de dezvoltare autosustinuta si servesc pentru a include puncte de vedere din unele sectoare ale comunitatii care in mod traditional nu erau incluse. De exemplu, implicarea unor persoane din comunitatile etnice poate fi importanta in actiunea ce trebuie realizata.

Informatiile pot fi adunate in moduri diferite incluzand:

Statistici: pot fi adunate date statistice care pot ilustra, de exemplu, natura demografica si economica a comunitatii. Sursele de informatie statistica includ rapoarte ale diferitelor organizatii precum si anchete organizate in cadrul comunitatii.

Sondaje de opinie in comunitate: un chestionar standard alcatuit de un comitet din cadrul organizatiei este distribuit in intreaga comunitate prin posta, telefon sau interviuri directe. Urmariti grupuri potentiale observand diferentele in varsta, sex si profesie. Prin includerea grupurilor din comunitate care prin traditie au fost excluse de la procesele decizionale, profilul general va reflecta mai precis nevoile si situatiile din intreaga comunitate.

Interviuri cu liderii comunitatii. Liderii unei comunitati sunt persoane care au trait in comunitate o perioada lunga si au fost implicati in problemele comunitatii de-a lungul anilor.

Grupuri centrale: un interviu de grup nu poate fi realizat cu mai mult de 12 persoane adanc implicate in problemele ce intereseaza sau ingrijoreaza comunitatea. Intrebarile puse permit exprimarea unor pareri care vor fi mai apoi analizate.

Intalniri publice: acestea implica discutarea cu un grup larg de membri ai comunitatii si permit obtinerea unui aflux mai mare de informatii din diferite sectoare ale comunitatii.

Folosirea informatiilor finale adunate este variata si uneori este folosita nu numai pentru scopul dezvoltarii organizationale. Ele pot fi folosite pentru a indica directia dezvoltarii si pentru a explica angajarea comunitatii in dezvoltarea autosustinuta. Din aceste informatii se poate trasa un portret al comunitatii care sa o recomande turistilor, vizitatorilor sau oamenilor de afaceri.

Datele adunate pot fi folosite si pentru a evalua schimbarile in timp intr-un anumit domeniu sau pentru a compara comunitatea cu o alta comunitate din perspectiva dezvoltarii autosustinute. Comunitatea cu care se face comparatia ar trebui sa fie asemannatoare in ce priveste marimea populatiei si trasaturile referitoare la industrie, afaceri si geografie.

Cele patru dimensiuni

Cele patru dimensiuni ofera un cadru organizatoric pentru a investiga ceea ce se face in comunitatea dvs. Acest concept indica o serie de categorii de activitate in comunitate. La fiecare categorie se prezinta un set de intrebari ilustrative. Aceaste intrebari sunt menite a stimula intrebari mai specifice care vor fi relevante pentru problemele locale si conditiile comunitatii.

Intrebarile trebuie sa serveasca ca un indrumar pentru a dezvolta intrebari relevante  si potrivite situatiei din comunitate. Pentru fiecare dimensiune se identifica  si surse posibile de informatie, dar nu va limitati investigatia deoarece exista multe alte surse pe care nu am putut sa le includem.

Este important de notat ca intentia nu este separarea dimensiunilor ci evaluarea activitatii in fiecare dintre ele si gasirea unor posibilitati de colaborare.

Fiecare dimensiune reprezinta o parte esentiala din intreg. Forta si vitalitatea intregului depind de bunastarea fiecarei parti constitutive si capacitatea acestor parti de a lucra impreuna in beneficiul intregului.

Mediul

Legatura dintre mediul natural si cel uman este un punct central in dezvoltarea autosustinuta. Un ecosistem sanatos depinde de oameni care traiesc in armonie in cadrul sau. Unele dintre intrebarile puse in aceasta sectiune se ocupa de un inventar al starii mediului fizic si al efectelor activitatilor omului asupra sa. In continuare, niste intrebari model care pot fi folosite ca surse de informatie.

Intrebari generale

1. In ce mod s-a schimbat mediul fizic in comunitatea dvs. (clima, apa, sol, paduri)? De exemplu, a fost comunitatea ingrijorata in ce priveste calitatea apei sau diminuarea zonelor cu paduri naturale?

Aceasta intrebare va poate stimula sa investigati unele dintre preocuparile grupului in ce priveste mediul natural. Este de asemenea un prilej sa revedeti articole de ziar sau revista despre problemele mediului sau despre initiative valoroase in comunitatea dvs.

2. Cum se foloseste pamantul pentru agricultura in comunitate? Exista programe pentru conservarea pamantului in fata unor dezvoltari inutile?

3. Ce procent din mostrele luate anual din apele curgatoare ale comunitatii satisface standardele de calitate guvernamentale?

Obtinerea informatiilor fundamentale despre starea mediului local trebuie sa va ajute in a va forma o idee mai buna despre problemele ce trebuie rezolvate in zona dvs. Un mod de a determina cum trebuie abordate problemele de interes si tipurile de initiativa este acela de a deveni constient de problemele locale din comunitatea dvs. care sunt sponsorizate de autoritatile guvernamentale, municipale, provinciale sau nationale. Este important sa descoperiti cetatenii sau grupurile cu aceleasi preocupari, pentru a nu depune efort dublu. Pot fi puse urmatoarele intrebari.

Intrebari pentru lucrul in retea

1. Ce tip de programe de mediu au loc in comunitatea dvs., care sunt sponsorizate de autoritatile guvernamentale provinciale sau nationale? Unde se gasesc aceste autoritati?

2. Care sunt numele grupurilor de mediu formate din cetateni locali? Cate sunt, pe ce se axeaza fiecare grup, care grup are cel mai mare numar de voluntari si sprijin din partea comunitatii si care are cel mai putin sprijin? De ce? Cuprind activitatile lor si aspecte legate de alte dimensiuni (economica, sociala sau de sanatate)?

3. Exista in zona dvs. afaceri implicate in activitati ecologice? Industriile din regiunea dvs. se asigura ca minimalizeaza efectele poluarii asupra mediului fizic prin tehnologii adecvate? Care dintre aceste afaceri prezinta rapoarte anuale privitoare la mediu? Cum au sprijinit afacerile locale activitatile privind mediul in trecut? Ce initiative curente au ele? Ce planuri au pentru eforturile viitoare?

Dimensiunea economica

Viabilitatea economica si sursele de angajare intr-o comunitate reprezinta arii comune de interes pentru multe orase. Intreprinderile cooperative si dezvoltarea comunitatii devin abordari preferate pentru a dezvolta economia unei comunitati fata de abordarea mai traditionala. In aceasta sectiune va trebui sa va concentrati asupra tipurilor de locuri de munca din comunitatea dvs., rata somajului si tipurile de noi afaceri care s-au deschis in comunitate. Intrebarile urmatoare va pot ajuta sa formulati propriile dvs. intrebari legate de dezvoltarea economica autosustinuta in comunitatea dvs.

Intrebari generale

1. Care sectoare de afaceri din comunitate genereaza slujbe?

Sunteti dependent de resursele naturale (exploatarea lemnului, pescarie etc.) pentru majoritatea slujbelor locale sau aveti locuri de munca din industrii de tip servicii (de exemplu, magazine cu amanuntul s.a.)?

Tipurile de slujbe se centreaza pe industria grea sau pe industria de servicii?

Puteti obtine informatii de la oficiul economic de dezvoltare local sau de la Camera de Comert?

2. Cate afaceri mari, medii, mici, sunt in zona dvs.? Folosind aceste informatii puteti vedea daca majoritatea afacerilor din zona dvs. reprezinta companii nationale sau multinationale sau sunt conduse pe plan local.

Se bazeaza comunitatea dvs. pe ea insasi in ce priveste locurile de munca sau depinde pentru majoritatea acestor slujbe de corporatii mari?

Ce va spune acest lucru despre sanatatea economiei dvs.?

3. Care este nivelul somajului in comunitate?

Investigarea legaturilor dintre organizatia dvs., grupurile locale si agentiile de servicii, guvern si afaceri, va permite planificarea viitoare a abilitatilor de dezvoltare economica in comunitate.

Intrebari de retea

1. Ce tipuri de programe ofera agentiile locale sau birourile guvernamentale din zona dvs., care sprijina dezvoltarea afacerilor mici?

2. Dedica afacerile din zona dvs. un procent pentru educatie si pregatire profesionala?

Afacerile locale sprijina reinnoirea economica in comunitate sprijinind programele locale?

Ce fel de programe locale exista?

3. Exista grupuri din comunitate implicate in probleme economice locale?

Ce fel de activitati intreprind ele?

Activitatile lor cuprind si alte dimensiuni (mediul, sanatatea, socialul)?

Sanatatea

Sanatatea noastra este determinata de mai multe elemente decit bunastarea fizica. Interactiunile noastre cu mediul fizic si social joaca un rol major in a determina cit de sanatosi suntem. In aceasta sectiune puteti investiga starea prezenta a serviciilor medicale din comunitatea dvs. si apoi unele dintre legaturile dintre mediu si sanatate, pe de o parte, si dintre dezvoltarea economica si sanatate in zona, pe de alta parte.

Intrebari generale

1. Exista suficient personal medical in zona?

Lipsa personalului medical calificat (problema care apare mai mult in comunitatile rurale decit urbane) poate ridica probleme pentru cei care au nevoie de atentie medicala imediata. Alte intrebari inrudite includ tipurile de masuri care pot atrage personalul medical si daca comunitatea este pregatita pentru urgente medicale.

2. Ce tipuri de posibilitati recreative exista pentru membrii comunitatii?

Bunastarea generala a indivizilor poate fi partial atribuita sanatatii fizice. Studiile ne arata ca cei care sunt intr-o buna forma fizica sunt mai capabili sa faca fata presiunilor vietii zilnice.

3. Femeile se simt in siguranta sa umble pe strada dupa lasarea serii?

Cum puteti asigura siguranta femeilor?

Deoarece problema sanatatii se suprapune cu atitea alte domenii, poate fi dificil sa identificam programele guvernamentale dincolo de cele care au obiective specifice de sanatate. Totusi, puteti obtine ajutor daca lucrati cu organizatiile care deja se ocupa de problemele de sanatate in comunitatea dvs.

Intrebari de retea

1. Exista programe guvernamentale care se ocupa de problemele de sanatate? Unde se gasesc birourile acestor organizatii?

2. Exista un oficiu de sanatate al comunitatii?

3. Exista grupuri de cetateni care se ocupa de problemele de sanatate?

Activitatile lor cuprind si alte dimensiuni (mediul  economic sau social)?

Dimensiunea sociala

Dezvoltarea sociala implica accesul egal la servicii si locuri de munca pentru toti membrii comunitatii. De exemplu, in examinarea posibilitatilor de a obtine o locuinta, ce procent de locuinte exista pentru persoanele cu venituri mici? Cum sunt satisfacute nevoile diferitelor sectoare in comunitatea dvs? Aceste intrebari se refera la capacitatea unei comunitati de a satisface nevoile membrilor comunitatii. Urmeaza intrebari etalon.

Intrebari generale

1. Ce procent de gospodarii au venituri sub medie si cheltuiesc mai putin de 30 % din venitul lor pe locuinta (incluzand intretinerea)?

Aceasta intrebare se refera la bunastarea generala a familiei si poate indica un standard de viata inadecvat si un venit inadecvat. Motivele posibile pentru aceasta statistica includ familiile cu un singur parinte sau o lipsa de locuri de munca in zona.

2. Cate familii din comunitate depind de ajutorul social sau ajutorul de somaj?

Copiii care locuiesc in case cu resurse economice insuficiente sunt supusi unor riscuri mai mari in toate aspectele vietii, de la stressul din familie si instabilitatea familiala pana la lipsa de acces la resursele de sanatate.

3. Ce procent de adulti stie carte?

Stiinta de carte afecteaza capacitatea locuitorilor dintr-o comunitate de a face fata activitatilor de zi cu zi, cum ar fi cumparaturile de la piata sau cautarea si indeplinirea unei slujbe.

Identificarea programelor din zona dvs. care ofera servicii legate de dezvoltarea sociala poate ajuta grupul pentru a face legaturile necesare si a gasi resurse.

Intrebari de retea

1. Ce programe ofera agentiile locale si autoritatile guvernamentale care furnizeaza servicii sociale?

Sunt oamenii constienti de aceste programe si pot obtine usor informatii in aceasta privinta?

A pregatit cineva o evaluare a nevoilor de programe sociale in comunitate?

Ofera comunitatea programe de sprijin - pentru familii - ca gradinite, programe de instruire si de hranire, servicii psihologice si centre de recreere? Ce servicii exista pentru batranii comunitatii?

2. Exista grupuri de cetateni care sunt implicati in probleme sociale?

Activitatile lor cuprind si alte dimensiuni (sanatatea, economia, mediul)?

3. Cate afaceri furnizeaza bunuri sau servicii pentru programele de servicii sociale?

TRECEREA LA ACTIUNE

Aceasta sectiune este formata din trei subsectiuni. Prima se ocupa de aspectele organizarii si conducerii unui grup. A doua detaliaza etapele si activitatile pe care trebuie sa le intreprinda un grup. A treia vizeaza evaluarea.

Desi ele sunt prezentate separat aici, cele trei procese (dezvoltarea grupului, planificarea pentru actiune si evaluarea) se suprapun in practica. Este necesar sa existe un grup stabilit, inainte de a incepe sa planificam actiunile, dar procesul planificarii poate el insuti afecta forma si dezvoltarea grupului. De exemplu, un grup initial de oameni cu un interes comun poate sa-si dea seama, in formularea declaratiei privind misiunea lor, ca, pentru a-si realiza misiunea, este nevoie sa schimbe membrii si sa introduca reprezentanti din diferite sectoare. O data acesti noi membri inclusi, chiar si misiunea grupului poate suporta anumite revizuiri. La fel, s-ar putea ca un grup sa nu poata decide ce proceduri vor functiona cel mai bine pentru grup, pana cand nu au inceput sa lucreze impreuna si sa-si planifice actiunea.

Evaluarea poate avea loc in orice etapa a oricaruia din aceste doua procese.

Dezvoltarea grupului de actiune

Organizarea unui grup care sa ia initiative de dezvoltare autosustinuta nu este o sarcina usoara. Deseori, se acorda prea putina atentie organizarii si functionarii grupului, totusi acesti factori au un efect profund asupra capacitatii grupului de a functiona eficient si de a-si atinge scopurile. Aceasta sectiune este menita sa indrume grupurile in procesul de a decide asupra structurii si procedurilor operationale.

Nu este necesar sa formam un grup nou pentru a lua astfel de initiative. Un grup existent sau o coalitie din grupurile locale poate dori sa-si schimbe sau sa-si largeasca mandatul pentru a incorpora probleme de dezvoltare autosustinuta. Aceste grupuri existente pot folosi informatiile din aceasta sectiune pentru a se gandi cum sa-si schimbe structura existenta, membrii si procedurile operationale pentru a le permite sa abordeze mai bine problemele legate de dezvoltare.

De obicei, grupurile nu trateaza dezvoltarea lor intr-un proces pas cu pas. Cele doua procese, organizarea si stabilirea misiunii si a planurilor tind sa se intrepatrunda, se afecteaza unul pe celalalt si vor schimba si structura organizatorie, misiunea si obiectivele grupului. Lucrul important este sa fiti constienti de toate elementele dezvoltarii si capabili sa reactionati la orice schimbare necesara.

Luarea deciziilor

Luarea deciziilor intr-o comunitate trebuie sa ia in seama credintele si valorile comunitatii, care includ:

- fiecare comunitate are atat puncte forte cat si probleme. Este important in orice proces decizional sa recunoastem aceste puncte forte si sa nu ne concentram doar asupra problemelor care pot exista. Dar recunoasterea dificultatilor cu care se confrunta o comunitate poate ajuta in directionarea  activitatilor in organizatie.

- oamenii din fiecare comunitate au capacitatea sa-si rezolve propriile probleme si sa-si realizeze scopurile. Gradul in care o comunitate este imputernicita sa recunoasca problemele si sa ia masuri va determina succesul actiunilor intreprinse.

- luarea hotararilor trebuie sa se potriveasca cu zona in care exista problemele. Pentru unele organizatii dintr-o comunitate pot fi potrivite decizii luate pe o scara ierarhica, iar pentru altele se poate potrivi o abordare care include o mai mare participare. Membrii unei organizatii trebuie sa hotarasca singuri daca metoda lor decizionala asigura conditiile ca toate vocile din grup sa fie ascultate.

- comunitatea trebuie sa se implice si sa incurajeze participarea tuturor celor interesati, in fiecare etapa a procesului.

- comunitatea trebuie sa-si identifice propriile nevoi, sa stabileasca prioritatile, sa planifice pentru viitor si sa-si asume responsabilitatea pentru propriul viitor. Lipsa puterii comunitatii in privinta luarii deciziilor poate duce la o deteriorare a simtului de bunastare si de legatura, care caracterizeaza o comunitate independenta si orientata spre dezvoltare autosustinuta.

Luarea deciziilor consensuale este o metoda de a discuta si de a ajunge la o intelegere asupra problemelor pe care trebuie sa le rezolve organizatia. Aceasta permite o mai mare participare a tuturor partilor implicate si permite unor sectoare inegale din punct de vedere traditional sa se intalneasca pe picior de egalitate in discutarea unor probleme care afecteaza fiecare parte. In mod ideal, decizia rezultata va fi una care are acordul tuturor sectoarelor reprezentate si astfel va avea mai mare credibilitate si longevitate in comunitate, dar consensul cere pricepere si poate fi ajutat printr-o serie de intalniri in care sa se explice cum acesta se poate realiza. Acest lucru ar putea dura mai mult, dar decizia are sanse sa aiba sprijin mai mare din partea tuturor participantilor.

Folosirea metodei consensului nu inseamna in mod necesar ca intotdeauna va exista acord asupra problemelor importante. Atingerea consensului va fi influentata de nivelul de experienta a participantilor in acest tip de decizii, tipul problemei discutate si dorinta participantilor de a ajunge la un acord. Totusi, grupul mai poate identifica si o alta abordare daca nu poate ajunge la un consens. Sau, grupul poate hotari sa amane problema in discutie si sa discute alte probleme in care exista un teren comun.

Zece principii calauzitoare pentru procesul de ajungere la un consens.

- principiul 1 - motivati de un scop

Oamenii au nevoie de un motiv pentru a participa la acest proces

- principiul 2 – inclusiv, nu exclusiv

Toate partile care au un interes major in problema trebuie implicate in proces

- principiul 3 - participare voluntara

Partile afectate sau interesate participa voluntar

- principiul 4 - proiect propriu

Partile isi proiecteaza procesul de ajungere la consens

- principiul 5 - flexibilitate

Procesul trebuie sa includa flexibilitate

- principiul 6 - sanse egale

Toate partile trebuie sa aiba acces egal la informatie si prilejul de a participa efectiv pe tot parcursul procesului.

- principiul 7 - respect pentru interesele diverse

Este esentiala acceptarea diverselor valori, interese si cunostinte ale partilor implicate.

- principiul 8 - raspundere

Partile sunt raspunzatoare fata de comunitate si fata de procesul pe care au hotarat sa-l desfasoare.

- principiul 9 - limite temporale

Pe tot parcursul procesului trebuie folosite limite realiste.

- principiul 10 - implementare

Implementarea si monitorizarea efectiva sunt partile esentiale ale oricarui acord.

Daca cele zece principii ofera un cadru din care sa examinam procesul prin care se ajunge la un consens, pentru a face din acest proces un succes, este necesara o angajare a tuturor organizatiilor interesate. Urmatoarele patru etape rezuma cele zece principii enumerate mai sus.

Evaluare - sa discutam daca sa discutam.

Acesta etapa implica luarea unei hotarari in privinta necesitatii de a se ajunge la un consens. Intrebarile ce pot fi puse de catre membrii organizatiei pot fi: se poate realiza un progres? Se pot negocia problemele? Sunt reprezentanti care pot vorbi pentru aceste interese? Pot fi identificate interesele majore? Sunt persoanele implicate in luarea deciziei dispuse sa se implice, sa actioneze sau sa raspunda la orice acord la care s-a ajuns in timpul acestui proces?

Inceperea procesului - sa discutam cum sa discutam.

Aceasta etapa va va ajuta sa identificati grupurile interesate care ar trebui sa fie implicate in procesul decizional si cine din aceste grupuri trebuie sa participe. Participantii alesi trebuie sa reprezinte o mare varietate de sectoare din cadrul comunitatii.

Conducerea procesului - sa discutam.

Aceasta etapa implica concentrarea pe aspectul real decizional care trebuie sa duca la un consens in timpul intalnirilor si discutiilor privind problemele dezvoltarii intr-o comunitate. In particular, ea implica ascultarea unei varietati de puncte de vedere asupra unei probleme, ajungerea la un acord in ce priveste principiile legate de aceste probleme si concentrarea asupra problemelor.

Implementarea si monitorizarea rezultatelor - sa trecem de la vorbe la fapte.

Aceasta etapa se ocupa de aspectul implementarii in procesul de luare a deciziilor, implicand delegarea responsabilitatii, formularea unui orar si gasirea resurselor ca si monitorizarea rezultatelor. Este important de notat ca tipul de luare de decizie ales depinde de dorintele organizatiei si de tipul de decizie ce trebuie luat. Astfel, sistemul parlamentar conduce afaceri cum ar fi probleme administrative si bugetare in timp ce metoda consensului se foloseste atunci cand se discuta problemele dezvoltarii autosustinute.

Planificarea pentru actiune

Aceasta sectiune descrie etapele prin care trebuie sa treaca un grup. Actiunea intreprinsa poate depinde de nevoile si caracteristicile comunitatii, care pot fi identificate din profilul comunitatii. Folosind aceste informatii, grupul  poate incepe procesul de a decide ce vrea sa realizeze si cum.

Procesul de planificare pentru actiune este prezentat in sase etape. Primul pas este formularea unei viziuni a tipului de comunitate pe care ar vrea sa-l realizeze grupul. Apoi, grupul trebuie sa  formuleze planuri privind modul in care aceasta viziune poate fi realizata.

Formularea planurilor implica de fapt un numar de subetape. Mai intai, grupul trebuie sa formuleze o declaratie privind misiunea sa, care va indica scopul grupului si rolul sau in realizarea viziunii comunitatii. Apoi, este necesara o analiza a punctelor forte si slabe ale comunitatii si o evaluare a multiplelor oportunitati dar si obstacole care pot sa apara. In continuare pot fi stabilite obiective realiste. In sfarsit, trebuie formulat un plan de actiune cuprinzand sarcini si activitati specifice.

Urmatorul pas posibil este obtinerea sprijinului altor institutii si organizatii. Grupul trebuie apoi sa-si gaseasca resursele necesare pentru a-si implementa planurile.

In sfarsit, trebuie pregatita o strategie pentru a comunica aceste idei si activitati comunitatii.

Formularea viziunii

Valorile, aspiratiile si scopurile comune iau deseori forma unei viziuni a unui viitor dorit de catre comunitate. Formularea acestei viziuni serveste ca prim pas in formularea unui plan de actiune pentru comunitati. Ea ne ajuta sa definim ce spera comunitatea sa realizeze, sa alocam resursele, sa evitam abaterile de la scopul propus, sa ofere incredere in comunitate si continuitate.

Viziunea trebuie bazata pe o interpretare larg impartasita de catre comunitate asupra situatiei sale actuale si asupra directiilor pe care le poate urma in viitor.

Formularea unor viziuni se poate realiza in moduri diferite de catre organizatie. Unul dintre acestea se numeste scenariul unic. El implica formularea unui set de presupuneri care reflecta cele mai bune prospecte de viitor pentru comunitate. Din acest proces rezulta o declaratie privind viziunea care serveste ca punct de pornire in formularea unui cadru de actiune.

Scenariul unic

Etapa 1.

Cereti membrilor organizatiei sa-si imagineze comunitatea dvs. ca o comunitate orientata spre dezvoltare autosustinuta, candva in viitor (de exemplu, in anul 2020). Cereti-le apoi sa raspunda la urmatoarele intrebari despre acest viitor si cum se poate el realiza.

1. Cum “arata” comunitatea dvs. in viitor? Descrieti caracteristicile de mediu, sanatate sociala si economice pe care le doriti in aceasta comunitate.

2. Ce caracteristici ecologice trebuie conservate si imbunatatite?

3. Ce servicii sunt furnizate membrilor comunitatii?

4. Ce tipuri de relatii exista intre organizatiile guvernamentale locale, servicii, afaceri si industrie?

5. Ce aspecte ale mostenirii si traditiilor comunitatii trebuie pastrate pentru viitor?

6. Ce aspecte ale bazei economice ale comunitatii trebuie sprijinite si intarite?

7. Ce aspecte ale traiului si muncii in aceasta comunitate trebuie protejate cu orice pret?

Etapa 2.

In aceasta etapa intervine schimbul de pareri in grup, cand fiecare isi prezinta reactia fata de etapa 1.

Etapa 3.

Folositi metoda ajungerii la un consens pentru a formula idealuri comune. Aceasta se poate realiza identificand idealurile si preocuparile comune si inregistrandu-le pe un afisier. Idealurile impartasite de toti devin baza de valori comune. Cele care nu sunt impartasite  trebuie abandonate.

Etapa 4.

Formulati declaratii de valoare care reflecta idealurile impartasite.

Formularea declaratiei privind viziunea. Aceasta declaratie defineste directiile de viitor preferate de organizatie si trebuie sa cuprinda valorile predominante ale comunitatii, problemele de interes major si imaginile despre viitorul dorit de catre comunitate. Trecerea de la viziune la actiune implica aspecte care sunt descrise in sectiunea urmatoare.

Trecerea de la viziune la planul de actiune al comunitatii

Pentru a realiza declaratia privind viziunea, este necesar sa stabilim teluri pentru viitor. Trecerea de la viziune la actiune implica etape ca:

- elaborarea unor strategii specifice:

- stabilirea telurilor pentru viitor;

- acordare de prioritate pentru actiunile care vor contribui cel mai mult la realizarea viziunii;

- stabilirea unor teluri contextuale mai largi pentru viitorul grupului.

Elaborarea planurilor

Odata ce grupul a formulat viziunea comunitatii, el trebuie sa formuleze un plan despre modul in care sa realizeze aceasta viziune.

In formularea unui plan sunt cinci etape:

1. Formularea declaratiei cu privire la misiunea grupului;

2. Efectuarea unei analize a punctelor tari si slabe, a oportunitatilor si obstacolelor;

3. Stabilirea scopurilor;

4. Stabilirea obiectivelor;

5. Formularea planului de actiune.

Trebuie observat ca, desi aceste etape sunt prezentate intr-o ordine logica, unele grupuri, in functie de nevoile si gradul lor de organizare, pot dori sa schimbe ordinea sau sa sara peste unele etape. Grupurile trebuie sa-si aleaga metodele care le satisfac cel mai bine nevoile.

1. Formularea declaratiei despre misiunea grupului

Misiunea este o declaratie exacta si comuna privind motivul pentru care grupul exista. Grupul trebuie sa-si examineze atent misiunea si, cu principiile model ale dezvoltarii autosustinute in minte, sa hotarasca ce vor sa faca pentru a o realiza. In formularea misiunii sale, grupul trebuie sa se refere si la informatiile adunate in timpul efectuarii profilului comunitatii deoarece acest profil poate oferi indicatii privind nevoile comunitatii. Asemenea declaratii sunt utile pentru a descrie scopul organizatiei in fata publicului.

Declaratia trebuie:

- sa descrie ce face organizatia si cum;

- sa inceapa cu un verb;

- sa fie clara si simpla;

- sa fie realista;

- sa fie cuprinsa intr-o singura propozitie.

2. Analiza punctelor tari si slabe, a oportunitatilor si obstacolelor

Aceasta analiza trebuie facuta inainte ca grupul sa hotarasca ce fel de actiune vrea sa intreprinda pentru a-si indeplini misiunea.

Punctele tari si slabe se refera la factorii interni care afecteaza capacitatea grupului de a-si indeplini misiunea. Acestea includ calificarea sau resursele membrilor, canalele de comunicatie, structura grupului, numarul de membri si finantele.

Posibilitatile si obstacolele se refera la influente externe care afecteaza grupul, incluzand activitatile altor organizatii si grupuri din comunitate, tactici guveranamentale, stiluri de viata  si tendinte demografice.

In aceasta analiza, informatiile date de profilul comunitatii pot constitui un punct de plecare. Vor trebui adunate si alte informatii in special cu referire la grupul insusi. Grupul dvs. se poate hotari fie sa colaboreze cu alte grupuri, fie sa comunice cu ele pentru a evita conflictul posibil.

O data informatia adunata, trebuie efectuata o analiza care sa ofere un tablou larg privind punctele forte si slabe, posibilitatile si obstacolele atat ale comunitatii cat si ale grupului. Pe baza acestor informatii, grupul poate identifica teluri realiste care il vor ajuta sa se indrepte catre viziunea dorita.

3. Stabilirea scopurilor

Telurile sunt declaratii generale care indica ce spera sa realizeze grupul in viitor. Ele trebuie sa reflecte viziunea, principiile de dezvoltare si declaratia de misiune a grupului.

Trebuie observat ca unele grupuri isi stabilesc un singur tel, care functioneaza  atat ca misiune cat si ca declaratie cu privire la scopurile urmarite.

4. Stabilirea obiectivelor

Obiectivele definesc ce se va face pentru a realiza telurile grupului. Obiectivele trebuie sa fie realizabile si masurabile. Ele trebuie sa fie direct legate de unul din telurile grupului si sa aiba un cadru temporal specificat pentru obtinerea rezultatelor. Ca ilustrare, sa ne gandim la un obiectiv menit sa ajute telul unui grup de a educa publicul cu privire la avantajele dezvoltarii autosustinute. Acesta poate sa fie interpretat ca “formularea si distribuirea unui pliant timp de sase luni cu explicatii despre conceptul de dezvoltare autosustinuta, despre valoarea sa pentru comunitate si despre ceea ce se poate realiza prin ea”.

In aceasta etapa, este util sa stabilim indicatori care pot fi folositi in evaluarea progresului, in realizarea telurilor si a obiectivelor stabilite. Acesti indicatori pot necesita sondaje de opinie sau se pot baza pe date statistice. Informatiile din profilul comunitatii pot si ele ajuta in masurarea progresului.

De exemplu, pentru a masura progresul obtinut in educarea publicului in ce priveste dezvoltarea autosustinuta, grupul va trebui sa stabileasca nivelul cunostintelor despre aceasta, inainte si dupa campania educativa. Aceste informatii se pot aduna printr-un sondaj de opinie in randul populatiei.

Analiza punctelor forte si slabe, a oportunitatilor si obstacolelor poate ajuta la identificarea unor bariere pe care grupul poate sa le evite sau sa le depaseasca, cum ar fi resurse financiare neadecvate sau lipsa sprijinului politic. Analiza va scoate in evidenta si posibilitatile de care se poate profita, cum ar fi surse de finantare pentru anumite tipuri de initiative, sau programele complementare ale altor organizatii.

5. Formularea planului de actiune

Etapa finala este formularea planului de actiune, care specifica sarcini si activitati ce trebuie terminate pentru a atinge fiecare obiectiv in parte. Planul defineste persoanele responsabile pentru fiecare sarcina, modul si data cand aceasta trebuie incheiata. Sarcinile si activitatile trebuie puse in ordine logica. Odata planul facut, grupul poate sa inceapa sa lucreze pentru a-l implementa.

Unele din obiectivele si telurile formulate de un grup care lucreaza pentru dezvoltarea autosustinuta pot sa nu necesite un plan de lucru detaliat.

Obtinerea sprijinului din partea altor institutii

Dezvoltarea autosustinuta este mai degraba o calatorie decat o destinatie. Cei care pornesc in aceasta calatorie sunt pionieri care trebuie sa-si gaseasca drumul pe parcurs, indicand rutele bune si semnaland primejdiile si gropile pentru altii. Interesele egoiste, cinismul sunt invinse de distanta pe care trebuie sa o parcurgem, de ignoranta pe care trebuie sa o depasim, de ritmul scazut al deplasarii si de barierele gasite in cale.

Una din barierele intalnite de multe grupuri ce promoveaza dezvoltarea autosustinuta a  comunitatii lor este refuzul de a se implica al diverselor institutii. Intelegerea si cooperarea functionarilor alesi si a personalului profesionist sunt esentiale in realizarea unui progres in drumul spre dezvoltare, deoarece acestia trebuie sa sprijine schimbarile ce vor avea loc.

Ce putem face pentru a atrage diversele institutii in aceasta calatorie? Ceea ce urmeaza este, pe scurt, un mod despre cum se poate obtine sprijinul acestora:

1. un element crucial pentru a fi luat in serios este sa aveti o reprezentare larga, multisectoriala a comunitatii, de la inceput;

2. obtineti informatii la zi despre comunitate care va vor oferi o imagine de baza;

3. instruiti-va in legatura cu procesul civic. Administratia este o parte a orasului, Consiliile actioneaza ca un consiliu de conducere. Cand incercati sa promovati idei noi, este util sa stiti cum sunt luate in considerare ideile si cum sunt ele apoi traduse in tactici si programe. Este util sa intelegeti si procesul bugetar.

4. cand v-ati format o idee despre starea de lucruri din comunitatea dvs., formulati o viziune a ceea ce vreti sa realizati, dar nu incercati sa faceti prea mult deodata. Alegeti doar putine probleme cheie pe care va concentrati. Trebuie sa pornim de la o scara mai mica in termeni realizabili si practici.

5. Gasiti aliati pentru initiativa dvs. Cautati aliati in comunitate. Gasiti-va propriile circumscriptii care sa va sprijine. Politicienii si personalul vor respecta un asemenea sprijin.

Analizati ceea ce se face deja de catre departamentele municipale. Gasiti aliati in personalul care poate sprijini initiativa dvs. si explicati-le initiativa in termeni practici. Urmariti, daca este posibil, sa construiti pe initiativele municipale care se gasesc in stadiul de plan. Se poate dezvolta un program pilot? Porniti cu tinte specifice care pot fi mai tarziu folosite ca trambulina catre programe mai largi. In ceea ce priveste factorii de decizie, cautati un posibil aparator politic pentru initiativa dvs. Ganditi-va cine are capacitatea de a comunica nevoia de schimbare intr-o maniera care sa nu intimideze.

7. Cand schimbarea a inceput, formulati un set de indicatori care vor masura progresul realizat. Oamenii trebuie sa vada si sa simta rezultatele initiativei.

Dezvoltarea autosustinuta nu este o optiune pentru viitor ci o necesitate. Ar fi minunat daca toate institutiile, organizatiile etc. ar formula viziuni de dezvoltare autosustinuta pentru viitor si ar incepe sa lucreze pentru a le transforma in realitate. Dar situatia nu sta asa, cel putin deocamdata.

DESPRE EFICIENTIZAREA UTILIZARII RESURSELOR

Un aspect fundamental al oricarei actiuni este reprezentat de gasirea resurselor suficiente pentru realizarea obiectivelor. Aceasta poate cere un efort substantial, uneori inainte de a va concentra pe initiativa propriu-zisa.

Nu trebuie sa ne gandim la resurse numai in termeni financiari. Si oamenii pot fi o resursa valoroasa, prin timpul, calificarea, talentul si relatiile lor cu alti oameni si organizatii. Oamenii isi pot folosi talentele si pot explora alte posibilitati de realizare a obiectivelor propuse. Dar, indiferent cate talente are un grup, banii joaca, totusi, un rol cheie.

Pentru marea majoritate a organizatiilor si grupurilor, sprijinul financiar este o componenta esentiala in realizarea telurilor lor. Uneori se abandoneaza activitati si proiecte, daca nu se gasesc modalitati adecvate de finantare.

I. Stabilirea unei strategii de adunare a fondurilor

Exista diferite resurse si optiuni pentru finantare. Uneori poate fi dificil sa hotarati asupra resurselor si actiunilor optime. Este important sa luati in considerare urmatorii factori cheie, in dezvoltarea  strategiei dvs.

1. Elementul timp

2. Suma necesara

3. Resursele disponibile

4. Profilul proiectului

5. Sursele de finantare

6. Finantarea partiala

7. Valorile organizatorice

1. Elementul timp

Cand sunt necesari banii? (La inceputul proiectului? In mod egal pe tot parcursul? Spre sfarsit?) Cum poate afecta starea economiei efortul dvs. in directia obtinerii finantarii? Nu uitati ca, in multe cazuri, finantatorii au termene stricte pentru cererile de finantare.

2. Suma necesara

Cereti o suma anume si fiti realisti. De cati bani exact aveti nevoie? Este important sa retineti ca institutia dvs. va trebui sa fie creativa in combinarea resurselor pentru a sprijini diferitele activitati si teluri. Cautati posibilitati de a ridica sume mici dintr-o sursa, pentru a obtine sume mai mari din alte surse. Este bine sa incercati sa aveti mai multe surse pentru finantarea de baza a actiunii. In vremuri de dificultati financiare, cand finantarea poate fi redusa sau retrasa, va puteti trezi fara venituri, daca aveti o singura sursa de finantare.

Sunt doua tipuri de finantare:

- finantare de baza si finantare pentru proiecte mari, in general disponibila prin alocatii de la buget, direct sau prin programe sau agentii guvernamentale;

- finantare pentru activitati mai mici, in general disponibila de la agentii locale, firme comerciale s.a.

3. Resursele disponibile

Este important sa se constate numarul persoanelor implicate (inclusiv eventualii voluntari), costurile implicate si timpul disponibil pentru a realiza o initiativa de adunare de fonduri.

Voluntari

In majoritatea actiunilor dintr-o comunitate, este nevoie de voluntari pentru diversele activitati. Voluntarii aduc prezenta comunitatii, talent, pricepere, relatii si entuziasm si contribuie la cantitatea de lucru. Acesti voluntari trebuie indrumati si apreciati. Parte din aceasta etapa trebuie sa includa recrutarea, indrumarea, pregatirea personalului si sprijinul voluntarilor. Strategia de adunare a fondurilor trebuie sa identifice nevoile de personal si voluntari si sa stabileasca ce face fiecare.

Costuri

Care sunt costurile finantarii? Trebuie sa platiti pentru aparatura, spatiu etc? Poate o alta organizatie sa sponsorizeze costurile finantarii dvs? Din pacate, costa ca sa aduni bani. Asigurati-va ca rezultatele merita acest cost. Nu uitati ca s-ar putea sa fie facturi de platit chiar inainte de a aduna vreun ban. Anticipati aceste costuri si incercati sa le tineti cat mai jos. Donatiile si sponsorizarile pot fi de folos.

Timpul

Adunarea fondurilor ia timp, asa incat ganditi-va la necesitatile dvs. financiare si incepeti din timp pentru a evita o criza financiara. Iata niste idei:

nu stabiliti data de incepere a unei activitati pana nu v-ati asigurat ca veti avea sprijinul financiar;

faceti un program care include data limita impusa de finantatorii pe care doriti sa ii abordati;

implicati si pe altii in planificare, pentru a va ajuta sa anticipati toate sarcinile din strategia de finantare;

estimati timpul necesar pentru fiecare sarcina;

pregatiti planuri alternative, pentru cazul in care lucrurile nu decurg cum ati planificat.

4. Profilul proiectului

Oamenilor le place sa stie pentru ce dau ceva. Ganditi-va ce poate motiva indivizii si grupurile sa faca donatii. Unele motive pentru care oamenii ar face o donatie sunt:

le place sa ajute alti oameni;

sunt personal implicati sau dedicati cauzei;

le place sa fie apreciati;

simt nevoia sa apartina unei organizatii donand bani sau timp;

au mandria comunitatii sau sunt motivati de convingeri morale;

apreciaza evenimentul si beneficiile activitatii dvs.

Care sunt rezultatele tangibile si intangibile? Trebuie sa va cunoasteti proiectul:

pentru ce cereti sprijin?

ce avantaje va avea comunitatea?

ce avantaje va avea institutia?

ce avantaje are cel care face donatia?

de ce aduna organizatia dvs. bani?

proiectul complementeaza telurile si obiectivele dvs.? Complementeaza telurile si obiectivele donatorului potential?

5. Sursele de finantare

Gasirea finantarii pentru proiectul initiat poate consuma mult timp si efort, mai ales daca nu stiti unde sa cautati. Sugeram un numar de surse de finantare:

fundatii;

programe guvernamentale;

contributii de la corporatii si firme comerciale;

contributii individuale si in natura;

ocazii speciale;

parteneriate

Fundatii

Pentru a obtine finantare de la asemenea organizatii, este de obicei necesar sa li se inainteze o propunere. La cerere, majoritatea fundatiilor, corporatiilor etc. vor furniza o schita a procedurilor de cerere, a conditiilor de eligibilitate si a criteriilor de selectie. Unele au proceduri de cerere oficiale si termene stricte. Aceste informatii trebuie obtinute din vreme. Asigurati-va ca identificati procedurile de cerere si timpul necesar, ca si termenul limita pentru depunerea cererilor.

Contributii individuale si in natura

Multor oameni le place sa se simta parte dintr-o comunitate. Acesti cetateni pot fi interesati sa devina activi in cadrul actiunilor initiate de dvs.

Multe corporatii si afaceri prefera sa doneze alte resurse decat bani: asistenta tehnica, produse si servicii sau folosirea unor echipamente.

Evenimente speciale

Multe organizatii prefera sa obtina finantare prin gazduirea unor evenimente speciale care ofera si alte avantaje, ca o reclama pentru institutia dvs. si activitatile sale. Inainte de a va hotari asupra acestui lucru, luati in considerare urmatoarele:

resursele umane necesare (personal si voluntari);

resursele financiare necesare (banii initiali si telurile financiare);

imaginea organizatiei;

auditoriul;

timpul

Crearea unor parteneriate

O alta optiune este crearea unor parteneriate cu unele grupuri din comunitate. Un partener ideal poate fi, de asemenea, o organizatie nationala. Un parteneriat poate fi un prilej bun de extindere si diversificare a contactelor dvs. si de incurajare a unei mai largi participari. In  acest fel se pot reduce costurile. Partenerul dvs. ar putea:

sa finanteze un proiect sau o activitate individuala;

sa participe in activitati de adunare a fondurilor;

sa sponsorizeze evenimente speciale.

Partenerii noi pot aduce si alte avantaje, pot incuraja o planificare integrata si actiuni intre organizatii, pot aduce perspective diferite, idei si informatii noi.

6. Finantarea partiala

Dintre sursele de finantare potentiala, unele vor finanta anumite etape in procesul de dezvoltare iar altii vor finanta toate etapele. Nu uitati criteriile de eligibilitate ale surselor de finantare potentiale.

7. Valorile organizatorice

Fiecare organizatie este unica si trebuie sa-si adapteze aranjamentele de finantare propriilor teluri. Institutia dvs. trebuie sa treaca in revista toate optiunile de finantare (avantaje si dezavantaje) si sa hotarasca ce tipuri ii satisfac cel mai bine nevoile si se potrivesc cu natura institutiei dvs. Activitatile de finantare vor afecta relatiile dvs. cu sursele existente? Cum vor fi ele percepute de catre comunitate?

O strategie de finantare poate juca un rol cheie in obtinerea resurselor necesare. Ganditi-va la factorii de mai sus, dar nu pierdeti din vedere obiectivul sau telul dvs. specific.

Cum se face cererea ?

Pentru a cere finantare de la o fundatie sau un program guvernamental este de obicei necesara depunerea unei propuneri care identifica nevoile institutiei (departamentului) dvs, explica cat de semnificative sunt activitatile si intiativele dvs. pentru a face fata nevoilor comunitatii. Inainte de a scrie propunerea, este util sa cunoasteti persoanele implicate in luarea deciziilor privind finantarea. Intalniti-va cu persoanele ce pot oferi finantare, inainte de a face cererea, pentru a:

prezenta o idee preliminara si a obtine o evaluare asupra ei;

determina suma unei cereri realiste;

a intelege conditiile de eligibilitate;

a obtine sugestii utile despre modul in care sa va structurati propunerea.

Intalnirea cu cei ce pot oferi fonduri va da o idee mai buna in ce directie sa va indreptati eforturile. Timpul necesar pregatirii unor propuneri de finantare poate deseori frustra organizatiile care nu au destul personal. Oricum, nu trimiteti propuneri identice unor surse diferite.

Unele din elementele cheie ale unui proiect propus includ:

introducere/scop;

o declaratie privind nevoile;

obiective si teluri;

evaluare;

un rezumat al bugetului;

planuri pentru finantarea viitoare;

buget detaliat;

informatii suplimentare.

Obtinerea unor fonduri de la corporatii si firme comerciale

Multor corporatii si firme comerciale le place sa sprijine initiativele din comunitatile in care se gasesc. Abordati firmele comerciale locale si corporatiile care au filiale sau sedii in comunitatea dvs. Unele corporatii si firme comerciale vor sprijini domenii specifice de interes. Unele pot sa furnizeze finantare, altele vor dona doar servicii si contributii in natura.

Obtinerea fondurilor de la corporatii si firme comerciale difera putin de cererile facute pentru subventii de la fundatii si programe guvernamentale. Corporatiile si afacerile isi ofera contributiile pe baza anuala, stabilindu-le inainte de inceperea anului fiscal. Este important sa contactati asemenea surse de finantare pentru a obtine informatii la zi privind finantarea posibila, prioritatile si criteriile lor.

Propunerea dvs. trebuie sa includa informatiile de mai sus impreuna cu un plan de afaceri care sa explice suma de bani de care aveti nevoie precum si strategia dvs. de finantare. Acest plan trebuie sa indice cum se leaga activitatile dvs. de imaginea publica a companiei si cum vor beneficia clientii sai.

Puteti aborda corporatiile si afacerile in persoana sau prin posta.

Cum sa ne alegem un partener?

asigurati-va ca partenerii potentiali vor intari organizatia si ca au teluri si viziuni compatibile cu ale dvs;

asigurati-va ca toate partile sunt dedicate parteneriatului;

schitati atent dificultatile si beneficiile parteneriatului propus;

asigurati-va ca orice acord stabileste obiectivele comune si riscurile comune;

asigurati-va ca orice obligatie asumata prin acest parteneriat este in conformitate cu telurile si obiectivele grupului dvs.

II. Posibilitatile de comunicare - resursa insuficient exploatata

Intr-o anumita etapa, institutia dvs. va dori probabil sa-si faca cunoscute activitatile comunitatii si publicului larg. Publicitatea inseamna in primul rand promovare, un mod de a transmite un mesaj, iar motivele pentru care puteti dori sa o faceti pot fi diferite:

sa recrutati voluntari;

sa faceti publicitate unui anumit eveniment;

sa promovati actiuni de colectare de fonduri;

sa faceti reclama pentru serviciile oferite de institutie;

sa constientizati comunitatea asupra unei anumite probleme.

Aceasta sectiune a materialului ofera o imagine generala a modului in care institutia dvs. isi poate face publice problemele ce intereseaza si comunitatea, evenimentele si proiectele, prin diferite metode publicitare. Prima parte propune o modalitate de a organiza o campanie publicitara, apoi sunt prezentate detalii despre cum se poate lucra cu anumite tipuri de media, incluzand ziare, televiziuni, radiouri, reclame.

1. Campanii generale de publicitate

O campanie de publicitate consta din trei etape generale: pregatirea, elaborarea unei strategii publicitare si folosirea mass-media.

Pregatirea

Pregatirea eficienta este cheia unei campanii publicitare reusite. Primul pas: trebuie sa numiti un coordonator de publicitate si un comitet de publicitate.

Coordonatorul de publicitate este responsabil cu campania publicitara. Acesta trebuie sa fie o persoana careia sa-i placa sa planifice, sa organizeze evenimente, sa ia contact cu media, sa faca anunturi in presa si sa dea interviuri.

Coordonatorul joaca un rol important si in respectarea termenelor deoarece, de obicei, mass-media are termene stricte pentru publicare.

Comitetul de publicitate este format din doua pana la trei persoane, care pot contribui cu idei sau pot sa-si asume sarcini specifice. In delegarea acestei sarcini, folositi priceperea si experienta membrilor comitetului.

Este important de stabilit daca si alti membri ai grupului sunt dispusi sa ajute in campanie (afisarea posterelor, expedierea scrisorilor).

Un alt element esential este stabilirea bugetului si obtinerea fondurilor: o campanie publicitara nu trebuie sa fie scumpa. Cheltuielile principale sunt de obicei cheltuieli de birou - fotocopii, faxuri, timbre, telefoane interurbane. Institutia trebuie sa  decida de la inceput cati bani vrea sa cheltuiasca pe publicitate iar coordonatorul si comitetul pot planifica din timp, concentrandu-se pe prioritati.

Strategia publicitara

O data ce coordonatorul si comitetul au hotarat ce vor sa spuna si cui, vor trebui sa elaboreze o strategie publicitara. Aceasta va diferi in functie de proiect. Orice strategie folositi, fiti creativi. Ganditi-va la unele grupuri din comunitate care sunt in atentia mass-media si cereti-le sfatul. Mass-media trebuie folosita larg in orice strategie publicitara deoarece este un instrument bine stabilit de transmitere a informatiilor. Pentru a elabora si implementa o campanie reusita, este necesar sa aflati cat mai mult posibil despre formele disponibile de mass-media si cea mai buna posibilitate de a comunica cu ele.

Media

Coordonatorul publicitar trebuie sa pregateasca o lista cu sursele mass-media din comunitate, incluzand:

ziare locale;

ziare de interes special;

brosuri ale comunitatii;

emisiuni radio locale incluzand talk shows;

programe de televiziune locale incluzand programe de stiri;

Dati atentie articolelor sau emisiunilor de televiziune care inteleg preocuparile dvs. In timpul documentarii, informati-va despre termenele si conditiile mass-media pentru publicarea stirilor sau anunturile de servicii publice. Trebuie sa ajungeti sa cunoasteti si sa va formati relatii cu reprezentantii mass-media.

O data adunate informatiile despre mass-media, acestea trebuie organizate. O metoda este sa tineti un dosar cu mass-media continand inregistrari ale numelor persoanelor de contact, termenelor si posibilitatilor viitoare de publicitate pentru fiecare forma de media folosita.

Un pliant cu informatii despre institutia dvs. este un instrument util pentru a va ajuta sa faceti publicitate institutiei si activitatilor dvs. Acesta trebuie sa fie scurt, concis, sa includa adresa si numarul de telefon precum si numele persoanei ce poate fi contactata. Trebuie sa aveti multe exemplare disponibile pe care sa le distribuiti la mass-media, altor institutii, organizatii si potentialilor perteneri.

Un alt instrument pe care il puteti utiliza este un pliant de presa folosit de obicei pentru ocazii speciale cum ar fi conferintele. Acesta ofera presei informatii detaliate, un program al evenimentelor, fotografii etc.

2. Ziare

Ziarele locale sunt de obicei sursa de informatie cea mai accesibila si ofera cele mai bune ocazii de a face publicitate pentru diversele actiuni. Prin publicitate in ziare se pot anunta evenimente viitoare, stiri, se pot scrie scrisori catre editori, se pot publica fotografii.

Anuntarea unor evenimente viitoare

Pentru a face publicitate unui eveniment viitor, folositi rubricile specializate din ziarele locale. Nu uitati ca nu toate anunturile sunt publicate, din cauza lipsei de spatiu. Anuntul dvs. are mai mare sanse sa fie publicat daca este bine scris si predat ziarului din timp.

Articole cu stiri

Scopul unui astfel de articol este sa transmita faptele unei situatii intr-un format precis si interesant. Nu depasiti o pagina si incercati sa raspundeti in primele doua propozitii la intrebarile privind cine, ce, unde si cand. Asigurati-va ca tonul este obiectiv si ca se evita superlativele.

Daca aveti stiri 'traznet', anuntati-le prin telefon si completati-le cu un fax. Mai dati un telefon pentru a verifica daca stirea dvs. va fi folosita. Daca este respinsa, aflati de ce. Oferiti-va sa rescrieti articolul daca editorul vrea o alta abordare.

Reportaj

Pentru a obtine un reportaj, trebuie sa convingeti editorul ca proiectul dvs. este semnificativ. Un mod de a face acest lucru este sa-l legati de o problema curenta mai larga sau de un subiect controversat in comunitatea dvs. Va puteti oferi sa scrieti chiar dvs. reportajul, daca editorul nu poate trimite un reporter.

Rubrici

Multe ziare au scriitori specializati in rubrici specifice, care gazduiesc informatii din domeniul dvs. de interes. Trebuie sa cunoasteti acesti oameni, sa le trimite-ti stirile dvs., pliantele, sa-i invitati la evenimentele majore. Daca ii puteti interesa intr-un reportaj neobisnuit, s-ar putea sa-l scrie. Avantajul unei astfel de colaborari, este ca un reporter are capacitatea de a adopta o atitudine subiectiva intr-o problema si va poate apara cauza, daca o considera demna de luat in seama.

Scrisori catre editori

Este o metoda buna pentru probleme in care sunteti implicati puternic. Daca va sprijiniti punctul de vedere cu fapte si exemple concrete, scrisoarea va avea mai mare forta.

Conferinta de stiri

Pentru ca o conferinta de stiri sa merite sa fie organizata, aveti nevoie de un eveniment deosebit de semnificativ, cum ar fi deschiderea unui nou centru in comunitate sau un interviu cu o celebritate privind specificul institutiei dvs.

Planificarea conferintei trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:

unde va avea loc conferinta?

este acest loc potrivit cu conditiile tehnice ale mass-media?

este data conferintei potrivita pentru termenele mass-media?

cine este invitat?

ati pregatit un pliant de presa pentru a-l inmana reporterilor inaintea conferintei?

stiu membrii comitetului de publicitate ce sarcini au?;

ati pregatit un program precis pentru ziua conferintei?.

Dupa conferinta, este important sa trimiteti pliantele de presa celor care nu au participat si sa multumiti celor care au fost prezenti.

Fotografii

Fotografii cu membri pot fi incluse in pliantul de presa sau inaintate ziarelor impreuna cu articolele. Fotografiile sunt foarte bine primite in special de ziarele comunitatii, de aceea este bine sa pastrati un fisier de fotografii. Includeti si fotografii cu membri in actiune, instantanee si fotografii standard.

3. Televiziuni

Televiziunea este cea mai populara dar si cea mai scumpa iar anunturile pentru televiziune sunt costisitoare.

Dar putem lua in considerare si alte optiuni incluzand:

anunturi de servicii publice;

buletine de stiri;

programe locale;

interviuri;

televiziunea comunitatii.

Stiri

Este dificil sa obtii ca televiziunea sa te introduca la stiri. Directorii de programe ca si editorii sunt bombardati de asemenea cereri. Ocazional, un producator poate sa fie intrigat de un proiect original, neobisnuit, incitant. Sunati producatorul si explicati-i ideea dvs., accentuand aspectul vizual al informatiei. Daca aspectul vizual nu este destul de puternic, producatorul va va sugera probabil sa incercati la ziare sau la radio.

Programe locale

Poate sa fie mai usor sa obtineti interesul programelor locale, care acopera o gama mai larga de interese umane si folosesc interviuri in studio precum si imagini televizate la fata locului. Pentru spotul dvs. incercati sa aveti o abordare noua.

Interviuri

Care sunt calitatile unui oaspete bun? Mai intii el trebuie sa aiba o idee clara, inteligenta privind problema in discutie. In al doilea rand, este necesara o prezenta placuta - o persoana relaxata, atenta, energica, care se poate exprima. Modul in care aceasta persoana vorbeste si apare trebuie sa capteze interesul publicului.

Inainte de interviu, trimiteti producatorului o foaie cu fapte si informatii relevante privind institutia dvs. Daca interviul nu este un studiu, alegeti un loc interesant din punct de vedere uzual. Planificati-va sa ajungeti inaintea intervievatului. Telespectatorii au tendinta sa acorde la fel de multa atentie personalitatii si infatisarii ca si mesajului. De aceea, tineti minte cand dati un interviu la televiziune:

priviti la reporter, nu la camera;

incercati sa fiti natural;

vorbiti rar si clar, aratand entuziasm, dar fara exagerare;

dati raspunsuri scurte, dar nu numai da si nu;

controlati-va gesturile;

concentrati-va asupra intrebarilor si raspundeti cu convingere;

folositi interviul pentru a va referi la problemele care va intereseaza.

4. Radiouri

Radioul este un mijloc rapid si usor de a obtine informatii, un mijloc popular de care trebuie sa profitati. Pentru a face publicitate grupului dvs. si activitatilor sale, exista trei moduri de a folosi radioul:

anunturi de servicii publice;

stiri;

programe locale.

Anunturile de servicii publice sunt de obicei transmise gratis. Ca si in cazul televiziunii, accesul la radio se obtine prin competitie. Anunturile sunt facute in spatii de 10, 15, 20, 30 sau 60 de secunde. Anuntul dvs. va avea mai bune sanse sa fie difuzat daca este concis si faptic. Telefonati statiei de radio si intrebati-i despre conditiile si termenele lor.

Stirile nu au multe sanse sa fie difuzate daca nu sunt interesante.

Programele locale de radio sunt metode bune pentru a face publice unele evenimente si probleme. Aceste emisiuni radio sunt un amestec de stiri, buletine meteo, interviuri si reportaje despre o gama larga de lucruri, de la sanatate pana la mediu. Sunati producatorii locali, interesati-va cum puteti obtine un reportaj si accentuati valoarea ideii dvs. Daca grupul dvs. este implicat intr-un anume aspect privind afaceri, sport, sanatate sau mediu, puteti obtine o programare in cadrul unei emisiuni care se ocupa de tema dvs. O alta optiune este o emisiune radio deschisa. Aceste emisiuni se concentreaza pe probleme controversate pentru care linia deschisa va poate oferi un prilej bun de publicitate. Asigurati-va ca persoana care reprezinta institutia este bine pregatita, are incredere si nu se intimideaza usor.

5. Reclame

Reclamele sunt un mijloc eficient de a comunica cu publicul. In functie de nevoile dvs. publicitare si buget, puteti alege dintr-un numar de optiuni:

reclame in ziar;

spoturi comerciale la televiziune;

anunturi comerciale la radio;

sponsori care fac reclame.

Reclamele comerciale la radio sunt mai ieftine decat cele la televizor si pot fi o alternativa pentru reclamele tiparite. Tot ce trebuie sa faceti este sa transmiteti informatia studioului si ei vor face restul. De obicei, totusi, trebuie sa cumparati un minim de 10 spoturi comerciale. O alta optiune este sa platiti o agentie de reclame ca sa va scrie si sa va produca reclama comerciala.

Este bine sa stiti cum sa folositi sponsorii, deoarece multe corporatii, companii, magazine si organizatii pot fi dispuse sa va sponsorizeze. In schimbul ajutorului financiar, sponsorul va dori probabil sa fie mentionat in reclama. Sponsorizarea se poate obtine si in forma serviciilor, facilitatilor, bunurilor si cheltuielilor.

6. Pliant de informare

O asemenea tiparitura va poate tine in contact cu comunitatea. Trebuie intai sa va intrebati daca realmente aveti nevoie de o asemenea comunicare, daca ea va serveste nevoile. Pentru un grup mic, este suficient un raport anual care rezuma activitatile si bugetul de pe anul respectiv.

Asemenea pliante pot fi costisitoare. Bugetul si scopurile vor determina forma cea mai potrivita.

In elaborarea unui pliant de informare, luati in considerare:

scopurile acestuia;

bugetul;

editarea;

copyright;

grafica

Scopul unui pliant de informare este sa comunice. In cadrul acestui scop, trebuie sa hotarati mai intai cu cine doriti sa comunicati. Faceti o lista cu persoane si organizatii carora le veti trimite pliantul. Lista poate include:

partenerii traditionali ai institutiei dvs.;

partenerii potentiali;

politicieni;

oficialitati;

reprezentanti mass-media;

biblioteci si scoli.

In al doilea rand, trebuie sa hotarati scopurile specifice ale pliantului de stiri, care pot include:

o programare a intalnirilor si evenimentelor viitoare;

un raport asupra evenimentelor si proiectelor recente;

recrutarea de voluntari;

informarea publicului despre serviciile oferite;

reclama pentru serviciile si bunurile magazinelor si afacerilor locale care va sprijina.

Buget

In mare masura, scopurile pliantului vor determina cerintele bugetare. Daca aveti un public numeros, va trebui sa distribuiti multe copii. Imprumutati idei de la alte asemenea tiparituri din comunitatea dvs. si interesati-va de la editorii lor despre costuri si locuri unde pot fi tiparite. Comparati mai multe preturi, dar si calitatea produsului pe care il ofera. Nu uitati sa verificati si posibilitatea de a obtine servicii si bunuri gratis.

Elaborarea

Scrisul bun este rezultatul calificarii exercitiului si revizuirii. Cititi articolele cu glas tare, evitati scrisul prea oficial sau fantezist, folositi limba simpla si imagini concrete. Alegeti verbe de actiune care sunt mai convingatoare decat cele pasive, includeti citate, evitati folosirea excesiva a adjectivelor si adverbelor. Rescrieti si eliminati repetitiile si frazele repetitive.

Copyright

Nu puteti folosi material scris, ilustrat sau fotografic din publicatii cu drept de copyright decat daca aveti permisiunea autorului. Daca vreti sa includeti un asemenea articol, scrieti editorului si cereti-i permisiunea.

Grafica

Desenul grafic priveste infatisarea generala a pliantului dvs. Alegerea desenului grafic trebuie sa reflecte un anumit stil si continut. Puteti folosi si desene de calculator.

7. Evenimente speciale

Publicitatea pentru evenimente speciale, cum ar fi ceremonii de premiere, “casa deschisa”, cere planificare si pregatire din timp. Trebuie urmarite urmatoarele etape:

stabiliti faptele privind obiectivele pe care vreti sa le realizati prin aceste evenimente si persoanele care vor fi implicate;

obtineti implicarea comitetului pentru publicitate si asigurati-va ca ei cunosc programul evenimentelor;

comitetul de publicitate trebuie sa contribuie la elaborarea strategiei de publicitate folosind metoda brainstorm;

stabiliti abordarea cea mai buna pentru a face public evenimentul si hotarati cine isi va asuma fiecare dintre sarcinile stabilite;

finalizati programul si tineti-va de planurile de strategie publicitara;

pastrati legatura cu toti cei care si-au asumat o sarcina;

in apropierea zilei evenimentului, revizuiti-va strategia publicitara si pregatiti-va pentru orice miscare publicitara suplimentara finala;

dupa eveniment, sarbatoriti succesul si pastrati legatura cu cei care v-au ajutat;

Multumiti persoanelor din mass-media, membrilor si voluntarilor.

Exemplul nr.

Schita de abordare constructiva a conceperii si implementarii

unui model de alocatie bugetara.

Proiecte foarte importante de investitii pot esua, chiar daca analizele tehnice si de rentabilitate financiara le “garanteaza” succesul. In aceste cazuri, dimensiunea politica este foarte puternica. Intr-adevar, numerosi protagonisti intervin asupra proiectului si preocuparile lor sunt totodata convergente.

In faza de optiune strategica, analiza mediului duce la identificarea diferitilor factori si participanti la proiect. Implicarea acestor grupuri poate fi directa (participarea activa la proiect) sau indirecta (repercusiuni ale proiectului asupra mediului lor). Daca aceste grupuri de participanti apartin unor grupe de interese diferite si daca, pe deasupra, participarea lor este indispensabila, proiectul comporta o veritabila dimensiune politica.

In studiul de fezabilitate, prima analiza se refera la planul politic. Proiectul este realizabil sau nu? Pentru acest diagnostic este indispensabila o ancheta la fiecare din participanti. Intr-adevar, proiectul nu este realizabil decat daca modificarile ce trebuie aduse nu compromit criteriile de inteligibilitate (cost, calitate, timp de realizare) si daca obiectivele grupelor de interese converg spre cele ale proiectului, putand coabita.

Fiecare factor are o viziune proprie despre ce va fi proiectul cand va fi terminat. Aceasta decurge din propriile lor preocupari, din nevoile si din interesele lor. Planificarea unui proiect politic tine cont de solutiile fiecarui grup de factori. Intr-adevar, mai mult decat in orice alt proiect, ea nu este rigida, caci conceperea ei este supusa validarii continue. Acest tip de management prin validarea continua asigura o urmarire a evolutiei perspectivelor participantilor la proiect si informarea asupra eventualelor modificari ce trebuie aduse.

Aceasta metoda de control, bazata pe gestionarea politica, permite adaptarea proiectului la solutia diferitelor grupuri de proiect. Plecand de la indicatori, este posibila cunoasterea opiniilor participantilor despre proiect, dar si gradul lor de satisfacere in privinta evolutiei sale. Un control al acestor factori permite contracararea oricarei actiuni periculoase pentru proiect.

METODA ORIENTATIVA PENTRU REALIZAREA

UNUI PRE-PROIECT

Cum se alcatuieste un dosar de pre-proiect?

Dosarul de pre-proiect este un document care transmite informatiile generale ale unui proiect catre diversii actori (factori de decizie, seful proiectului, membrii echipelor, beneficiari etc). El cuprinde majoritatea informatiilor necesare pentru dezvoltarea/realizarea unei planificari detaliate.

Initiatorul proiectului este raspunzator pentru alcatuirea acestui document. Daca el nu poate sa-l alcatuieasca, acest rol ii revine sefului de proiect, asistat de membrii echipei/echipelor. Acesta trebuie sa conceapa si sa obtina aprobarea dosarului de pre-proiect.

Care sunt necesitatile la care raspundem?

Se incepe cu contextul proiectului!

O definire adecvata a contextului va permite conturarea mai buna a scenariului de dezvoltat.

Un proiect trebuie totdeauna pus in fata a unu sau mai multe mijloace de a-l atinge.

O constrangere bine identificata permite sa se evite propunerea unui scenariu inoportun si sa se fixeze toate detaliile planificarii.

O estimare (chiar globala) a riscurilor permite sensibilizarea fiecarui partener fata de limitarile proiectului si luarea lor in calcul imediat in planificare (ex.: a planifica masuri preventive).

O limitare a granitei proiectului ajuta la stabilirea inceputului si a sfarsitului proiectului si la neangajarea pentru mijloace (financiare) care nu au legatura cu obiectivele fixate (ex.: limita geografica).  

O buna impartire a proiectului este primordiala!

Un proiect se bazeaza adesea pe actiuni complexe de pus in functiune si de coordonat. Pentru a evita confuzia si incoerenta in utilizarea resurselor, impartirea pe etape este insistent recomandata.

Etapele permit o vedere in timp si un control strategic periodic al inaintarii lucrarilor.

Continutul etapelor fixeaza asteptarile sefului de proiect si ale directiei in termeni de mijloace de produs si de validat. Ele sunt la baza planificarii detaliate (sarcini de indeplinit).

A constitui echipe castigatoare

Pentru a favoriza adeziunea la obiective, ca si indeplinirea eficace a sarcinilor si a performantelor puse in termeni de creatie si inovatie, organizarea structurala (echipe) a proiectului trebuie bine gandita.

O buna stabilire a rolurilor pe echipe este primordiala pentru a fixa responsabilitatea in sanul proiectului (management, consiliere, executare, gestiune etc.).

Identificarea primara a profilurilor necesare pentru realizarea proiectului il ajuta pe seful de proiect/coordonare in stabilirea resurselor ce trebuie prevazute (supraincarcare, disponibilitate).

Logistica echipelor contribuie la dotarea cu mijloace pentru realizarea unui lucru de calitate (logistica informatica, comunicare, spatiu de lucru etc.)

A stabili o prima estimare bugetara!

Elementele precedente contribuie la o prima estimare globala a bugetului necesar realizarii proiectului. In anumite cazuri, numai o planificare detaliata va permite evaluarea bugetului.

O prezentare a bugetului pe costuri permite informarea asupra cheltuielilor ce trebuie facute.

Detaliile rubricilor bugetare justifica totalul cheltuielilor.

A distribui si a comunica continutul proiectului!

A comunica si beneficiarilor planul nostru de actiune inseamna a garanta o mai buna adeziune a resurselor umane la scopurile actiunii si la proiectele de realizat.

Marketing-ul proiectului nu trebuie neglijat si trebuie sa retina toata atentia factorilor de decizie, de proiectare si de realizare ai fiecarui proiect.

Un dosar bine structurat faciliteaza schimbul de informatii si intelegerea scenariului de validat.

Originea  proiectului

Scopul

A pune in evidenta necesitatile beneficiarilor si/sau a identifica problemele

principale ce pot fi rezolvate de un proiect.

Este vorba de a defini oportunitatea lansarii unui proiect.

Activitatile

Efectuarea unei analize globale a necesitatilor si/sau a problemelor.

Intemeierea justificarii proiectului pe fapte (intre 5 si 10 elemente) si nu pe

presupuneri.

Validarea justificarii cu beneficiarii potentiali ai proiectului si/sau cu factorii de decizie.

Nota: Cine va declansa lansarea de proiect?

A pune clar o problema este o operatie delicata. Pe modul de a proceda se

bazeaza oportunitatea de a lansa sau nu un proiect.

In functie de compexitatea cazului de rezolvat (a inova, a schimba, a

modifica, a ameliora, etc), analiza sistemica (descompunere si structurare a

problemei) va permite mai buna identificare si justificare a necesitatii proiectului.

Definirea obiectivelor

Scopul

A cunoaste si a enumera obiectivele principale preconizate pentru proiect.

Activitatile

Cautarea obiectivelor;

Precizarea obiectivelor obligatorii si/sau facultative;

Validarea (lor) cu factorii de decizie si reprezentantii beneficiarilor.

Nota:

Un proiect fara obiectiv valabil este sortit esecului!

Dupa amploarea si complexitatea proiectului, constituiti o structura de

obiective. Exemple: obiective financiare, sociale, tehnologice, etc.

Obiectiv si mijloc (solutie): a nu fi confundate!

Un obiectiv trebuie, in general, sa poata fi masurat pentru a se putea

controla realizarea sa.

Identificarea limitarilor

Scopul

A lua in calcul limitarile organizatorice impuse proiectului. Aceste limitari vor fixa amploarea si organizarea generala a proiectului.

Activitatile

Trebuie identificate restrictiile financiare, materiale, umane, legale etc

Note:

In majoritatea cazurilor, limitarile sunt legate de resursele care vor fi

angajate in proiect;

O limitare nu are neaparat un efect negativ asupra proiectului;

Estimarea riscurilor

Scopul

Evaluarea nivelului de risc pentru a ajunge la un scenariu (solutie) care sa

garanteze cei trei factori ai proiectului: “cost - timp de realizare - eficienta”.

Activitatile

Localizarea riscurilor;

Ponderea riscurilor (calificarea probabilitatii si a importantei riscului);

Propunerea de masuri preventive.

Riscurile frecvente sunt legate de

Definirea misiunii;

Lipsa de sustinere;

Planificarea;

Comunicarea intre cei implicati.

Subestimarea compexitatii uneia sau mai multor sarcini.

Planificarea neadaptata contextului, mediului realizarii proiectului.

Erori de management.

Comunicarea deficienta.

etc.

Partile implicate

Scopul

A identifica grupele/persoanele implicate direct si indirect in proiect pentru a fixa mai bine comunicarea si activitatile ce trebuie intreprinse.

Activitati

Identificarea diferitilor factori ce trebuie avuti in vedere.

Prezentarea acestei informatii echipelor ca sa poata contura mai bine mediul proiectului si astfel sa actioneze in totala cunostinta de cauza (comunicare, intelegere a problemei, cautare de informatii etc.).

Identificarea clara a participantilor are avantaje de:

A intelege mai bine ceea ce este important pentru fiecare (prioritatile);

A satisface mai bine necesitatile beneficiarilor (solutia adoptata).

A concepe mai bine si a realiza comunicarea (ce spui, cui spui si cand spui).

Descrierea globala a solutiei

Scopul

A pune solutia globala de realizat in concordanta cu definirea

contextului proiectului (obiective, limitari, riscuri etc.).

Activitatile

Descrierea pe scurt a solutiei in termeni de elemente puternice si slabe, de complexitate etc.

Nota:

La acest nivel al lansarii proiectului, solutia globala poate ajunge la mai multe variante asupra carora v-a trebui sa va hotarati. Fiecare varianta propusa trebuie sa respecte totusi cadrul limitarilor organizationale identificate.

Etapele si sarcinile

Scopurile etapizarii sunt:

A servi drept baza a planificarii detaliate;

A responsabiliza seful de proiect si membrii echipei;

A facilita analiza problemelor complexe.

Activitatile

Impartirea proiectului pe etape (corespunzand unor puncte de control efectuate de managerul proiectului);

Enumerarea sarcinilor intermediare pentru fiecare etapa.

Exemplu de propunere de impartire a unui proiect pe etape:

Lansarea;

Studiu preliminar;

Studiu principal;

Studii partiale;

Construirea sistemului;

Introducere;

Mentinere.

In functie de tipul si importanta proiectului, se va putea adapta si regrupa numarul de etape.

Exista mai multe forme de organizare a echipelor:

Organizare de proiect ca stat-major (celula de organizare);

Organizarea de proiect pura ( echipa ad-hoc 100%);

Organizare de proiect matriciala (structura orizontala si verticala).

Activitatile

Stabilirea echipelor necesare pentru procedura de lansare de proiect.

Stabilirea echipelor necesare pentru punerea in functie a proiectului.

Formalizarea rolurilor fiecarei echipe;

Se dau informatii asupra modelului de comunicare.

Nota:

Definirea echipelor si rolurilor permite:

O mai buna impartire a sarcinilor intre resursele umane;

O mai buna definire a responsabilitatilor in cadrul proiectului.

Logistica echipelor

Scopul

Logistica echipelor (sintagma utilizata aici in sensul larg al termenului) este unul din cele patru elemente ale oricarei solutii organizatorice (sarcini, executanti, mijloace materiale, informatii). Obiectivul este deci de a inventaria mijloacele care vor permite asistarea echipelor in cadrul indeplinirii sarcinilor.

Activitatile

Stabilirea si organizarea logisticii necesare;

Verificarea existentei si disponibilitatii mijloacelor materiale si informatice etc.

Stabilirea mijloacelor materiale ale proiectului (localuri, mobilier, telecomunicatii);

Nota:

Atentie: o lipsa de prevedere in logistica unui proiect costa scump in termeni de timp si energie.

Impactul asupra planificarii poate fi important! Atentie si la falsele economii!

Estimarea costurilor

Scopul

A estima global proiectul in privinta costului, in raport cu solutia ce trebuie aplicata si a valida bugetul cu factorii de decizie.

Activitatile

Identificarea categoriilor de costuri.

Detalierea, in masura posibilului, a continutului fiecarei categorii, introducand in mod amanuntit cheltuielile; este o prima estimare pentru discutarea (negocierea) proiectului.

Graficul costurilor

Scopul

A prezenta grafic directiei proiectului si/sau clientului repartizarea cheltuielilor pe categorii de costuri (rubrici bugetare), fara a uita sa se precizeze ca aceasta nu este, in stadiul de pre-proiect, decat o estimare care va fi precizata in masura in care proiectul va fi lansat efectiv.

Nota:

Un grafic va permite vizualizarea imediata a efortului ce trebuie facut si increditarea ca acesta este bine perceput de factorii de decizie.

Finantarea proiectului

Scopul

A preciza sursele globale de fond necesare realizarii proiectului sI originea lor (interna/externa)

Activitatile

Descrierea pe scurt a montajului financiar al proiectului;

Precizarea punctelor-cheie (elementele importante ale finantarii);

Estimarea procentuajului de auto-finantare si a celui de fonduri externe.

Nota:

In acest stadiu (de pre-proiect), nu puteti da, in general, decat o informare de baza. Finantarea precisa a proiectului va fi dezvoltata in amanunt in continuare ciclului proiectului, tinand cont de mai multi factori, ca varianta aleasa si planificarea detaliata.

Factorii determinanti

Factorii determinanti depind adesea de definirea:

contextului proiectului;

solutiei propuse;

planificarii globale;

echipelor de constituit;

bugetului si finantarii proiectului;

etc.

Validarea dosarului

Scopul

Aprecierea calitativa a fiecarui element important al dosarului: contextul, solutia propusa, echipele, bugetul estimat, validarea.

Activitatile

Atribuirea unui statut fiecarei parti a procesului de construire a dosarului: incomplet, de redefinit, etc.

Reverificarea partilor neacceptate;

Integrarea elementelor de schimbare tinand cont de cereri (lista de verificare a aprobarilor).

Nota:

Aceasta informare va permite finalizarea pre-proiectului. Ulterior veti dispune de o capitalizare istorica a evenimentelor intervenite in cadrul validarii dosarului de proiect.

Adesea ea este plina de invataminte pentru noi proiecte!