Managementul administratiei publice - transdisciplinaritate

„Intelesul este dincolo de cuvinte, imagini si simboluri; intelesul este in oameni, nu in cuvinte”- Prof. univ. Sharma Ghandara, Universitatea din Callcuta, India.

Un eveniment este intotdeauna o acumulare. Primul pas este de cunoastere, apoi de intelegere, urmeaza aplicarea, rezultatul si succesul. Gradul de sinceritate este esential, altfel ramanem in ignoranta si ipocrizie.

Omul de comunicare trebuie sa devina energetic, ori intelesul este in oameni, nu in cuvinte si imagini!

TRANSDISCIPLINARITATE

Chiar si unui specialist ii vine astazi greu sa inteleaga rezultatele obtinute de alt specialist din aceeasi disciplina. Lucrul acesta nu este monstruos in masura in care progresul respectivei discipline se datoreaza inteligentei colective a comunitatii atasate acesteia si nu doar unui singur creier care, fatalmente, ar trebui sa cunoasca toate rezultatele obtinute de toti colegii-creiere, ceea ce este imposibil. Caci astazi exista sute de discipline. Cum ar putea oare dialoga cu adevarat, astazi, un fizician teoretician al particulelor cu un neurofiziolog, un matematician cu un poet, un biolog cu un economist, un politician cu un informatician, dincolo de niste generalitati mai mult sau mai putin banale ? Si totusi, un adevarat factor de decizie ar trebui sa poata dialoga cu toti deodata. Limbajul disciplinar este un obstacol aparent de netrecut pentru un neofit. Iar noi, toti, suntem neofitii altora. Turnul lui Babel este oare inevitabil?

Acest proces de babelizare nu poate continua fara a ne primejdui propria existenta, caci astfel un factor de decizie ar deveni, fara voie, din ce in ce mai incompetent. Sfidarile majore ale epocii noastre, cum ar fi de exemplu cele de ordin etic, reclama din ce in ce mai multe competente. Numai ca suma celor mai buni specialisti in domeniile lor respective nu poate, evident, sa dea nastere decat unei incompetente generalizate, fiindca suma competentelor nu este competenta : in plan tehnic, intersectarea diferitelor domenii ale cunoasterii este o multime vida. Ori, ce inseamna factor de decizie, fie el individual ori colectiv, daca nu acel factor capabil sa ia in consideratie toate datele problemei examinate?

Nevoia stringenta de punti intre diferitele discipline s-a concretizat prin aparitia, catre mijlocul secolului al XX-lea, a pluridisciplinaritatii si a interdisciplinaritatii.

Pluridisciplinaritatea se refera la studierea unui obiect dintr-una si aceeasi disciplina prin intermediul mai multor discipline deodata. De exemplu, un tablou de Giotto poate fi studiat din perspectiva istoriei artei intersectata de aceea a fizicii, chimiei, istoriei religiilor, istoriei Europei si geometriei. Sau, filosofia marxista poate fi studiata din orizontul filosofiei incrucisat cu acela al fizicii, economiei, psihanalizei ori literaturii. Obiectul va iesi astfel mai imbogatit in urma incrucisarii mai multor discipline. Cunoasterea obiectului obtinuta in cadrul propriei discipline de studiu este adancita de un aport pluridisciplinar fecund. Cercetarea pluridisciplinara aduce un plus disciplinei in cauza (istoria artei sau filosofia in exemplele de mai sus), dar acest 'plus' se afla in slujba exclusiva a disciplinei respective. Cu alte cuvinte, demersul pluridisciplinar se revarsa peste limitele disciplinelor, dar finalitatea sa ramane inscrisa in cadrul cercetarii disciplinare.

Interdisciplinaritatea are o alta ambitie, diferita de aceea a pluridisciplinaritatii. Ea se refera la transferul metodelor dintr-o disciplina intr-alta. Se pot distinge trei grade de interdisciplinaritate: a) un grad aplicativ. De pilda, metodele fizicii nucleare transferate in medicina duc la aparitia unor noi tratamente contra cancerului; b) un grad epistemologic. De exemplu, transferul metodelor logicii formale in domeniul dreptului genereaza analize interesante in epistemologia dreptului; c) un grad generator de noi discipline. De exemplu, transferul metodelor matematicii in domeniul fizicii a generat fizica matematica, al metodelor din fizica particulelor in astrofizica a dat nastere cosmologiei cuantice, al informaticii in arta a dus la arta informatica. Ca si pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea debordeaza limitele disciplinei insa finalitatea sa ramane de asemenea inscrisa in cercetarea interdisciplinara. Prin al treilea grad al sau, interdisciplinaritatea contribuie chiar la big-bang -ul disciplinar .

Transdisciplinaritatea este o noua cale initiatica; ea integreaza fundamentele vechilor traditii ezoterice si ale stiintei contemporane, innoindu-le limbajul; o cale vizionara si operativa, care se adreseaza celor mai deschise constiinte trezite si care traseaza linii riguroase de actiune. Creand punti intre stiintele exacte si stiintele umaniste, intre stiinta si traditie, intre gandirea stiintifica si gandirea simbolica, intre cunoastere si fiinta, Transdisciplinaritatea tinde catre unitatea cunoasterii, trecand prin etapa obligatorie a autocunoasterii. Trans: acest prefix este astazi seva datatoare de viata a culturii si a omului. Acest prefix nu trece in nefiinta ceea ce depaseste, ci pune in miscare ceea ce depaseste, orientandu-l spre un nou context.' Aceasta este o etica ce se dovedeste revolutionara in planul spiritului, contagioasa in planul sensibilitatii vitale si profetica in planul constiintei. Spiritul ei de toleranta constituie contrapolul barbariei si rastoarna cu totul celebra axioma: 'Stiinta fara constiinta nu inseamna decit ruina sufletului. „Vad in Transdisciplinaritate Marea Cotitura a secolului al XXI-lea.’’(Michel Camus)

Transdisciplinaritatea, fara a fi o noua disciplina ori o noua super-disciplina, se nutreste din cercetarea disciplinara care, la randul sau, este limpezita intr-o maniera noua si fertila de cunoasterea transdisciplinara. In acest sens, cercetarile disciplinare si transdisciplinare nu sunt antagoniste, ci complementare.

Basarab Nicolescu defineste transdisciplinaritatea prin trei postulate metodologice: nivelurile de Realitate, logica tertului inclus si complexitatea .

Basarab Nicolescu este fizician, cercetator la CNRS. Si-a obtinut doctoratul in fizica la Université Pierre et Marie Curie, Paris. Specializat in teoria particulelor elementare, este autorul a numeroase articole stiintifice, publicate in reviste internationale si are numeroase contributii la lucrari stiintifice colective. Fiind interesat de relatiile dintre arta, stiinta si traditie, a publicat lucrari si articole pe tema rolului jucat de stiinta in cultura contemporana. Presedinte fondator al Centre International de Recherche et Etudes Transdisciplinaires (CIRET); cofondator al Grupului de Reflectie asupra Transdisciplinaritatii, de pe linga UNESCO (1992). In 1986, a primit Medalia de Argint din Partea Academiei Franceze pentru lucrarea sa, „Nous, la particule et le monde’’. Pentru cartea ’’Science, meaning and evolution - The cosmology of Jakob Boehme’’ a fost distins in 1992 cu 'Benjamin Franklin Award for Best History Book', SUA. A primit de asemenea Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (1993).

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

Carti publicate in limba romana: Noi, particula si lumea; Transdisciplinaritatea - Manifest; Teoreme poetice; Stiinta, sensul si evolutia - Eseu asupra lui Jakob Böhme.

Transdisciplinaritatea este radical deosebita de multidisciplinaritate si interdisciplinaritate prin finalitatea sa - intelegerea lumii prezente -, finalitate ce nu se poate inscrie in cercetarea disciplinara. Finalitatea multidisciplinaritatii si interdisciplinaritatii este intotdeauna cercetarea disciplinara. Daca transdisciplinaritatea este atat de frecvent confundata cu interdisciplinaritatea si multidisciplinaritatea (cum de altfel si interdisciplinaritatea este deseori confundata cu multidisciplinaritatea), aceasta se explica in cea mai mare parte prin faptul ca toate trei debordeaza limitele disciplinelor. Aceasta confuzie este foarte nociva in masura in care ea oculteaza finalitatile diferite ale acestor trei moduri de abordare a cunoasterii.

Transdisciplinaritatea priveste - asa cum indica prefixul 'trans' - ceea ce se afla in acelasi timp si intre discipline, si inauntrul diverselor discipline, si dincolo de orice disciplina. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoasterii[3].

Dar exista oare ceva intre, in si dincolo de discipline? Din punctul de vedere al gandirii clasice, nu exista nimic, cu strictete nimic. Spatiul in cauza este vid, complet vid, ca vidul fizicii clasice. Chiar renuntand la viziunea piramidala a cunoasterii, gandirea clasica considera ca fiecare fragment al piramidei, generat de big-bang -ul disciplinar, este o piramida intreaga; fiecare disciplina afirma ca domeniul pertinentei sale este inepuizabil. Pentru gandirea clasica, transdisciplinaritatea este o absurditate caci nu are obiect. In schimb, pentru transdisciplinaritate, gandirea clasica nu este absurda, dar campul sau de aplicatii este considerat restrans .

In prezenta mai multor niveluri de Realitate, spatiul dintre discipline si de dincolo de discipline este plin, asa cum vidul cuantic este plin de toate potentialitatile: de la particula cuantica la galaxii, de la cuart la elementele grele ce conditioneaza aparitia vietii in Univers.

Structura discontinua a nivelurilor de Realitate determina structura discontinua a spatiului transdisciplinar care, la randul sau, explica de ce cercetarea transdisciplinara este radical distincta de cercetarea disciplinara, fiindu-i totodata complementara. Cercetarea disciplinara se refera cel mult la unul si acelasi nivel de Realitate; de altfel, cel mai ades, ea se refera doar la fragmente ale unuia si aceluiasi nivel de Realitate. In schimb, transdisciplinaritatea se preocupa de dinamica provocata de actiunea simultana a mai multor niveluri de Realitate. Descoperirea acestei dinamici trece in mod necesar prin cunoasterea disciplinara.

Cei trei stalpi ai transdisciplinaritatii - nivelurile de Realitate, logica tertului inclus si complexitatea - determina metodologia cercetarii transdisciplinare. Exista un paralelism izbitor intre cei trei stalpi ai transdisciplinaritatii si cele trei postulate ale stiintei moderne.

Cele trei postulate metodologice ale stiintei moderne au ramas neschimbate de la Galilei pana astazi, in ciuda infinitei diversitati a metodelor, teoriilor sau modelelor ce au strabatut istoria diferitelor discipline stiintifice. O singura stiinta satisface insa deplin si integral cele trei postulate: fizica. Celelalte discipline stiintifice nu le satisfac decat partial. Cu toate acestea, absenta unei formalizari matematice riguroase a psihologiei, istoriei religiilor ca si a multor altor discipline nu duce la eliminarea acestor discipline din campul stiintei. Pana si stiinte de varf, cum este biologia moleculara, nu pot pretinde, cel putin pana in acest moment, ca ar poseda o formalizare matematica la fel de riguroasa ca aceea a fizicii. Altfel spus, exista grade de disciplinaritate in functie de modul in care sunt luate in seama, mai mult sau mai putin complet, cele trei postulate metodologice ale stiintei moderne.

Disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea sunt cele patru sageti ale unuia si aceluiasi arc: cel al cunoasterii[5].

NADA 

In orice moment, indivizii sunt purtatorii unui sistem de nevoi, dorinte si asteptari[6]. De pilda, cineva resimte puternic dorinta de realizare profesionala, viseaza la castiguri monetare mari si asteapta ca, facandu-si datoria bine, sa primeasca recompensa dorita. Cand sunt prezente asemenea nevoi, dorinte si asteptari, indivizii sunt intr-o stare interioara de dezechilibru. Acest dezechilibru poate cauza comportamentul motivat de scopurile respective. Individul recepteaza feed-back-ul comportamentului motivat, atat despre sine insusi cat si despre altii. Feed-back-ul confirma sau infirma satisfacerea scopurilor. Raspunsul pozitiv il aduce, temporar in echilibru cu el insusi, echilibru caracterizat de satisfactia implinirii de sine. Raspunsul negativ il mentine, in continuare, in dezechilibru.

Desi modelul acesta nu ia in considerare toti factorii motivationali, el este reprezentativ pentru  reflectarea naturii de baza a procesului motivational. El arata natura ciclica a motivatiei, determinata de continua cautare a starii de echilibru interior prin satisfacerea nevoilor, dorintelor si realizarii aspiratiilor.

DIFERENTIERE

In domeniul marketingului, strategia de marketing nu poate exista fara diferentiere. Aceasta reprezinta punctul de cotitura intr-un marketing de succes. Astfel, trebuie identificat ceea ce te face unic si diferit si sa folosesti acea idee de diferentiere in strategia de marketing pentru a te apara ataca, flanca sau deveni luptator ale grupurilor de piata, pentru a constitui un brand sau pentru a-ti salva compania de la dezastru.

Desi aplicata cu succes in domeniul marketing-ului, in scopul diferentierii firmei, produsului sau serviciilor, se vorbeste si de o diferentiere a personalitatii pentru a se desemna unicitatea fiecarei persoane si elementele care o deosebesc de ceilalti membri ai grupului.

Noua Lume. Copiii Indigo, Copiii de Cristal

Este bine ca toate metodele de abordare holistica a sanatatii omului sa aiba in vedere noua matrice energo-informationala. In timp ce copiii au deja aceasta matrice, adultii, in marea lor majoritate, ar trebui sa o lucreze.

Literatura americana ofera multe informatii despre aceste lucruri. In cartile ei, 'Copiii Indigo: cum sa-i hranim si sa-i ingrijim' si 'Copiii de Cristal', Doreen Virtue, doctor in psihologie, dar si Lee Carol si Jan Tober, in cartea 'Copiii Indigo', vorbesc despre copiii din Noua Lume. Ei identifica generatiile de copii nascuti dupa anii '80 ca fiind niste copii total deosebiti, cu un nivel de constiinta foarte ridicat, cu o structura interioara dedicata adevarului, dreptatii, integritatii si iubirii. Aceste doua generatii au fost definite prin termenii Indigo si Cristal deoarece descriu cel mai exact culoarea aurei lor si modelul lor energetic. In noua lume pe care o introduc ei, vom fi cu totii mult mai constienti de gandurile si sentimentele noastre intuitive.

Copiii Indigo sunt cei care acum au varste cuprinse intre 7 si 25 de ani, foarte sensibili, inteligenti si care, in acelasi timp, au un spirit razboinic, un temperament rebel, sunt 'neascultatori'. Comunicarea cu ei pune mari probleme parintilor, bunicilor, profesorilor obisnuiti cu educatia clasica, in care copiii trebuie sa fie cuminti si doar sa asculte. Acesti copii au primit de la Univers menirea de a zdruncina toate cliseele societatii noastre, de a distruge vechile abordari care nu mai sunt de folos, de a inlatura tot ce nu este viu, armonios, eficient, constructiv. Din aceste motive, ei au un temperament clocotitor si o fermitate remarcabila.

Copiii Noului Mileniu sau Copiii de Cristal sunt cei nascuti mai ales dupa anul 1995. Ei sunt firi binecuvantate, fericite si cu un temperament echilibrat. Au ochii mari, cu o privire intensa, inteleapta, cu care te simti scanat pana in adancul sufletului. Mananca putin, consumand mai ales sucuri, fructe si legume, uneori chiar au probleme cu mancarea. Vorbesc tarziu (uneori fiind diagnosticati drept autisti), dar comunica telepatic si prin semne perfect cu cei apropiati. Le place mult muzica.

Atat copiii Indigo, cat si cei de Cristal au nevoie de multa iubire si empatie pentru a putea fi intelesi. Ei gandesc si sunt in unitate, de aceea si noi trebuie sa transferam atentia din cap in inima pentru comunicarea cu ei.

Sub aspect terapeutic, copiii Indigo sunt puternici si nu se imbolnavesc. Copiii de Cristal insa sunt ca un burete pentru disfunctiile si descentrarea noastra si pot avea probleme mari de sanatate chiar de mici, uneori chiar de la nastere.

Reflexoterapia de regenerare este o metoda de tratament conceputa pentru acesti copii, dar care se adreseaza prin excelenta tuturor celor constienti de potentialul interior infinit de vindecare si reversibilitate al organismului[7].