Responsabilitatea juridica si constrangerea administrativa

In dictionarul Petit Larousse, se arata ca verbul 'contraindre' vine de la latinescul constringer si este definit ca 'obligarea cuiva prin forta sa faca un lucru' ), or in dictionarul de neologisme ), termenul 'constrangere' este definit ca 'actiunea' de constrangere si rezultatul ei, fortare, iar verbul 'a constrange' este definit astfel: 'a sili, a obliga (pe cineva) sa faca ceva, a forta'. Retinem ca in ambele definitii, actiunea este insotita de o forta, ceea ce in Dreptul Administrativ se traduce prin forta Statului, singurul imputernicit prin Constitutie, de a dispune de constrangerea publica. Pe de alta parte, se stie ca nimeni nu poate fi constrans, doar pentru 'intentie', ci numai pentru o fapta concreta, exterioara, prevazuta de lege.

In practica, actul de constrangere este conditionat de descoperirea faptei pagubitoare, a daunei, de concretizarea vointei exprimate legal de a folosi forta si de existenta si vointa autoritatii imputernicite sa realizeze constrangerea. In lipsa oricareia din aceste conditii, constrangerea nu poate interveni, iar daca ar interveni, ea ar fi lipsita de o baza legala.

Nu trebuie sa se confunde constrangerea cu temerea indusa, ca urmare a sanctiunii prevazute de lege (in cadrul responsabilitatii) pentru o fapta viitoare, deci posibila. Pe de alta parte temerea, de sanctiunea pentru fapta savarsita, poate sa existe pana cand intervine fenomenul uitarii, daca nu s-a declansat in termenul legal procedura constrangerii corelativa cu raspunderea stabilita de organul competent, respectiv daca nu sunt indeplinite conditiile obligatorii la care ne-am referit mai sus. Este adevarat ca existenta normei juridice sanctionatoare, prin temerea ce o induce, are un caracter preventiv atat pentru individ, cat si pentru societate, dar atata timp cat nu este folosita forta in executarea unei hotarari definitive, socotim ca nu ne aflam in prezenta unei adevarate constrangeri administrative. Asa cum am aratat, sunt foarte multe norme juridice incalcate de persoane pentru care, din diferite motive, nu a fost folosita constrangerea si astfel nici raspunderea juridica pentru acestea nu s-a infaptuit.

De altfel, credem ca aici este si 'nodul gordian' al prevenirii incalcarii legii. Dilema prevenirii apare ca raspuns la intrebarea: ce este mai eficient, sa majoram sanctiunile si respectiv pedepsele, sau sa asiguram operativitatea in descoperire, si un procent cat mai mare de fapte si autori descoperiti, din cele comise, concomitent cu asigurarea repararii prejudiciului si aplicarea unor pedepse modice? In gandirea juridica s-a exprimat de multe ori ideea ca in locul severitatii sanctiunilor este preferabila promptitudinea

represiunii (Cesare Beccaria). Din pacate, se constata ca la redactarea noului Cod penal, precum si a actelor normative de drept administrativ s-a avut in vedere prima solutie, evident cu toate implicatiile negative ce decurg din aceasta.

Dar ce este constrangerea administrativa? Profesorul Antonie Iorgovan defineste constrangerea administrativa ca fiind 'ansamblul masurilor (actelor juridice, operatiuni administrative, fapte materiale) luate (efectuate) de autoritatile administratiei publice, in baza legii, cu folosirea puterii de Stat si daca este cazul impotriva vointei unor subiecte de drept, pentru a sanctiona incalcarea normelor de drept administrativ, a preveni savarsirea unor fapte antisociale si a apara drepturile cetatenilor sau dupa caz, pentru a asigura executarea actelor autoritatilor judecatoresti, respectiv ale Avocatului Poporului, Curtii Constitutionale si Curtii de Conturi.' Dupa unii autori romani, pe baza legislatiei anterioare Constitutiei din 1991, masurile de constrangere se clasifica in doua mari categorii:

a.      masuri de constrangere administrativa[6]

b.      masuri de constrangere judecatoreasca.

Argumentul de fond era formualt astfel: de vreme ce infaptuirea responsabilitatii juridice presupune aplicarea unei constrangeri, atunci logic, trebuie sa ajungem la concluzia ca si instantele judecatoresti aplica masuri de constrangere, stabilind raspunderea civila, penala, administrativa etc. In aceasta opinie se pune semnul egalitatii intre 'constrangerea judecatoreasca' si activitatea instantelor prin care se stabileste raspunderea civila, penala, administrativa etc., ceea ce ni se pare discutabil. De asemenea, se sustine, ca instanta cand 'aplica' masurile prevazute in art. 91 din Codul penal (mustrare cu avertisment si amenda) cat si cele din art. 198 din Codul de procedura penala, efectueaza constrangerea judecatoreasca, asupra celor vinovati de incalcarea unor dispozitii legale, aspect la care ne vom referi in cele ce urmeaza. Mergand pe acelasi rationament, si in baza Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, s-ar putea sustine ca in aplicarea articolelor 10 si 16, instanta constrange pe conducatorul autoritatii administrative, sa trimita lucrarile cerute, ori sa execute hotararea judecatoreasca definitiva sub sanctiunea amenzii de 500 lei pentru fiecare zi de intarziere nejustificata si a platii catre reclamant a daunelor pentru intarziere. Ca urmare, si in acest caz am avea de-a face cu constrangerea judecatoreasca. Asupra acestei din urma concluzii, avem unele rezerve.

Astfel specific contenciosului administrativ este executarea operativa a procedurilor si hotararilor judecatoresti definitive, instanta implicandu-se direct prin cele doua instrumente, respectiv aplicarea amenzii pentru fiecare zi de intarziere si stabilirea de daune cauzate de intarziere. Dar, amenda si daunele de intarziere pot fi platite de 'buna voie' direct, ori la simpla interventie a executorului judecatoresc, situatie in care evident credem ca nu putem vorbi de constrangere. Numai in caz de refuz si opunere la executarea silita a platii amenzii si daunelor de intarziere, cand prin urmare dispozitia si respectiv hotararea judecatoreasca definitiva nu poate fi executata, este necesara forta de constrangere a politiei, deci a autoritatii administrative.

In conceptia unor autori este extinsa sfera constrangerii extra-administrative (judecatoresti) si la masurile de constrangere dispuse de organele Parchetului, pe care o denumeste constrangere procesual-juridica, spre a evoca o constrangere neadministrativa.

Consider ca aceasta opinie este discutabila, deoarece instantele si Parchetul, nu poseda forta de constrangere a

statului[10] si nu realizeaza in principal constrangerea; spunem aceasta deoarece autoritatile juducatoresti, numai in secundar, infaptuiesc acte administrative si numai in aceste situatii am putea vorbi de o activitate, dar nu judiciara, ci administrativa. In acest sens, se exprima si dl. prof. Antonie Iorgovan, care arata: 'In anumite situatii, indeosebi in cazurile procesuale, instantele judecatoresti, precum si Ministerul Public, recurg la anumite masuri care ne apar ca masuri administrative (s.n.), din punct de vedere al naturii fizice, al criteriilor intrinseci si, oarecum, al masurilor procesuale, penale sau civile, dupa caz, din punct de vedere al scopului ce l-a avut in vedere, implicit al regimului juridic menit a realiza aceasta finalitate, regim al procedurii penale, sau dupa caz, al procedurii civile. Asa incat, sub aspectul naturii juridice, o atare masura de constrangere poate sa primeasca o calificare prin intermediul stiintei dreptului administrativ, precum si o calificare prin prisma altei ramuri de drept, fara ca una sa o excluda pe cealalta, dimpotriva, ele se presupun reciproc.'

Aceeasi idee o regasim si la specialistii in dreptul penal si procesual penal, care arata ca 'persoanele care au nesocotit legalitatea in care trebuie sa se desfasoare procesul penal, pot fi trase la raspundere administrativa (s.n.) civila sau penala'. Dupa cum se observa, distinsul autor la care ne referim face o deosebire clara intre sanctiunile juridice aplicate de instanta, fiind categorisite dupa natura lor ca: administrative, penale sau civile, pentru a se concretiza formele de raspundere juridica respective, sanctiuni ce vizeaza persoanele fizice si sanctiunile procedurale ce privesc actele incheiate prin nerespectarea legii.