Consideratii generale privand statul si administratia

CONSIDERATII GENERALE PRIVAND STATUL SI ADMINISTRATIA

1. 1. Conceptii privand notiunea de stat

Notiunea de stat a fost tratata de-a lungul timpului din 3 puncte de vedere, care s-au constituit in 3 concepte: juridic, politic si social-economic.

conceptul juridic:

Conceptul juridic este un concept abstract, cu ajutorul caruia:

a)         se pot explica relatiile multiple care se stabilesc intre stat ca pers. juridica –subiect activ si pasiv de drepturi si obligatii si celelalte grupari sociale sau pers. fizice;

b)        se poate analiza continutul regulilor juridice si a personalitatii juridice a statului;

c)         se evidentiaza structurile juridice ale statului, detinator al unui domeniu public sau privat, precum si drepturile si obligatiile ce revin acestuia;

d)        precizeaza atributiile statului si capacitatea lui de a incheia acte juridice ca orice particular;

e)         permite definirea statului de drept.

conceptul politic:

este un concept realist, care se bazeaza pe realitatile politice. Exista mai multe conceptii politice cu privire la stat:

a)     statul reprezinta ansamblul serviciilor publice;

b)     statul este natiunea, organismul politic, sindicatul intereselor generale ale natiunii;

c)      statul reprezinta un organism politic; initial statul s-a impus ca o organizatie sociala a unui grup de invangatori pentru ca ulterior statul sa apara ca o organizatie a mijlocului politic, deosebind mijlocul economic – adica schimbul echitabil al muncii personale cu munca altuia- de mijlocul politic, prin care se intelege insusirea fara nici o compensatie a muncii altuia.

Conceptul politic pune accentul pe trasatura de diferentiere intre conducatori si cei condusi conform caruia se contureaza definirea statului ca o forta politica detinuta de un anumit grup social cu scopul de a guverna, ca o lupta continua de a cuceri puterea si de a o mentine.

conceptul social-economic se bazeza pe aspectele social-economice proprii unei societati conform carora:

a)     statul modern este un sistem solid de organizare in scopul de a stabili un echilibru intern intre nevoile personale legitime ale particularilor si cele ale natiunii;

b)     statul are ca functie esentiala de a mentine limita intre nelinistile particulare si stabilitatea generala fiind, inainte de toate, un instrument de echilibru.

Din punct de vedere al stiintei administrative termenul de stat desemneaza o colectivitate umana situata pe un teritoriu si supusa unei autoritati suverane.

El detine un sistem de institutii politice care-i permit sa comande si sa actioneze, sub acestea existand institutiile administrative care-i permit sistemului sa existe si sa actioneze in sensul satisfacerii nevoilor comune ale colectivitatii conform deciziilor institutiilor politice.

Analiza structurilor administrative

1.2.1. Structurile administrative din Romania

Structura administrativa reprezinta ansamblul verigilor componente ale sistemului administrativ si relatiile ce se creeaza intre ele.

Constitutia Romaniei opereaza cu notiunea de autoritate publica, care are in vedere organele de stat, respectiv organele administratiei locale, avand la baza principiul autonomiei locale.

Organele administratiei publice, potrivit Constitutiei si legii, au personalitate de drept public si actioneaza din oficiu pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publice sub controlul direct sau indirect a Parlamentului.

In tara noastra se regaseste urmatoarea structura administrativa:

a)     Administratia centrala:

organele supreme ale administratiei publice: Presedintele Romaniei si Guvernul;

organele centrale de specialitate:

DOCUMENT ONLINE: Aderarea la Uniunea Europeana. Asistenta acordata de catre UE in vederea aderarii DOCUMENT ONLINE: Comunicare politica

- ministere si organe subordonate guvernului;

- autoritatile autonome;

institutii centrale subordonate ministerelor sau autoritatilor autonome (inclusiv cele organizate ca regii sau societati comerciale);

b)     Administratia de stat din teritoriu:

prefectul;

comisia administrativa;

serviciile ministerelor si ale celorlalte organe centrale    

c)      Administratia locala:

consiliul local;

primarul;

secretarul Consiliului Local.

d)     Administratia judeteana:

Consiliul judetean;

Presedintele Consiliului Judetean;

Secretarul Consiliuli Judetean.

Administratia publica

Termenul de administratie de stat sau administratie publica comporta mai multe acceptiuni:

- o acceptiune este aceea de activitate, situatie in care notiunea de administratie este conceputa in sens functional;

- o alta acceptiune fiind aceea de sistem de organe de stat, caz in care notiunea de administratie este privita sub aspect organizatoric.

In ambele acceptiuni notiunea de administratie este indisolubil legata de notiunea de stat.

Organele administratiei de stat sunt cunoscute si sub denumirea de organe ale puterii executive; dar puterea executiva este infaptuita si de alte organe de stat.

Organe ale puterii executive care nu fac parte din sfera organelor administrative publice sunt:

Presedintele Romaniei;

Consiliul Suprem de Aparare a Tarii;

Curtea de Conturi;

Serviciul Roman de Informatii;

BNR.

Deci, sfera organelor puterii executive este mai larga decat sfera organelor administratiei publice, care sunt un element component al sistemului organelor puterii executive.

1.2.3. Administratia de stat

Administratia de stat ca activitate este o activitate executiva, aceea de executare a legii si a celorlalte acte subordonate legii. Administratia de stat nu trebuie confundata insa cu activitatea executiva.

Pe linga organele administratiei publice, activitate de executare a legii desfasoara toate celelalte organe de stat, precum si organizatiile nestatale, ca si cetatenii.

Deci activitatea executiva are o sfera mai larga decat administratia de stat, aceasta din urma fiind doar o forma specifica a activitatii executive.

Literatura de specialitate precizeaza faptul ca functiile autoritatilor administrative ar consta in actiune, consultare si deliberare.

Astfel, administratia publica a fost clasificata in:

administratie activa;

administratie consultativa;

administratie deliberativa.

Administratia este:

activa cand executa legea sau cand adopta o masura de utilitate publica;

consultativa cand da avize administratiei active;

deliberativa cand un organ ia decizii care sunt obligatorii pentru administratia activa.

O trasatura specifica organelor administratiei publice consta in faptul ca acestea pot, cu toata opunerea particularilor, sa-si execute propriile lor decizii, deoarece actioneaza in temeiul puterii de stat.

In concluzie, administratia de stat poate fi definita ca fiind forma fundamentala de activitate a statului, infaptuita de organele administratiei publice care consta in executarea legii, prin stabilirea de conduite obligatorii precum si prin prestarea unor servicii.

Pornind de la aceasta definitie, organele administratiei de stat pot fi grupate in doua mari categorii:

organe care executa legea prin stabilirea de conduite obligatorii : Guvernul, ministerele, consiliile judetene, consiliile locale;

organe care satisfac cerintele sociale in cadrul activitatii de executare a legii, prin prestarea unor servicii in regim de drept administrativ sau civil: institutiile de invatamant, institutiile sanitare, regiile autonome cu capital de stat.

1.2.4. Administratia publica locala

Din punct de vedere administrativ, teritoriul Romaniei este organizat in urmatoarele unitati teritoriale: comuna-care cuprinde mai multe sate, oras, judet.

Orasele mai importante pot fi declarate municipii, acestea pot avea subdiviziuni administrativ-teritoriale in cadrul carora se pot constitui autoritati ale administratiei publice locale.

Comunele, orasele si judetele sunt stabilite prin lege.

Administratia publica locala se realizeaza pe baza urmatoarelor principii:

principiul legalitatii- respectarea legii precum si a tuturor actelor subordonate legii;

principiul autonomiei locale, adica dreptul si capacitatea autoritatilor publice locale de a solutiona si de a gestiona nevoile publice care intra in competenta lor, in numele si in interesul colectivitatilor locale. Autonomia locala este exclusiv administrativa si financiara.;

descentralizarea serviciilor publice locale – alimentarea unei localitati cu apa portabila, transportul in comun, organizarea unui parc public;

alegerea autoritatilor administratiei publice locale;

consultarea cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit – cerinta fundamentala a unei administratii publice democratice.   

Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti ca autoritati deliberative si primarii ca autoritati executive. Ambele se aleg de catre cetatenii din localitatea respectiva.

In fiecare judet este ales un consiliu judetean in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean.

Organele administratiei publice locale se clasifica in organe centrale, competente pe intreg teritoriul tarii si organe locale competente in unitatile administrativ-teritoriale ( comune, orase, judete).

Legea administratiei publice locale prevede faptil ca, judetele, orasele si comunele sunt persoane juridice de drept public, avand deplina capacitate juridica.

In comune, orase si municipii, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, autoritatile prin care se realizeaza autonomia locala sunt:

consiliul local ca autoritate deliberativa;

primarul, ca autoritate executiva.

In fiecare judet se alege un consiliu judetean, care coordoneaza activitatea consiliilor comunale si orasenesti in vederea realizarii serviciilor publice in interes judetean.

Relatiile dintre administratia publica din comune, orase, municipii si ce a judeteana se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii si colaborarii in rezolvarea problemelor judetului si nu pe rapoarte de subordonare.

Autoritatile administratiei publice din comune, orase si judete dispun de un buget propriu de venituri si cheltuieli si au dreptul sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale.

In fiecare judet si in municipiul Bucuresti Guvernul numeste cate un prefect, care este reprezentantul Guvernului in unitatea administrativ-teritoriala in care a fost numit.

El conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale care functioneaza in respectiva unitate administrativ-teritoriala.

In raporturile dintre prefect si autoritatile administratiei publice locale nu exista raporturi de subordonare.

Prefectul poate ataca insa, in fata instantei de contencios administrativ actele emise de autoritatile publice locale, in cazul in care considera ca ele sunt ilegale.

Prefectul poate raspunde penal, administrativ sau civil in situatia in care instanta de contencios administrativ hotareste ca actul a fost atacat in mod abuziv.

Intre prefect si autoritatile publice locale exista deosebiri esentiale:

autoritatile administratiei publice locale sunt alese de cetatenii din unitatea administrativ-teritoriala in care functioneaza, in timp ce prefectul este numit de Guvern;

autoritatile administratiei publice locale reprezinta colectivitatile locale, pe cand prefectul reprezinta Guvernul.