Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului - cresterea calitatii serviciilor

Descrierea modalitatilor in care supervizarea ar putea creste calitatea serviciilor in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures

Universitatea de Nord Baia Mare

Master: Supervizare in asistenta sociala

Descrierea modalitatilor in care supervizarea ar putea creste calitatea serviciilor in cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Maramures

Schimbarile din ultimii ani datorate reformei serviciilor sociale au determinat o modificare a abordarilor, punandu-se accent pe calitatea serviciilor si profesionalismul cu care acestea sunt oferite beneficiarilor. In mod special, reforma in domeniul protectiei copilului, unul din primele domenii in care rezultatele au fost vizibile rapid, a parcurs deja etape importante, ultima fiind schimbarea legislatiei incepand cu anul 2004 prin punerea in aplicare a legii 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului. Cu atat mai mult se accentueaza cresterea calitații serviciilor oferite copiilor si familiilor acestora, derularea serviciilor in concordanța cu standardele existente și profesionalizarea personalului serviciilor.

Realizarea supervizarii in serviciile destinate copiilor și nu numai, reprezinta o garantie a calitatii acestor servicii. Este cunoscut faptul ca supervizarea este un proces de interactiune in care persoana supervizata are un rol activ. Se bazeaza pe experienta si expertiza personala a persoanei supervizate. In esenta, supervizarea este realizarea activitatii prin intermediul altor persoane.

Realitatea din tara noastra ne obliga sa vorbim despre ceea ce trebuie facut in aceasta perioada in care trebuie sa ne concentram din ce in ce mai mult pe calitatea serviciilor oferite beneficiarilor. Nevoia elaborarii unui set de proceduri de realizare a supervizarii in serviciile pentru copil si familie a reiesit inca din primul moment in care s-a luat in considerare nevoia existentei activitatilor de supervizare in cadrul acestor servicii. Cei care vor fi supervizori dar si cei care vor trebui sa fie supervizati vor trebui sa stie cum se face acest lucru in cadrul acestor servicii astfel incat sa se respecte legislatia in vigoare, standardele minime obligatorii ale serviciilor, standardul profesiei de asistent social sau principiile recunoscute de realizare a supervizarii.

Supervizorul trebuie sa fie pregatit sa utilizeze tehnici bazate pe interactiune, sa intre cu supervizatul intr-o relatie profesionala, inter-personala de o durata si ritm stabilite de comun acord. Supervizorul stimuleaza și recunoaste participarea activa a supervizatului pe care il respecta ca persoana cu un sistem de valori si intentii, cu posibilitati actuale si potentiale, dar si cu limitele sale. Dintre principalele responsabilitați ale supervizorului se pot desprinde urmatoarele:

Cu ajutorul supervizarii, cei supervizati isi insusesc standardele/cadrul legal de munca, iar supervizorii se asigura astfel de faptul ca activitatea acestora se realizeaza cu respectarea acestor standarde.

Supervizorii vor fi cei care vor realiza evaluari periodice, vor identifica nevoile supervizatilor si vor formula propuneri. Ei vor fi asemeni unor mediatori, iar relatiile pe care acestia le vor stabili cu supervizatii vor fi directe, fapt care va duce la pastrarea confidentialitatii discutiilor purtate in cadrul sedintelor de supervizare. Pentru ca supervizarea sa fie eficienta si sa dea roade, trebuie sa se realizeze acreditarea supervizorilor de catre colegiile breslelor.

Cadrul de realizare a supervizarii prezinta o deosebita importanta si trebuie mentionate elementele acestuia in continutul ghidului și de asemenea, accentuata ideea ca nu trebuie sa existe factori perturbatori in timpul supervizarii. Trebuie mentionata importanta feed-backului din cadrul procesului de supervizare.

Supervizatul trebuie sa aiba libertatea de a-si alege supervizorul, in situatia supervizarii individuale. Relatia cu supervizorul este una de egalitate, de suport. Inca o data, supervizorul nu trebuie sa fie seful direct, fata de care, de exemplu supervizatul nu ar putea sa-si exprime nemultumirile legate de jobul pe care il are.

Toti asistentii sociali ofera servicii sociale copiilor si familiilor acestora au nevoie de supervizare pentru ca interesul superior al clientului/beneficiarului intotdeauna trebuie pus pe primul loc si astfel ca asistentul social trebuie sa le ofere acestora servici de o calitate foarte buna. Supervizarea trebuie sa fie regulata si fara intreruperi, abordand chestiuni legate de gender, cultura, orientare sexuala și identitate, dizabilitate, religie sau varsta. Este intotdeauna important sa ne amintim ca supervizarea este un parteneriat care implica: supervizorul, supervizatul, agentia si profesia.

Supervizarea este circumscrisa conceptului actual de formare continua. In acest context devine o relatie de tip dialog creativ intre supervizor si cel/cei supervizati in care este promovata dezvoltarea profesionala si munca celui supervizat.

Supervizarea aduce un castig calitatii din mai multe perspective. Prima ar fi aceea a reflexiei asupra activitatii si a largii competentei profesionale. Aceasta se refera la procesul de reflectie desfasurat de un supervizor asupra practicii unui supervizat, obiectivul urmarit fiind o mai mare autonomizare a supervizatului in cadrul unei activitati de o incontestabila calitate.   Supervizarea stimuleaza astfel dezvoltarea profesionala si personala si determina supervizatul sa se intereseze asupra atitudinilor, cuvintelor, perceptiilor, emotiilor si acțiunilor sale. Ea urmareste sa ii dezvolte luciditatea si sa ia masurile potrivite fata de cazuri si sa gestioneze mai bine situatiile complexe. Al doilea lucru care ar aduce un castig calitatii servicilor oferite protectiei copiilor si familiilor ar fi promovarea resurselor de catre persoanele supervizate, lucru realizat si de supervizori, care ii vor ajuta sa identifice aceste resurse.

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

Alt lucru care duce la imbunatatirea calitatiilor este realizarea unui climat placut la locul de munca. Eficienta muncii in superviare este data de calitatea inregistrarii documentelor si de continuitate in urmarirea și transcrierea cazurilor.

Toti profesionistii care lucreaza in domeniul protectiei copilului ar trebui sa fie sprijiniti astfel incat sa poata evolua atat din punct de vedere profesional, cat si personal. Dezvoltarea profesionala si cea personala sunt interconectate in acest domeniu. Fara supervizare, performantele profesionistilor nu pot fi imbunatatite in mod autentic, cu beneficii la un nivel calitativ superior asupra clientilor.

In acest moment, ca urmare a progreselor semnificative care s-au facut in domeniul protectiei copilului, putem vorbi despre calitatea serviciilor de protectie a copilului. Aceasta calitate nu va putea fi atinsa fara existenta supervizarii. Pana si Oficiul Roman pentru Adoptii recunoaste rolul determinant al supervizarii in cresterea calitatii serviciilor de protectie a copilului si sustine promovarea supervizarii in cadrul intregului sistem de protectie a copilului.

Alt lucru care duce la imbunatatirea calitatii serviciilor in protectia copilului este reflexia, intelegerea si depasirea situatiilor profesionale (cum ar fi cazurile dificile) in managementul de criza. Trebuie sa existe o relatie deschisa intre supervizor si supervizat iar solutionarea crizei depinde de eficienta in comunicare intre acestia. La aceasta se adauga si transmiterea unor abilitati profesionale privind depasirea unor dificultati specifice, lucru care are duce la modelarea afectiva.

Sustinerea unui demers adecvat privind sursele de stres care intervin in activitatile supervizatului si solicitarile din activitatea profesionala de catre cel care supervizeaza vor duce la imbunatatirea calitatii serviciilor oferite in cadrul portectiei copilului de catre cel supervizat.

Chiar si prevenirea demotivarii profesionale duce la imbunatatirea calitatii serviciilor in protectia copilului. Daca supervizorul dispune de calitati si de experiensa, atunci va reusi sa il motiveze profesional pe supervizat, lucru care va duce la imbunatatirea calitatii serviciilor pe care acesta le va oferi. Din perspectiva supervizatului, supervizarea reprezinta un tip de formare continua, asigurand o invatare permanenta, prin consiliere si feed-back adecvat. Este, in acelasi timp, chiar din acest motiv, una din formele de prevenire a epuizarii profesionale. Feed-back-ul supervizorului il ajuta pe supervizat sa isi depaseasca momentele de nesiguranta profesionala care ar putea sa il conduca spre structurarea unor mecanisme defensive și epuizare profesionala.

Imbunatatirea calitatii serviciilor din cadrul acestei institutii de portectie a copilului se realizeaza si prin adaptarea la diferite activitati, roluri, sarcini si functii profesionale a celor supervizati. Supervizarea impiedica instalarea rutinei si caderea in automatisme, prin realizarea unor activitati, sarcini sau roluri si functii profesionale diferite. Pentru realizarea acestor lucruri, supervizatul trebuie discute cu supervizorul pentru a vedea care este gradul sau de adaptabilitate la orice situatie diferita sau chiar noua si a-i destainui unele mici trucuri pe care el sa le foloseasca.

Prin formularea de scopuri, dezvoltarea de strategii profesionale si personale se imbunatateste calitatea serviciilor oferite de institutia pentru portectia copilului. Scopurile generoase ale supervizarii sunt atinse in cadrul unei relatii profesionale speciale: relatia dintre supervizor si supervizatul unic sau multiplu, cel din urma fiind dintr-un grup. Din perspectiva celui supervizat, supervizarea are ca scop promovarea si menținerea eticii in practica din domeniul serviciilor de asistenta sociala. In ceea ce priveste dezvoltarea strategiilor profesionale, avem nevoie de o cultura in randurile profesionistilor, in care sa fie perceputa necesitatea supervizarii si sa fie intelese sansele pe care le creeaza introducerea acestei specializari pentru asigurarea unor servicii de calitate.

Daca ne referim la dezvoltarea strategiilor personale, atunci este necesara realizarea unei atmosfere favorabile supervizarii, ce presupune recunoasterea unor rezistente sau intentii perverse care afirma imposibilitatea sau absenta unei nevoi clare de utilizare a supervizarii.

In Romania ne aflam in pragul confruntarii calitatii serviciilor sociale cu cele din Europa. O confruntare in care nu putem ramine la o mare diferenta calitativa si cantitativa. Acest lucru ne cere o rapida dezvoltare și schimbare a serviciilor, care nu mai lasa timp pentru o dezvoltare naturala, din interior. Introducerea supervizarii conform unei corectitudini standardizate poate fi parghia inspiratiei schimbarilor si a promovarii rapide a calitatii serviciilor.

Supervizarea in aceasta institutie de portectie a copilului are la baza importanta cruciala a rolului supervizorului in activitatea profesionistilor care lucreaza cu copii si familii, precum si existenta standardelor minime obligatorii pentru serviciile de protectie a copilului, care prevad obligativitatea suprevizarii profesionistilor care lucreaza in cadrul acestor servicii.

Supervizorul in asistenta sociala este esentiala ca modalitate practica de a asigura servicii de calitate, supervizorul fiind in acelasi timp formator si metor. Supervizarea ca metoda de lucru este folosita pentru coordonarea, sprijinirea si formarea asistentilor sociali si directioneaza managementul de caz si rezultatele acestuia. In urma supervizarii, documentele care demonstreaza interventia asistentului social arata si modificari in ceea ce priveste abordarea cazului. Prin supervizare are loc o imbunatatire a serviciilor oferite iar lipsa unei supervizari sau o supervizare care se confunda cu dominarea si controlul duce la o practica gresita in munca de asistenta sociala. Introducerea supervizarii conform unei corectitudini standardizate poate fi parghia inspiratiei schimbarilor și a promovarii rapide a calitatii serviciilor.

Ca o speranta pentru ameliorarea rapida a serviciilor sociale in cadrul acestei institutii de protectie a copilului avem nevoie de introducerea supervizarii si de institutionalizarea ei prin crearea unor standarde de formare și functionare. Crearea acestor mecanisme de control a calitatii supervizarii, crearea sanselor de formare a supervizorului, crearea unor organizatii profesionale sunt tot atatia pasi necesari pentru a asigura servicii de calitate, a promova bunele practici in tara noastra, prin maxima eficientizare a supervizarii.

Bibliografie

Biro, Maria, Farcas, Simona, Elemente de baza pentru pregatirea supervizorilor din sistemul de protectie a copilului in Romania, Editura Teora, Bucuresti, 2005.

Munteanu, Ana, Supervizarea. Aspecte practice si tendinte actuale, Editura Polirom, Iasi, 2007.