Conceptul de sistem. Caracteristici generale

Conceptul de sistem. Caracteristici generale

Conceptul de sistem este definit ca un «ansamblu de elemente (principii, reguli, forte) dependente intre ele, care formeaza un intreg organizat, pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza, face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit» prin forme diverse de interactiune si interdependenta. Astfel, gruparea de persoane, obiecte, operatii, procese, organizate dupa anumite principii, modele si metode de lucru constituie exemple de sisteme, care se pot organiza ca intreprinderi (primarii, universitati, societati comerciale), fiinte (sisteme vii), obiecte.

Un sistem este caracterizat de indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii:

a) cuprinde un ansamblu de elemente (entitati) interdependente;

b) este delimitat de un domeniu care il diferentiaza de mediul exterior;

c) este interdependent in raport cu mediul prin intermediul intrarilor dinspre mediu si ale iesirilor catre mediu;

d) functioneaza in scopul atingerii unor elemente de finalitate, predefinite ca misiuni si obiective, care sunt satisfacute in limitele unor valori sau restrictii propuse a fi respectate.

Utilitatea notiunii de subsistem este determinata de posibilitatea de a descrie in mod detaliat cum se compune un sistem complex in mai multe componente, punandu-se in evidenta functiuni si caracteristici specifice.

Economia nationala este abordata ca un sistem complex, format dintr-o multitudine de subsisteme a caror finalitate este reprezentata prin eficienta, eficacitate, etica. Aceste subsisteme sunt industria, agricultura, comertul, serviciile, administratia publica centrala si locala, stiinta, cultura, sportul, ocrotirea sanatatii si protectia sociala, etc. Fiecare dintre sisteme economice si sociale, sunt formate atat din subsisteme tehnice cat si vii, sunt organizate sub forma de intreprinderi, scoli si gradinite, universitati, spitale si au obiective de natura economica sau sociala. Insusirile comune ale componentelor (subsistemelor) unui sistem, ale caror valori difera de la o unitate la alta sau de la un grup la altul, indiferent de natura lor poarta denumirea de caracteristici.

Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice, sunt:

- structura care reflecta modul de organizare sistemului, prin descrierea subsistemelor si a relatiilor ce se stabilesc intre ele. Desi este initial proiectata la anumiti parametri, structura sistemului administratiei publice se modifica ori de cate ori, din mediul intern sau extern apar semnale privind redefinirea obiectivelor sau constrangerilor.

- eficacitatea arata gradul de satisfacere a finalitatii sistemului, calitatea sa de a produce efectele asteptate. Obiectivele economice sau sociale ale sistemului administratiei publice determina o anumita eficacitate prin producerea efectelor asteptate, intre anumite limite in raport cu valoarea care a fost definita initial.

- eficienta este raportul dintre rezultatele, (realizarile) sistemului si consumul de resurse ocazionat de obtinerea acestor rezultate. Atunci cand rezultatele (efecte) si resursele (cheltuielile) se exprima in valori financiare, se defineste eficienta economica a sistemului;

- robustetea este proprietatea sistemului de a functiona normal in conditiile prezentei unor perturbatii generate de mediul exterior, in limita unor constrangeri;

- ultrafiabilitatea este capacitatea sistemului de a-si mentine eficacitatea in conditiile in care o parte din structura sa isi pierde functionalitatea;

- adaptabilitatea este proprietatea de a modifica automat functionalitatea si/sau structura sistemului in vederea mentinerii (maximizarii) eficacitatii (eficientei) in conditiile unui mediu variabil (turbulent). De regula, sistemul administratiei publice se comporta ca fiind unul adaptabil;

- conectivitatea este o caracteristica a sistemului care presupune anumite legaturi cu alte sisteme si explica faptul ca cel putin o iesire a unui sistem poate fi utilizata ca intrare a altui sistem, prin fluxurile de informatii transmise. Legaturile care se dezvolta intre un sistem si mediu prin canale de comunicatie, determina o diversitate de relatii care implica componentele sistemului propriu-zis;

- interoperativitatea este definita ca fiind acea proprietate de functionalitate a mai multor sisteme ce sunt interconectate sa functioneze impreuna;

- capacitatea de a se autoinstrui este proprietatea sistemului de a acumula experienta si de a o utiliza pentru cresterea eficientei si/sau eficacitatii sale;

- sinergia este acea capacitate a elementelor (subsistemelor) unui sistem de a se interconecta si asocia pentru a produce mai mult impreuna decat separat, indeplinind aceeasi functiune. Sinergia poate fi realizata in conditiile in care obiectivele sistemelor sunt compatibile si exista posibilitatea utilizarii unor resurse in comun.